891 matches
-
reiese că referentul este masculin b. Alteța Voastră sunteți speranța noastră. (www.princeradu.ro) - acordul este referențial (99) Alteța Sa este invitată la bal. - propoziția este ambiguă, referentul poate fi feminin sau masculin; acordul este fie formal, cu substantivul (la feminin), fie referențial, dacă referentul este feminin. Acordul poate fi mixt, când în poziție predicativă avem un adjectiv sau un participiu. Astfel, verbul a fi se poate acorda cu substantivul sau cu posesivul, iar participiul sau adjectivul se pot acorda referențial: (100) a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
feminin), fie referențial, dacă referentul este feminin. Acordul poate fi mixt, când în poziție predicativă avem un adjectiv sau un participiu. Astfel, verbul a fi se poate acorda cu substantivul sau cu posesivul, iar participiul sau adjectivul se pot acorda referențial: (100) a. Alteța Voastră este invitat la bal. - verbul se acordă cu substantivul, iar participiul se acordă referențial (referentul este masculin) b. Alteța Voastră este invitată la bal. - verbul se acordă cu substantivul, iar participiul se acordă referențial sau formal (referentul este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
adjectiv sau un participiu. Astfel, verbul a fi se poate acorda cu substantivul sau cu posesivul, iar participiul sau adjectivul se pot acorda referențial: (100) a. Alteța Voastră este invitat la bal. - verbul se acordă cu substantivul, iar participiul se acordă referențial (referentul este masculin) b. Alteța Voastră este invitată la bal. - verbul se acordă cu substantivul, iar participiul se acordă referențial sau formal (referentul este feminin) c. Alteța Voastră sunteți invitat la bal. - verbul se acordă cu posesivul, iar participiul se acordă referențial
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
adjectivul se pot acorda referențial: (100) a. Alteța Voastră este invitat la bal. - verbul se acordă cu substantivul, iar participiul se acordă referențial (referentul este masculin) b. Alteța Voastră este invitată la bal. - verbul se acordă cu substantivul, iar participiul se acordă referențial sau formal (referentul este feminin) c. Alteța Voastră sunteți invitat la bal. - verbul se acordă cu posesivul, iar participiul se acordă referențial (referentul este masculin) d. Alteța Voastră sunteți invitată la bal. - verbul se acordă cu posesivul, iar participiul se acordă referențial
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
referențial (referentul este masculin) b. Alteța Voastră este invitată la bal. - verbul se acordă cu substantivul, iar participiul se acordă referențial sau formal (referentul este feminin) c. Alteța Voastră sunteți invitat la bal. - verbul se acordă cu posesivul, iar participiul se acordă referențial (referentul este masculin) d. Alteța Voastră sunteți invitată la bal. - verbul se acordă cu posesivul, iar participiul se acordă referențial (referentul este feminin) În grupul determinant subiect, posesivul se află într-o poziție din care nu ar putea să impună acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
referențial sau formal (referentul este feminin) c. Alteța Voastră sunteți invitat la bal. - verbul se acordă cu posesivul, iar participiul se acordă referențial (referentul este masculin) d. Alteța Voastră sunteți invitată la bal. - verbul se acordă cu posesivul, iar participiul se acordă referențial (referentul este feminin) În grupul determinant subiect, posesivul se află într-o poziție din care nu ar putea să impună acordul verbului, nefiind centrul grupului. Și totuși, verbul-predicat poate fi la persoana a II-a, singular sau plural, la fel
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acord formal cu pronumele posesiv, ci un acord semantic. În propozițiile Măria Ta ai plecat, Alteța Voastră sunteți invitat, verbul este la persoana a II-a nu pentru că se acordă formal cu posesivul (ta, voastră), ci pentru că acordul se face semantic, referențial. Locuțiunile pronominale de politețe formate cu pronumele posesiv de persoana a II-a singular (Măria Ta, Domnia Ta, Înălțimea Ta etc.) țin de un registru mai vechi al limbii. În limba contemporană, locuțiunile pronominale de politețe sunt formate cu pronumele posesiv
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
I). (iv) pronume de politețe de persoana a III-a, la singular (feminin sau masculin) ori la plural (gen nemarcat): dumneaei, dumnealui, dumnealor. Ele impun acordul formal, iar în absența trăsăturii formale de gen (dumnealor), acordul în gen se face referențial: (102) a. Dumneaei nu a fost invitată. b. Dumnealui nu a fost invitat. c. Dumnealor nu au fost invitați / invitate. 3. Subiectul non-nominal 3.1. Formele verbale nepersonale Când subiectul este reprezentat de o formă verbală nepersonală sau o propoziție
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
fac opt. - asta face... c. Șapte pâini ori 2 lei face / fac 14 lei. - asta face... O serie de situații de acord predicat - subiect au fost incluse în capitolele ulterioare. În capitolul 4 am discutat acordul unor sintagme cu unitate referențială formate din două nominale, de diverse tipuri: partitive, pseudopartitive, statistice, generice, calificative și superlative. În capitolul 5, am discutat acordul operatorului copulativ în propoziții în care subiectul și numele predicativ au trăsături conflictuale de număr, incluzând și structurile cu pseudoscindare
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
număr, incluzând și structurile cu pseudoscindare. În capitolul 6, sunt tratate structurile coordonate din perspectiva acordului. Capitolul 4. ACORDUL SINTAGMELOR BINOMINALE Sub conceptul de sintagmă binominală am grupat o serie de sintagme formate din două nominale care alcătuiesc o unitate referențială, având un singur referent. Primul nominal (N1) are o valoare cantitativă sau calificativă, iar al doilea (N2) are o valoare referențială, denumind entitatea cuantificată sau calificată de primul nominal. Sunt mai multe tipuri semantice și sintactice de sintagme binominale: partitive
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Sub conceptul de sintagmă binominală am grupat o serie de sintagme formate din două nominale care alcătuiesc o unitate referențială, având un singur referent. Primul nominal (N1) are o valoare cantitativă sau calificativă, iar al doilea (N2) are o valoare referențială, denumind entitatea cuantificată sau calificată de primul nominal. Sunt mai multe tipuri semantice și sintactice de sintagme binominale: partitive (o parte din copii), pseudopartitive (un pahar de lapte), generice (acest tip de cursuri), calificative (prostul de mine) și superlative (mândrețea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de lapte), generice (acest tip de cursuri), calificative (prostul de mine) și superlative (mândrețea hotelurilor). Destul de eterogene, aceste sintagme au în comun faptul că cele două nominale au un singur referent, N1 având valoare cantitativă sau calificativă și N2 valoare referențială, și faptul că N2 este legat prin prepoziție sau cazual de N1. Cele două nominale pot avea trăsături diferite de gen și număr. Acordul verbului-predicat cu aceste sintagme binominale variază între acord cu N1 și acord cu N2. În general
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
brânza de la bunica etc. conțin două grupuri referențiale, nefiind propriu-zis sintagme partitive. Ele exprimă partiția la nivel lexical, dar nu sunt sintagme partitive în sens sintactic. Nominalul o parte oscilează între valoarea de cuantificator partitiv și cea de termen plin referențial, ceea ce se reflectă în acord. Atunci când este un cuantificator partitiv, acordul se face cu N2, iar când are valoare referențială, o parte impune verbului-predicat acordul: (17) a. O parte din studenți au primit burse. b. O parte din studenți a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sunt sintagme partitive în sens sintactic. Nominalul o parte oscilează între valoarea de cuantificator partitiv și cea de termen plin referențial, ceea ce se reflectă în acord. Atunci când este un cuantificator partitiv, acordul se face cu N2, iar când are valoare referențială, o parte impune verbului-predicat acordul: (17) a. O parte din studenți au primit burse. b. O parte din studenți a primit burse sociale: cea provenind din mediul rural. c. O parte din protestatari a fost înconjurată de jandarmi: cea dinspre
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
dat un răspuns bun. (Ștefănescu, 1997: 210) c. O mare / bună parte dintre copii știa răspunsul corect. d. O parte importantă / considerabilă dintre copii știa răspunsul corect. Deși prezența unor adverbe de focalizare sau a unor adjective poate accentua valoarea referențială a nominalului cuantificator, acordul la plural este posibil și în prezența acestor elemente (cel puțin, pentru unii vorbitori). Prin urmare, generalizarea făcută de Ștefănescu (1997) este prea puternică. Reliefarea nominalului partitiv poate atrage acordul cu acesta, dar nu este o
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acord prin atracție, dar mai importantă este explicația semantică. Sintagma unul din + N2 la plural denotă mai multe entități, nu o singură entitate. Această denotație +plural a sintagmelor cu unul, una este proprie doar contextelor statistice. Unul nu are sens referențial, ci partitiv: (83) a. În România, unul din trei copii... - GPrep în România delimitează setul maxim: "copii din România" b. Unul din zece bucureșteni... - substantivul bucureșteni denotă setul maxim "bucureștenii" Acordul la plural este justificat semantic, iar acordul la singular
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
anaforice pe care le stabilesc sintagmele pseudopartitive sunt folosite uneori drept argument pentru a arăta că N2 este centrul sintagmei. Conform lui Milner (1978), relațiile anaforice pe care le pot stabili sintagmele pseudopartitive în enunț arată că N2 reprezintă sursa referențială a sintagmei pseudopartitive. Milner arată că substitutele anaforice reiau substantivul din poziția N2, nu pe cel cuantificator (N1): (100) a. Am cumpărat un kilogram de mere. Ele erau stricate. b. Am cumpărat un kilogram de mere. *El era stricat. (cf.
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
N1 poate avea determinanți definiți sau indefiniți: (139) o clasă de mamifere, un fel de mamifere, această gamă de automobile, genul acesta de programe TV, un soi de prieteni, un tip de publicații etc. Dintre N1 și N2, o valoare referențială mai mare are N2, care furnizează referentul. N1 introduce acest referent în discurs, exprimând generic tipul, clasa. N1 este un nume semilexical, la fel ca în sintagmele cantitative. Acordul verbului-predicat se poate face cu N2 sau cu N1, în funcție de ponderea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
tip semantic. Pentru a explica sintactic acordul sintagmelor superlative, se pot propune două ipoteze: (i) Sintagma superlativă este dominată de un centru funcțional unde se calculează / se compun trăsăturile de gen și număr ale sintagmei. (ii) N1 nu este pur referențial, ci are rolul de a exprima o calificare a N2, deci are un rol predicativ. Prin urmare, acordul în gen se face cu N2, care reprezintă sursa referențială / termenul subiectiv din sintagma superlativă. În același timp, N1 are și un
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
trăsăturile de gen și număr ale sintagmei. (ii) N1 nu este pur referențial, ci are rolul de a exprima o calificare a N2, deci are un rol predicativ. Prin urmare, acordul în gen se face cu N2, care reprezintă sursa referențială / termenul subiectiv din sintagma superlativă. În același timp, N1 are și un rol referențial - de a introduce o nouă entitate în discurs. Din acest motiv, acordul în număr se face la singular, cu N1. Analiza a doua este preferabilă, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
are rolul de a exprima o calificare a N2, deci are un rol predicativ. Prin urmare, acordul în gen se face cu N2, care reprezintă sursa referențială / termenul subiectiv din sintagma superlativă. În același timp, N1 are și un rol referențial - de a introduce o nouă entitate în discurs. Din acest motiv, acordul în număr se face la singular, cu N1. Analiza a doua este preferabilă, pentru că nu implică propunerea unor proiecții funcționale suplimentare, a căror necesitate nu rezultă din alte
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nu poate fi bun nici când este fericit. (N. Iorga Cugetări) (ii) denominativă - N2 denumește entitatea exprimată prin N1: (8) El se cheamă / se numește Ion Popescu. (iii) categorizantă - N2 exprimă specia supraordonată în care se include N1 (sau clasa referențială căreia îi aparține N1) ori clasa / categoria căreia îi aparține N1: (9) a. Balena este (un) mamifer. b. Ion este profesor. (iv) ecuativă - N1 este echivalent cu N2: (10) a. George Bacovia era, în viața curentă, G. Vasiliu. b. Munca
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
care termenul cu rol de variabilă sau necunoscută este primul. Din punct de vedere semantic, termenul care exprimă necunoscuta (variabila) are o utilizare de tip atributiv. Cel care precizează entitatea (entitățile) cu care se identifică această variabilă are o valoare referențială mai puternică, având rolul de subiect în această structură copulativă. Acordul verbului copulativ cu N2 este un acord cu subiectul său. Din punct de vedere informațional, primul nominal din structură este tema, iar al doilea nominal, rema. Prin urmare, N1
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
unde punctul și virgula deveneau semn de exclamare sau doar un punct definitiv, grăitor. (scenario.weblog.ro). (b) Conjuncția și leagă doi referenți care, la nivel conceptual, sunt văzuți ca formând un tot, un singur concept, deci o singură unitate referențială. În (48), substantivele secera și ciocanul împreună, asociate, reprezintă un simbol. Acordul se poate face atât la singular, cât și la plural: (48) Secera și ciocanul a dispărut / au dispărut de pe steagul României după 1990. (49) dealul și valea se
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
depind de asocierile mentale pe care le fac vorbitorii la un moment dat, altele sunt generalizate. În registrul oral spontan, exemplele sunt mai frecvente. Conjuncția și leagă două elemente între care există o anumită apropiere semantică, care formează o unitate referențială, afectată în mod egal de acțiunea verbului sau care participă în mod egal, indisociabil, la acțiunea verbului. (D) Reliefarea unuia dintre termenii subiectului multiplu Dacă unul dintre termenii subiectului multiplu este reliefat prin anumite sintagme (mai ales, îndeosebi, în special
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]