10,187 matches
-
MIRCEA IONESCU. Prea bine se știe, a fost un împătimit vânător. Și el face parte din clasa acelora care a practicat vânătoarea (dar și pescuitul) - ca plăcere, în mod cert. Motivație terapeutică. Împătimitul vânător, a avut și momentele lui de reflecție - numit regret sau îndoială în adâncul inimii. O dovedește proza: Mistrețul zburător. Iată cu ce inteligență-l înzestrează iscusitul prozator pe un personaj „de vază” (cum îl numește, cu simpatie și scriitorul N. C. Cristoveanu) - mistrețul: „ - Măi, omule, ce cauți
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
a propriilor noastre gânduri și teme pe care le vom urmări, apoi, întreaga noastră viața. Dar și întâlnirea unei culturi cu un astfel de autor este tot atât de importantă. Cum a preluat cultura română pe Kant, poate fi o temă de reflecție și de dezbatere fascinantă, care ne-ar ajuta să ne înțelegem mai bine pe noi înșine, rosturile noastre culturale și, mai specific, rostirile noastre filosofice. Dar cine face posibile aceste apropieri? Fără îndoială, traducătorul, care mediază și intermediază, ca un
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
cultură. Traducătorul de filosofie este tot atât de important, pentru o cultură, precum acela care traduce proza sau poezie. Întâlnirea lui Eminescu cu filosofia lui Kant și receptarea mării filosofii a gânditorului german în cultura noastră, grație aceastei traduceri, ne prilejuiește, firește, reflecții care pot fi articulate pe diferite planuri de interpretare; fiecare plan corespunzând unor semnificații care se degajă fie din motivația pentru care Eminescu face aceasta traducere, sau din locul pe care aceste lecturi kantiene îl ocupă în opera de ansamblu
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
iar tâlcuirea dată fiecărui subiect este atât de lină și de netedă încât pașii călătorului sau a cititorului care o parcurge, străbat cu mult spor acest drum cu final fericit. Cartea mai prilejuiește un încântător popas de recreare și de reflecție asupra trecutului vieții noastre, dar mai ales asupra a ceea ce avem de făcut în viitorul nu prea îndepărtat, când fiecăruia ne apare tot mai clar și tot mai aproape tabloul propriului nostru apus de soare. Altfel spus, cartea „Pe Cărarea
Semnal editorial şi Publicistic: „Pe Cărarea Raiului” [Corola-blog/BlogPost/93780_a_95072]
-
lucru într-o țară în care, în urmă cu câteva secole, Dimitrie Cantemir observa cu amărăciune că pe aceste meleaguri oamenii cu greu se apucă de ceva și când se-apucă, repede se lasă. Desigur, nu sunteți primul contraexemplu la reflecția marelui Domnitor al Moldovei. Dar, trebuie să recunoaștem, suntem încă deficitari la realizarea atâtor proiecte pe termen lung, în cercetare, în educație, în economie, în civilizația vieții cotidiene. Gheorghe Păun a evitat sistematic să lucreze în învățământ, să profeseze de la
` Vivat Academia! Vivat Professores! [Corola-blog/BlogPost/93900_a_95192]
-
Ioan Stanciu, Linda Bastide (Franța), Ștefan Doru Dăncuș, Pr. Dr. și poet Dumitru Ichim din Kirchener, Ontario, Baki Ymeri, eseuri / cronici despre cărți care au influențat conștiința omenirii (O capodoperă a psihologiei actuale, ,,Carl Gustav Jung - Cartea roșie’’ - p. 30), reflecții, dialoguri la distanță ca cel avut cu Alexandru Cetățeanu despre cel care a fost un bun prieten comun pentru Eugen Evu, Alex Cetățeanu, Lucreția Brezintu (Flory) și Muguraș Maria Petrescu: este vorba de marele nostru poet Cezar Ivănescu. Tot depărtarea
Revista hunedoreană NOUA PROVINCIA CORVINA [Corola-blog/BlogPost/93968_a_95260]
-
ce-n lapte mă răzbun." (Beau lapte); Cimitirul la noi e un pogon comun/ înconjurat cu gard de piatră,/ să nu se molipsească pământul rămas viu/ în libertate." (Ca în Paradis). Dan Iacob, Lasă-te locuit!, Iași, Ed. Timpul, 2004 (reflecții). 214 pag. Reflecțiile unui bărbat sensibil și evlavios, care, având pregătire de inginer, a preferat totuși să se dedice teatrului, poeziei și filosofiei. în considerațiile sale asupra ființei, creației, iubirii etc. este puternic influențat de gândirea (și limbajul) lui Constantin
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
mă răzbun." (Beau lapte); Cimitirul la noi e un pogon comun/ înconjurat cu gard de piatră,/ să nu se molipsească pământul rămas viu/ în libertate." (Ca în Paradis). Dan Iacob, Lasă-te locuit!, Iași, Ed. Timpul, 2004 (reflecții). 214 pag. Reflecțiile unui bărbat sensibil și evlavios, care, având pregătire de inginer, a preferat totuși să se dedice teatrului, poeziei și filosofiei. în considerațiile sale asupra ființei, creației, iubirii etc. este puternic influențat de gândirea (și limbajul) lui Constantin Noica. Cartea inspiră
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
separă; poate că arta însăși implică scindarea, iar deschiderea devine fereastră spre absolut. Săgeata trimite în înalt, în universul pictural al fiului care transcende tristețea tatălui, printr-un adânc elan spiritual. Tablourile lui George Țipoia îmi par că invită la reflecție în doi timpi: în prima fază ele sugerează variații pe tema continuității cu lucrările lui Alexandru Țipoia, în sensul că pornesc de la stilizarea și geometrizarea figurativului pentru a spiritualiza realul și pentru a da suferinței o dimensiune ascendentă. în cea
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
istorie sînt importante numai perioadele de declin, deoarece numai atunci se pun toate problemele existenței în general și cele ale istoriei ca atare". Cum însă Cioran a dezvoltat ideile despre specificul popoarelor tangențial, fără să le acorde spațiu special de reflecție (cu excepția problematicii românești și, poate, a celei franceze), fiecare din capitolele dedicate unui popor (francez, englez, spaniol, german, maghiar, rus, evreu și român), atinge și alte teme sau direcții ale gîndirii cioraniene, sau ale vieții sale. Astfel, discuția despre specificul
Cioran și discuția despre specificul națiunilor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/12630_a_13955]
-
de altfel, la Paris în 1930, unde părinții se aflau la studii, anul următor venind în țară. Recent, am primit de la doamna Jeanne Marzesco câteva texte pe care și le numește "fragmente-strigăt". Sunt pagini cu însemnări iscate din experiențe și reflecții zilnice, alcătuind un pasionant jurnal interior. Departe de țară, la vârsta când întâmplările vieții prind a se ordona cu alte înțelesuri, trăind într-o lume de care este legată prin tradițiile familiei, doamna Marzesco scrie spre a se mărturisi. Îmi
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
ambianța - orizontul infinit, stâncile albe, solare, pe care crește, "fără pricină", o "iarbă fără nume", carena unei bărci, tremurul unei ramuri de pin, fântâni care "vorbesc fără să știe", nisipuri, nori, spume și pietre - sunt convocate să deseneze cadrul unor reflecții rămase cumva suspendate, deschise ele însele spre zarea nesfârșită. Mai ales în Soare de noapte, motivele recurente sunt chiar cele ale tăcerii, absenței, solitudinii, numelui și fără-de-numelui, luminii în care se pierde totul. Sub aceste semne ale aproape-nimicului stau, însă
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
dă-mi voie: ori avem dreptate, ori n-avem dreptate, din această dilemă nu puteți ieși..., or, dacă avem dreptate... RICA: dă-mi voie... asta poate fi din punctul de vedere al d-voastră, însă... - însă ce? - însă (după multă reflecție): dă-mi voie, noi zicem că: ori aveți dreptate, ori n-aveți dreptate, din această dilemă nu puteți ieși, iar... dacă nu aveți dreptate - Ba, pardon - Ba pardon, eu - Atunci cum venim noi să facem astfel ca opinia publică cu
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
mi vine mereu să țip: da, așa e, așa e! Este uimitoare această cunoaștere pe dinăuntru a unor procese de creație, de maximă, de abisală intimitate. Și cît bun simț! Cîte ecouri trezite, ca-ntr-un clopot în pagină, de reflecțiile care, Dumnezeule, parcă le știam și, totuși, de-abia acum se încheagă-n sîngele meu! Labișul e tot un Reasece! Dar aici se adaugă, într-o măsură copleșitoare, viața. * Nu pot uita severitatea cu care, într-o zi, m-ați
A fi poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12792_a_14117]
-
scriitorii francezi contemporani cu oarecare reticență și antipatie, dar nu se poate sustrage fascinației lor; în schimb, desperarea lui Léon Bloy și intransigența acestuia i se par un etalon greu de atins, dar spre care ar trebuie să tindem cu toții. Reflecții pline de substanță găsim pe marginea eseurilor lui Unamuno sau Ortega y Gasset, mai ales de cănd a fost capabil să-i citească în original. Revine mereu cu pasiune la lecturile romanești cele mai dragi, adică Balzac, Dostoievski și Tolstoi
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
muncă, această idee nu apare deloc, ci este analizată influența muncii asupra artei (rolul muncii în geneza artei, influența diferitelor îndeletniciri - vînătoare, păstorit, agricultură - sau a unor împrejurări economice asupra formelor artei). Ideea artei ca muncă nu este rezultatul unei reflecții asupra artei, o concluzie, ci, după cum bine a observat dl George Gană, „un postulat” „impus de realități sociale ale timpului”. Geneza ei se află în filozofia politică și socială a lui Vianu. Încă În 1937, în comunicarea Asupra ideii de
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
același lucru cu arta însăși: deci ea nu trebuie să fie artistică, ci științifică, să „stăpînească arta pe căile inteligenței”. „Scopul acestei lucrări nu este contemplația, ci cunoașterea”. Ideile cheie sînt „exactitatea”, „noțiunile clare, înlănțuite într-o ordine sistematică” - opuse „reflecției impresioniste”, „improvizației descusute”, „marilor zboruri repezite în zenitul impreciziunii”. Scriind Estetica, Vianu a considerat în mod firesc, fără nici o problematizare, că tratatul cuprinde un sistem de estetică, și așa au gîndit și recenzenții (de exemplu, Petru Comarnescu își intitula cronica
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
și de a-și găsi o identitate, prin iubire, artă, relația cu divinitatea și cu societatea. Experiențe fundamentale, nu?! Ce reușește?! Reușește să creeze personaje, nu atît duse de un fir epic, cît, mai ales, ghidate de un fir al reflecției ce le conduce către o adevărată filosofie. A fi creator de personaje, știm bine, e o performanță pentru un prozator, iar în cazul Florinei Ilis e cu atît mai interesant, cu cît personajele sale centrale, chiar vocile narative, sînt bărbați
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
acestor porniri în numele unui ideal. Situarea artistului în răspăr cu lumea (e vorba aici despre un pictor, Theo, a cărui existență ne este povestită de Daniel, tînărul hotărît să se dedice bisericii și lui Dumnezeu) capătă nenumărate justificări. Prilej de reflecție experiențele descrise creează o lume, nu atît diversă, cît, mai ales, complexă. Nici o undă de superficialitate sau derizoriu, totul, la o tensiune foarte înaltă. Sintaxa însăși, cu multe elipse, într-o curgere neobosită întreține această tensiune a unei lumi aflate
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
după asta, plecăm. Ai fost și tu, o după-amiază, sultan. Îți pare rău? Ha-ha-ha-ha!... Știi, era odată prințul Ar-thur, foarte chipeș, care avea un ducat și-l cam amenința pe regele Edward de la Londra, că făcea întruniri propagandistice, grupuri de reflecție etc. Și, ca să termine povestea, regele a trimis un comando, care l-a răpit pe Arthur din mijlocul familiei și l-a adus legat fedeleș în sala tronului. “O să-ți tai capul, că mă calci pe nervi”, a spus regele
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
noi, atât pe latura cognitiv-volitivă, cât și pe alte laturi, tehnico-tactice, îndelung dragi inimii noastre. Arthur, te-ai salvat! Să i se dea permis de conducere, fără traseu. Acum ești liber. Dar să nu mai aud că faci grupuri de reflecție sau de dialog social. Stați fiecare pe la casele voastre și reflectați singuri, să nu vă mai prind în grupuri. Ai înțeles?” “Am înțeles, Majestate!”, scandă Arthur, pătruns de importanța momentului. Regina se sculă din jilț și părăsi sala, turbată. În
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
Andrei Ionescu În numărul 12 al revistei, Mihai Zamfir își încheia scrisoarea despre "portughezul ceh" Jorge Listopad cu o reflecție melancolică: "Nu mă pot gândi fără strângere de inimă la zecile de români refugiați în țări precum Portugalia și care s-au pierdut fără urmă, în ciuda faptului că talentul lor literar, cultura și capacitatea lingvistică îi plasau mult deasupra mediului
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
acesta să publice în aceeași revistă declarațiile despre Poezie, morală, public". Și încheie, spre bucuria noastră, cu un amplu citat dintr-un articol publicat de Busuioceanu în 15 martie 1949, din perioada când susținea cu strălucire o rubrică permanentă de reflecții asupra artei. Iată, în încheierea acestei pomeniri reparatorii amplul citat de care se slujește Pilar Gómez Badete pentru a demonstra influența hotărâtoare pe care au avut-o ideile lui Busuioceanu despre poezie ca mod de cunoaștere asupra grupului de tineri
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
vreme mă bîntuie fantoma acelui "spațiu", rezervația naturală de îngeri tinerețea mea tristă-n spatele unui zid de cărămidă, într-un șezlong, cu creionul în mînă, la pîndă. "Zidul lui Mayer!" Dar întrerup pentru a remarca, împreună cu dumneavoastră cel din Reflecții, că prea se scrie, de o bucată de vreme, voios, mult, aglomerat, cuvintele parcă ar curge pe la colțurile casei scriitorului prin burlane de tablă. Cărțile sînt "bune" dar stufoase, bălărioase, se bat toți calicii la gura emițătoare a romancierilor, ba
Ce coșmar delicios, ce lume nouă și bulbucată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14035_a_15360]
-
are darul de a stârni reacții viscerale. A se citi acest volum ca leac de textualism și de prejudecăți deopotrivă. Critică eseistică Volumul lui Iosif Cheie-Pantea, De la Eminescu la Nichita Stănescu, reprezintă, așa cum o spune și subtitlul, o colecție de reflecții literare, unele redactate foarte recent (2000, 2002), altele datate cu câteva decenii în urmă, e.g. Ipostazele demonismului arghezian - 1969. Este o colecție eclectică, care cuprinde atât analize de poezie cât și de proză, jurnal literar (Steinhardt) și eseistică (Cioran). Autorul
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]