1,737 matches
-
șanț. — La drept vorbind, e mai plăcut pe jos, a zis vesel Din. Poți să vezi de-aproape o mulțime de locuri atractive din oraș. Tot mai fluiera melodia aia caraghioasă, fără să treacă vreodată dincolo de cele câteva sunete ale refrenului. Adam ar fi dorit să termine odată, pentru că Îi amintea de locul acela de lângă mare, care nu mai era casa lui. La o intersecție au dat de niște bariere care opriseră circulația. Bulevardul perpendicular era pustiu, un oraș-fantomă În centrul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pescărușul Îl sfătuia. ÎI cânta și-i spunea: Nicicând să nu Îți pierzi Încrederea-n iubire, pentru că iubirea se Întoarce la tine. Nicicând să nu Îți pierzi Încrederea-n iubire, pentru că iubirea este credincioasă, chiar dacă omul nu e. Așa suna refrenul. Numai că Adam nu era sigur că era același cântec, nu și putea da seama din pricina trompetelor și a bubuitului tobelor. Cântecul s-a terminat și orchestra a atacat Bengawan Solo. S-a auzit un murmur satisfăcut, un semn de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
prepare un ceai de tei. Ai cam întrecut măsura, își zise, privind flacăra aragazului care abia pâlpâia. La etajul de sus se auzea muzică populară. Erau foarte statornici vecinii, puneau aproape în fiecare zi același disc. Auzi o parte a refrenului arhicunoscut: Plânge de se omoară că Ionel se însoară. Gândi: Iată un întreg roman de dragoste concentrat în două versuri, o intrigă arhicunoscută și mereu urmărită cu plăcere cu o femeie care iubește un bărbat și bărbatul o părăsește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
față și-a trecut palma peste luciul capotei albe. Când s-a trântit pe scaunul de la volan deja devenise șoferul plictisit. Până la casa Fanei a șuierat absent o melodie. Nu avea o ureche muzicală de invidiat dar relua cu încăpățânare refrenul unei melodii cunoscute. Conducea calm, unduios, comenzile parcă veneau de la sine, nici o mișcare bruscă, nici un gest de prisos, nici o urmă de nervozitate. Mult timp s-au ținut în urma unui camion, care abia se târa și nu-i lăsa să depășească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
puținilor șoferi trecând în derivă de la una la alta într-o mișcare precum cea a frunzelor pe un iaz mare, ornamental. Mintea mea se pierdu într-o melodie veche pe care n-o știam prea bine, repetând fără încetare același refren năucitor. Ca să scap de asta, simțeam că trebuie să vorbesc. — Hei, deci unde mergem? — Mmm? Scout întoarse fața de la geam, revenind din tărâmurile pe care hoinărise cu gândul. — Unde mergem? — Pe Deansgate 1. — Știu, ai spus Deansgate, dar mă interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Excelent, zise Scout, lăsându-se pe spate în scaun. — Poți căuta alt post, dacă vrei. — Mersi, dar l-am găsit. — Știu. Vocea răgușită și visătoare a lui Sean Ryder se revărsă din vechile difuzoare și Scout cântă alături de el la refren - Hip-hip, ura. Azi i-am dat cu tifla cuiva - lovindu-se cu palmele peste picioare ca și când ar fi cântat la bongo. Existau șanse mari să fi dat peste cea mai enervantă fată din lume. Am zâmbit. În ciuda tuturor lucrurilor, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
știi unde îl găsești. N-o să crezi ce amintiri năstrușnice mi-au invadat creierașul în clipa cînd am intrat aici, păcat că acum e liniște, adio zbenguială, vremuri bune, aglomerație, Tatăl Nostru printre înjurături și rîgîituri, muzica corului amestecată cu refrenele alea rock, și norișorii de fum de țigară care pluteau deasupra parcă în așteptarea unor îngerași care nu se mai iveau odată. Ești nebun, Roja, dar mă rog, dacă ții morțiș eu nu mă opun, a ta să fie, să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nepot și singuru’ (mai avea și-o primă nepoată, de la fiusău Ștefan), drept pentru care, găsindu-l tare vinovat, Îi voi aplica „eu În persoană”...pedeapsa capitală, iar tu, Ilenuțăfa (așa o dezmierda el pe bunica lui Va, cu acel refren al unui vechi cântec de iubire cu care o cucerise cândva) și cu Aneta Îl bucătăriți, până venim noi din pădure, că Victor vrea, neapărat, să-l ducem pe copchil să vadă pădurea. După ce oaspeții sosiți de departe au fost
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să pună pe muzică versurile sale despre Europa: „Europa, Europa, / Mama noastră, Europa, / Ne-ai primit la sânul tău, / Noi te vom iubi mereu. Încercați să cântați aceste versuri pe / aria Odă bucuriei a marelui Beethoven. După fiecare strofă, cântați refrenul. / Strofa a patra este refrenul. / Eu chiar am înregistrat-o.“ (Europa) Citind asemenea versuri, îți vine să-l lași pe Alex Vâlcu la sânul Europei și să te muți în Asia. Cu degetul la tAmplA Lui Florin Vlad i se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sale despre Europa: „Europa, Europa, / Mama noastră, Europa, / Ne-ai primit la sânul tău, / Noi te vom iubi mereu. Încercați să cântați aceste versuri pe / aria Odă bucuriei a marelui Beethoven. După fiecare strofă, cântați refrenul. / Strofa a patra este refrenul. / Eu chiar am înregistrat-o.“ (Europa) Citind asemenea versuri, îți vine să-l lași pe Alex Vâlcu la sânul Europei și să te muți în Asia. Cu degetul la tAmplA Lui Florin Vlad i se pare prea puțin să fie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se relaxează pe un fund de lemn. Auzi cum se ceartă trei frații de la singura lingură de lemn ce o aveați în bucătărie? Îți amintești? Eram în pasajul de sub strada Unirii, glasul copiilor ce urmau să se nască îngâna un refren, pântecele meu ca o catedrală în noaptea de Înviere. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Miros! Primăvara în siropul de tuse scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
juliți, hainele lipite crustă de piele. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă fraților! Spre dimineață, la ceasul 4, au început dezlegarea. În văzduh, o ceată de heruvimi citea dintr-o carte nemaivăzută, altă ceată îngâna un refren într-o limbă neîntâlnită; deasupra norilor, cei mai de sus heruvimi se chinuiau să răstoarne o clepsidră cu sare. Petru se chinuia să deslușească mesajul. Ceva din acel ritual îi era cunoscut: Cine și-a permis să rescrie Evanghelia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lui 1900, poate că melodia, cu sonoritatea și ritmul ei, avea puterea de a absorbi toate liniile asemănătoare. Dacă străbuna ar fi avut har muzical, chiar și urechile mele nedestupate ar fi captat cît de cît corect din glasul ei refrenele Midwestului dinainte de primul război. Căci În Midwest, la Chicago, a ajuns Floare În cele din urmă. Ceasornicarii s-au Întors din Illinois cu Mr. George cu tot și, potrivit Înțelegerii, i s-au Înfățișat lui Bailey. Acesta a făcut cum
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în timpul unei plutiri ușoare pe culoarele întortocheate ale spitalului : stânga-dreapta-stânga, ascensor jos, dreapta-stânga-înainte... Zgomotul făcut de rotilele patului care o transportă pe Dora spre sala de operații se transformă în urechile ei într-un cântec în care se repetă un refren obsedant : "Clemență... Alindora... Minodora..." Transferul de pe patul cu rotile pe masa de operație este ca o alunecare ușoară dinspre realitate spre vis. Spre un alt fel de vis. Aplecată spre ea, o mască albă deasupra căreia reușește să recunoască ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
iute gașca din cartier și am compus, cât ai zice pește, o capodoperă de poezioară. Cu vioara pe care mi-o făcuse Nineta cadou am reușit să îngân câteva acorduri care au așezat poezeaua pe un portativ de toată frumusețea. Refrenul era partea forte a melodiei: "Nea Onuț, la mititica / Le-a arătat jucărica, / Într-o noapte, la taifas, / Fiind în pană de glas..." Când nea Onuț a sosit în mijlocul tablagiilor, la ceas frumos de seară, în celebrii lui papuci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
apariția, grupul vocal al puștilor... După ce am dat tonul savant, ridicând cu mare importanță arcușul am început reprezentația. Conștient de marele meu talent, vă imaginați că nu mi-am amestecat vocea cu gloata, asumându-mi cinstea de a cânta solo refrenul. Ce aplauze, ce mulțumiri, ce uimire!... Nici nu se potolise bine ecoul primelor aplauze, că un vecin de la geamul primului etaj a și strigat: "Bisssss! Mai zi o dată refrenul, Z!" La fel de savant, am așezat vioara la gât, și-am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
amestecat vocea cu gloata, asumându-mi cinstea de a cânta solo refrenul. Ce aplauze, ce mulțumiri, ce uimire!... Nici nu se potolise bine ecoul primelor aplauze, că un vecin de la geamul primului etaj a și strigat: "Bisssss! Mai zi o dată refrenul, Z!" La fel de savant, am așezat vioara la gât, și-am început să cânt pentru alte aplauze care n-au întârziat să vină. Dar omul m-a oprit: "Nu doar așa! Te vreau și gurist! Gurist de refren, mânca-ți-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Mai zi o dată refrenul, Z!" La fel de savant, am așezat vioara la gât, și-am început să cânt pentru alte aplauze care n-au întârziat să vină. Dar omul m-a oprit: "Nu doar așa! Te vreau și gurist! Gurist de refren, mânca-ți-aș scripca să ți-o mănânc!" Sunt momente în viață când o ființă specială ca mine nu se lasă rugată prea mult. Am cântat refrenul și am cucerit definitiv inimile cartierului. Numai nea Onuț, modest cum era, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
omul m-a oprit: "Nu doar așa! Te vreau și gurist! Gurist de refren, mânca-ți-aș scripca să ți-o mănânc!" Sunt momente în viață când o ființă specială ca mine nu se lasă rugată prea mult. Am cântat refrenul și am cucerit definitiv inimile cartierului. Numai nea Onuț, modest cum era, părea puțin îngândurat. Avea aerul unuia care spunea că nu prea merita să-i facem o așa primire, la o întoarcere banală din concediu, mai ales că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un pezevenghi ce eram, speram să primesc măcar un premiu pentru merite artistice de excepție, căci, altfel, pentru mine era clar că alte orizonturi de felicitare nu se întrezăreau. Ca argument, am prezentat doamnei și colegilor, în variantă muzicală vocală, refrenul acela care stârnise atâtea aplauze: "Nea Onuț, la mititica / Le-a arătat jucărica / Într-o noapte, la taifas, / Fiind în pană de glas..." De emoție artistică, toți colegii au amuțit, în vreme ce doamna pur și simplu a rămas împietrită de uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
uitat și eu, ca omu', și chiar m-am amuzat. Era o reacție la prima vedere. Îl invidiam pe artist și mai că mă mândream, pentru că mi se așezase pe umeri povara acestei glorii estetice. Când, stingherit, a reluat începutul refrenului, interpretând un solo de cucurigu, privindu-ne, a realizat caraghioslâcul situației, a luat catalogul, cârnatul cu toarășul și dus a fost... În zadar încercam să explic inșilor care mă eroizau că n-am pic de talent la desen, că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
intrat pe prima lui pauză și i-am dat replica, reluând ultima sa linie melodică. Am tras de vioară ca și cum ar fi fost examenul vieții mele. Simțeam că plutesc. Improvizam, improvizam și iar improvizam. Din când în când reluam, ca refren, dar și ca omagiu, un fragment dintr-o piesă de-a lui Milică. A durat aproape o oră dialogul nostru. Ca la circ se adunase lumea. Când a sunat ultimul acord, spectatorii au aplaudat ca și cum s-ar fi aflat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
amândoi sunt tineri, amândoi sunt doctoranzi, amândoi sunt culți și sensibili, volubili și cosmopoliți. Diferența specifică rezidă doar în raportul pe care îl au cu istoria. Dacă Sven, imbujorat de rușine, ezită să recite vechiul imn al Germaniei (conținând celebrul refren preluat de naziști, Deutschland, Deutschland über alles), prefăcându-se că a uitat versurile, Chikako se miră candid când îi povestesc despre atrocitățile comise de niponi în Asia de Sud-Est, spunând că nimeni nu se mai preocupă astăzi de greșelile bunicilor și că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de vinovăție: l-am privat pe un om cinstit de o șpagă binemeritată. În spate, adjutantul își ascute colții în așteptarea următoarei victime. Sunt două nunți în cartier în seara aceasta; nici una nu va ține o veșnicie. Și, cum spunea refrenul lui Rolling Stones, timpul e de partea lui. Tabloul al II-lea (Șapte ani mai târziu) Locul: Matsushima, Japonia. Timpul: o după amiază târzie. Anotimpul: vara. Personajele: lucrător în industria celulozei și hârtiei; colega și iubita acestuia (din lipsă de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
imperceptibilă a genelor ei, nu există decât umbra unui vis îndepărtat, în care, poate, cândva, buzele ei vor atinge, cu un tremur, cupa care îi va fi întinsă. În pădure, sub cireșii în floare Floarea de cireș, floarea de cireș.... Refren popular japonez Acest titlu nu-mi aparține. Așa se numește o nuvelă de contestatul scriitor Sakaguchi Ango, o satiră plină de crime și orori la adresa povestirii japoneze tradiționale. Și nici nu știu cât de potrivit este pentru ceea ce vreau să vă povestesc
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]