7,041 matches
-
înregistrate cu aerul descoperirii umanității. Încep să-l preocupe motivațiile celor cu care, într-un fel sau altul, interacționează; dezbate în forul interior posibilitatea și prețul libertății; trece printr-o secvență bulversantă de pierdere/ regăsire a controlului asupra propriului trup. Refugiat într-un hotel, decide că în ziua următoare va muri. Furtuna cu trăznete care izbucnește îi strecoară în vis, o dată cu amintirea copilăriei, ideea unei nevoi acute de contact cu umanitatea. Jonathan cel care se întoarce, plimbîndu-se cu entuziasm copilăresc prin
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
politic. Avea... În momentul în care PNȚCD, din lașitate, l-a exclus dintre membrii săi, George Pruteanu n-a făcut față situației. În loc să apere în continuare cu fervoare doctrina creștin-democrată, dovedind că este mai țărănist decât țărăniștii, sau măcar să se refugieze într-o tăcere orgolioasă, s-a mutat la PDSR. La PDSR! Chiar și într-o lume politică frivolă ca a noastră, în care politicienii se transferă de la un partid la altul în mod curent, gestul a produs stupefacție, fiind considerat
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
defularea. E o nevoie irepresibilă să vorbești cu cineva... Înseamnă că te-am prins bine. Oarecum. N-am alura voastră, a ta, a lui Mihai Ursachi, de a vorbi prea des în public. Dacă e vorba de cuvînt, m-am refugiat mai lesne în scris. Rugat, adesea, să iau cuvîntul într-un conclav, m-am oferit mai degrabă să glosez despre acesta. Te-ai referit la locvacitatea mea, pe care, iată, cu oarecare stupoare, mi-o descopăr chiar acum, în dialogul
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
coerență asigurată personajelor de această lume... Mă gândesc, de exemplu, la protagonistul romanului Dv. Femeia perfectă, una dintre cărțile care mi-a plăcut cel mai mult, căci e foarte bine articulată, foarte concentrată, - există acel personaj, Paul Cortèse, care se refugiază în același timp într-un fel de realitate virtuală, ca să scape de conștiința - dacă e o conștiință - a manipulării în lumea în care trăiește, iar pe de altă parte, unica lui manieră de a găsi un fel de coerență, o
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
palpită de viață - cu toate ororile, cu toate contradicțiile ei - nu are sorți de viață chiar cînd are norocul succesului." Pădurea Spînzuraților a fost scrisă mai mult la Iași., unde romancierul, amenințat, la București, cu arestarea de austrieci, s-a refugiat. Dar, și acolo, în refugiu, de-abia avînd ce mînca, a scris necontenit, tenace și neobosit. Își aducea, altădată, aminte de cafenelele frecventate, odinioară, cînd a ajuns la București și a intrat în lumea condeierilor. Mai întîi se adunau în
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
Constantin Țoiu Evreu de origine, născut în Ucraina, Lev Davidovici Bronstein, cunoscut sub numele de Troțki, este expulzat din URSS în 1929, se refugiază în Mexic, unde un agent al lui Stalin îl asasinează în anul 1940, crăpându-i țeasta cu o toporișca. Cu mult înainte, așadar, de pretinsul complot al "halatelor albe", de după război, antisemitismul visceral al teologului, seminaristului gruzin Djugașvili, ajuns șef
O ipoteză trăznită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16235_a_17560]
-
cred că e mult prea aproape de propria mea experiență (nu povestirea, ci decorul), așa că e o carte oarecum limitată, dar onestă. Cred că mai toți romancierii scriu din propria experiență în operele de tinerețe, iar apoi, când o "epuizează", se refugiază în gândire. L.V.: Aveți un gen de critică la care țineți mai mult? Ce fel de critici nu vă sunt pe plac (ca o categorie)? Ce ar trebui să facă un critic ideal în fața textelor dvs.? După mine, criticul Desperado
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
al lui Cinghiz Aitmatov, trenurile care trec printr-o gară uitată de lume, din stepa nesfârșită, rezumă istoria contemporană a Rusiei. Unele se îndreaptă spre vest pline de soldați care cântă marșuri și agită steaguri. Altele fac drumul invers, transportând refugiați cu boccele și răniți. Unele aduc de la Moscova activiști ai PCUS nerăbdători să inițieze "transformarea revoluționară" a regiunii. Altele zac cu lunile pe câte o linie moartă, năpădite de buruieni. În volumul II din memoriile sale, La apa Vavilonului, Monica
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
el însuși, trei ani. A murit, sărac și părăsit de toți, la Paris, în 1900. Thomas Wright scrie în T.L.S. din 9 februarie, într-un amplu studiu consacrat "reîntoarcerii" lui Wilde, că scriitorul a dus, în Franța, unde s-a refugiat, o viață aproape postumă. Și-a presimțit într-un mod demn de luciditatea lui artistică gloria de astăzi. Wright îi citează cîteva rînduri din corespondența cu Robert Ross. În 1898, Wilde scria": "Voi trăi ca infamul Sfînt Oscar din Oxford
Wilde și Morand by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16345_a_17670]
-
ai unui infern moral și material, ziarele au scris chiar săptămâna trecută că în timpul revoluției din '89 adulatorul ceaușist ar fi închis ușile teatrului pe care-l conducea pentru a nu îngădui tinerilor urmăriți de securitate și armată să se refugieze acolo! N-are rost să menționez însăilarea sa ficțională "Niște țărani", care i-a adus o anumită gloriolă în rândurile cititorilor rămași la nivelul reveriilor pășuniste, pentru c-ar fi pură pierdere de vreme. Nu fac caz nici de înalta
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
sau își încredințează gîndurile unui jurnal. Hanta, eroul din acest român, duce zilnic acasă tomuri salvate de la măcelul mașinii hidraulice. Cămăruța lui sordida e un depozit de cărți îngrămădite pretutindeni, ca o fortăreața menită să-l apere, odată ce s-a refugiat înăuntrul ei, de lumea de-afară. Dar aceeași fortăreața amenință să se prăbușească, să-l strivească sub povară ei: peste zi, Hanta hrănește presă hidraulică, dar seară, cînd vine acasă, uriașă bibliotecă recuperată devine ea o simbolică presă hidraulică gata
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
acum textul în integralitatea lui, măcar și numai pentru a oferi pomenitelor reacții, fie și tardiv, o justificare mai consistentă. (P.Ș) După propriile-i mărturisiri 1, Camil Ressu provine dintr-o familie macedoneană, originară din regiunea Epirului, care se refugiază la Iași curînd după 1800, din pricina persecuțiilor la care sînt supuși macedoromânii de către stăpînirea otomană. Bunicul pictorului, Alexis, a purtat, pînă la venirea în țară, numele Rhesus, cu o evidentă rezonanță tracă, dar care, după sosirea la Iași, suportă succesive
Camil Ressu, la o nouă privire (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16514_a_17839]
-
nouă. De altfel, mai tîrziu, în aceste memorii, Stelian Popescu l-a criticat pe Brătianu, acuzîndu-l că n-a pregătit militar țara pentru război, uitînd cu totul că aliații nu și-au respectat deloc tratatul militar. Ca militar, s-a refugiat în Moldova, în urma înfrîngerilor de pe front, unde, ca toată lumea, a avut parte de diferite pățanii de care se plînge. Takismul a ieșit împuținat după război, ca urmare a modificării hărții politice a țării, prin apariția noilor partide. Take Ionescu, obosit
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
atît de sigură și un spațiu de comunicare așa de clar. Expresionist abstract prin dinamica interioară a imaginii și gestualist prin dinamica ei exterioară, Vasilescu rupe orice contact cu lumea constituită, cu datele ei imediate și ușor perceptibile și se refugiază în spațiul vag și plin de paradoxuri al unei realități încă neexprimate, al unor latențe care nu și-au identificat încă traseele de manifestare. Suprafața pînzei, culoarea și tușa sunt singurele sale realități certe într-o lume cu forme amăgitoare
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
Cînd ați hotărît deci să părăsiți România? Am înțeles încă din 1945 că se întîmplă ceva cu totul deosebit. Făceam armata. M-am mutat de la Școala de Ofițeri din Inău la Câmpulung, printr-o intervenție amicală, pentru că părinții mei se refugiaseră de la Fălticeni la Câmpulung. Am călătorit cu trenul vreo trei nopți și două zile, imediat după război, la începutul primăverii. La un moment dat pe linia alăturată (mă uitam pe fereastră) am văzut un tren plin cu soldați care strigau
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
Era o familie de unguri sau de români? Un ungur însurat cu o româncă. După-amiază a avut loc o reuniune la care au venit niște români țărani și s-a vorbit românește. Și noi nu le-am ascuns că suntem refugiați. Am avut încredere că nu ne vor da pe mîna poliției. Seara, după o zi de odihnă, cineva ne-a cumpărat biletele pentru Austria. De ce au fost puțini refugiați români? Pentru că trebuiau să treacă două frontiere. În plus, nu știau
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
pe o felie de pâine cu marmeladă; femei-ostaș pipăindu-ți fesele pe sub pufoaice. Din când în când apare Lenin, sufletul revoluției. Prima dată în gara "Finlandia", vorbind de pe un car blindat; absent apoi, dar evocat de legendara colibă unde se refugiase (se sugerează că era înăuntrul ei, liniște! Lenin pregătește asaltul final); ascuns sub un fular, deghizat într-un bolnav de măsele; în fine, vorbind de la tribuna Congresului Sovietelor, proclamând triumful revoluției socialiste. La începutul filmului, o șleahtă avântată se chinuie
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
cincizeci de ani, prin 1868 și 1869... Mai înainte, o serioasă criză avusese loc în viața autorului după 1865, tocmai într-o perioadă când gustul literar - și mai ales poetic - suporta o netă mutație. Spre lauda sa, el nu se refugiază în simpla reconfirmare a mai vechilor reușite, ci se pune la îndoială, într-un proces de gravă luare de conștiință. "în noile condiții - spune Paul Cornea în admirabila sa prefață la Pasteluri (Albatros, 1972, colecția Texte comentate, Lyceum) - în care
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
Nicolae Manolescu " O luă la goană după ce auzi cîteva cuvinte/ în limba lui de împrumut [...],/ se refugie în plinul cuvintelor unei alte limbi,/ nici ea maternă": versurile îi aparțin lui Sebastian Reichmann și le-am tradus, cum m-am priceput, din franceză. Au apărut în volumul Balayeur devant sa porte, Editions L'Improviste, 2000, prezentat cititorilor români
Limbile materne ale poetului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16044_a_17369]
-
remarcați tehnica pistelor false, capcanele narative, duelul dintre imagine și monologul personajului principal, parabola (pro)manipulării, finalul în care ficțiunea înlocuiește, total, realitatea... Tot la toamnă o să recunoașteți cîteva momente - mici bijuterii: de pildă, profesorul înamorat dă un telefon secret refugiat în baie, așezat pe WC; " Cineva acolo sus mă iubește!", conchide el, în extaz, după convorbire; moment în care aparatul de filmat sare "acolo sus" și filmează baia ca văzută din ceruri, alungită ca un turn sacru, cu vitralii! Sau
Prinț sau cerșetor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16055_a_17380]
-
cadrul... Ludic, amar, cu largi răsfățuri discreționar digresive, tot atâtea capcane ale unei acțiuni rămuroase, condusă, pe alocuri, în clară manieră urmuziană, romanul nu-și divulgă cu ușurință cheile. Aluzivă la stări contemporane, dacă nu din imediata actualitate, narațiunea se refugiază cu voluptate în volutele irealității, ale magicului, satisfăcând verva cu grad înalt de gratuitate a unui autor în plină voluptate a spunerii. Astfel, dacă dictatorul-tip oferă supușilor lui continuitatea - fie și una băltită - asemeni politicienilor din zilele noastre, masele
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
ochii mei, și cu comportamentul ei insuportabil de Spitalul 9. În momentul ăla, s-a rupt filmul. Am simți că gata, s-a terminat, între noi s-a rupt totul, definitiv și pentru totdeauna, în vecii vecilor, amin. M-am refugiat furioasă în dormitor și am scris mailul în care anunțam că am de dat o pisică. Simpatic, amuzant (nu trebuia să știe lumea ce nașpa erau lucrurile între noi), zglobiu, cu poze cât mai avantajoase de-ale bestiei. L-am
Fericirea de a avea pisică by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19828_a_21153]
-
alegea să înțeleagă ființa ta îmbuibată de narcisism. Dar astăzi, astăzi, nu mai poți alege să înțelegi așa. Astăzi există internet, există rețele de socializare, oamenii se exprimă liber și chiar ți se pot adresa direct. Nu-ți mai poți refugia fundul sub balele admirative ale servitorilor. E suficient să deschizi un browser de net, ca să-ți țâșnească în față valuri puternice de dezgust, de scârbă incomensurabilă, de furie și de ură. Te urâm, dragă politicianule român, te urâm din tot
Dragul nostru politician, te urâm! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20070_a_21395]
-
la catedrala episcopală. În timpul luptelor din 1788-1790 între otomani și austrieci, domul din Timișoara a servit ca depozit de sare. Catedrala a fost grav avariată în timpul asediului din 1849. Populația amenințată de focurile tunurilor și obuzelor de luptă s-a refugiat în cripta domului, unde își dorm somnul de veci episcopii, canonicii, demnitari militari și civili, precum și multe personalități ale Banatului. Domul a fost restaurat de-a lungul unui sfert de mileniu de mai multe ori, păstrându-se însă cu strictețe
Agenda2003-16-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280929_a_282258]
-
aduse ambasadorului S.U.A. la București, apreciind că acesta a vorbit despre corupție în calitate de prieten al României. l Serviciile secrete americane au declarat că dețin unele informații conform cărora reprezentanți ai guvernului francez au oferit în secret pașapoarte unor oficiali irakieni refugiați în Siria. l Coreea de Nord a amenințat că va vinde arme nucleare oricui are bani să le cumpere, dacă S.U.A. nu-i acordă ajutoare economice masive și garanții de securitate. l Sindicatele din Austria au declanșat prima grevă generală din ultimii
Agenda2003-19-03-2 () [Corola-journal/Journalistic/280983_a_282312]