1,553 matches
-
Moraru, Apocrifele lui Horia Bădescu, VTRA, 1992, 4; Cornel Moraru, Un liric în transformare, VTRA, 1993, 6; Adrian Popescu, Horia Bădescu, ECH, 1994, 1-3; Poantă, Scriitori, 74-81; Al. Pintescu, Jocul dragostei și al hazardului, București, 1994, 68-73; Ioan Holban, Salonul refuzaților, Iași, 1995, 191-193; Ulici, Lit. rom., I, 127-130; Dicț. scriit. rom. I, 211-213; Simuț, Critica, 134-137; Micu, Scurtă ist., II, 353-354; Mircea A. Diaconu, Devitalizare și livresc, CL, 1997, 7; Petrescu, Studii transilvane, 186-193; Ioana Bot, Trădarea cuvintelor, București, 1997
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
felurite culori. Glasul capătă intonații neobișnuit de dure: Dacă ai face așa, n-ar mai fi nevoie ca soția ta să intervină pe lângă împărat ca să primești triumful pe care îl meriți însutit, dar care probabil îți va fi din nou refuzat... Observă cu coada ochiului fața schimonosită de ură a Agri ppinei. Înțelege că a intuit corect și oftează adânc. Germanicus își mușcă buzele consternat. — Suntem în fața mesei de altar, mamă! o mustră încet pe Antonia. Cum i-a putut trece
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
foarte curajos. De ce nu-ți folosești asta și-n arenă? — Doar curvele vorbesc așa. — O curvă-i și ea o femeie, da’ eu nu-s curvă. — O s-ajungi. — Dar nu Începând cu tine. — Lasă-mă acum, Îi spuse matadorul care, refuzat și scârbit, simțea cum e din nou cuprins de frică. — Să te las? Dar există ceva care să nu te fi lăsat? Nu vrei să-ți fac patul? Sunt plătită pentru asta. — Pleacă, Îi spuse matadorul, cu fața lui mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Deveniseră o putere Înăuntrul lui căreia nu-i păsa dacă el le putea suferi sau nu. Viziuni sau coșmaruri pentru alții, pentru el evenimente la lumina zilei, În deplină conștiență. De bună seamă că Sammler nu fusese martor la lucruri refuzate tuturor celorlalți. Alții trecuseră prin ceva asemănător. Înainte, și după. Mai ales noneuropenii aveau un mod mai tăcut de a Îndura asemenea lucruri. Fără Îndoială că vreun navaho, vreun apaș trebuie să fi căzut În Marele Canion, să fi supraviețuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tarate și ca femei, nu doar ca persoane. Nouă ne-a fost frică să facem dragoste, ne-a fost frică de ginecologi, intram în tensiune din 28 în 28 de zile, aveam sentimente de culpabilitate, față de statul fentat, față de copiii refuzați. Țin minte câte voiau să-și facă histerectomie, să scape pentru totdeauna de frica de a fi femei. În 1995 eram la Cornell University, îmi pregătisem o conferință de filosofie feministă. Zile întregi am lucrat să șlefuiesc o temă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
potoli neliniștile legate de implicațiile politice ale părerilor divergente. În capul scării, se află sir Wyndham, care-l escortează pe nabab pe scurta distanță dintre verandă și salonul de recepție, unde oferta sa de răcoritoare - alt sifon cu lămâie - este refuzată. Acest moment scurt are un potențial crescut de intimitate (conversația, privirea în ochi, acel abia șoptit „cum vă merge cu adevărat?“), domolit de prezența celor șase slujitori ai nababului. Trei însoțitori duc sceptre în forma penelor de păun, alți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la capătul puterilor. Nu știu cât va mai putea ține portalul deschis. O să putem comunica folosind codul spiritului. O, spirite, spirite! Răspundeți întrebărilor noastre, vă rugăm fierbinte! Ciocăniți o dată dacă acceptați, de două ori dacă nu știți, și de trei ori dacă refuzați. Înțelegeți? Un singur ciocănit. — Vreți să vorbiți cu cineva din această încăpere? Un ciocănit. — Este mama voastră aici cu noi? Un ciocănit. Vocea Elspethei Macfarlane este sugrumată de emoție. — Kenneth? Duncan? Voi sunteți? Din nou un singur ciocănit. Elspeth izbucnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Curții este „un act lipsit de respect față de împăratul decedat“. Îi amintesc lui Su Shun că nici un edict nu va fi valid fără cele două sigilii pe care le avem Nuharoo și cu mine. Dacă cererile prințului Kung sunt îndeplinite, refuzate sau susținute, eu și Nuharoo trebuie să fim informate. Îi sugerez că sunt conștientă de ceea ce face în legătură cu promovarea și retrogradarea de capul său a guvernatorilor provinciali. Pe măsură ce zilele trec, tensiunea dintre noi devine atât de intensă, încât trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lecție importantă. Voiam să-l cunsoc pe acest bărbat. Dacă puteam, i l-aș fi prezentat lui Tung Chih. Cererea mea de a îl întâlni pe Robert Hart a fost mai întâi tărăgănată, apoi amânată și în cele din urmă refuzată. Curtea a votat în unanimitate că ar fi o insultă pentru China dacă eu „mă coboram“ să mă întâlnesc cu el. Aveau să treacă mai mult de patru decenii înainte de a ne cunoaște în sfârșit. Am spus atunci Curții că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să uzeze de... să abuzeze de limbaj în halul ăla și-o caută cu lumânarea. Auzi, „a structura ca verb”! Asta ca să dau un exemplu. — El și-a pus mari speranțe în dubla atestare, iar faptul că ne-a fost refuzată... — Și asta-i adevărat, interveni iar dr. Board. Mie, personal, valoarea educativă a îndopării unor elevi de mâna a doua cu idei de mâna a cincea la materii atât de diverse cum sunt poetica medievală și studiile urbane îmi scapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și a exilului. Plicul negru este în ultima analiză o meditație asupra inescapabilității exilului, a alienării și a dezolării într-o sufocantă societate totalitară, într-o atmosferă de teamă și suspiciune, în care discreția și intimitatea sunt în mod brutal refuzate. (Text publicat în Boston Sunday Globe din 11 iunie 1995; versiunea în limba română aparține lui Liviu Petrescu și a fost publicată în Steaua, nr. 7/1996.) Ecouri din presa străinătc "Ecouri din presa străină" „Ce șanse au neputincioșii împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
născuții, ci În calidor, acel vestibul deschis spre ambe părți, acel afară proxim și nu definitiv, acel loc la aer și lumină și umbră și căldură Înăuntrică, supus agresiunilor, dar nu mortale: oricând pot face pasul Înapoi, la adăpost (cel refuzat lui Rilke, Poetul-Fiu din Pietà: „Acum Îmi zaci, cruciș, În poală, / Acum nu te mai pot naște”). Pe mine mama nu m-a trimis: m-a adus pe lume; nu m-a expulzat, m-a condus de mână. Iar atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nou vroia să nu se mai termine; după ce termină de mâncat, se pomeni iarăși năpădită de îngrijorare. Păi, să scape, trebuie neapărat să scape, copilul... Până să ajungă la policlinică, dădu iarăși peste un cabinet particular, unde a fost iarăși refuzată, și tot așa și la policlinică. Peste tot i se spunea că trebuie să nască, Mirelo, trebuie neapărat. Păi, tocmai asta așteptai pe când stăteai răstignită-n fereastră, holbându-te ceasuri în șir după Velicu. Nu de Velicu aveai tu nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sau pur și simplu recomandabile. Această hotărâre a guvernului se bazează pe o ipoteză ușor de acceptat pentru toată lumea, aceea că unui pacient aflat Într-o astfel de stare, permanent la un pas de o moarte care Îi este permanent refuzată, trebuie să-i fie ceva mai puțin decât indiferent, chiar și În vreun moment de luciditate, locul În care se află, fie că este vorba de sânul afectuos al familiei sale sau de infirmeria aglomerată a unui spital, de vreme ce nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
osos un aer de totală deconcertare. Se uită neîncrezătoare la plicul violet, Îl Întoarce pe toate fețele ca să vadă dacă găsește pe el vreuna din acele specificații pe care poștașii trebuie să le scrie În cazuri similare, cum ar fi, refuzat, schimbat domiciliul, lipsă de la domiciliu fără adresă cunoscută și pe perioadă nedeterminată, decedat, Ce prostie din partea mea, murmură ea, cum ar fi putut deceda dacă scrisoarea care trebuia să-l omoare s-a Întors Înapoi. Gândise ultimele cuvinte fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
limbaje este faptul că sînt - sau se consideră - autosuficiente ; ele ascund în aceeași măsură în care dezvăluie, asigurînd comunicarea pentru inițiați și excluzîndu-i pe ceilalți. Fiecare este (și) un fel de limbaj secret, ce creează o intimitate individuală sau colectivă refuzată outsiderilor : ești înăuntru, cu noi, sau rămîi în afară. De la individul agramat la uriașele colectivități meta-gra maticale, ideologia comună este un soi de libertarianism lingvistic, adică un cult al controlului minim al autorităților lingvistice : statul minimal al limbii, libertatea de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Antichități iudaice 18.119). Chiar justiția romană, în afara mediului iudaic, permitea uneori celui răstignit să fie dat jos de pe cruce și îngropat. În compendiul legii romane (cunoscut ca Digesta) găsim următoarele concesii: Trupurile celor condamnați la moarte să nu fie refuzate rudelor lor; și divinul Augustus, în Viața sa, în cartea a zecea, spunea că această regulă trebuie să fie respectată. În prezent, când este cerut acest lucru și permisiunea a fost acordată, trupurile celor care au fost pedepsiți să fie
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cald, că spațiul este elastic și că se strânge în jurul meu și-al ei. Uneori ne simțeam ca doi gemeni strânși unul în altul într-un uter colorat halucinant, lipsit de deschidere, gemeni cărora orice naștere le este de la început refuzată. De altfel, atât Gina cât și eu sîntem născuți în Gemeni, în iunie, la câteva zile unul după celălalt. Mă uitasem prin nenumărate horoscoape, vulgare de tot sau cu pretenții științifice, și toate erau de acord într-o privință: nici o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fost teamă să nu ne trădeze. De aceea mă purtam cât mai bine cu el, îi cumpăram țigări, îi dăruiam cărți. Era un băiat deștept și ambițios și scria scenarii de filme pentru companiile indiene, care îi erau însă întotdeauna refuzate. Ne ura pe toți, deși râdea mult și se arăta prietenos. Lui Chabù îi era tot mai rău. Doctorii chemați (la început indienii, apoi englezii cei mai renumiți) nu știură ce să spună. Probabil nebunie precoce, credeau unii; alții, o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
grosier ce îi asigură propria materie, propriul conținut care erupe sub imperativele formelor aplicate. Este cazul basoreliefului. Prezența în templu a acestei creații sculpturale pare a indica credinciosului demersul retragerii transcendenței abia sosite din revelație înapoi spre taina închisă și refuzată evidențelor conștiinței. Aici sculptura exprimă o creștere din profunzime ce culminează cu deschiderea florală a transcendenței, cu o înflorire care își oferă tensiunea splendorii într-un moment de reprezentație abisală. Însă orice înflorire decade iar ofilirea își revarsă întru final
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Nu atât în esența lui, cît mai ales în imaginea exterioară. Procedeul conferă dimensiuni mai ample, eroice, unor personaje mai realist considerate de istorie, dar care sunt părți importante în structura unui neam. De aceea nu trebuie contestată și nici refuzată legenda. Ea trebuie doar recunoscută ca atare și acceptată ca operă a inteligenței și harului artistic ale unui popor. Deși anonimi și colectivi, autorii se iscălesc cu numele poporului lor. „Cântecul lui Roland” este un exemplu și un model ilustrativ
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
de însăși IUBIREA DIVINĂ. Sunt în siguranță întotdeauna. Sunt dornic să cresc și să îmi asum responsabilitățile vieții. Îi iert petoți iar acum îmi formez propria viață așa cum mi-o doresc. Sunt în deplină siguranță. OBEZITATE MÂINI Furia unei iubiri refuzate E bine pentru mine să creez toată iubirea pe care mi-o dăruiesc. OBEZITATE PÎNTEC Furia unei hrăniri refuzate Mă hrănesc cu hrană spirituală. Sunt liber și pe deplin mulțumit. OBEZITATE ȘOLDURI Furii încăpățânate, remanențe față de părinți Sunt dornic să
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
iert petoți iar acum îmi formez propria viață așa cum mi-o doresc. Sunt în deplină siguranță. OBEZITATE MÂINI Furia unei iubiri refuzate E bine pentru mine să creez toată iubirea pe care mi-o dăruiesc. OBEZITATE PÎNTEC Furia unei hrăniri refuzate Mă hrănesc cu hrană spirituală. Sunt liber și pe deplin mulțumit. OBEZITATE ȘOLDURI Furii încăpățânate, remanențe față de părinți Sunt dornic să uit trecutul. E mai bine pentru mine să depășesc limitările părinților. OBEZITATE COAPSE, PULPE Mânii copilărești păstrate încă. Adesea
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
să aibă toate capriciile din lume, iar eu să-mi calc în picioare orice urmă de mîndrie? Supărarea mea n-a izvorât din simțire, căci în cazul acesta s-ar fi dezlănțuit spontan încă în clipa când dădusem peste scrisoarea refuzată. Era o supărare voită, care luă proporții neașteptate. numai după un șir de raționamente cât se poate de logice. " Eu îi dau totul... Îmi istovesc materia cenușie și bunătate de timp scriindu-i în fiecare zi: ea nici nu se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
grădină. Aici muzica încetase, dar era un foșnet de frunze și un murmur adormitor, de vânt ori de apă, încât el se lăsă răpus peste pajiștea de verdeață, unde două femei mâncau. Era ca în Dejunul pe iarbă al impresionistului refuzat, Manet, doar că cele două stăteau cu spatele, una complet goală și albă, ca o boabă de fosfor pe un fundal, iar cealaltă îmbrăcată în negru, dar cu părul lăsat pe umeri în cascade întunecate și greu ca o revărsare
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]