41,115 matches
-
interior", amândoi trăiesc o anumită stare care îi face să acționeze. Cei care nu au puterea s-o recunoască îi supun rigorilor legii, îi urmăresc, îi amenință cu închisoarea. Uneori, oamenii din jur nu vor acest Paradis. În ambele planuri regăsim inconfundabilul monolog interior ce alternează cu stilul indirect liber, dar există pregnant o diferență de tonalitate; în istoria Andaluzei, cum o numește familiar Llosa pe Flora Tristán sesizăm o oarecare sobrietate, o anumită decență a relatării impregnate de atâta suferință
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
principală, dovedită de sinonimele citate, pare a fi "lefter, sărac": "Adică ai rămas � ...) craiu din Curtea Veche ( cum zicem mai bine noi, rumânii)" ( Povestea huzmetarilor, în Scrieri alese, ed. Mihai Moraru, București, Cartea Românească, 1990, p. 37); naratorul își regăsește în final amicul abia scăpat din închisoare "întîlnindu-ne cu toții în Curtea Veche, unde să strînge toată crăimea Bucureștilor" (p. 42). Un recent și foarte interesant volum de Ligia Livadă-Cadeschi și Laurențiu Vlad - Departamentul de cremenalion. Din activitatea unei instanțe penale
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
circula și adaptat, într-o prescurtare populară pe care o cunoaștem din teatrul lui I.L. Caragiale (Jupîn Dumitrache: Cine mănîncă poporul să meargă la cremenal"). În raportul privind un caz de furt, plonjăm direct în atmosfera interlopă a misterelor Bucureștilor, regăsind desigur și Curtea-Veche: "auzind acel Hristache vorbă în pușcărie pentru istoria tătărcii, au vestit lui Ioniță bărbierul hoțul cum că alți trei hoți, ce se află cu dînsul la osânda ocnii, anume Niculaie chelul i Cartan masalagiu și Fotache Otetică
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
Macbeth, în care soprana înzestrează teribila coloratură, înaltă în țesătura vocală și dramatică în context, cu vigoarea și pigmentul veninos dorite de tânărul Verdi. Repertoriului romantic verdian de maturitate, artista știe să-i dăruiască pasiunea ardentă, trepidantă, fie că se regăsește în imaginile sonore ale Aidei, Violettei din Traviata, Leonorei din Trubadurul sau ale Principesei Eboli din Don Carlos. După cum, intensitatea exprimării, trăirea profundă captivează în pagini ale romantismului târziu sau verismului, în Mefistofele (Boito) sau La Wally (Catalani), Adriana Lecouvreur
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
devreme, într-o situație similară, inculpații fuseseră achitați sub pretextul că fapta lor fusese inevitabilă în condiții de naufragiu și foamete. Distanța dintre cele două verdicte măsoară modificările apărute în disputa dintre dreptul natural și cel politic, dispută ce se regăsește, simetric, în discursul teoretic. Pătrunsă aici, șalupa ce-i transformă pe naufragiați în antropofagi este laboratorul mental în care sînt testate efectele schimbării acestei distanțe. Dilemele identității e un capitol ce privește cu ochi atent textele ce-și pun problema
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
și ieri, pentru o critică de tip complex, o critică creatoare, lizibilă, cu un fond epic (pentru a fi înțeleasă, poate chiar pentru a-și seduce cititorul), o critică literară care a trecut prin spațiul noilor metode și și-a regăsit autoritatea și lărgimea de spirit. Prin ‘lărgime’ înțeleg capacitatea criticii de a cuprinde toate palierele operei. Nu cred, apoi, că un critic literar trebuie să se elimine din discursul critic. De altminteri, nici nu poate... L.V. Încercând să propun studenților
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
statutul de creație. Cum coexistați cu post-ismele și toate celelalte? Au dreptate? V-ați propus vreodată să vă alăturați criticilor mimetici? E.S. Eliot are mare rigoare în tot ceea ce scrie, ca și Valéry, care este un fanatic al exactității. Îmi regăsesc multe dintre opțiunile mele în Caietele lui Valéry, indiscutabil cel mai mare teoretician/ estetician al literaturii din secolul al XX-lea... Sunt curios să cunosc noile metode, post-poststructuraliste, dar cred că momentul teoriei (și, inclusiv, al metodelor) a trecut în
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
ajuns simple repere ambientale și au sfîrșit prin a fi invizibile. Dar toate acestea nu sînt decît o primă componentă, cea involuntară, a unui spectacol vizual care s-a desfășurat permanent pe mai multe niveluri. În imediata lor vecinătate se regăsesc intervențiile voluntare, semne ale aducerii aminte și ale reculegerii, al căror scop nu este, însă, nici de această dată, unul artistic. Troița și crucile de piatră, așezate chiar în centrul pieței, introduc prin aerul lor medieval, în stricta contemporaneitate și
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]
-
meu se zguduie. Atunci, îmi dau seama de lucrul pe care, - obișnuit de atâta vreme, - îl și uitasem, ori nu-l mai deslușeam cum se cuvine. Abea atunci, copleșit de condiția tragică a acelor bieți handicapați ai văzutelor și auzitelor, regăseam, re-înțelegeam harul divin, comoara fără de preț, oferta dumnezeiască a substantivelor trebuitoare unei existențe raționale, a adjectivelor țâșnind din sufletele noastre bântuite și colorând viața atât de felurit, nevoia însemnărilor, a scriiturilor cum vor fi fost ele făcute, pe stânci ori
Îndemnurile pentru vite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13957_a_15282]
-
apoi, și nu în ultimul rând contorsionarea, prin omitere, până la pierderea sensului, a zicalei Ochii care nu se văd se uită devenită, la dvs., Că nevăzuții adeseori se uită. În fine, moșneagul străfund, dublat de un tânăr în care vă regăsiți, întreabă, îndoindu-se și nu prea, Chiar nu-i nici o speranță?, își răspunde cu nostalgia dezamăgitului și reproșul moale al celui care și-a îndatorat iubita cu speranțele lui toate, Și câte-am pus în tine... Cititorul devine după lectură
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13967_a_15292]
-
fi spus suma în dolari pe care un milionar american o oferise muzeului pentru micul tablou al lui Van Eyck. Tăceam toți trei în sala mare, cu dușumeaua ceruită, alunecoasă, așa cum se cuvine să se tacă în fața Sfintelor Taine. Îmi regăsisem elocvența de copil vorbăreț înaintea unui alt tablou, mai mare acela și mai puțin apărat prin mecanisme savante de posibili tâlhari, o pictură ce mi se părea plină de voioșie, deși înfățișa o întâmplare câtuși de puțin înveselitoare: uciderea pruncilor
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
respective). După cum se știe, În acest caz (adică al Răscoalei din anul 1907), au fost uciși de trupele guvernamentale 11.000 de țărani români, datorită dorinței lor de a beneficia de condiții umane de trai. La fel, foarte puține informații regăsim În această lucrare cu privire la drama trăită de români, Îndeosebi de ardeleni și bucovineni, În perioada regimului dualist austro-ungar, sau de basarabeni, În timpul ocupației țariste, perioadă În care mii de români patrioți și intelectuali au fost aruncați În temnițe, au plătit
România secolului XX. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_332]
-
1931, din casa astăzi demolată a banului Dumitrache Ghica, de pe Calea Victoriei, sau o coloană de la vechiul palat brâncovenesc din București, care a devenit centrul grădinii de trandafiri. Pe de altă parte însă, modelul dublei colonade de la Vila d^Elchingen se regăsește la Pescheria ( Noua Piață de pește) din Veneția, creația aceluiași arhitect Rupolo, iar ușile loggiei sunt inspirate de vechi modele de la portalul din San Marco, grilajul de fier forjat fiind lucrat în atelierele lui Umberto Belloto, sub îndrumarea lui Domenico
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
M. Cantacuzino, ne împărtășim nu numai din faptele principesei Martha Bibescu, a familiei sale și a unei întregi clase boierești, ci deslușim și mentalitatea care a dus la aceste înfăptuiri: "...Mogoșoaia cu parcul și palatul și tot domeniul și-a regăsit viața și tot înțelesul datorită gândului stăruitor al principesei Martha Bibescu de a face din 250 de ani de trecut românesc o mărturie vie și prezentă a frumuseții". Din perspectiva oamenilor bogați de astăzi o atare mentalitate te poate face
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
încă îi mai aud glasul ireal de dulce, ca al bunicului meu, cândva, când era în lumea aceasta și mă iubea lăcrimând mângâiat, fericit că mă are. Lacrimile adevărate, averea lui, mila lui și cuvântul bun către mine copil, le regăsesc în ființa acestui cerșetor din Piața Romană, în cuvântul lui bun ce se pierde din auzul lumii în trecere neistovită... Mi-amintesc de un tânăr în cârje, apărut ca din pământ la poarta unei biserici de pe Calea Victoriei. Era un ger
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
oameni cu bastoanele, felul în care își țin mâinile, mișcările degetelor și pot s-o fac fără nici un efort. Toate acestea mă îndepărtează de vocația de actor... Mult dincolo de imitarea exterioară, se situează cea interioară, atât de puternică, încât o regăsesc abia în amintiri". Indirect, rezultă din această însemnare, ca și din altele, că în frecventarea foarte intensă a teatrelor nu calitatea de actor îl atrăgea, ci aceea de scenograf care organizează latura vizuală a spectacolului. Iar această vocație scenografică va
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
între subiectivitatea practicantului și obiectivitatea analistului, între "hipnoză" lirică și diagnostic critic. Esențial este ca din paginile lui metaliterare să apară nu o nouă ficțiune (fie ea și de bună calitate), ci o sumă de radiografii exacte, în care să regăsim structura și statura valorică a creatorilor de poezie. Prin larga ei cuprindere, originala antologie Ocolul României în 80 de poeme cu un jurnal de bord de Ion Mircea evită, din start, riscul favorizării uneia sau alteia dintre generații. Nu mai
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
fiecare dintre noi este semnul unei căutări. Ce căutăm? Întrebarea decisivă din punctul de vedere al lui Peter Brook. Pentru viață și pentru teatru. Care sînt căutările noastre, ale fiecăruia dintre noi, ale societății? Toate acestea se vor găsi și regăsi firesc în căutările festivalului, o căutare proprie, curajoasă, asumată, neobosită. Ca și cea pe care se fundamentează orice formă de spectacol, orice act teatral valabil. Un adevărat moment de teatru nu se produce decît atunci. Nu ieri, nu mîine. Asta
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
a călătoriei între doi poli: România comunistă pe care ați părăsit-o și America pe care ați vizitat-o de mai multe ori. în ultimul dumneavoastră roman Habseligkeiten (Catrafuse), recent tradus și publicat la editura Polirom, componentele acestei punți se regăsesc sub forma unui mozaic. Cum l-ați "lucrat"? R.W.: Este greu de explicat pe scurt, fiindcă există foarte multe detalii. Sunt totuși un scriitor german și am avut, dintotdeauna, în sensul cel mai autentic, o strînsă legătură cu cultura
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
realizează cu treisprezece pictori din prima linie a artei noastre de astăzi, Despre ucenicie a devenit din ce în ce mai greu accesibilă și tot mai căutată, în special de către studenți, acesta fiind și motivul reluării comentariilor pe marginea ei. Rînd pe rînd, se regăsesc în paginile cărții, în ipostază de actori principali, pentru că unii revin și în contexte în care accentul nu cade pe prezența lor, Gheorghe Berindei, Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Constantin Flondor, Paul Gherasim, Ion Grigorescu, Mihai Horea, Florin Mitroi, Horia Paștina
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
Domnule, am învins, uite Stalin spune că limba nu e suprastructură". Asta era în 1952, în aprilie, dacă îmi amintesc bine, ca în iulie să fie dat afară fiindcă fusese marrist. Acum pare hazliu, dar a fost tragic. L-am regăsit pe profesorul Ivănescu la Academie, unde ajunsesem și eu după mai multe peripeții, la colectivul de lingvistică și am avut într-adevăr un model lîngă mine și am înțeles ce a însemnat el pentru știința limbii în România și ce
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
său drum este la ofițerul de Securitate Ilie Merce. "Academia Cațavencu" l-a identificat îndărătul inițialelor pe Augustin Buzura. În ce mă privește, important e, în acest caz, fenomenul, nu personajul. Or, citind transcrierea rapoartelor informative ale colonelului Ilie Merce, regăsim un scenariu identic celui despre care s-a vorbit în cazul Vadim: o perfectă colaborare și un reciproc avantajos schimb de idei - și nu numai de idei. Nu doar de dragul conversațiilor subtile aveau loc aceste întâlniri: Securitatea era capabilă de
Consilierii Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10385_a_11710]
-
privirii și al pregnanței expresiei legate nemijlocit de perspectiva graficianului și, în al doilea rînd, în lumea voluptuoasă și densă a culorii pe care vocația pictorului o subînțelege în mod natural. Acest dualism constitutiv, dacă îi putem spune așa, se regăsește deopotrivă în gîndirea plastică a lui Gili Mocanu și la nivelul construcției propriu-zise a imaginii. Pe de o parte, pictura lui are tonalități grave, materialitatea ei este densă și marcată de o anumită stare de melancolie, iar, pe de alta
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
dar nu a putut fi publicat până în 1988, când apare prima ediție la Chișinău. Nu seamănă cu nimic din ce am citit până acum din literatura basarabeană. E un roman de virtuozitate a analizei psihologice, din categoria manolesciană a ionicului. Regăsim în construcția lui aproape toate elementele care definesc specia: autoscopia, subiectivitatea explorării interioare, fragmentarismul confesiunii, identificarea dintre narator și personaj, relativismul psihologic, frustrarea socială, dependența dezvăluirilor de meandrele sentimentelor de adversitate dintre personaje, reflecția stăruitoare despre identitate. Titlul lung și
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
lui Nichifor Fătu, rezultat al unui șantaj odios săvârșit în tinerețea sa de comisar asupra unei fete de șaptesprezece ani pentru a-i salva tatăl. Ulterior a fost smuls mamei, căreia i-a spus că a murit. Filimon o va regăsi însă în mod misterios pe mama sa în "bunica Ștefana" și va înțelege că fiica acesteia, Cristina, față de care avea o afinitate obscură, este sora lui (capitolul X este excelent prin poezia acestei comuniuni). Filimon va manifesta însă o atracție
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]