587 matches
-
ucis și pecetea regală se pierde, iar regele poate scăpa prin sacrificiul credinciosului său Desideriu, fiul lui Dionisie, care a îmbrăcat veșmintele regești". Lupta s-a dat, cf. "Cronica pictată", de vineri 9 până luni 12 noiembrie 1330. Înfrângerea oastei regești a fost completă, izvoarele, în general, și "Cronica pictată" o confirmă, capturile și prăzile au fost numeroase și de tot felul. Regele, subliniază sursele, a scăpat travestit; înfrânt, el s-a întors la Vișegrad (DRH D, I, p. 47, 53-54
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de către fruntașii politici locali a fost determinată și de faptul că acesta era de același neam și credință, ca și de continuarea luptei împotriva tătarilor, în scopul alcătuirii unui organism politic mai întins. Voievodul Dragoș a fost instalat de oștile regești ca un căpitan ce asigura securitatea (paza) regiunilor estice moldovenești, o prelungire a autorității (puterii) Ungariei în aceste teritorii. El a fost instalat aici ca "paznic" al acestui "colț de pământ moldovenesc" (Panaitescu). La început, țara (statul) lui Dragoș nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
reprezenta de fapt momentul stabilirii lui Bogdan în Moldova. Trecerea lui Dragoș la est de Carpați s-ar fi produs în 1352, dată susținută de Dim. Onciul și C. C. Giurescu, dar mai probabilă este data de 1359, după indicația diplomei regești din 1360. Diploma respectivă este importantă pentru conjunctura politică în care s-a constituit statul Moldova. Documentul acesta specifică instalarea (prezența) dominației Coroanei ungare asupra regiunii est-carpatice, prin instituirea unui organism politic (marca-stat), condus de români, dar subordonat Angevinilor. În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
intră în voia legatului papal Iacobus Praenestinus (numit și Pecorarius Placentinus), în mînile căruia depuse un jurământ în toată forma, pe care-l întări eliberând un document prevăzut cu pecetea cea mare, prin care se lega ca înlăuntrul teritoriului său regesc cât era pe atunci sau cât va crește pe viitor să-și puie toate puterile ca să stârpească din rădăcină pe creștinii eretici și schismatici și pe acei mincinoși care-nclină spre islamism sau iudaism și preste aceasta făgădui că-i
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a bulgarilor, primise botezul împreună cu întreaga sa țară și se rugase a i se trimite din partea scaunului papal un arhiepiscop pentru țară; papa-i aminti apoi că acest domnitor ce apăru sub numele de Mihail, rege al bulgarilor, aducând daruri regești papei Adrian II (867 - 872), i-a făcut în scris rugămintea ca să-i aleagă un cardinal roman de arhiepiscop al Bulgariei care să fie sfințit de mâna papei chiar; dar el relevă totodată decursul rău al lucrului, de vreme ce cei doi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
hotărî să primească pe Ioannițiu în șirul regenților ordinari, recunoscîndu-l de rege al bulgarilor și românilor. El orândui pe preotul cardinal Leon di Santa Cruce să fie legat apostolic, ca să ducă lai Ioannițiu nu numai sceptrul de împărăție și diademă regească, ci-l însărcină totodată cu plenipotență de-a-l încorona solemn în numele papei. O bulă papală de privilegiu cu data 25 februarie l204 îi dădea în faptă lui Ioannițiu titlul și demnitatea de rege al bulgarilor și românilor, rânduia pe cardinalul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nici vreme nici gust pentru un asemenea lucru. Tot atât de nelavreme a fost cererea stranie, făcută de mai multe ori regelui maghiar, ca să trimită episcopii la conciliul din Roma, căci atunci mai mult decât oricând ființa de față a tuturor vasalilor regești, deci și a episcopilor, era neapărată pentru țară, căci aceștia, fiind asemenea vasali, aveau datoria de-a trimite sub steagurile regelui pe vasalii lor inferiori. Curând, și asemenea unei rumperi de nouri, valurile de mongoli rupsese stavilele, nimicise oastea ungurească
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
da oarecare sprijiu. Sfetnicii se hotărâră deci să prefere pe Ioan Mytzes, care și împăratului îi convenea mai mult din cauza încuscririi cu dânsul, apoi pentru că era continuatorul legitim al stăpânirii părintelui său, în fine luîndu-se în considerare domnia blândă a regeștilor săi predecesori precum și purtarea de grijă a împăratului, întărită prin încuscrire, se putea spera că el va fi primit bine și cu inima deschisă în Romîno-Bulgaria; iar Lachanas cel îngîmfat de noroc desigur se 138 {EminescuOpXIV 139} va declara gata
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
toate stavilele ce-i stăteau în cale și-n urma căreia numărul protivnicilor Bizanțului scăzu cu unul, și anume cu unul îndestul de însemnat. Terteres, care precum am spus răpise cu totul la sine, după fuga lui Asan, frânele stăpânirii regești din Bulgaria, era chinuit de remușcări vii și de aspre remonstrațiuni din partea autorităților canonice pentru căsătoria pe care o încheiase în contra legii și cu scop egoist cu sora lui Asan, după ce-a fost gonit pe soția sa legitimă, din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
spre mare scandelă și discredit al celor drept credincioși. Cererile irefuzabile ale Scaunului papal făcute lui Bela IV erau ca să silească pe români. {EminescuOpXIV 156} cu puterea la primirea episcopului roman ce li se rânduise și să înzestreze pe cheltuială regească și cu de prisos episcopia cu veniturile necesare, spuindu-i-se totodată că nu i se cade nici a întreține schismatici în regatul său, nici a zădărnici prin neîmplinite promisiunile sale orale plăcute lui Dumnezeu. După săvârșirea din viață (1235) a tatălui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
drept că apăru cu mult mai târziu. Primirea cavalerilor ioaniți. Incursiuni tătare și cumane. Colonizări. Pentru a întîmpina trebuințele înarmării și apărării țării în afară în contra tătarilor și bulgarilor năvălitori, precum și pentru a răspândi mai si mai repede puterea tare regească până la marginile țării, Bela IV primi la anul 1247 pe cavalerii ordinului ioanit în Ardeal (Fratres hospitalis Ierosolymitani) și le hărăzi prin o bulă de aur, confirmată de Innocențiu al IV-lea, ținutul Severinului, chinezatele (feudele districtuale) până la Olt și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de încredere și nu mai comise nici o infidelitate față cu domnu-său. Merit esențial întru restatornicirea concordiei și păcii dintre Valachia și Ungaria și-a câștigat episcopul din Oradea-Mare, care a vizitat de mai multe [ori] pe Alexandru Vodă în calitate de sol regesc și a știut să puie la cale reconciliarea. Ca răsplată regele Ludovic I, încuviințînd cererea episcopului, confirmă privilegiile bisericei din Oradea-Mare. Din căsătoria întîia c-o soție de lege grecească Alexandru avu pe fiul și urmașul său Vlad (Vlaicu, Vladislaus
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
succes al armelor numai hotărî de acum înainte poziția Principatelor românești față cu cele două puternice regate vecine, poftitoare de cucerire. Continue uneltiri romane de prozelitism contra românilor. Iscusitul Scaun roman, folosindu-se de legăturile de în- rudire între curțile regești a Ungariei, Poloniei și Boemiei, luă cu zel în ajutoru-i când pe ceste două pentru a stârpi pe cei de lege grecească din cea dentăi, când iar alterna, cerând concursul altor două dintre ele în contra obstinaților partizani ai bisericei greco-orientale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fusese aliați cu prințul Isa, dar de la nici unul din ei nu primi vrun ajutor să fi fost de seamă. Deci trecu Marea Neagră în corabie, ajunse în a[nul] 1406 în Valachia și află la Mircea Vodă prietenească primire și onori regești cu care deci se și sfătui și puseră la cale învoiala că, daca Musa ar ajunge împărat prin ajutorul armelor valachiene, el să-i deie voievodului însemnate adaose de teritoriu și bogate venituri bănești în Europa, toate acestea în paguba
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
judecată aspră. Deci vă îngăduim deopotrivă cruțare și iertare și vă reprimim în buna noastră grație, dar cu condiția ca să nu se mai întîmple recidivă". În genunchi ascultară Ștefan și ai săi mângâietorul răspuns, sărutară bucurîndu-se și mulțumind poala hainei regești, apoi jurară regelui și regatului statornică fidelitate și plată de tribut în tot anul, făgăduințe pe cari le și întăriră cu jurământ solemn și prin document în scris. Astfel se despărțiră amândoi în pace și Sigismund, întorcîndu-se, dete repaos trupelor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în persoană atât el cât și boierii lui de sfat la regele să jure credință; daca o samă dintre boieri n-ar putea să se ducă la Curtea polonă în persoană, atunci vor depune jurământul de fidelitate în mâna delegaților regești poloni trimiși pentru aceasta; orașele în litigiu și ținuturile Sniatyn, Kolomyia și Pocuția ei nu le mai cerură îndărăt, ci socotiră numai că după ce Ștefan Vodă va sosi la Curtea regească se va arăta desigur dispus la dorința și voia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
atunci vor depune jurământul de fidelitate în mâna delegaților regești poloni trimiși pentru aceasta; orașele în litigiu și ținuturile Sniatyn, Kolomyia și Pocuția ei nu le mai cerură îndărăt, ci socotiră numai că după ce Ștefan Vodă va sosi la Curtea regească se va arăta desigur dispus la dorința și voia regelui în privirea altor două cetăți, Kieszyn și Chmiolow, pretinse asemenea din partea polonilor. Propunerea fu primită și încă în același an (1395) Vladislav Iagelo primi în numele său și al regatului jurământul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
termeni husserlieni), simplu spus, între cunoașterea intelectuală și cea artistică, între filosofie și poezie, forme ale spiritului care „prind” același „lucru”: „un unic”, vibrant și, implicit, liric. Poezia o face „prin mijloace unice”: „arătându-se, ea trece cu o grație regească pe lângă toate cârjele medierilor”. Efectul celor două cunoașteri e dobândirea „sării pământului”, înțelepciunea. Înțelepciunea procură „ceea ce, de când lumea, căutăm” - bucuria: „bucuria iradiantă, bucuria genuină, bucuria explozivă, bucuria suavă, bucuria intens liniștită, bucuria întru sine adunată, bucuria glorioasă, peste lume revărsându
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
în dreptul meu. Privirea ta a căzut asupra mea și ai coborât zâmbind. Am simțit că venise, în sfârșit, norocul vieții mele. Atunci deodată, mi-ai întins mâna dreaptă și ai întrebat blând: 5. - Ce ai să-mi dăruiești? „Ce joc regesc mai era și acesta? Să întinzi mâna cerșetorului, pentru a cerși de la el?” Eram încurcat și stăteam nedumerit; nu știam ce să fac... într-un târziu am scos, încet din desagă, un bob micuț de grâu și ți l-am
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
reproduce din aceeași epistolă o frază semnificativă a lui Alcuin: Dum ego adolescens Romam perrexi et aliquantos dies in Papia regale cetate demorare („Pe când eu, la vârsta adolescenței, m-am îndreptat spre Roma și mi-am petrecut câteva zile în regeasca cetate papală”). Alcuin, deja matur, se simțea totuși învățăcel adolescent la Roma! 12. Riché, op. cit., p. 232. 13. Despre curte ca un „centru educativ” se pot găsi detalii semnificative la G. Waitz, Deutsche Verfassungsgeschichte, Kiel, 1880, vol. I, pp. 179-182
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Desfrâul lexical țâșnește la tot pasul: odată cu deschiderea spre Occident „începuseră să ne vină și din Francia mărfuri: scule ușoare și din ale mai scumpe. Diamanticale: fulii, ghiordane. Marchitănie, ornice [...], sulimanuri, mirodenii, mobile: crivaturi, poloage, baiuuri, brațe de tumbac - sfeșnice regești, canapele cu răsturniș [...]. Hapuri, gogoșele, prafuri de iureș. Teci de sculă, mici la măsură: gumilastice - vârști cu ploițe și fără - capcane de copii [...]. Strumeneage de gumă pentru putere și pentru plăceri - rădăcină bună berechet în țară! -, marfă de prisos, nu
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
, Dumitru (8.XI.1928, Bârsa, j. Sălaj), critic și istoric literar. Este fiul Anicăi (n. Lazăr) și al lui Gheorghe Chiș, plugar. Învață la Bârsa și Jibou, frecventând cursurile secundare la Cluj, ca elev la Liceul Regesc Maghiar de Stat cu limba de predare română (1941-1944), la liceele „Gh. Barițiu” (1944-1945) și „Inochentie Micu-Klein” (1945-1948). Studiile universitare, începute la Cluj, la Facultatea de Filologie (1948-1950), sunt continuate și terminate la București (1950-1952). Urmează și Școala de Literatură
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
zguduită de cutremure își va afirma pînă la ultima suflare dreptul la o neatîrnare deplină, necondiționată. în mijlocul impersonalității generale, ai aici o personalitate adevărată. Deși sînt doar un punct, de oriunde-aș veni și oriunde m-aș duce, această personalitate regească va trăi în mine cît voi trăi și eu și-și va afirma prerogativele regești. Dar războiul înseamnă suferință, iar ura nenorocire. Vino sub forma ta de iubire, fie ea cît de joasă și voi îngenunchia și te voi săruta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
necondiționată. în mijlocul impersonalității generale, ai aici o personalitate adevărată. Deși sînt doar un punct, de oriunde-aș veni și oriunde m-aș duce, această personalitate regească va trăi în mine cît voi trăi și eu și-și va afirma prerogativele regești. Dar războiul înseamnă suferință, iar ura nenorocire. Vino sub forma ta de iubire, fie ea cît de joasă și voi îngenunchia și te voi săruta; dar sub forma ta supremă, vino ca putere divină! Cu toate că tu lansezi flote întregi de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
puțin inteligent, cel mai mic dintre frați și disprețuit de aceștia). El reușește însă să treacă de obstacolele cele mai variate: fantome, vrăjitori și zâne rele, dragoni și animale feroce. Tema romanului familial apare adesea în basme. Copii de sânge regesc sunt furați, apoi găsiți de oameni simpli și abia mai târziu își descoperă adevărații părinți. Tovarășul imaginar este de obicei un animal - câine, pisică, vulpe, mânz sau cal - care îl protejează pe erou de vrăji și-l sfătuiește (pentru că el
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]