591 matches
-
Nazna (în ) este un sat în comuna Sâncraiu de Mureș din județul Mureș, Transilvania, România. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 128), localitatea apare sub numele de „"Násznanfalva"”. Localitatea Târgu Mureș fiind oraș liber regesc, evreii în secolul al XVIII-lea n-au avut drept să se stabilească în imobilele din teritoriul orașului. Astfel, ei au trăit pe domeniile familiei Barcsay din Nazna alcătuind al doilea cea mai mare comunitate ca număr din Transilvania. Sinagoga
Nazna, Mureș () [Corola-website/Science/300588_a_301917]
-
Aur. Cu toate acestea el a primit pe regele Amaury I-ul, al Regatului de Jerusalim, tot în vechea reședință, deși prefera siguranța de la Blachernes. Aceasta duce la presupunerea că Marele Palat mai avea încă atribute demne de o primire regească, deși nu în totalitate. Tot acest eveniment duce la concluzia că Marelui Palat i-au fost cu adevărat fatale ultimele două două secole și jumătate ale existenței Imperiului Bizantin. Palatul de la Blachernes a fost singurul palat descris în sec. al
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
este un alt poem clasic al lui Poe care se referă la moarte și o prezintă într-un mod neconvențional. Ea este văzută ca un zeu care domnește peste o cetate glorioasa și pașnică din Apus. Există „"turnuri și palate regești,/ Temple ce dau babilonice vești,/ Bolti de piatră demult părăsite..."” Situarea orașului în Apus este adecvată, deoarece vestul, în care apune soarele, a fost în mod tradițional asociat cu moartea. La sfarsitul poemului o „"părere în aer"” sau un val
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
conducător în care nu aveau încredere, iar unii lorzi considerau că situația lor s-ar putea îmbunătăți dacă Richard ar fi detronat. Adams sugerează că împotriva unor asemenea duplicități, șarja disperată a lui Richard a fost singura faptă cu adevărat regească de pe câmpul de luptă. Așa cum scrie și istoricul Michael Bennet, atacul a fost „cântecul de lebădă al cavalerismului englez [medieval]”. Adams crede că la vremea sa această idee a fost împărtășită și de tipograful William Caxton, care a fost susținut
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
a foștilor grăniceri"", printr-un comitet ales din rândurile ei, al cărui președinte să fie confirmat de către Ministerul cultelor și instrucțiunii publice din guvernul maghiar. "Reprezentanța" urma să se întrunească o dată la trei ani la Sibiu, în prezența unui comisar regesc, ea fiind formată din câte doi deputați de fiecare fostă companie, în vârstă de cel puțin 24 de ani, persoanele alese având și garanțiile morale corespunzătoare. Pentru administrarea locală a fiecărei școli susținute din "Fond", se prevedea alegerea unei eforii
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
se prevedea alegerea unei eforii școlare subordonată direct "Comitetului administrativ al fondului școlastic"( CAFS ), prin care se repartiza sumele cuvenite acesteia. Într-un paragraf impus de către autoritățile politice superioare, "Statutele" precizau că școlile grănicerești ""vor sta sub supravegherea inspectorilor școlari regești comitatensi"". Adunarea reprezentanței generale din 8 mai 1871 alege pe viață în fruntea Comitetului administrativ pe baronul David Urs de Margina. Cunoscut în cercurile guvernamentale de la Viena și Budapesta pentru bravurile sale pe câmpurile de luptă, drept unul dintre cei
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
tronul Tebei este ocupat de Creon. Regele dispune să se organizeze cu pompă înmormântarea lui Etéocle, apărătorul cetății. Pentru celălalt fiu al lui Oedip, Polinike - venit cu oaste străină să cucerească cetatea - se interzice chiar simpla înmormântare. Împotriva asprului ordin regesc, înfruntând pericolul pedepsei cu moartea, se ridică Antigona, sora celor doi luptători. În mare taină, ea predă pământului trupul lui Polinike, îndeplinind astfel obligația ce i-o reclamă, potrivit obiceiului, legătura de sânge cu cel mort. Fapta Antigonei a fost
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
a fost încorporată Ungariei, această lege cu mici modificări a reglementat problemele școlare ale împărăției până în anul 1918, când a fost abrogată. Ea prevedea introducerea limbii maghiare ca obiect de studiu obligatoriu și punerea școlilor confesionale și sub controlul inspectorilor regești de școli. Docenților li se cereau pregătire de specialitate, limitându-se numărul școlarilor pentru un singur învățător la 80. În spiritul acestei legi, se încep discuțiile pentru înființarea în sat a unei „școli normale” în vederea pregătirii elevilor pentru „clasele gimnaziale
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
de calm și de plăcere. Iar pentru Ronsard, ca și pentru alți confrați ai veacului său, natura era proslăvită ca o adevărată religie: „Trăiam în vremea fraged-a juniei, când codri, munți și ape/Mângâietoare îmi păreau, mai mult decât regeștile palate“. Nu întâmplător, încă din secolele XV-XVI, în jurul Parisului s-a realizat cea mai vastă centură de păduri, preocupările evoluând asemănător și în alte orașe europene. La începutul secolului al XX-lea Berlinul avea 1 341 de hectare de parcuri
Agenda2003-34-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281384_a_282713]
-
, Dumitru (8.XI.1928, Bârsa, j. Sălaj), critic și istoric literar. Este fiul Anicăi (n. Lazăr) și al lui Gheorghe Chiș, plugar. Învață la Bârsa și Jibou, frecventând cursurile secundare la Cluj, ca elev la Liceul Regesc Maghiar de Stat cu limba de predare română (1941-1944), la liceele „Gh. Barițiu” (1944-1945) și „Inochentie Micu-Klein” (1945-1948). Studiile universitare, începute la Cluj, la Facultatea de Filologie (1948-1950), sunt continuate și terminate la București (1950-1952). Urmează și Școala de Literatură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
cursul inaugural, rămâne cu atât mai important cu cât o catedră pentru românii din Ungaria răspundea unor aspirații îndreptățite ale românilor, și nu puțini, din Budapesta. Iosif Vulcan, susținut de episcopul greco-catolic Vasile Erdeli, împreună cu studenții de atunci ai universității regești, reactivau un deziderat mai vechi, venind din programul libertăților de la 1848, acela de a-și manifesta și la nivelul instrucției publice identitatea de limbă și cultură română. În plus, contextul politic al reformelor liberale din jurul anului 1860, ca și susținerea
Moment aniversar (1863-2003) by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/13444_a_14769]
-
Societatea de lectură a tinerimii române. Toate aceste momente pregătitoare, favorabile deschiderii unei catedre românești la nivel universitar, au condus la numirea în 20 decembrie 1862 a lui Alexandru Roman “ca profesor extraordionar al limbii și literaturii române la universitatea regească din Pesta”, pentru ca după zece ani, în 1872, ca urmare a bunei prestații în calitatea de dascăl, să primească titulatura de profesor ordinar. Era o recunoaștere oficială și publică a rolului său de întemeietor și mentor de conștiințe. Catedra a
Moment aniversar (1863-2003) by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/13444_a_14769]
-
năpădit. Elenii, cu admirabila lor delicatețe de sentimente și cu geniul lor poetic, au personificat pe acest parvenit al soartii într-o admirabilă alegorie mitologică, care a străbătut veacurile și a ajuns până la moderni. Este Midas, care, sub splendorile coroanii regești, nu-și poate disimula urechile de asin; este ființa comună, vulgară, pe care soarta a azvîrlit-o pe un scaun regesc și care nu-și poate domina deprinderile rele, vițiile originale, nu-și poate uita aplecările naturii sale. El voiește să
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
într-o admirabilă alegorie mitologică, care a străbătut veacurile și a ajuns până la moderni. Este Midas, care, sub splendorile coroanii regești, nu-și poate disimula urechile de asin; este ființa comună, vulgară, pe care soarta a azvîrlit-o pe un scaun regesc și care nu-și poate domina deprinderile rele, vițiile originale, nu-și poate uita aplecările naturii sale. El voiește să fie rege ca toți regii, voiește să beneficieze de înalta sa pozițiune, de strălucirea coroanii cu care și-a împodobit
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
victoria lui Ștefan, Matei și-o atribuia sieși. Așa se explică de ce, în scrisoarea pe care papa i-o trimitea regelui Ungariei, izbânda lui Ștefan, demnă de laudă, a fost obținută „cu sprijinul supușilor tăi ... și sub oblăduirea înălțimii tale regești.” Substituirea înfăptuită de Matei Corvin constituie factorul esențial, datorită căruia faptele lui Ștefan și rolul european pe care Moldova l-a jucat, în mod efectiv, pe plan militar, nu au fost cunoscute în adevărata lor lumină de către restul Europei. Matei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
turcilor sau asupra regelui Matei. O tribună acoperită cu aur a fost așezată într-un cort înalt. După ce regele s-a urcat la tribună a sosit și Ștefan „cu fruntașii neamului său, în mare pompă. Când se apropie de cortul regesc, fu despărțit de ai săi, așezându-se la mijloc șiruri de călăreți poloni. Descălecând, fu introdus în cort și, urcându-se singur pe tribună, se închină regelui, după obiceiul neamului său. Și, îndoindu-și genunchii ca să jure credință regelui, ținea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se închină regelui, după obiceiul neamului său. Și, îndoindu-și genunchii ca să jure credință regelui, ținea în mână sceptrul Moldovei. Iar pentru ca să se vădească tuturor, și mai ales celor de față, supunerea și umilirea unui principe atât de mare, cortul regesc, care cu intenție era întocmit așa, căzu la pământ, tăindu-i-se legăturile, și cele ce se petreceau în ascuns se arătară vederii tuturor celor de față, uimiți de atâta măreție. Și, palatinul, cu sufletul mare cum era, nu se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lăsat-o Wapowski. El scria că „După patru zile ajunseră (polonii, n.n.) la o pădure, care se numește Bucovina”. Ordinea de marș a trupelor era următoarea: eșalonul I, nobilimea Poloniei Mari cu carele și alte bagaje; eșalonul II, artileria, care regești, apoi regele și fratele său Sigismund, „cu mândra armată a curtenilor săi”, eșalonul III, nobilimea din Polonia Mică; eșalonul IV, cavaleri și pedeștri. În ziua de 25 octombrie, a trecut pădurea oastea din Polonia apuseană (Wielkopolska - Polonia Mare). Nu putea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să o ia înainte. Urmară trupele regelui și regele însuși, tras într-o trăsură, căci era bolnav de friguri. Cealaltă parte a armatei venea după rege fără arme și fără nici o ordine, ca în cea mai desăvârșită pace”. Când bagajele regești au ajuns la jumătatea drumului, „iată palatinul Ștefan cu o ceată de pedestrași gata de atac. El dădu poruncă să prădeze și să se răstoarne carele și să se închidă calea șirurilor de la capăt”. Din descrierea lui Wapowski reiese că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fu mișcată din loc până atunci, și în baricada pe care o făcuseră din care. Adunați și ghemuiți acolo, se făcură nevolnici de apărare și se împiedicau unii pe alții”. Situația devenise disperată când regele, din mijlocul pădurii, trimite cavaleria regească. Aici se produce confuzia. Dacă moldovenii răsturnaseră carele din capul coloanei, însemna că regele era prins în capcană. În situația respectivă, cavaleria regală ar fi putut manevra cu greu, fiind ea însăși atacată. Wapowski nu l-a urmat aici pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
stat pe loc timp de trei zile, ca regele să se poată odihni, fiind slăbit „din cauza sănătății sale zdruncinate”. În acest timp, „deodată, un zvon prost, își continuă Wapowski relatarea, nu se știe de cine scornit, se răspândi în tabăra regească: că sosesc oști mari de dușmani și că regele vrea să plece fără să știe nimeni”. Oștenii, neliniștiți „se căzneau să-și așeze sarcinile pe cai și, părăsind carele și celelalte bagaje, s-o ia la fugă cu rușine”. Bolnav
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe mai multe pagini. Polonii au pierdut un număr foarte mare de care, iar Fr. Papée crede că jumătate din ele au rămas în mâinile moldovenilor. Istoricul nu indică sursa, dar dacă avem în vedere că au trecut nevătămate carele regești, în 25 octombrie, iar o altă parte era răsturnată, închizând moldovenii cu ele drumul din codrii, în timp ce la intrarea din pădure mai erau care, în dosul cărora s-au refugiat polonii, ca până la urmă să fugă și să le părăsească
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Frederic, marchionul de la Brandenburg și mare maestru al Ordinului prusian, regele Albert, ca să lase toate sigure în urmă-i, porunci să fie tăiat Ilie în Cichov (Czachow), în fața oamenilor palatinului Ștefan, invocând ca motiv falsificarea de către acela a unor scrisori regești. Astfel de sfârșit avu, pentru binele păcii, bărbatul de neam așa de nobil.” Regele a trimis la Suceava pe arhiepiscopul de Liov Andrei Róża (Róża Boryszewski), ca să trateze problemele de hotar. Cu această ocazie s-a fixat un termen pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bătut pe unguri, pe ruși și pe poloni”. La curtea domnului Țării Românești a văzut cum atârnă „pe peretele iatacului domnului, un chip zugrăvit pe lemn, după obiceiul vechi, arătându-l pe acest Ștefan, înalt la statură, șezând cu coroana regească pe cap... Din cauza nespusei lui vitejii îl socotesc sfânt”. Biserica Ortodoxă Română nu a făcut altceva decât să îl așeze pe domn acolo unde românii o făcuseră cu cinci secole în urmă. Și un amănunt interesant, pe pereții reședințelor domnești
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din ce cauză, și românii primesc această sistare fără ca să proteste în fața lumei, fără ca această infracțiune în dreptul de a se întruni să fie urmată de destituirea funcțiunarului și a ministrului ce a ordonat-o. Amploiatul, fie el ministru, fie comisariu regesc, trebuie să înțeleagă spiritul legilor al căror mănținătoriu e și trebuie să le interprete cu fidelitate. Îndată ce nu știe ori nu voiește a le interpreta fidel, trebuie destituit. Uniunea Bănatului a fost forțată, căci a fost făcută contra voinței românilor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]