615 matches
-
plutesc” în regia lui Mircea Daneliuc , în 2009. Rolul interpretat în acest film i-a adus două nominalizări la Galele GOPO 2010, pentru „Cea mai bună actriță în rol principal” cât și pentru Premiul "Tânără Speranță". A urmat întâlnirea cu regizoarea Luiza Pârvu și rolul din scurt metrajul „Draft 7”, răsplătit cu premii atât în țară cât și în străinătate. Cu Luiza Pârvu a mai colaborat pentru filmele „My Baby” (2012) și „Start Anew World” (2014). Prima întâlnire cu televiziunea a
Olimpia Melinte () [Corola-website/Science/323396_a_324725]
-
că decor pentru dramele occidentale? Oare corporatismul transnațional nu dezumanizează în egală măsură peste tot? Expații germani care lucrează în centrul politico-economic al lumii, la Londra sau New York, nu sunt la fel de carieriști și obsedați de succes? Răspunsul vine din declarațiile regizoarei Maren Ade: </p> „Apoi, o știam deja pe Ada Solomon de la HiFilm. Mă gândeam că sunt atât de mulți cineaști talentați aici, nu aveți nevoie să vin eu să fac filme la București. Dar ea mi-a zis că e
Toni Erdmann – perspectiva sălbaticului () [Corola-website/Science/296145_a_297474]
-
de câteva ori și mi-a plăcut foarte mult aici. Aproape toate scenele au fost scrise pentru un loc anume. Era necesar să fie România”1</a></spân></spân></spân></p> Așadar, propunerea a venit pe baza relațiilor personale dintre regizoare și co-producătoarea din România. Mai departe însă, deși afirmă că a scris majoritatea scenelor pentru contextul local și că era „necesar să fie în România”, regizoarea vorbește pe tot parcursul interviului doar despre dinamicile relației tată-fiică, si despre combinația de
Toni Erdmann – perspectiva sălbaticului () [Corola-website/Science/296145_a_297474]
-
film este unul generic, fără nicio legătură cu geografia reală a locului. Astfel, locuința lui Ines este când în zona Batiștei, când în zona centrului civic, în funcție, probabil, de necesitățile cinematografice sau de producție. În schimb, ceea ce nu menționează regizoarea, dar este cu siguranță un factor de decizie, este dimensiunea economică: România este în momentul de față una dintre țările cele mai convenabile pentru producția de film occdentală. Există companii de productie profesioniste și actori excelenți, toate la prețuri mult
Toni Erdmann – perspectiva sălbaticului () [Corola-website/Science/296145_a_297474]
-
nu se întâmplă. La sfârșitul filmului, Ines Conradi, îmbogățita la nivel uman, arată că nu a suferit de fapt nicio transformare etică: alege soluția individualista a unei „noi provocări” a carierei - se mută pentru doi ani în Singapore. </p> 1 „Regizoarea <Toni Erdmann>: Bucureștiul îmi amintește de Berlinul de Est”. Digi24.ro. 26.10.2016 http://www.digi24.ro/magazin/timp-liber/film/interviu-regizoarea-toni-erdmann-bucurestiul-imi-aminteste-de-berlinul-de-est-596030
Toni Erdmann – perspectiva sălbaticului () [Corola-website/Science/296145_a_297474]
-
lagărul de concentrare naște o fetiță, care provine dintr-o relație cu un negustor maghiar de blănuri. Copilul moare, în urma așa numitelor "cercetări medicale" ale doctorului Mengele. În ianuarie 1945 cu ajutorul unui dezertor german, Gerda evadează și eimigrează în Statele Unite. Regizoarea caută să redea secvențe din relația dificilă a mătușii Gerda cu nepotul ei Knut Elstermanns. Britta Wauer tratează cu respect figură fascinantă a mătușii, care chiar în clipele deosebit de grele din Auschwitz, nu și-a pierdut curajul și care a
Gerdas Schweigen () [Corola-website/Science/322871_a_324200]
-
și discursului antiimperialist, primii satirizați sunt chiar agenții imperialismului! Or, în Toni Erdmann, stereotipizarea antiimperialistă se manifestă aproape exclusiv împotriva localnicilor complici, agenții occidentali fiind investiți cu trăiri complexe, eventual certați cu tandrețe, și până la urmă exonerați de răspundere. Despre regizoarea Maren Ade - ce spune și ce presupunem noi că spune Una dintre acuzele directe formulate de Gorzo și Lazăr la adresa textului meu este că ar face prezumții false și rău-voitoare despre Maren Ade. Să le luăm pe rând: În primul
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
dintre acuzele directe formulate de Gorzo și Lazăr la adresa textului meu este că ar face prezumții false și rău-voitoare despre Maren Ade. Să le luăm pe rând: În primul rând, afirmă că eu aș fi făcut un „proces de intenție” regizoarei, cum că „a ales să creeze această poveste cu personaje și cu spații românești și din cauză că România era un loc ieftin de filmare”. Pentru că cel puțin Gorzo a criticat și pe Facebook afirmații pe care eu de fapt nu le-
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
și din cauză că România era un loc ieftin de filmare”. Pentru că cel puțin Gorzo a criticat și pe Facebook afirmații pe care eu de fapt nu le-am făcut, hai să luăm citatul exact din textul meu inițial: „ceea ce nu menționează regizoarea, dar este cu siguranță un factor de decizie, este dimensiunea economică: România este în momentul de față una dintre țările cele mai convenabile pentru producția de film occdentală”. Nu am spus nicăieri că filmul ar fi fost făcut în România
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
rând</em> pentru că producția în România ar fi mai convenabilă. Ci doar că sunt convins că și acesta a fost un factor de decizie. Nu este un proces de intenție, ci o judecată bazată pe argumente. Să vedem ce spune regizoarea despre felul în care s-a cristalizat proiectul <strong>Toni Erdmann</strong> - ea povestește că totul a pornit de la ideea de a face un film despre relația tată-fiică, completată apoi cu imaginea unui comedian în stil Andy Kaufmann, bună parte
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
apoi cu imaginea unui comedian în stil Andy Kaufmann, bună parte din documentare fiind făcută pentru a înțelege / însuși diverse tehnici și mecanisme comice. După ce a stabilit deja că va face o comedie despre un tată-farsor și o fiică antagonizată, regizoarea s-a hotărât la meseria femeii și a ales, în cele din urmă, să fie consultant de management. Toate aceste decizii, centrale pentru mizele și temele importante ale filmului, par să fi venit înainte să fie vorba despre România, sau
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
totuși atît de complexă încît n-ar fi meritat efortul creării ei doar pentru a o filma într-o țară ieftină”. Faptul că Ade a depus efort și și-a luat timp pentru cercetare, dovedește doar că aceasta este o regizoare inteligentă și serioasă, care știe că „documentarea” e importantă pentru un film și că diversele locuri deosebite, detalii contradictorii și inedite, mai ales dacă sunt dublate de un subiect de interes social, pot fi surse foarte bune de inspirație și
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
same with your film team. You try to avoid it, but still it's there>.[6]</a>” Mai departe, Gorzo și Lazăr afirmă că, pentru că am criticat finalul, spunând că propune o rezolvare individuală, inutilă politic, aș considera că „regizoarea filmului nu și-a pus problemele pe care el, Schwartz, le vede imediat; e o colonialistă - nu e capabilă să și le pună”. Să spunem întâi că în textul meu inițial nu apare nicăieri vreo remarcă referitoare la problemele pe
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
el, Schwartz, le vede imediat; e o colonialistă - nu e capabilă să și le pună”. Să spunem întâi că în textul meu inițial nu apare nicăieri vreo remarcă referitoare la problemele pe care și le-ar fi pus sau nu regizoarea pentru acest final, ci doar o critică, din punct de vedere politic, nu estetic, a opțiunii pentru rezolvarea individuală a schimbării slujbei cu alta la fel de problematică. Prezumțiozitatea nu este la mine, ci la cei care îmi atribuie intenții pe care
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
a schimbării slujbei cu alta la fel de problematică. Prezumțiozitatea nu este la mine, ci la cei care îmi atribuie intenții pe care nu le-am avut și lucruri pe care nu le-am spus. Însă, așa cum se vede din citatul următor, regizoarea nu pare să considere, precum Gorzo și Lazăr, că finalul ar fi despre neputința de a învinge sistemul sau că ar pune la îndoială „transformarea” suferită de Ines. „Sometimes I was a bit afraid that I was trying to say
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
I was trying to say that she should be more open, but in the end I think she chose the right job. It’s just that she should maybe try to integrate some other things in her life.”[ 7] Deci, regizoarea este perfect mulțumită și în acord moral cu opțiunea lui Ines, care ar fi ales slujba cea mai potrivită, și mai trebuie doar să schimbe ceva, pe ici pe colo, la nivelul integrării oamenilor apropiați, sau a lucrurilor importante în
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
apropiați, sau a lucrurilor importante în viața ei. Deși, cel puțin în interviurile pe care le-am găsit eu, Maren Ade vorbește în proporție covârșitoare despre problemele umane ale relației tată-fiică și despre resorturile comediei, Gorzo și Lazăr insistă că regizoarea ar fi foarte interesată de relațiile de clasă, sau de „raportul unilateral de spoliere și remodelare care leagă estul de vest”. Desigur, nu înseamnă deloc că dacă Ade nu vorbește decât pasager despre asta (de obicei în clișee despre Bucureștiul
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
s-ar fi putut impune în lume, datorită politicii naziste, alege calea emigrației spre America. Cu el a mai plecat o serie importantă cum au fost Willhelm Pabst, Pommer și alții. Joseph Goebbels, șeful propagandei naziste a găsit însă pe regizoarea Leni Riefenstahl, care prin filmul "Triumph des Willens" ("Triumful Voinței"), reușește să răspundă din plin cerințelor acestuia. Mai încearcă "Die Olympiade" ("Olimpiada"), celebru de astfel în străinătate. Însă rămâne celebră doar prin materialul documentar filmat a acelor vremuri de tristă
Film () [Corola-website/Science/296538_a_297867]
-
lupta cu invadatorii, din fericire mai către final.”" Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Pădurea de fagi" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste , care prezintă lupta comuniștilor ilegaliști. Regizoarea Cristina Nichituș a primit în anul 1987 Premiul Opera prima al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru filmul "Pădurea de fagi".
Pădurea de fagi () [Corola-website/Science/328802_a_330131]
-
ține copilul în brațe), miza ar fi fost și mai puternică. Textul Zlatei Demina are extrem de mare relevanță pentru contextul socio-politic românesc, pentru peisajul dezolant al multor spitale în care nașterea e o cursă cu obstacole epuizante. Problematica pe care regizoarea Ioana Petre a ales să o analizeze pornind de la piesa Dumnezeu iubește merită investigată în continuare din multe alte puncte de vedere în montări viitoare. Avem extrem de puține spectacole în România în care condiția femeii contemporane devine o temă serioasă
Moartea doamnelor Lăzărescu. Sau re-nașterea () [Corola-website/Science/295775_a_297104]
-
Festivalul Național de Teatru "« Actul I, Scena 1 »" reunește cele mai reprezentative spectacole ale școlilor de teatru din România. Festivalul are loc anual, la sfârșitul lunii iunie. Festivalul Internațional de film studențesc "CineMAiubit" a fost înființat în 1996 la inițiativa regizoarei și profesoarei Elisabeta Bostan MENU este revista de Cinema inițiată și sprijinită de UNATC și realizată de studenții Facultății de Film. Apare o dată la două luni, începând cu iunie 2009. CONCEPT apare din 2010 și este reprezentativă pentru domeniul Artele
Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București () [Corola-website/Science/307934_a_309263]
-
regizoarea Malvina Urșianu a realizat trei filme consacrate evenimentelor din august 1944: "Serata" (1971), " Liniștea din adîncuri" (1982) și "Pe malul stâng al Dunării albastre" (1983). Acțiunea din "Liniștea în adîncuri" este anterioară acțiunii din celelalte două filme. În fapt, regizoarea mărturisea în mai 1971, cu prilejul unei mese rotunde organizate de revista clujeană "Tribuna", că a fost puternic marcată de evenimentele din august 1944 și considera că acel moment istoric "„nu a fost un eveniment pe lângă care cei care l-
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
în filmele sale de relația omului cu istoria. În studiul introductiv al volumului "„Serata - de la scenariu la film”", Roxana Pană afirma că cele opt filme ale Malvinei Urșianu realizate până în 1989 constituie o operă coerentă și nu o simplă filmografie, regizoarea fiind "„preocupată până la obsesie de temele majore, de meditația gravă, responsabilă, asupra dialecticii societății, filmele sale putând fi cu îndreptățire numite politice, în sensul implicării profunde și în cel al comunicării unui mesaj de nobila vibrație patriotică”". Regizor secund a
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
considera că fiecare din filmele Malvinei Urșianu sunt „puncte de vedere” asupra unor evenimente, stări și sentimente. "Pe malul stîng al Dunării albastre" era caracterizat ca „un punct de vedere asupra tuturor aceste puncte de vedere”, care integra toate opiniile regizoarei cu privire la istorie, dragoste și viață. Interpretarea savuroasă a Ginei Patrichi este lăudată de jurnalistă prin următoarele cuvinte: "„Zaza Ginei Patrichi este uluitoare și paradoxală ca amestecul de colonie franțuzească cu mirosul de ceapă și țuică”". Analizând acest film în lucrarea
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
Patrichi este uluitoare și paradoxală ca amestecul de colonie franțuzească cu mirosul de ceapă și țuică”". Analizând acest film în lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman aprecia portretele de personaje realizate de regizoare, precum și imaginile operatorului Vivi Drăgan Vasile filmate în „lumini” reci sau calde, în funcție de mediul investigat. El constată că filmul se termină într-o notă de optimism și speranță, prin prezentarea fetiței care duce tabloul mamei sale, considerând că evenimentele din
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]