178,650 matches
-
comuniste? Pînă la ivirea unor tineri specialiști în administrație ori politologie (și care n-au neapărat cu toții vocație militantă), rezerva de cadre a societății civile și politice, s-a dovedit a fi furnizată de scriitori, artiști, pe scurt, de esteți. Regula aceasta ar fi, și nu doar la noi (în Franța, cea mai vie prezență a scriitorilor în politică din secolul XX a fost între anii '30, cînd înflorea fascismul, și anii '50, cînd înflorea comunismul trecînd prin anii războiului!): esteții
Esteți și militanți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15059_a_16384]
-
în mână și, complet zăpăciți, se-apucă să strige Cristos a înviat!, în dreapta și-n stânga. Lumea tabără pe ei, să-i linșeze, nu alta, crezând că-și bat joc de ei... Aprilie 1977. George Orwell 1984: " Dacă respectai micile reguli, puteai să le calci pe cele mari." "Ei... proletarii nu se vor revolta, decât când vor deveni conștienți, și nu vor putea deveni conștienți, decât dacă se vor revolta..." Nu există nici o posibilitate să aibă loc vreo schimbare perceptibilă de-
Orwell de-a valma by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15048_a_16373]
-
ține de jocul imprevizibil al sensurilor, care par uneori să se ivească din libera derulare a procesului asociativ. Un principiu ludic activ animă toate textele autorului, salvîndu-le de monotonie, nu însă întotdeauna și de o anume previzibilitate. Una peste alta, regula jocurilor literare practicate de autorul Gamelor rămîne căutarea cu tot dinadinsul a insolitului, a surprizei. Pariu riscant, cu atît mai mult cu cît miza este considerabilă: cît pentru cel mai mare roman al tuturor timpurilor... Daniel Pișcu - Cel mai mare
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
unu pe care tre' să instalez altă distribuție" (learn.reflex). în textele cele mai efemere și neglijente apostroful nici nu mai apare; mai mult, unele forme - în primul rînd crecă - sînt chiar contopite: în contexte care nu respectă (probabil deliberat) regulile elementare de ortografie - "shi azi creca ma ginit rootul" (lanegru.ro); "creca daca as avea un net acasa as sta zii shi noapte" (mogo-2); "shi creca nimanui nui place cand aude 'hummm kestia asta" (learn.reflex) - sau în parodii jurnalistice
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
al locurilor, al vestimentației, al mișcării, fără a numi o culoare anume, fără cea mai simplă sugestie plastică. Stăpân al dimensiunii dramatice a istoriei, Ion Ghica manipulează mai curând polifonic conștiințele, prin scrisul său. După ce a experimentat nefasta supunere la regulile restrictiv amputatoare ale cenzurii, ca editor, Constantin Mohanu se bucură acum, la apariția volumului Scrisori către V. Alecsandri de Ion Ghica, să-și vadă împlinită mult așteptata ediție "integrală". Fără texte care nu au mai fost acceptate în edițiile de după
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
în domeniul opiniilor. Ca orice foc, critica arde, frige, hai s-o înăbușim, s-o stingem. Ne tragem la răcoare, tratăm și ne tratăm. Iată, în rezumat, "diplomația" din totdeauna a leneșilor și corupților". Corectivul nostru: corupții nu sînt de regulă "leneși"ci, hélas, activi, chiar extrem de activi, propagîndu-și lipsa de scrupule pe diverse planuri și în diverse medii, străduindu-se a-i acorda o funcție complexă. "Lenea"lor ar constitui un factor benefic... O mențiune aparte merită adnotarea lui Constantin
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
la un om "sărăcia", iar la un scriitor "modestia": "Săracul poate fi neputincios, nenorocos, leneș, nepriceput, dar defecte monstruoase nu are. La omul care este scriitorul apreciez în primul rînd modestia. Sigur, nu e o dovadă a talentului, dar, de regulă, impostura și mediocritatea preferă vedetismul. Iar vedetelor le place să se înalțe, coborînd, demolînd rivalii". Aceste lucruri, socotește Constantin Călin, ar putea interesa exclusiv ca paradox, părîndu-i-se a fi spuse "la supărare, printre dinți, cu o grimasă de dezgust". Deoarece
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
raportați la cel care rămîne. Fiecare dintre muschetari există doar prin ceilalți trei și datorită lor. În Cei trei muschetari e sugerată posibilitatea de a grupa, două cîte două, elementele acestei mulțimi de patru. Pe stradă, D'Artagnan merge, de regulă, cu Athos, iar Porthos îi dă brațul lui Aramis. Temporara lor separare (Athos-Aramis și D'Artagnan-Porthos) din timpul Frondei simbolizează războiul civil. Vicontele de Bragelonne epuizează posibilitățile combinatorii. Aramis și-l asociază pe Porthos, pentru a-i servi de adjuvant
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
prin însăși dualitatea simțămîntului său, scindat între beția prezentului și regretul trecutului, ipostaze de-o complementaritate melancolică, întrucît nici un factor nu-l poate suprima pe celălalt. De unde o oscilație care (deoarece avem a face cu o diaristică lirică) pune de regulă accentul pe prezentul inhalat ca un drog, resimțit ca o pseudonaturalețe salvatoare, ca o obișnuință pe cît de artificială pe atît de irezistibilă: "de parcă aș fi locuit de-o/ viață în Queens, hărțuit de gînduri ca de o pacoste/ într-
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
explicabilă în scris) constituie, după Crisytal, cauza faptului că multe interacțiuni electronice de tipul "conversațiilor scrise" par abrupte, brutale, chiar conflictuale. Printre tendințele explicite, aproape programatice, ale scrisului în Internet, editorii unei reviste on-line citați de Crystal introduc ireverența față de reguli și convenții și "anticiparea viitorului" evoluției lingvistice (acceptarea și introducerea de neologisme, simplificarea ortografiei, evitarea majusculelor, contopirea compuselor). Neologismele - în engleză - sînt produse mai ales prin compunere (mousepad, webcam), adesea cu ajutorul unor elemente specifice (cyber-, -bot) dar și prin derivare
Cîteva observații lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15113_a_16438]
-
amestecă două voci distincte: una care captează imagini, semnale ale unei realități inaccesibile, și cealaltă, mai aspră, deziluzionată, întoarsă spre ruinele (în spirit) pe care le-a adus "societatea literară de consum". Tocmai această nehotărîre (nici perspectiva neagră a pătrunderii "regulii pieței" în zona scrisului, nici numai căutarea transcendenței și a inefabilului) face ca cele două tonalități să-și dizolve diferențele. în lumea de sus manifestările divinului nu mai sînt sinonime cu binele, iar în lumea de jos salvarea înseamnă pierderea
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
dificultăți peste dificultăți. D-sa face parte din rîndul acelor penitenți disimulați care nu se simt bine decît autoacuzîndu-se în maniera indirectă a examenului ce se vrea obiectiv, a raționalizării "neutre" (și, evident, sancționării de rigoare) aplicate stărilor tulburi (de regulă nu și tulburătoare, întrucît aducerea lor la nivelul explicației le reduce tensiunea originară, demonia din care presupunem că purced): "Autorul de jurnal nu poate să comită greșeală mai gravă decît aceea de a se arăta așa cum ar vrea să fie
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
că dl Mihăilescu explică în Curentul, ziar care a preluat această poreclă, cît de mult suferă din cauza ei: "Vă spun, lucrez foarte prost din cauza poveștii ăsteia cu porecla asta. Mai ales că nu pot să mi-o însușesc. Eu, de regulă, fiind pește și maimuță la chinezi, recunosc foarte ușor cînd greșesc. Toată viața am făcut așa." * Avînd un proces la Curtea Supremă de Justiție, pentru răspîndirea de informații false, CVTudor se dedă unor provocări primejdioase. Cîțiva reprezentanți ai Organizației de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15143_a_16468]
-
retrograd, în ochii lui Machiavelli (sau Stendhal, fiindcă l-am pomenit) nu este decât un mijloc cu scopul de a dobândi un succes... Aici zace iepurele. Să recunoaștem: acel confort intelectual copleșitor primează oricând, iar morala, ne-avenită, are de regulă, în raport cu eleganța amfitrionilor, aerul unui musafir mal habillé și cârcotaș introdus pe scara din dos. Nobleței de spirit, în acest caz, nu-i șade bine decât alături de luciditate. Ca în fraza, des citată, a Maestrului florentin despre omenire, atât de
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
pe discursivități/ plastice, paralele sau în confruntare,/ de o densitate voltaică a detaliului:/ n-ai putea picta aici numai dacă arborii/ ar deveni voci și iarba ecou" (Pictorului Dorel Petrehuș). Nordul își dezvăluie "filosofia" (antibaudelairiană!), care este mișcarea perpetuă: "Singura regulă a Nordului este să/ înaintezi" (Nordul e în față, precum moartea). De la cumplitul fior al consemnării haosului, autorul ajunge la tihna contemplației de factură livrescă, probă a domesticirii tărîmului boreal, a includerii lui în circuitul meditației, conform paradigmei grecilor antici
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
declinantă, cinic devalorizatoare. Fabulosul depreciat e ca o plastilină din care mîna blazată a meșterului modelează figuri de-o eterogenie caracteristică, întrucît nu omogenitatea, unitatea viziunii îl mai interesează, ci însăși starea deprecierii, devalorizării fără scăpare. O stare lipsită de reguli, abolind orice disciplină. Existența corespunzătoare unei atari viziuni e și ea ostentativ degradată, umbră groasă a luminii mitice abolite. Departe de-a se instala în Olimpul hiperborean numit Valhala, poetul din Satu Mare preferă localul sordid, crîșma care e toposul adecvat
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
lui ajunsă ca un sofisticat și delabrat mecanism ale cărui mădulare le zărim în fața noastră. "Nu mai e nimic anormal, de vreme ce totul e anormal și a devenit ceva banal. Așa că totu-i normal" spune Béranger pe un mic podium. De regulă, aici stau tronurile. Acum, funcția îi este amplificată: marchează și procedeul de "teatru în teatru" la care Ionesco a apelat; poate fi, totodată, un soi de oglindă neagră în care imaginea Curții, a martorilor, a spectatorilor a împietrit. Chipuri ciudate
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
spațiilor sînt populate de și cu artiști tineri, mai mult sau mai puțin afirmați. De cele mai multe ori, regizorii care lucrează nu sînt angrenați și într-un sistem instituționalizat, cu alte cuvinte, nu sînt angajați în nici un teatru iar actorii de regulă da. Se creează astfel un circuit care primenește mentalitățile artiștilor, tentația confortului sau mai degrabă a comodității este îndepărtată. Spectacolele născute astfel constituie nu doar un exercițiu pentru psihic, trup, expresivitatea mijloacelor și curățarea instrumentelor de lucru - mă gîndesc în
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
Celuilalt" (Les Mots et les choses, Paris, Gallimard, p.7). La fel, ceea ce constituie capodopera lui Foucault în concepția lui Deleuze, Viața oamenilor infami, începe cu următoarele cuvinte: "aceasta nu este o carte de istorie. Alegerea nu a avut o regulă mai importantă decât gustul meu, plăcerea mea, emoția, râsul, surpriza, o anumită frică sau oricare alt sentiment căruia cu greu i-aș putea justifica intensitatea, acum că a trecut primul moment al descoperirii" (cf. Les cahiers du chemin, nr. 29
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
Hanovra și cu Sophie Charlote, principesă de Brandenburg și regină a Prusiei, în probleme precum cele circumscrise teoriei lui Leibniz despre suflet, ori despre substanța simplă. Volumul se structurează mai departe în alte șase secțiuni, uneori convențional numite, subsumând de regulă mai multe scrieri leibniziene: Lămurirea dificultăților ridicate de Pierre Bayle, Despre ceea ce este independent de simțuri și de materie, Discurs cu privire la metoda certitudinii și arta de a inventa pentru a încheia disputele și pentru a progresa în timp scurt, Considerații
O premieră editorială by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15240_a_16565]
-
este, în aceste condiții, obligația și dreptul unui specialist? Să țină cu dinții de ce-a învățat el cu zece, treizeci ori cincizeci de ani în urmă? în nici un caz! Datoria lui este să amintească, iar și iar, care sînt regulile consacrate, atenționîndu-i pe cei care nu se înscriu în acestea. Dar, din momentul în care regula se schimbă, prin uzanța majorității, specialistul este obligat să consemneze acest lucru ca pe un fapt împlinit, nu să i se opună. în domeniile
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
învățat el cu zece, treizeci ori cincizeci de ani în urmă? în nici un caz! Datoria lui este să amintească, iar și iar, care sînt regulile consacrate, atenționîndu-i pe cei care nu se înscriu în acestea. Dar, din momentul în care regula se schimbă, prin uzanța majorității, specialistul este obligat să consemneze acest lucru ca pe un fapt împlinit, nu să i se opună. în domeniile prin definiție subiective ale științelor umaniste guvernează convențiile, consensul. Iar acestea nu se pot impune cu
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
nu se pot impune cu forța, în numele niciunei "corectitudini", căci corectitudinea însăși este definită prin consens. Poate că în nici un alt domeniu aceste lucruri nu sînt mai evidente decît în cel lingvistic. Limba este un fenomen viu, iar funcționarea și regulile ei sînt stabilite, în mod natural, de către majoritatea vorbitorilor - iar nu prin edicte. Din păcate, nu toată lumea înțelege asta. George Pruteanu, senator PSD, fost PNȚCD (!! - cît va trăi, aceste semne de exclamare îl vor însoți), a reușit, după ani de
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
pietrele de temelie ale unui popor. Ea definește mai mult decît orice altceva (cetățenie, domiciliu, declarații, activitate etc.) apartenența la o națiune și trebuie să fie prețuită ca atare. în particular, cu toții trebuie să fim preocupați de utilizarea corectă a regulilor de orice fel ale limbii române. Acesta este, de altfel, unul dintre motivele principale pentru care copiii merg la școală! Firește, la eforturile dascălilor trebuie să se adauge cele ale familiei, ale instituțiilor de cultură, ale presei, ale întregii societăți
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
venele nației e câinele pitbull. Zeci de talk-showuri, sute de articole de ziar au tratat subiectul câinelui ucigaș cu o frenezie pe care n-am descoperit-o niciodată când a fost vorba de polițaii ucigași, de judecătorii-ucigași, de politicienii-ucigași. De regulă, incidentele sângeroase avându-i eroi pe purtătorii de uniforme sau pe aleșii nației sunt tratate cu toată discreția. Ba chiar cu un soi de deferență față de metoda crimei: orișicâtuși, una e să sfârteci un copil cu colții, alta e să
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]