284 matches
-
în cele dintâi, prelații, seniorii și cavalerii participau la adunare în aceeași curie; la vest de Elba se menținea diviziunea clasică în trei curii (camere) cler, nobilime și orașe 98. Cavalerii participau la Dietele provinciale, dar nu erau reprezentați în Reichstag. Dependența lor de puterea imperială excludea posibilitatea participării chiar și în Dieta imperială. În unele principate teritoriale cavalerii dețineau majoritatea, ca de pildă în Macklenburg, iar în Bavaria alcătuiau o unică stare reprezentativă, împreună cu nobilii. Regula admisă pentru reprezentare prevedea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
și o evanghelizau 112. În timpul Marelui Interregn, Imperiul pierde și alte teritorii. Regatul Germaniei se confundă singur cu Imperiul și rămâne pe un traiect care îl diferențiază clar de alte state occidentale, care urmau drumul unificării și centralizării statale. 4. Reichstag: puterea unei instituții sau o instituție în declin? Originea organizării politice a Germaniei se regăsește în schimbările produse în secolul al XIII-lea, în timpul constituirii suveranității princiare. Încă din secolul al XII-lea o parte din drepturile regale, producătoare de
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
aleși conform dorinței electorilor de a nu avea un stăpân prea puternic. În raport cu poziția monarhiei și a stărilor privilegiate, care au încercat să limiteze cât mai mult puterea suveranului pentru a-și asigura accesul la guvernare, se poate aprecia dacă Reichstag-ul a avut rolul de a polariza stările și de a crea solidaritatea instituțională de care țara avea nevoie în procesul de unificare teritorială și centralizare politică. Separarea funcției elective de celelalte prerogative ale Dietei imperiale a constituit o severă
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a polariza stările și de a crea solidaritatea instituțională de care țara avea nevoie în procesul de unificare teritorială și centralizare politică. Separarea funcției elective de celelalte prerogative ale Dietei imperiale a constituit o severă limitare a puterii sale. Convocarea Reichstag-ului a rămas un drept al împăratului. Nu exista însă o periodicitate a adunărilor, și nici un loc oarecum stabil, determinat, pentru desfășurarea Dietei. Nu se cunoaște cu exactitate nici modul de reprezentare. La adunări participau principii, prelații și ministerialii care
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
și consfințirea solemnă a "păcii interne" (Landfrieden)139. Dieta de la Roncaglia, reunită de împăratul Frederic I Barbarossa în anul 1158, a avut acest scop, pentru restabilirea drepturilor monarhiei (regalia). Întrucât principii teritoriali dețineau puterea reală, instituțiile de pace proclamate de Reichstag nu aveau efect decât după ce erau întărite prin hotărâri speciale ale adunărilor locale. Perioada interregnului a fost marcată de o serie de transformări în alcătuirea și competențele Dietei. Stările au restrâns serios atribuțiile judecătorești ale suveranului: deși ar fi trebuit
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
acestea se raportează la prezența orașelor în Dieta imperială. Reprezentanții acestora au fost admiși în Dietă ca urmare a creșterii puterii lor economice și forței Ligilor în care erau constituite. Organizându-se ca "stare politică", orașele au cerut reprezentarea în Reichstag. În anul 1255, în Dieta de la Worms, și-au făcut pentru prima dată apariția. Un an mai târziu, în martie 1256, Adunarea orașelor renane hotăra că acestea vor sprijini și executa voința principilor electori în privința actului electiv, pentru a se
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Una din condițiile principale era asocierea stărilor privilegiate la guvernare. O altă condiție importantă a devenit reglementarea reprezentării orașelor în Dieta imperială, pe baza unui statut precis. Anul 1489 este cel în care orașele au constituit o curie independentă în Reichstag, alături de cele ale principilor electori și seniorilor 152. În această perioadă s-a consolidat, în forme bine conturate, și suveranitatea principilor teritoriali, ceea ce a pregătit reforma Imperiului și a instituțiilor sale. Partida reformistă a fost condusă de Berthold de Henneberg
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
cancelar imperial 153. Acțiunea reformatoare începută sub domnia lui Frederic al III-lea a continuat în timpul lui Maximilian I (1493-1519) și Carol Quintul (1519-1556)154. Hotărârile Dietelor din anii 1486, 1495 și 1497 au reglementat modul de convocare și activitatea Reichstag-ului. Maximilian I, care a luat cel dintâi titlul de împărat fără a fi sacralizat de papă, a încercat să opereze o serie de reforme, fără prea mare succes însă. Profitându-se de nevoia de bani a lui Maximilian I
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de împărat de pe o listă a Dietei și prezidată de un magistrat numit de suveran. Cele trei curii ale adunării vor lua forma definitivă: electorii, principii și orașele. Cavalerii, deși reprezentați în Dietele provinciale, continuau să nu fie admiși în Reichstag. Fiind acceptate condițiile lor, stările privilegiate reprezentate în Dietă au consimțit impozitul general imperial de "un pfening de la toți" (gemeine Pfenning)155, administrat de propria lor comisie, în conformitate cu hotărârile adunării. Obligativitatea convocării anuale a Dietei, pentru o perioadă de cel
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a nu fi îndreptată contra Imperiului. Organizarea Imperiului păstra, în linii mari, structura anterioară: în frunte se afla împăratul, ales pe viață; Consiliul celor opt principi electori (din 1692 numărul crește la nouă, prin principele elector de Hanovra); Dieta imperială (Reichstag); Colegiul principilor din cadrul Dietei imperiale (62 principi laici și 36 ecleziastici); Colegiul orașelor (reprezentanții orașelor imperiale). Conform Tratatului de la Osnabrück, constituția Imperiului a fost rescrisă, prerogativele împăratului în politica externă fiind supuse controlului și votului Dietei imperiale (art. 64-65). Articolul
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
obiect de schimb" în situația unor viitoare negocieri de pace cu Anglia. De această dată, Prusia a păstrat o atitudine rezervată față de acțiunea Franței. O uriașă redistribuire a proprietăților va avea loc în detrimentul micilor seniori, precum și al posesiunilor ecleziastice. Deznodământul Reichstag-ului de la Reces, din 1803, ilustrează faptul că patru milioane de supuși și-au schimbat suveranul. Principalii beneficiari ai acestei bulversări teritoriale sunt statele de importanță medie. Tânărul țar Alexandru proiecta o alternativă interesantă pentru Europa începutului de secol XIX
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Flächenstaat) elaborată în Germania secolului al XIX-lea pe baza "dreptului teritorial" (Genossenschaft), și nu în virtutea legăturilor personale 428. Bismarck și în egală măsură Cavour pentru Italia au postulat ideea că statul prevalează asupra societății ca motor al națiunii. Parlamentul (Reichstag) se alegea prin sufragiu universal masculin, secret și avea drept de veto429. Deputații aveau puteri limitate (cum limitata potestas). Inițiativa legislativă aparținea Consiliului federal (Bundesrat)430, alcătuit din delegații statelor federate. În acest Consiliu Prusia avea drept de veto. Adevărata
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Consiliului federal (Bundesrat)430, alcătuit din delegații statelor federate. În acest Consiliu Prusia avea drept de veto. Adevărata putere aparținea împăratului, cancelarului, miniștrilor, funcționarilor și comandanților armatei. Împăratul și cancelarul său dețineau puterea supremă. Pierderea controlului asupra problemelor militare de către Reichstag (1883), prin controlul bugetului militar, a condus la creșterea puterii armatei și, în mod fatal, a provocat o mare fisură în politica externă germană. Primul Război Mondial este o dovadă în acest sens. IX. AL DOILEA REICH: MODELUL AUTORITAR GERMAN
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
cu problemele comune: diplomație, armată, marină, justiție, transporturi, comerț. Puterea executivă era exercitată de împărat, care își delega puterile cancelarului, responsabil doar în fața sa. Cele două adunări își împărțeau puterea legislativă Bundesrat, care grupează reprezentanții celor 25 de state, și Reichstag, cu deputați aleși prin sufragiu universal și egal (masculin). Dieta imperială nu avea nici o influență asupra formării guvernului. Totuși, putea influența exercitarea puterilor guvernamentale, participând la elaborarea legilor imperiale și făcând uz de puterea sa bugetară. Cancelarul Reich-ului nu era
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
putea influența exercitarea puterilor guvernamentale, participând la elaborarea legilor imperiale și făcând uz de puterea sa bugetară. Cancelarul Reich-ului nu era responsabil decât în fața împăratului, dar trebuia să facă efortul de a atrage de partea politicii sale majoritatea deputaților din Reichstag. Dreptul de vot recunoscut cetățenilor din diferitele landuri (Länder) nu era încă omogen. Prusia și-a imprimat tradițiile acestui sistem de guvernare (feudale, militare, autoritare). Împăratul (Deutscher Kaiser) era și rege al Prusiei, iar Adunările erau dominate de o majoritate
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Împăratul (Deutscher Kaiser) era și rege al Prusiei, iar Adunările erau dominate de o majoritate prusacă 435. Rezultă că regimul nu putea fi nici democratic, nici parlamentar: pe de o parte, împăratul putea proclama starea de asediu, de altă parte, Reichstag-ul nu putea demite cancelarul. Unsprezece dintre statele germane confederate erau supuse, încă, unui regim electoral de clase în care sufragiul funcționa pe baza censului de avere. Pentru alte patru state era prevalent vechiul sistem de repartizare corporativă a mandatelor
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Bismarck se va sprijini pe o majoritate care grupează conservatorii și Zentrum. Puțin interesat de doctrine, Bismarck se va alia cu național-liberalii, un compromis care va dura de altfel destul de puțin (1871-1878). Cu ajutorul lor însă, el va impune votarea în Reichstag a legilor ce permiteau consolidarea unității germane. În același timp, el angajează o adevărată luptă împotriva Bisericii Catolice, considerată o forță de dezmembrare a Imperiului. În acest scop a obținut votarea și aplicarea unei serii de legi, în urma cărora Compania
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
în 1871; represiunea contra socialiștilor, care urmăreau elaborarea unei legislații sociale foarte avansate, calificată ca "socialism de stat". În acest context, liberalii germani reclamau reîntoarcerea la liber-schimb și stabilirea unui adevărat regim parlamentar, care să permită controlul responsabilității guvernului în fața Reichstag-ului. Conservatorismul readus în prim-planul scenei politice în anul 1880 a reafirmat atitudinea lui Bismarck față de socialiști. După Congresul de la Gotha (1875), SPD și membrii săi au fost considerați dușmani ai Imperiului (Reichsfeinde). Profitând de cele două atentate asupra
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
industrială a lumii după SUA. Împăratul Wilhelm al II-lea dorea să-i asigure o poziție strategică, materii prime, piețe de desfacere și spații pentru investiții. La 25 iunie 1888 împăratul Wilhelm al II-lea ținea un discurs înflăcărat în Reichstag, prin care își făcea cunoscute intențiile "pacifiste"464: să urmeze drumul tatălui său, să obțină încrederea statelor germane, a poporului german și recunoașterea externă a puterii Germaniei; obiectivele cele mai importante constau în asigurarea în exterior, pe plan militar și
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Groener în 23 iunie 1919 a fost în mare parte similară celei a predecesorului său, Erich Ludendorff, din octombrie 1918535. Dezbaterile din iunie 1919 au consemnat căderea cabinetului Scheidemann. S-a format un nou guvern socialist de centru, autorizat de Reichstag să semneze tratatul 536. Germania și Sistemul Versailles 537. Tratatul fundamental cu Germania, cuprinzând 440 de articole, s-a semnat în Sala Oglinzilor de la Versailles, la 28 iunie 1919538; semnatarii erau Clemenceau, W. Wilson și Lloyd George, din partea puterilor învingătoare
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
au fost făcute publice, la începutul verii anului 1919, cabinetul Scheidemann a demisionat. Cu Republica de la Weimar, Germania devenea o Republică federală constituită din 17 landuri. Conform Constituției din 31 iulie 1919584, Germania se va numi Reich, organul legislativ fiind Reichstag-ul (ales pentru o perioadă de patru ani prin vot universal). În fruntea Reich-ului se afla președintele, ales prin vot direct pentru o perioadă de șapte ani. Puterea a revenit social-democraților. Majoritatea acestora se distanțaseră de mult timp de concepțiile
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
cei de dreapta, exploatează contextul creșterea șomajului (de la 1,6 milioane în 1929 la 6,1 milioane în februarie 1932596), scăderea nivelului de trai pentru a câștiga noi adepți. O perioadă de acum înainte nu s-au putut constitui în Reichstag majorități capabile să guverneze, iar președintele Reich-ului decidea destinul cabinetelor. Partidul nazist, nesimnificativ până atunci 597, care manifesta tendințe profund antidemocratice și un antisemitism bazat pe o propagandă fals revoluționară, a făcut progrese neașteptate începând cu anul 1930, depășind în
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
manifesta tendințe profund antidemocratice și un antisemitism bazat pe o propagandă fals revoluționară, a făcut progrese neașteptate începând cu anul 1930, depășind în 1932 celelalte formațiuni politice: în 1930 a obținut 6,4 milioane de voturi și 207 locuri în Reichstag, iar în 1932 peste 13 milioane de voturi și 230 locuri în Reichstag. Hindenburg a fost cel care a semnat condamnarea la moarte a democrației, când, la 30 ianuarie 1933, l-a numit pe Hitler "caporalul din Boemia", conform chiar
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a făcut progrese neașteptate începând cu anul 1930, depășind în 1932 celelalte formațiuni politice: în 1930 a obținut 6,4 milioane de voturi și 207 locuri în Reichstag, iar în 1932 peste 13 milioane de voturi și 230 locuri în Reichstag. Hindenburg a fost cel care a semnat condamnarea la moarte a democrației, când, la 30 ianuarie 1933, l-a numit pe Hitler "caporalul din Boemia", conform chiar aprecierii sale disprețuitoare cancelar 598. Putere și dezastru, întrucât în afara membrilor partidului său
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
cancelar la 30 ianuarie 1933. Ajunși la putere, minoritari în guvernul constituit la 30 ianuarie, partidul nazist și Adolf Hitler au pus în practică un program care să deschidă drumul dictaturii 644. Lichidarea opoziției comuniste, scoasă în afara legii după "incendierea Reichstag-ului" (27 februarie), și decretul "Pentru protejarea poporului german" constituie baza de plecare în instaurarea dictaturii (28 februarie). Pentru a-și materializa planurile, Hitler trebuia să acapareze Parlamentul. Alegerile, stabilite pentru 5 martie 1933, nu au adus majoritatea confortabilă pe
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]