445 matches
-
un exemplar din cea mai castă feminitate, poate anacronic astăzi, și l-am pus în fața tuturor cauzelor care ar fi putut deplasa un sentiment de dragoste. Și a rezistat"184. De obicei, identitatea onomastică se fixează în mintea cititorului prin reiterarea numelui ce desemnează un personaj. Se produce, astfel, un fel de "ecou" care poate conduce, prin receptare, la perceperea numelui ca simbol al unei existențe exemplare. Fenomenul este valabil mai ales pentru romanul clasic. Personajele din Enigma Otiliei de George
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și de rețea, scoate în evidență un aspect diferit al "nimicului" deoarece se referă la un tipar fundamental sau la o matriță concepută și folosită la nivel central pentru a crea formele noi. Deoarece se folosește mereu același tipar, toate reiterările formei sunt teoretic identice". (Ritzer, Globalizarea nimicului, 2010, p. 128) 4.3. Școala ca "loc minunat" Dar, cum aminteam, pentru George Ritzer, globalizarea nu este identică cu grobalizarea, cuprinzând și un proces numit glocalizare sau hibridare și care presupune îmbinarea
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
biomotricității este relevant, precum și al: coordonării motrice Letzelter, 1978; Meinel, 1977, controlului mișcării Marteniuk, 1976, reglării motorii -Schmidt, 1995, relației informaționale antrenorsportiv în performanțe de Hillerin, 1999). c) Legea repetiției. Învățarea umană este o activitate esențială bazată pe repetiție,pe reiterarea de acțiuni cu o anumită frecvență de care subiectul este conștient în practica sa. Modelul interactiv repetitiv are efecte asupra structurilor memoriei, mecanismelor și stilurilor gândirii logice, asupra forței nucleului frame ului constituit din reprezentările cadru. În ciuda varietății punctelor de
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
2000-2004, când nu a mai putut rezista în fața ostentației acaparatoare a PSD, a guvernului Năstase și a clientelei acestora. Chiar și în aceste condiții, Iliescu personal a izbutit să-și salveze imaginea de președinte sărac al celor săraci, atât prin reiterarea temelor egalitare, cât și prin faptul că, fără ca opinia populară să o intuiască exact, obiectivul său esențial a rămas în tot acest timp exclusiv puterea politică, ceea ce se traduce într-un soi de asceză indiferentă la cele lumești, dar care
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
posibil furnizor de energie.39 Totuși, în pofida acestui fapt îmbucurător, ultimul summit al țărilor participante în proiect care a avut loc în ianuarie 2009 la Budapesta a lăsat multe semne de întrebare. Această întrunire a adus și elemente pozitive precum reiterarea sprijinului politic al UE, semnale tot mai puternice din partea Turkmenistanului și Kazakstanului că viitori furnizori de gaz, precum și oferta Ministrului irakian al petrolului de a participa la proiect. Însă problema finanțării proiectului rămâne una din cele mai mari semne de
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
fi sintetizate în două categorii esențiale, care fac referire fie la o imagine metafizică a sacrului, specifică unei viziuni filosofice, fie la una personificată, proprie unei viziuni religioase. În cercetarea modalităților de reprezentare a sacrului în arta vizuală, credem că reiterarea unor concepte precum cele de arhetip, mit sau simbol, termeni care activează atât în domeniul religios, cât și în cel al artistic, a însemnat un pas important în descoperirea legăturilor dintre artă și sacralitate, ca și în elaborarea acestei cărți
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
fiziologică, o realitate fizică; se înțelege atunci de ce magia n-a produs decât un număr limitat de miracole, mereu aceleași, în toate timpurile și în toate țările"182. Raționamentul, seducător pentru cei mai mulți dintre noi, este, în cele din urmă, o reiterare a sintagmei socratice: Cunoaște-te pe tine însuți! Neputința științei de a explica întru totul complexitatea ființei umane și a lumii sociale poate avea ca efect și încercarea sa de a reevalua magia și divinația. 7.3.3. Neutralitate În
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
desigur mare, evident. Desigur că odată și odată i-a venit o idee. Desigur că ideea i s-a părut miraculoasă. Atunci a început să și-o realizeze". Ceea ce face ca acest raționament să devină "argument inductiv prin ficțiune" este reiterarea anaforică a adverbului de certitudine. Ea accentuează discrepanța între situația reală (lipsa de talent) și cea imaginată, fiind, în acest caz, marca unei ironii subversive. Plauzibilul ficțiunii (certitudinea vocației scriitoricești) contrastează hilar cu realitatea: o carte scrisă "în stil analfabet
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
hermeneutica pe acest palier este cât se poate de generoasă. Fără să intrăm în detalii spațiofage, care nu fac obiectul demersului de față, reținem însă un unghi de interpretare relativ recent, diferit în raport cu viziunile criticii clasice care, se știe, prin reiterare, au devenit un material șablonard pentru unele manuale de literatură română. Marin Mincu operează (fără voie) o scindare între eul empiric și cel poetic arghezian, denunțând, la acesta din urmă, simulacrul dramei existențiale și, implicit, lipsa unei trăiri autentice. Criticul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
este, din punct de vedere logic, complementară diasirmului, pentru că orice (fals) acord se bazează pe o (falsă) compatibilitate emoțională, intelectuală etc. și viceversa. În scrisoarea deschisă argheziană, exprimării anaforice i se acordă un dublu statut, în primul rând stilistico-semantic, prin reiterarea aceluiași conținut în forme identice sau asemănătoare ("omul unei singure cărți", "omul care știe o carte, "omul unei singure idei, al unei idei fixe, omul cloșcă" ) sugerând, în text, omniprezența (aluzie evidentă și la activismul din viața publică) adversarului în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
formei huni (sl. gunnî) este confirmată în antichitatea greacă de Ounnoi, iar în cea romană de Hunni, cuvinte care denumeau „lumea barbară” de pe un imens spațiu euro-asiatic. La câteva secole după cucerirea romană, termenii unii, hunii, Unia, Hunia, Panonia defineau reiterarea, în fostul spațiu tracic, a vechii forme de unitate statală, de data aceasta a unor noi grupări etnolingvistice care se structurau în urma romanizării. Organizarea unei mari unii la începutul secolului al V-lea, care acoperea proporțiile vechii Dacii, a constituit
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lui Caragiale și universul imaginar din proza și dramaturgia generațiilor ulterioare. Consecutivitatea feluritelor aspecte ale operei caragialiene în creațiile ficționale postcaragialiene era reperabilă în viziunea lui Paul Zarifopol prin prezența peremptorie a unui "semn" special, "semnul lui Caragiale", recognoscibil în reiterarea elementelor constitutiv-indisociabile: limbaj, tipologie, registre narative, interferența genurilor ș.a. Exceptând comsemnarea unor aspecte parțiale, diseminaea "semnului" caragialian în literatura autohtonă nu a fost analizată exhaustiv până la apariția acestui volum. Fără a înlătura prezența "semnului", Loredana Ilie îi diminuează imprecizia semantică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale a fost înzestrat cu "simțul comicului", cu aptitudinea de a imprima unui gest aleatoriu, unui incident oarecare, unei fizionomii sau intenționalități artistice semnificație comică, printr-o "răsturnare axiologică", în direcția minimalizării, ori a supralicitării valorice a insignifiantului. Asociat cu reiterarea ridicolului, instinctul comic exprimă distanțare, răceală afectivă, atitudine critică, spirit justițiar. Râsul lui Caragiale este corectiv, exprimat diferențiat în funcție de dimensiunile intrinsec specifice, cu bonomă înțelegere, cu răbufniri sarcastice, cu malițiozitate sau cruzime. Coroborând opiniile formulate de Șerban Cioculescu, Șt. Cazimir
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
atât formele civilizației autohtone, dar și pentru a "demasca" dușmanii "vechi și noi" ai proletariatului. "Urmele genealogice" ale creației lui Caragiale, reluate, revalorificate și amalgamate în creații artistice postcaragialiene sunt selectate din reprezentările ficționale, scenice și narative, prin criterii felurite. Reiterarea constituienților specifici "amprentați" comic se îmbină cu tehnica resuscitării intertextuale și a relațiilor transtextuale: hipotext, hipertext, metatext. Principiile literaturii comparate: concordanțele omologice reproductive, interferente și analogice, recurențele tipologice, dependențe și paralelisme situaționale sunt folosite alături de confirmările descendenței prin texte aderente
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ionescu a creat deliberat "un absurd rizibil și înfricoșător totodată". El dilată "limitele posibilului" la maximum, pentru a crea "un univers absurd, terifiant, de nesuportat, ca și disperarea din care provine". Prin revers, Caragiale extrage absurdul din realitatea extralingvistică. Prin reiterare și detașata obiectivitate ce-i ascunde "amărăciunea și dezgustul", el atribuie banalității exagerată importanță, spre a-i contura, în final, absurda insignifianță. Un absurd care constata André Lalande, în Vocabulaire technique et critique de la philosophie "designe tout ce qui est
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
durere de Teodor Mazilu, parodierea prea stridentă a stilului de viață high-life, pretinsă reminiscență de moravuri burgheze, se transformă în subteranul replicilor într-o "înghimpare" a fățărniciei și a snobismului celor care-și trădează nostalgia vremurilor trecute chiar prin mimetismul reiterării obiceiurilor mondene: acumulări de Luchieni, fixarea unei zile de primire, afișarea unui comportament libertin în cuplu, achiziționarea cățeilor de buzunar, căutarea stării de spleen etc. În același mod se poate constata reconversia satirică a formulei "absurdului" presupuse de parabola utopiei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
camuflare a unui substrat ironic, responsabil de o viziune complet diferită asupra acestui soi de patriotism, perceptibil și ca manifestare a unei suficiențe păguboase și retrograde. Paradoxal, însă, deși ironia este marca cea mai elocventă a caragialismului, există relativ puține reiterări în literatura postcaragialiană, cu excepția acelor cazuri de repliere mimetică, la limita epigonismului, de pildă în unele schițe ale lui Al. O. Teodoreanu (S-au supărat profesorii, Un gazetar de rasă), care tocmai prin aproprierea procedeelor ironice acreditate de Caragiale, izbutesc
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în vedere doar acele epitom-uri ale caragialismului care se subordonează comicului, pe de altă parte, introducem în ecuație doar reprezentări literare care bifează simultan ambele criterii (ale comicului și ale caragialismului). Altfel spus, ne vor interesa, de această dată, acele reiterări ale emblemelor comice caragialiene în peisajul literar românesc. Se va completa astfel demersul sintetic din capitolul anterior, cu unul analitic, ce presupune mai multe etape: o încercare de fărâmițare a noțiunii de caragialism în unități minimale emblematice, asocierea lor cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de a înfățișa într-un mod durabil tipuri ideale."20 Acest dublu statut al personajului caragialian de raportare la o tipologie social-istorică prin apartenența sa la spațiul românesc de tranziție "între două lumi, între două epoce"21, dar și de reiterare a unor ipostaze umane eterne a fost bine pus în evidență de majoritatea comentatorilor. Reținem pentru claritate și justețe formularea lui G. Călinescu: "Precum există categorii individuale, există și tipuri sociologice. Semicultura, pripirea unei clase către o treaptă superioară, parvenirea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Teme caragialiene și variațiuni postcaragialiene Frecvența recurențelor tipologice este indestructibil legată de multitudinea revalorificărilor din aria tematicii caragialiene. Fără să zăbovim asupra unui posibil inventar al acestora cu exemplificări care marchează înrudiri de ordinul evidenței între modelul caragialian și numeroase reiterări postcaragialiene, ne propunem să insistăm doar asupra câtorva cazuri în care se pot sesiza nu doar transpuneri obediente ale sugestiilor marelui înaintaș în alte contexte cu minime modificări, ci și abateri profitabile de la liniile majore impuse de tradiția de acest
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
înțeleg îndeobște particularitățile de expresie ale personajelor lui "Nenea Iancu", existând tendința asimilării stilului acestuia cu limbajul lui Mitică, al lui Cațavencu, al Ziței etc. Or, așa cum vom vedea, postcaragialismul de natură stilistică nu poate fi restrâns la inventarierea acelor reiterări ale unor formule emblematice pentru universul lingvistic al comediilor și al Momentelor. De exemplu, incidentele de tipul "mă'nțelegi", "carevasăzică", despre care G. Călinescu intuia că vor deveni "caragialisme care vor servi modernului care vrea să dea frazei o cădere
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
amintește de imaginea desfigurată de avântul oratoric al furibundului Mitică din Situațiunea sau de perseverența maniacală a "teribilului" Lache din O lacună, ambii deciși să-și reducă la tăcere interlocutorii prin argumente inbatabile. Prieteșugul dintre Cotadi și Dragomir este o reiterare cu note specifice a celei dintre Lache și Mache din celebra schiță ce le poartă numele, singura în care atentul observator și moralist, Caragiale, a simțit nevoia fixării epice a "fiziologiei" cuplului de amici. Se poate observa, între altele, cum
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
artistică particularizează, de fapt, într-o manieră decisivă, clasele mai generale ale comicului de caracter, de moravuri și de limbaj, astfel încât am putut demonstra că foarte multe dintre ilustrările literare românești ulterioare sunt debitoare viziunii caragialiene, constituind, în mod semnificativ, reiterări ale emblemelor acesteia. În acest sens, fie că am avut în vedere aluziile intertextuale la elemente care țin de tipologia, tematica sau "limba eroilor lui Caragiale", din registrul oral sau scris, fie că am observat valorificări ale unor procedee compoziționale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și contranote, Editura Humanitas, Bucuresti, 1992, p. 154. 31 În mod semnificativ, Caragiale chiar descoperă și explorează în registrul comic o "meteahnă națională" grăitoare pentru spiritul satiric înnăscut al oricărui român: cea a practicării aproape ritualice, printr-un fel de reiterare a glorioaselor pasquinade, a neobositei îndeletniciri scripturale anonime. Colecționarul și antologatorul a numeroase și variate mostre de dezlănțuiri calomnioase nesemnate constată: "Este aproape imposibil, cred eu, să se găsească un român, indiferent de sex, care să nu fi scris chiar dacă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mitul "definește, în aceeași măsură ca și fizica, ceea ce este real, necesar, posibil sau accidental". ibid., pp. 60-61. 208 Renée Girard, Prăbușirea Satanei, pp. 13-16. Încă din Antichitatea romană, afirmă Girard, unii apărători ai păgânismului vedeau în supliciile lui Isus reiterarea mythos-ului analog celor ale lui Osiris, Attis, Adonis, Ormuz, Dionysos canibalismul ritual fiind un dat fundamental al religiozității arhaice ceea ce ar justifica o interpretare denaturată a scripturilor, și fără a ține seama de valențele lor revelatorii. Pe de altă parte
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]