1,192 matches
-
1993. 13 Ibidem, p. 7. 14 Ibidem, p. 10. 15 G. H. von Wright, Explicație și înțelegere, Editura Humanitas, București, 1995. 16 Karl Popper, Logica cercetării, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981. 17 Realismul lui Popper, pentru a depăși ideile relativismului, aduce zona imaginarului la nivelul realității. Lumea a treia descrisă de filosof nu este decât un proces invers al relativizării. În loc să considerăm realul ca formă subiectivă, considerăm imaginarul ca formă a obiectivă a realului. 18 Jean-Francois Lyotard, Condiția postmodernă. Raport
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
nereușitelor În „situații” date. E sigur, nu cunoștea o teorie care face ravagii În psihosociologia de astăzi, lansată de Zimbardo, după care „situația”, contextul pot anula personalitatea, dotarea, calitățile, competența. Și-a identificat „dualitatea fundamentală”: un idealism abstract radical, alături de relativismul unui spirit critic „rece și brutal” care l-a pus adesea În situații ireconciliabile. Că a condus la această Însingurare și firea sa, structura sa de personalitate „altfel” decât a celor din jur, asupra acestei explicații se apleacă accentuat chiar
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
doctrinei unice, ruptura și fragmentarismul ce i-au urmat, punând sub semnul Întrebării Întreaga istorie socială de o jumătate de veac, l-au găsit pregătit pentru schimbare. Renunțarea la valorile absolute i-a adus o ușurare: a abandonat miturile comuniste, relativismul i-a venit ca o mănușă, a descoperit sensul opțiunii situaționale, afirmarea directă și personală; a dovedit talent În adaptarea la context. Polimorfismul, anarhia tranziției i-au lăsat libertatea de inovație. Nu doar În viața socială și politică, ci și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
nu a reușit să prelucreze și să discute problemele omului. A invoca în acest context simbolurile sau formele de gândire ale culturii asiatice este complet lipsit de sens. De Martino nu poate să condamne îndeajuns de puternic ceea ce el numește relativisme culturale și iraționalisme istorico-religioase (religionshistoriska) - căci sunt speculații arbitrare ale unei mentalități reacționare. Ernesto de Martino a scris acestea în calitate de marxist, dar un umanist creștin nu ar avea nevoie să se exprime diferit. Chiar el poate avea încredere în liniile
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
dar un umanist creștin nu ar avea nevoie să se exprime diferit. Chiar el poate avea încredere în liniile generale „de la epoca de piatră până la creștinism” - pentru a cita un celebru titlu de carte-, deși poate respinge cu aceeași energie relativismele fenomenologiei religiei (religionsfenomenologiska). Fără îndoială, s-a întâmplat și acest lucru. Un entuziast admirator american - și sunt destul de mulți - a dedicat, acum doi ani, o carte temei „Mircea Eliade și dialectica sacrului”, în care îl critică pe Eliade pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
a familiei sau a lumii. Familia și lumea erau locurile sociale în care oamenii puteau fi judecați nu după funcțiile lor, ci după calitățile individuale. Trebuia rezolvată pro-blema multiplicității memoriilor colective, a segmentării lor, a accelerării lor care antrena un relativism al sistemelor de valoare și al constructelor de legitimare. Or, o nouă soluție la această problemă se impune în "Memoria colectivă la muzicieni". Cotitura teoretică a gîndirii lui Halbwachs și răspunsul triumfător sînt evidente în acest articol: însăși metafora orchestrei
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
limbajul era un cadru colectiv sau un cadru social. Memoria colectivă caută o soluție într-o ierarhie în care colectivul domină socialul, apoi într-una în care se petrece contrariul. Clar-obscurul și călătoria: pluralitatea timpurilor sociale între progres rațional și relativism În Cadrele sociale se ridica, sub numeroase forme, problema pluralității memoriilor colective: în afară de cele trei exemple-tip de memorii colective (familială, religioasă și de clasă), se făcea aluzie și la existența altor forme de memorii colective. Această pluralitate era deosebit de
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
camera descrisă de Balzac sau de un romancier englez, al cărei interior se identifică cu spiritul grupului, sînt lucruri materiale cît se poate de esențiale în aceste memorii colective. Desigur, Halbwachs caută (la începutul capitolului) să demonstreze că există un relativism al spațiului, ca și relativismul timpului. Totuși condițiile nu sînt deloc aceleași. Relativismul timpului se baza pe unicitatea fiecărui timp social, care nu se intersecta cu nici un alt timp și care era etern ca și curent de memorie socială. Dimpotrivă
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
de un romancier englez, al cărei interior se identifică cu spiritul grupului, sînt lucruri materiale cît se poate de esențiale în aceste memorii colective. Desigur, Halbwachs caută (la începutul capitolului) să demonstreze că există un relativism al spațiului, ca și relativismul timpului. Totuși condițiile nu sînt deloc aceleași. Relativismul timpului se baza pe unicitatea fiecărui timp social, care nu se intersecta cu nici un alt timp și care era etern ca și curent de memorie socială. Dimpotrivă, Halbwachs va spune, de la început
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
identifică cu spiritul grupului, sînt lucruri materiale cît se poate de esențiale în aceste memorii colective. Desigur, Halbwachs caută (la începutul capitolului) să demonstreze că există un relativism al spațiului, ca și relativismul timpului. Totuși condițiile nu sînt deloc aceleași. Relativismul timpului se baza pe unicitatea fiecărui timp social, care nu se intersecta cu nici un alt timp și care era etern ca și curent de memorie socială. Dimpotrivă, Halbwachs va spune, de la început, că fiecare grup își amin-tește numai datorită unui
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Printre ele enumerăm frecventele situații de comorbiditate cu alte tulburări de personalitate sau cu bolile Axei I - cazul TP borderline fiind mereu un exemplu în acest sens (GUNDERSON, PHILIPS, 1999, KOENIGSBERG și colab., 1999Ă. De asemenea instabilitatea psiho-comportamentală și implicit relativismul fazelor acute a unor pacienți împiedică la rândul ei aplicarea controalelor placebo (HOLLANDER, 2001Ă sau favorizează părăsirea studiului (KELLY și colab., 1992Ă. Intervențiile farmacoterapeutice rămân elective pentru manifestările psihopatologice acute și cele productive și pregătesc sau întrețin terenul terapiilor psiho-sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și o instituționalizare a învățării. Toate științele sociale vor trebui să își reorganizeze semantic și operațional conceptele, metodologia și practicile de intervenție, pentru a se adecva marii prefaceri. Premisa fundamentală a reorganizării epistemologice va fi aceea a deschiderii interdisciplinare, a relativismului și a comparativismului, a abandonării universalismelor. într-o lume tot mai puțin omogenă, dialogul cu perspectiva "celuilalt", cu înțelesul local, cu nuanța contextuală, va trebui asumat de noile abordări dacă vor dori să își conserve eficacitatea. în tot acest proces
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
specifice de exprimare socială a subiecților inserați în culturi diferite (registrul practic). Miza cunoașterii interculturale este conferită de amploarea unor cauze multiple. Avem în vedere, în primul rînd, prezența unor cauze de natură epistemologică, impuse de o necesară infuzie de relativism, izvorîte din constatarea variațiilor culturale, sociale și istorice ale comportamentelor subiecților. Reperele tematice ale relativismului au fost enunțate din perspectivă epistemologică de J.F. Lyotard (1979) în Condiția postmodernă, care descria postmodernitatea ca epocă autoreflexivă, fragmentaristă, caracterizată de "sfîrșitul marilor narațiuni
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
este conferită de amploarea unor cauze multiple. Avem în vedere, în primul rînd, prezența unor cauze de natură epistemologică, impuse de o necesară infuzie de relativism, izvorîte din constatarea variațiilor culturale, sociale și istorice ale comportamentelor subiecților. Reperele tematice ale relativismului au fost enunțate din perspectivă epistemologică de J.F. Lyotard (1979) în Condiția postmodernă, care descria postmodernitatea ca epocă autoreflexivă, fragmentaristă, caracterizată de "sfîrșitul marilor narațiuni", sau de către I. Wallerstein (1998) în adresa științifică A sosit vremea incertitudinilor, care a proclamat
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
schimbului și negocierii identitare). 2.3. Paradigma integratoare a psihologiei interculturale Psihologia interculturală (PIC) se întîlnește cu perspectiva antropologică, care examinează diferența exersînd o manieră de lectură a fenomenelor sociale în cheie comparativă. Perspectiva de bază în lectura antropologică este relativismul cultural, conform căruia caracteristicile comportamentale și contextele culturale diferite sînt descrise, nu și evaluate. Relativismul refuză, astfel, în compararea unităților culturale, calificări de genul "mai bun"/"mai puțin bun"; "superior"/"inferior"; "mai civilizat"/"mai necivilizat", "dezvoltat"/"înapoiat, retardat cultural". O
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
întîlnește cu perspectiva antropologică, care examinează diferența exersînd o manieră de lectură a fenomenelor sociale în cheie comparativă. Perspectiva de bază în lectura antropologică este relativismul cultural, conform căruia caracteristicile comportamentale și contextele culturale diferite sînt descrise, nu și evaluate. Relativismul refuză, astfel, în compararea unităților culturale, calificări de genul "mai bun"/"mai puțin bun"; "superior"/"inferior"; "mai civilizat"/"mai necivilizat", "dezvoltat"/"înapoiat, retardat cultural". O asemenea viziune se impune în cîmpul științelor sociale odată cu abordarea culturalistă (propusă de F. Boss
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
și semantic abordările centrate univoc pe o perspectivă proprie doar sociologiei (S care explorează prefacerile structurale, de la nivel societal, cu tot cortegiul de indicatori macrosociali), psihosociologiei organizaționale (O cu ansamblul fenomenelor de grup/personale din cadrul instituțional) Absolutism ß PIC à Relativism (psihologia tradițională) "între" (antropologia culturală) factori biologici > factori culturali factori culturali > factori biologici diferențele dintre grupuri sînt explicate prin factori nonculturali diferențele dintre grupuri sînt explicate prin factori culturali măsurătorile sînt independente de context măsurătorile sînt dependente de context instrumente
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
culturali în inferențele explicative se poate spori considerabil puterea de predicție în lămurirea dinamicii unor fenomene investigate, ceea ce adîncește semnificativ cunoșterea psihosocială (Bond, Leung, Au, Tong, Chemonges-Nielson, 2004; Basabe, Ros, 2005). Să lămurim, în încheierea acestui capitol, înțelesul noțiunilor de relativism, universalism și a celor derivate, precum etnocentrismul, care sînt deseori utilizate în îngemănarea unei atitudini de dezvăluire a unui specific cultural. 2.4. Etnocentrismul Studiul intercultural al diferențelor poate întreține o apreciere intergrupuri descalificantă. De exemplu, evaluarea implicită "noi sîntem
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
obiceiurile familiare sînt cele "adevărate", "juste", "adecvate" și "morale". Ei privesc comportamentele diferite ca neinteligibile și degradate, din cauza tendinței de a aplica propriile valori și standarde culturale în judecarea comportamentelor sociale și a structurii mentale proprii altei culturi. 2.5. Relativismul cultural La polul opus al etnocentrismului se află relativismul cultural, care susține caracterul distinct al fiecărei culturi și insistă să sublinieze că o anumită conduită culturală nu trebuie judecată după criteriile altei culturi, ci trebuie privită prin prisma propriului sistem
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Ei privesc comportamentele diferite ca neinteligibile și degradate, din cauza tendinței de a aplica propriile valori și standarde culturale în judecarea comportamentelor sociale și a structurii mentale proprii altei culturi. 2.5. Relativismul cultural La polul opus al etnocentrismului se află relativismul cultural, care susține caracterul distinct al fiecărei culturi și insistă să sublinieze că o anumită conduită culturală nu trebuie judecată după criteriile altei culturi, ci trebuie privită prin prisma propriului sistem evaluativ. M. Herskovitz (1958) a lansat termenul relativism cultural
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
află relativismul cultural, care susține caracterul distinct al fiecărei culturi și insistă să sublinieze că o anumită conduită culturală nu trebuie judecată după criteriile altei culturi, ci trebuie privită prin prisma propriului sistem evaluativ. M. Herskovitz (1958) a lansat termenul relativism cultural, prin asumarea unei poziții nonevaluative, respectînd diferențele, iar diversitatea fenomenelor sociale este privită în context propriu, descrisă și interpretată în raport cu situația ecologică sau culturală în care se afirmă. Un exemplu concludent din domeniul conduitei sociale este salutul. în multe
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
care au sosit în Statele Unite înainte de a-și forma o identitate chineză puternică. Cu cît perioada șederii în noua țară este mai însemnată, cu atît mai contextualizată și mai externă devine identitatea lor originară. PARTEA A TREIA PROCESELE PSIHICE ȘI RELATIVISMUL LOR CULTURAL CAPITOLUL 4 Studii interculturale asupra proceselor psihice primare 4.1. Fenomene perceptive în registrul vizual: studiul iluziilor optice O perspectivă canonică a psihologiei generale afirmă că procesele psihice primare sînt, practic, universale, motiv pentru care noi le studiem
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
subiect și stimul. Nici unul dintre cele două elemente implicate în tranzacție nu poate fi studiat separat. Astfel, proprietățile obiectului perceput sînt un produs al interrelației experienței subiectului cu stimulul prin intermediul unei tranzacții adaptative. 4.2. Cercetări care pun în evidență relativismul cultural în privința iluziilor optice Primele studii care anticipau o asemenea poziție teoretică au fost derulate încă de la sfîrșitul secolului al XIX-lea în unele cercetări antropologice. Investigațiile evocate doreau să evidențieze în ce măsură procesele perceptive sînt datorate metabolismului "universal" al sistemului
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
orizontal, spre deosebire de spațiile închise (de genul celor urbane), unde validitatea ecologică este mai scăzută. Toate determinările evocate susțin cu putere determinările culturale asupra fenomenelor psihice primare, ceea ce reconfirmă rolul decisiv al culturii în modelarea personalității individuale și colective. CAPITOLUL 5 Relativismul cultural al postulatelor psihologiei sociale 5.1. Etnocentrismul metodologic și carențele sale Desigur, prin deschiderea către social la rîndul său puternic impregnat cultural -, psihologia socială a constituit ramura privilegiată a psihologiei care a fost examinată din perspectivă interculturală (Smith, Bond
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
în special de valoarea pe care americanii o consideră una dintre motivele intervenției lor în Vietnam libertatea. Această "libertate" pe care trupele americane o apărau nu pare a fi foarte importantă pentru vietnamezul mediu, tendință care semnalează o dată în plus relativismul modelului democrației liberale. China Chiar dacă nu cu atîta pregnanță ca în Vietnamul de Sud, influența confucianismului se observă și în cultura chineză. Lam și colaboratorii (1999, apud Gouveia et al., 2002, p. 340) au observat cum persoanele care se identifică
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]