279 matches
-
primei antiparticule descoperite, pozitronul (sau antielectronul) este exemplar în acest sens. Să urmărim în cele ce urmează mărturia lui Dirac 36, care a prevăzut teoretic existența pozitronului, mult timp înainte ca acesta să fie observat experimental. Studiind ecuația de undă relativistă a electronului, Dirac ajunge la concluzia că trebuie să fie prezent un nou tip de particulă. El înțelege rapid că această nouă particulă, care are o sarcină opusă celei a electronului, trebuie să aibă aceeași masă ca electronul. Dar Dirac
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
că e sau non-e... nu sunt elemente substanțiale, suporturi ultime, termeni așa-ziși "materiali" ai unei relații, ci sunt ei înșiși relații, mereu"11. Supercorzile 12, așa cum apar astăzi în cea mai ambițioasă teorie a unificării în fizica cuantică și relativistă și care se presupune că reprezintă particulele și antiparticulele, nu sunt mai degrabă relații decît elemente substanțiale ? Terțul inclus este asociat cu o dialectică cuantică, cea a "contradicției relativ actualizate prin posibilul ambivalent, prin echivoc". Ea oferă accces spre "logica
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
faptelor pe care pretind a-l deține cei aflați în poziție de putere și de autoritate. Ele sugerează că, în loc să ne mulțumim cu explicațiile oficiale [...], ar trebui să descoperim prin noi înșine adevărul despre fenomene [...]. Analizele interacționiste adoptă o poziție relativistă față de acuzațiile și definițiile devianței, construite de oamenii respectabili și de puterile stabilite, și o tratează nu ca pe expresia unor adevăruri morale incontestabile, ci ca pe materialul brut de analiză în științele sociale." Howard Becker, 1985, p. 232. Teoria
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
celui care vede și știe și denunțând inegalitățile în distribuția bunurilor culturale și accesul la ele; teoria lumilor nu răspunde, în schimb, nici unei cereri: nici nu colaborează cu ordinile sociale, nici nu le de-nunță, ci vrea să rămână descriptivă. Este relativistă și inductivă, nu consideră statul și instituțiile drept forțe de susținut, nici pe sociolog și cercetarea drept entități sociale deosebit de admirabile (ceea ce reflectă, fără îndoială, imaginea intelectualilor în societatea americană). Cercetătorul se dedică total muncii de descriere, animat de preocuparea
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cu planul înclinat a fost consecința existenței în natură a tipurilor de viteză și, mutatis mutandis, că ideea de sistem explică retroactiv faptele și fenomenele istorice. Obsesia cauzalității, dar mai ales ridicarea determinismului cauzal la rang de metodă de explicare relativistă a lumii, acoperă suprafața ideii de sistem și o face atemporală. Evrika are eterna ei trăire în fiecare teoretician predispus la sfidarea temporalității. Doar că strigătul de succes nu are ecou, ba chiar se produce pe o frecvență extrem de joasă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
fizică dar, în opinia autorului acestui eseu, această aparentă eficiență nu a fost niciodată explicată sau dovedită convingător, fiind mai degrabă un miracol. Analizând critic rolul formalismului și construcțiilor matematice în elaborarea teoriilor fundamentale ale fizicii moderne: teoria cuantelor, mecanica relativistă și cuantică sau fizica corpului solid, autorul exprimă un punct de vedere mai reținut privitor la eficiența absolută a matematicii în crearea teoriilor fizice. Autorul este de acord cu faptul că matematica a formulat pentru fizică concepte și concluzii care
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
deplasată, iar ideea că ficțiunea are vreun raport cu adevărul istoric sună stupid, ca orice eroare categorială. Sunt gata să-i acord lui Bellow toate acestea, chiar în numele unei teorii pe care el probabil nu o cunoaște, și anume concepția relativistă a lui Hayden White privind raportul dintre istorie și ficțiune. Potrivit lui Hayden White, care duce la extrem o linie de argumentare impusă în teoria istoriei și în naratologie după „cotitura lingvistică”, nu există adevăr, ci o pluralitate (dar nu o
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
logicii de organizare a timpului istoric consistă în destrămarea meta-narativei istoriei românilor, a cărei existență este dependentă de structurarea cronologică a timpului. Poate cea mai consecințională tranziție a fost abandonarea discursului absolutist și a certitudinii epistemologice în favoarea adoptării unei poziții relativiste care face tandem cu noua atitudine a reflexivității istoriografice. Chiar și manuale adresate clasei a VIII-a subliniază "rolul istoriografiei în conștiința națională", debutând chiar cu o discuție introductivă în care se tematizează "Cum se construiește imaginea trecutului?" (Vulpe et
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
47 Impresia cititorului va fi că Wittgenstein a formulat o teorie a semnificației, propria sa teorie, care stă alături de altele. Cu referire la teme consacrate ale filozofiei teoretice, poziția lui Wittgenstein a fost caracterizată drept fenomenalistă, behavioristă, convenționalistă, sceptică sau relativistă. Adeseori se deplânge faptul că Wittgenstein nu și-a formulat punctul de vedere cu destulă claritate și precizie. I se impută, bunăoară, că noile sale vederi despre semnificație și urmarea de reguli sunt centrate pe ideea „oarecum evazivă de obicei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
epocă, Furetière114. A susține incomensurabilitatea lumilor, ca în teoria de față, înseamnă a respinge ideea liniștitoare de progres (idee care presupune comparații, deci un sistem de referință comun). Pentru a repinge actuala teorie a lumii este suficient să o consideri relativistă, deci nocivă din punct de vedere moral. A postula incomensurabilitatea lumilor înseamnă însă a susține că toate lumile sunt echivalente, că totul este moral, totul este permis? Această atitudine este, din punct de vedere uman, imposibilă: presupunînd că este imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
47 Impresia cititorului va fi că Wittgenstein a formulat o teorie a semnificației, propria sa teorie, care stă alături de altele. Cu referire la teme consacrate ale filozofiei teoretice, poziția lui Wittgenstein a fost caracterizată drept fenomenalistă, behavioristă, convenționalistă, sceptică sau relativistă. Adeseori se deplânge faptul că Wittgenstein nu și-a formulat punctul de vedere cu destulă claritate și precizie. I se impută, bunăoară, că noile sale vederi despre semnificație și urmarea de reguli sunt centrate pe ideea „oarecum evazivă de obicei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
este construită social, istoric și retoric. În schimb, ceea ce se numește textualism faptul de a asimila sensul pe care oamenii îl dau unui discurs, unui text, pe care ar fi suficient să-l citești a fost puternic criticat. O epistemologie relativistă foarte la modă, care nu mai face din adevărul științific un orizont reglator al practicilor științifice, incluzând aici și propria sa activitate de cercetare, ar duce, fără îndoială, dacă s-ar generaliza, la disoluția disciplinei. Dar ea se traduce mai
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
istoriografiei moderne sau al filosofiei istoriei. Trecerea de la filosofia analitică strictă a istoriei la narațiunea istorică, oferă posibilitatea filosofilor narativiști să abandoneze categoriile pozitiviste și nuanțează discursul despre categoria temporalității. Narativismul elaborează astfel, prin renunțarea la martorii neinterpretativi, o perspectivă relativistă asupra istoriei în care narațiunea devine categorie metodologică capabilă să promoveze multiplul, adică să promoveze construirea nu a unei singure istorii, ci a istoriilor. Ceea ce favorizează, într-o anume măsură, lucrarea de față este faptul că narativismul se poate aplica
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
ci și domeniilor vizualității, pentru că medierea între o anume realitate exprimată vizual și audiență presupune o distorsiune a sensurilor. Într-un fel oarecum asemănător comentariilor narativiste care promovează construirea nu a unei singure istorii, ci a istoriilor, lucrarea accentuează perspectiva relativistă asupra picturii, promovează multiplul și construirea nu a unei singure narațiuni, ci a narațiunilor picturale. Despre narațiune și naratologie A spune că picturile românești povestesc prin cărțile vechi, covoarele, pernele de divan, vasele de aramă gospodărești, oalele țărănești de ceramică
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
un demers apropiat de al nostru cu mijloace mult mai consistente dar mai restrîns la cercetători în științele sociale și umane. Noi insistam pe cîteva teme. Laborit ne îndemna mereu să gîndim pu-nînd în centru noțiunea de relativitate, necesara "cultură relativistă", cunoștințele multidisciplinare, teoria mulțimilor, evoluția speciilor, sociologia grupurilor. Alte întrebări îi preocupau pe participanții cu o mai mare aplecare spre politică: ce însemna selecția socială, selecția pe baza legilor pieței? Aminteam, de asemenea, importanța noți-unii de responsabilitate, a geneticii și
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
-l numim intelectual", el denunță specializarea excesivă a sarcinilor și evocă automatizarea: Această tehnicitate, această căutare a profitului, a rentabilității, a condus la înlocuirea progresivă a omului de mașină." Henri Laborit propune ca soluție la această problemă "generalizarea unei culturi relativiste, devenită posibilă prin răgazul pe care mașinile îl vor lăsa omului" și insistă asupra importanței alegerii politice: Într-adevăr, după cum am spus-o deja, înțelegem mai bine în acest punct de ce societățile de orice fel, capitaliste ori socialiste, au încercat
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
a le credita legitimitatea, acestora din urmă, pentru că opțiunea noastră să nu semene cu o întâlnire de gradul III este nevoie de un preambul limpezitor, cu lansarea unor explicații mai ample. Breșa cauzată în cunoaștere de științele de avangardă (mecanica relativistă, fizica cuantică, epigenetica, geometria fractală, studiul novator al formelor conștiinței etc.) reclamă imperios schimbarea de paradigmă, căci avalanșa descoperirilor revoluționare 185TRAUMA ȘI SUFERINȚA nu mai pot fi ignorate și „măturate sub covor”, din fidelitate confortabilă și mioapă față de vechea paradigmă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
international comme binôme des valeurs et des normes'', en partant dès positions théoriques fondamentales qui se trouvent liées avec de grandes écoles de la pensée philosophique et sociologique, arrivant finalement à la conclusion que les-dits courants du droit naturel de tendance " relativiste " sont ceux liés par la version moderne des droits de l'homme. Pour ce qui est de la deuxième section Droits de l'homme dans une conception axiologique, l'auteur prends comme point de départ le fait qu'en dépit de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
nu sentimentul subiectiv al justiției, ci justiția considerată ca făcând parte din lumea obiectivă a valorilor morale, pe care o constatăm prin experiență și grație sensurilor sale spirituale 2. In noile curente de drept natural, se poate observa o tendință "relativistă" legată de dreptul natural cu conținut variabil, și o linie "absolutistă", ce apără posibilitatea cunoașterii caracteristicilor umane permanente și a regulilor ce guvernează societatea. Prima tendință este mai răspândită decât cea de-a doua și, în cele mai multe din cazuri arată
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
degrab], un cod de interpretare a semnificațiilor acțiunilor. De asemenea și foarte important, cunoașterea comun] a legilor și obiceiurilor creeaz] aștept]ri legate de consecințele și reacțiile legate de acțiuni care iau forma unei h]rți conceptuale multidimensionale, dinamice și relativiste a posibilelor forme de relații. Alegând drumul corect în funcție de aceast] harț], indivizii pot interveni asupra relațiilor și le pot transforma. Nu vreau s] descriu în mod eronat legea și obiceiurile ca fiind un program de acțiune social]; este vorba, dac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sa. Deși indivizii sunt influențați de comunitatea în care tr]iesc, ei pot elabora în mod rațional noi soluții pentru problemele sociale, acționând împreun] în mod constant în sensul reform]rii comunit]ții și a profilelor morale proprii. 3. Îndoielile relativiste și sceptice legate de existența unei morale eterne și, obligatoriu, universale, izvorâte din cunoașterea variet]ții codurilor și a practicilor din întreaga lume, au fost exprimate de c]tre Montaigne și dezb]tute în secolele al XVII-lea și al
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ontologie-epistemologie în sensul subordonării celei dintâi celei din urmă8: societatea ca stare, ca structură nu există unii numesc asta nihilism sau negarea ontologiei; ea există numai ca reprodusă sau construită prin acțiunile indivizilor. Însă cu toate că perspectivele procesuale angajează o epistemologie relativistă, continuă de fapt să utilizeze o metodologie pozitivistă. De fapt Sztompka (1993:12) recunoaște implicit acest lucru când spune că singura posibilitate de a studia schimbarea rămâne "înghețarea" la nivel conceptual a unor momente importante și tratarea lor ca evenimente
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și cantitativ Este recunoscută tendința din științele sociale de a opune calitativul și cantitativul pe baza unor argumente de tip ontologic și epistemologic. Cantitativiștii formulează asumpții concordante cu o filosofie realistă (pozitivistă), în vreme ce calitativiștii formulează asumpții convergente cu o filosofie relativistă (fenomenologică). De ambele părți există atât susținători vehemenți, care resping în totalitate pozițiile adverse, cât și teoreticieni sau pragmatiști care caută complementarități sau căi de mijloc. Opoziția între cantitativiști și calitativiști e particularizată în sociologie în "distincția dintre explicație și
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
el subliniază luând poziție mai ales vizavi de abordările postmoderniste care suprapun epistemologia și ontologia separația între realitatea independentă de reprezentările noastre și cunoașterea realității care e supusă diferitelor tipuri de influențe; ceea ce înseamnă că îmbină ontologia realistă cu epistemologia relativistă, accentuând atât latura epistemologică, subiectivă a cunoașterii, cât și pe cea ontologică, intranzitivă (vezi și Archer, 2002). Printre avantajele pe care Sharp vezi Archer et al. (1999:12) consideră că le oferă realismul critic (social) cercetării empirice se numără: ideea
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
istorii particulare și reflectă o anumită semnificație a timpului care îl străbate și care îi asigură dinamica internă (în special prin unitățile narative reiterate). Această înțelegere a sistemului imaginarului nu putea să survină decât într-o paradigmă epistemologică generoasă și relativistă, ce a făcut posibilă ieșirea din cadrele "gândirii tari" ale "istoriei politice", pe care discursul filosofic al secolului XX în general o repudiază. În teoria actuală a imaginarului modernității, memoria colectivă, spre exemplu, nu mai e garantul datelor și al
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]