277 matches
-
a fost observat pentru prima oară într-un experiment efectuat în 1938 de Herbert E. Ives și de G.R. Stilwell și numit experimentul Ives-Stilwell. Cum factorul Lorentz depinde doar de modulul vitezei, acesta determină ca deplasarea spre roșu asociată corecției relativiste să fie independentă de orientarea mișcării sursei. Spre deosebire de aceasta, partea clasică a formulei depinde de proiecția vitezei sursei pe direcția de observare, ceea ce dă rezultate diferite pentru orientări diferite. În consecință, pentru un obiect ce se mișcă sub un unghi
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
a efectului Doppler relativist devine: și pentru mișcarea ce are loc doar de-a lungul direcției de observare (θ = 0°), ecuația se reduce la: Pentru cazul special al sursei în mișcare pe o direcție normală (θ = 90°) față de detector, deplasarea relativistă este cunoscută sub numele de deplasarea spre roșu transversală, și determină o deplasare dată de expresia: deși obiectul nu se îndepărtează instantaneu de observator. Chiar dacă sursa se îndreaptă spre observator, dacă există o componentă transversală a mișcării, atunci există o
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
toate acestea, literatura populară utilizează adesea expresia „deplasare Doppler spre roșu” în loc de „deplasare cosmologică spre roșu” pentru a descrie deplasarea spre roșu a galaxiilor cauzată de expansiunea spațiu-timpului, în pofida faptului că deplasarea spre roșu nu se calculează folosind ecuația Doppler relativistă. În particular, deplasarea Doppler spre roșu este limitată de teoria relativității restrânse; astfel, aici "v > c" este imposibil în timp ce "v > c" este posibil în cazul deplasării cosmologice spre roșu deoarece spațiul care separă obiectele (de exemplu, un quasar de Pământ
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
de pe Lusus) și Siri (de pe frumoasa lume oceanică Maui-Legământul). Aspic a semnat un contract pe termen lung de a face o serie de călători pe Maui-Legământul pentru a construi un teleproiector (cu toate implicațiile date de pierderea anilor din cauza dilatării relativiste a timpului) care să lege planeta cu restul Webului. Aici o cunoaște pe Siri, de care se îndrăgostește. Când prietenul său este ucis de un fanatic de pe Maui, Aspic îi răzbună moartea, fiind consemnat la bord și trimis înapoi în
Hyperion (roman de Dan Simmons) () [Corola-website/Science/322274_a_323603]
-
a astronomiei și a mecanicii clasice care se ocupă cu studierea și descrierea mișcărilor obiectelor cerești, cum sunt stelele, planetele, asteroizii și cometele, cu ajutorul teoriilor fizicii și matematicilor. Domeniile fizicii cele mai direct vizate sunt cinematica, dinamica, mecanica clasică și relativistă. În Antichitate, se distingeau mecanica cerească de mecanica terestră, cele două lumi fiind, potrivit gânditorilor epocii, conduse de legi complet diferite (aici, pe Pământ, lucrurile cad, iar sus, pe Cer, ele „se plimbă”). Această concepție se integra în concepția ptolomeică
Mecanică cerească () [Corola-website/Science/329857_a_331186]
-
metode de propulsie așa de avansate încât ar trebui depășite bariere considerate în prezent de neatins, de exemplu de a propulsa o navă spațială de dimensiuni uriașe aproape de viteza luminii. Orice navă viabilă ar avea nevoie să atingă viteze extreme relativiste. În timp ce lumina are nevoie de aproximativ 2,54 milioane de ani să traverseze distanța dintre Pământ și galaxia Andromeda, ar fi nevoie de un timp mult mai scurt pentru un călător la viteza relativistă ca urmare a efectelor de dilatare
Călătorie intergalactică () [Corola-website/Science/328250_a_329579]
-
avea nevoie să atingă viteze extreme relativiste. În timp ce lumina are nevoie de aproximativ 2,54 milioane de ani să traverseze distanța dintre Pământ și galaxia Andromeda, ar fi nevoie de un timp mult mai scurt pentru un călător la viteza relativistă ca urmare a efectelor de dilatare a timpului; timpul experimentat de călător fiind influențat atât de viteză (mai mică decât viteza luminii) cât și de distanța parcursă (contracția lungimii). Dacă călătoria nu ar avea loc la aceste viteze foarte mari
Călătorie intergalactică () [Corola-website/Science/328250_a_329579]
-
modificări corporale masive, înlocuindu-și organele și alte părți ale corpului. Deși mulți dintre ei sunt prezentați ca având exoschelet, nu toți au modificări biologice vizibile. Ei trăiesc timp îndelungat, parțial datorită perioadelor petrecute în somn criogenic, parțial datorită efectelor relativiste cauzate de călătoria cu viteze apropiate de cea a luminii. Ei nu au o structură politică și filozofică unitară, așa cum prezintă Agregații și Demarhiștii și sunt destul de izolați de re4stul omenirii din cauza timpului petrecut în zboruri spațiale. Rasă veche de la
Universul Revelation Space () [Corola-website/Science/330874_a_332203]
-
utilizate pe scară largă în fabricile Agregate, dar defecțiunile lor pot avea efecte catastrofale. Container semi-autonom realizat din materiapidă care își păstrează invizibil conținutul Este un motor spațial care funcționează pe baza principiilor mecanicii cuantice și le conferă navelor viteze relativiste. Se pare că acest tip de motor conține o gaură de vierme legată de trecut, extrăgându-și energia din plasma quark-gluon creată de Big Bang. Motorul este controlat de creierul unui Agregagat decorporalizat, iar riscul accidentelor crește proporțional cu viteza
Universul Revelation Space () [Corola-website/Science/330874_a_332203]
-
Pyatkov, Kamanin et al. din IUCN Dubna au efectuat experimente de fisiune ternară coliniară. În 2005, când s-au comemorat 50 ani de la moartea marelui fizician teoretician francez de origine română Alexandru Proca, Poenaru a difuzat ample informații privind ecuațiile relativiste Proca privind câmpul vectorial bozonic precum și viața sa în România și Franța. Din 2007, metoda macroscopică-microscopică a fost folosită de către Poenaru și colab. pentru a studia formele de echilibru ale clusterilor atomici metalici depuși pe suprafețe plane. În cadrul acestor cercetări
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
ochii deschiși. Pe parcursul călătoriei sale, el aude permanent comentariile făcute de o voce interioară (pe care Eugen Simion le consideră a fi „suspine lirice” asemănătoare cu versetele biblice din "Ecleziastul") ceea ce conferă întâmplărilor mărunte pe care le traversează o dimensiune relativistă a eternității. Contopirea realității cu imaginația reprezintă un refugiu al personajului de vremurile sângeroase pe care le trăiește. Personajul principal, Darie se pripășise de puțină vreme la București unde lucra ca vânzător de ziare. Capturarea sa în timpul unei razii și
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
electronului a fost acceptată, ca moment cinetic "intrinsec", diferit de momentul cinetic "orbital" (acesta din urmă fiind definit în raport cu poziția și impulsul particulei). Teoria spinului electronic a fost formulată în 1927 de Pauli, în cadrul mecanicii cuantice nerelativiste. În teoria cuantică relativistă, spinul formula 3 nu necesită o ipoteză specială: el rezultă, ca proprietate intrinsecă, din ecuația lui Dirac. Spinul electronului a oferit, "a posteriori", explicația rezultatelor obținute în experimentul Stern-Gerlach (1922) pentru momentul magnetic al electronului. Astăzi, experimentul Stern-Gerlach este privit ca
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
care este asociat un "moment magnetic" Mecanica cuantică nerelativistă indică formula 48 în bun acord cu experimentul. Faptul că această valoare pentru factorul Landé este dublă față de valoarea formula 49 corespunzătoare momentului cinetic orbital este cunoscut ca „anomalia magnetică a spinului”. Corecțiile relativiste indică formula 50 în excelent acord cu determinări experimentale moderne.
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
valorile 0 și 1 pentru fermioni; evident, formula 14 Formalismul include cazul special N = 0, care nu are sens în mecanica cuantică nerelativistă, dar este omniprezent în teoria cuantică a câmpurilor, în urma proceselor de creare și anihilare de particule la energii relativiste; starea Fock respectivă, numită "starea de vid", este notată cu simbolul formula 15 Ansamblul acestor funcții constituie o bază în spațiul stărilor sistemului de N particule, care a primit numele de "spațiu Fock". Transpunerea formalismului mecanicii cuantice în spațiul Fock se
Reprezentarea numerelor de ocupare () [Corola-website/Science/334402_a_335731]
-
unități naturale este avantajoasă în probleme care comportă calcule laborioase ale unor expresii matematice complicate. Ele prezintă dezavantajul că în expresiile calculate dimensiunile fizice nu sunt evidente, întrucât simbolurile mărimilor respective sunt înlocuite prin valoarea numerică 1. În teoria cuantică relativistă se utilizează sistemul de unități naturale bazat pe constanta Planck redusă (ħ = 1) și viteza luminii în spațiu liber (c = 1).
Unități naturale () [Corola-website/Science/333678_a_335007]
-
cuantică, descrie comportarea unui sistem de electroni și pozitroni care interacționează prin intermediul câmpului electromagnetic. Ea a căpătat forma definitivă în ultimii ani ai deceniului 1940, prin lucrările lui Sin-Itiro Tomonaga, Julian Schwinger, Richard Feynman și Freeman Dyson. Funcția de stare relativistă a electronului are forma unei matrici coloană cu patru elemente complexe numită "bispinor". Spațiul Hilbert al stărilor este spațiul vectorial cuadridimensional al bispinorilor, cu produsul scalar definit prin Evoluția temporală a funcției de stare este dată de ecuația lui Dirac
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]
-
în raport cu timpul, ca ecuația lui Schrödinger; pentru aceasta, a considerat, formal, rădăcina pătrată a relației (10): unde formula 36 e momentul cinetic orbital iar formula 37 momentul cinetic de spin. Primii doi termeni din (36) reprezintă "hamiltonianul nerelativist", următorii trei sunt corecții relativiste de ordin formula 38. Termenul în formula 39 rezultă din "relația relativistă dintre energie și impuls" (12). Termenul cu produsul scalar formula 40 este numit "energia de interacție spin-orbită". Ultimul termen, numit "termenul Darwin", e independent de spin. Limita slab relativistă a energiei
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]
-
formal, rădăcina pătrată a relației (10): unde formula 36 e momentul cinetic orbital iar formula 37 momentul cinetic de spin. Primii doi termeni din (36) reprezintă "hamiltonianul nerelativist", următorii trei sunt corecții relativiste de ordin formula 38. Termenul în formula 39 rezultă din "relația relativistă dintre energie și impuls" (12). Termenul cu produsul scalar formula 40 este numit "energia de interacție spin-orbită". Ultimul termen, numit "termenul Darwin", e independent de spin. Limita slab relativistă a energiei unui atom hidrogenoid care constă dintr-un electron aflat în
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]
-
hidrogenoid care constă dintr-un electron aflat în câmpul coulombian static atractiv al unui nucleu de număr atomic formula 41 se calculează din formulele precedente, punând Nivelele de energie sunt suma a trei termeni: energia de repaus, energia nerelativistă și corecțiile relativiste de ordin formula 44 Acestea din urmă sunt calculate cu ajutorul teoriei perturbațiilor și reprezintă "structura fină" a nivelelor de energie. Adunând rezultatele din relațiile (30), (33) și (36), se obține Ignorând degenerescența provenită din orientarea momentelor cinetice (numerele cuantice magnetice), stările
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]
-
formula impulsului corpului cu masa de repaus formula 30 aflat în mișcare cu viteza "v" față de referențialul formula 31 Conform teoremei impulsului: relație care diferă de cea clasică prin faptul că formula 34 Se remarcă de asemenea că, spre deosebire de mecanica clasică, în mecanica relativistă forța și accelerația nu mai sunt coliniare.
Dependența masei de viteză () [Corola-website/Science/333411_a_334740]
-
1877 Boltmann a introdus conceptul de entropie ca măsură a gradului de dezordine al unui sistem. În secolul al XX-lea au fost create și dezvoltate noi ramuri ale mecanicii: mecanica cuantică de către Max Born și Max Planck și mecanica relativistă de către Albert Einstein. Teoria relativității a fost formulată pornind de la rezultatul experimentului Michelson-Morley, care a demonstrat că viteza luminii nu se modifică dacă observatorul se deplasează față de sursa luminoasă, lucru confirmat și de ecuațiile lui Maxwell, rezultat care avea să
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
au modelat teoria lui Einstein despre relativitate. relata unele conversații cu Einstein, în care Einstein sublinia importanța experimentului Fizeau: Max von Laue (1907) a demonstrat că coeficientul de antrenare Fresnel poate fi ușor explicat ca o consecință naturală a formulei relativiste pentru , și anume: Experimentul lui Fizeau este, prin urmare, o dovadă pentru cazul coliniaral formulei lui Einstein de compunere a vitezelor.
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
dotați cu ceasuri care au o acuratețe la nivelul nanosecundelor. Cum fiecare astfel de satelit se află pe orbită la 20.300 de kilometri de Pământ și se deplasează cu viteza de aproximativ 10.000 km/h, apare o dilatare relativistă a timpului de aproximativ 4 microsecunde în fiecare zi. Dacă adăugăm și efectul gravitației ajungem la aproximativ 7 microsecunde, adică 7.000 de nanosecunde. Poate părea puțin, dar aceste diferențe relativiste se pot acumula și se poate ajunge la situația
IMPACTUL Teoriei Relativității în viața de zi cu zi () [Corola-website/Journalistic/105125_a_106417]
-
de aproximativ 10.000 km/h, apare o dilatare relativistă a timpului de aproximativ 4 microsecunde în fiecare zi. Dacă adăugăm și efectul gravitației ajungem la aproximativ 7 microsecunde, adică 7.000 de nanosecunde. Poate părea puțin, dar aceste diferențe relativiste se pot acumula și se poate ajunge la situația în care aparatul GPS îți spune, după doar o zi de acumulare a acestor diferențe, că până la benzinărie mai sunt 0,8 kilometri când de fapt mai sunt 8 kilometri. 2
IMPACTUL Teoriei Relativității în viața de zi cu zi () [Corola-website/Journalistic/105125_a_106417]
-
conductor ar percepe electronii din al doilea conductor ca stând pe loc (cu condiția ca ambele fluxuri electrice să aibă aproximativ aceeași putere). Între timp, din perspectiva electronilor, protonii din ambii conductori ar părea a fi în mișcare. Din cauza contracției relativiste a lungimii, distanțele dintre ei ar părea mai mici, deci ar fi mai multă sarcină pozitivă pe unitatea de lungime a conductorului raportat la sarcina negativă. Cum sarcinile de același tip se resping, și cei doi conductori s-ar respinge
IMPACTUL Teoriei Relativității în viața de zi cu zi () [Corola-website/Journalistic/105125_a_106417]