547 matches
-
XX, rus, francez și român. Cele două categorii „atipice” provoacă Însă, În general, un fenomen de respingere instinctivă, dar și - modificat și augmentat de educație - de teamă față de nebuni și dispreț față de proști. Meritul marilor scriitori a fost de a relativiza cele două reacții, În aparență contradictorii, dar care, la o privire mai atentă, se „amestecă”. Astfel, nu de puține ori, ne este teamă și de proști („Proști, dar mulți” cum o spune Lăpușneanu!Ă sau avem dispreț și față de nebuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a „valorilor relative”, fiecare „treaptă”, odată atinsă, putând fi „depășită” de o alta, la exemplele date mai sus, În vârful cărora, tinerelul care am fost l-a așezat pe Iisus ca valoare absolută, acesta nu cumva poate fi și el „relativizat”, „depășit” prin păstorul, patriarhul Abraham? Deoarece, dacă Iisus Îi scandalizează pe judecătorul Caiafa și pe ceilalți membri ai Sanhedrinului, declarându-se „fiul lui Dumnezeu, al lui Adonai”, Încălcând „contractul, alianța” cu Unul, cel ce trebuia să rămână singurul Dumnezeu al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o dată să ne păstrăm capul pe umeri, vom refuza orice sentiment de panică sau de catastrofism național - cum am făcut-o și În Parisul exilului nostru temporar! -, Încercând cu un oarecare calm, mai necesar decât oricând, să... nu, nu să „relativizăm” criza, necazurile, drama (la fel cum făceam În anii ’80 când mulți credeau că nația noastră e sfârșită, Înglodată În marasm și rușine!Ă, ci pur și simplu să integrăm ceea ce trăim, oricât de deconcertant și de „dezamăgitor”, Într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
alți colegi de-ai mei din emigrația „mai târzie”, deci de pe la sfârșitul anilor ’60, ne așteptam să găsim spirite mai calme, apte, cum spuneam, de a se apropia mai mult de o viziune mai globală a momentului, nu de a relativiza istoria recentă și „imediată”, ci de a o insera unui ciclu mai amplu, alăturând-o unor evenimente asemănătoare. Tot din istoria națională, chit că aceste „evenimente” avuseseră loc cu secole În urmă și aveau unele componente schimbate. Deși, vai, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
radicalizeze: oroarea de non-modernul ambiant. Dacă postmodernistul francez are ceva de spus privind deconstruirea textului, el este tratat cu atenție politicoasă de preopinenții săi, chiar de cei diametral opuși; treptat, el își mai moaie pozițiile, le mai estetizează, le mai relativizează. În America, postmodernismul a trebuit parcă să ajungă la forme absolut virulente, care nu existau în Europa, pentru a se face auzit și fiindcă se simte neascultat. V. N.: Nu e neapărat fals ceea ce spui. Dar aș introduce două amendamente
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
la persoana I. Este, într-un fel, personificarea camerei de filmat : realizarea faptului că, dacă un aparat de înregistrare a realului este în asemenea măsură failibil, fragmentar și subiectiv, animat de intenții nu întotdeauna pure, singurul mod de a-i relativiza puterea este de a-i așeza o oglindă în față, adică un alt aparat. Acesta (de obicei, filmul propriu-zis ca în Reconstituirea, O lacrimă de fată și Secvențe) capătă rolul de a corecta impresiunile celuilalt, de a sugera alte piste
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
după ce acesta a trebuit să plece din cinema în teatru și apoi în Franța au contribuit substanțial la denunțarea unei puteri ce găsise în imagine un substitut ideal. Fără a fi în mod programatic filme politice, toate peliculele ce au relativizat viziunea canonică a propagandei prin-imagine au făcut, de fapt, învățământ politic cu spectatorii, deturnând termenul consacrat de partid și emancipând totodată cinematograful românesc din tirania artei pentru artă și din sclavia artei-pentru-partid. Prin aceasta, cinematograful autoreflexiv de până la Revoluție a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și Viața"). Pentru Joachinno există un adevăr mai mare decât cel actual, anume adevărul Sfântului Duh, care urmează să fie dăruit în cea de-a treia epocă. Această concepție, care susținea că fiecare persoană are Sfântul Duh înlăuntrul ei și relativiza rolul sacramentelor și al ierarhiei ecleziastice, anunțând Reforma, l-a adus la un conflict deschis cu Biserica Catolică. Spre deosebire de Augustin, toate aceste transformări urmau să aibă loc în istorie. Joacchino este unul dintre primii patrioți italieni atunci când îi aseamănă pe
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
niciun fel de așteptări legate de un proaspăt început.17 În locul ideologiilor moderne sau al "Marilor Narațiuni" rămâne un vid ideatic pe care frânturile postmoderniste viciate de relativism și scepticism nu-l pot umple. Chiar și istoricitatea existenței umane este relativizată, truism explicat de Derrida, pe urmele lui Jan Patocka, prin refuzul acceptării responsabilității, aceasta fiind acceptată numai de "acela care are credința că istoria contează"18. Odată cu dispariția "cortinei de fier", destrămarea U.R.S.S. și prăbușirea regimurilor totalitare din Europa de Est
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
aceste teofanii devin tot mai rare pe măsura secularizării societății, și nu pentru că Harul s-ar fi împuținat, ci pentru că inima omului de azi s-a învârtoșat și acesta nu mai poate privi prin ochii credinței. Este drept, postmodernismul a relativizat viziunea raționalistă a omului asupra lumii înconjurătoare și chiar a evidențiat limitele cunoașterii umane, mergând până la deconstruirea oricăror adevăruri universal valabile, inclusiv a Adevărului dăruit prin credință. Am afirmat în introducerea acestei lucrări că ceea ce a lipsit filozofiei și chiar
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
coloratură e un procedeu ieftin. Inargumentabilul e o pradă ușoară. Dacă nu e protejat de bună-cuviință, el poate fi trecut cu ușurință în registrul derizoriului. Artis tului „liber“ și dezinhibat i se pot furniza, totuși, câteva argumente care să-i relativizeze euforia. Deo camdată două: 1. Nu se cade să nu acorzi unei instituții străvechi și prestigioase (fondatoare a civilizației europene și a primei ei unități) măcar același respect pe care îl acorzi analizei statistice, bibliografiei de specialitate și propriilor tale
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
judecata finală n-ar fi decât o pedantă aplicare de principii, notarul de cartier ar fi personajul cel mai indicat pentru a o oficia expert și expeditiv. Un alt erou al Patericului, Avva Teodor de la Ferme, nu se sfiește să relativizeze principiul însuși al iubirii creștine: compasiunea: Parcă văd cum apărătorii - religioși sau nu - ai principiilor, activiștii sociali, firile militante, umaniștii de toate obediențele își pun mâinile în cap. Cum se poate ca tocmai un călugăr creștin să vorbească astfel? Uite
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
gară unică a lucrurilor, iar cuvântul limbii materne nu mai este etalonul lor unic. Dar bineînțeles că limba maternă rămâne pe mai departe nestrămutat ceea ce este pentru tine. În general te încrezi în etalonul ei chiar și atunci când el e relativizat de uitătura limbii ce s-a adăugat limbii materne. Căci știi că acest etalon instinctiv, fie el oricât de întâmplător, este lucrul cel mai sigur și mai necesar pe care îl posezi. și de care gura dispune gratis și fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a reuși - a te depăși constituie o necesitate umană ce nu poate fi ignorată, sursă de satisfacții și de mobilizare de sine, pentru că insuficiențele nivelului de trai nu se transformă, în general, în coșmar: prioritățile lui a Face vin să relativizeze sau să compenseze frustrările lui a Avea. Barca „nenorocirii abundenței” a fost încărcată prea mult. Contrar a ceea ce s-a tot repetat, satisfacțiile materiale sunt mai importante decât insatisfacțiile. Norii negri vin din altă parte. Suportăm mai ușor suferințele generate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
o demonstrație din Algeria. în prima parte parte a filmului, cînd VergŁs vorbește despre identificarea lui cu poporul algerian, sună sincer. Dar atunci cînd acest ex-combatant antinazist invocă din nou metodele gestapoviste ale coloniștilor francezi, de data asta pentru a relativiza crimele unui gestapovist autentic clientul său Klaus Barbie, zis Măcelarul din Lyon , vocabularul său umanist (Nu suport să văd un om umilit) sună nespus de pervers. Radiind de mulțumire de sine, VergŁs ne povestește cum a ridiculizat 39 de avocați
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
într-o dublă manieră între paranteze clivajul proprietari/muncitori: întrucât este delegitimat de uzajul de tip sovietic pe timpul celor patruzeci de ani și pentru că deschiderea posibilității pentru fiecare de a acționa a lăsat mult timp pentru visuri și certitudini astăzi relativizate prin experiență. Aceste două fenomene fără îndoială imposibil de măsurat explică verosimilitatea anumitor forme de vot "în contrasens" (de la stânga spre dreapta în ocurență). Căci "bunul simț" îți interzice să votezi pentru perdanții istoriei: fiecare alegător, prin votul său, a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
spune nu, un Neinsagenkönner, un ascet al vieții, expresie folosit de Scheler. El, omul, are aceast facultate specific de a-și anula trebuințele vitale prin intelect, prin idei și reprezentri. Interesant și curios rmâne faptul c, deși Ralea încearc s relativizeze diferența dintre instinct și inteligenț și recunoaște animalelor superioare anume acte care pot fi socotite în definitiv inteligente, deși, prin urmare, el contest definiția aristotelic a omului ca ființ rațional, în realitate teoria lui despre amânarea și inhibiția reacțiilor vitale
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
jurnaliștii populiști au fost, cum zic ei, circ mediatic. Cei care introduc false teme în dezbaterea publică caută să obțină efecte artistice, nu adevărul. Caută să-l umanizeze pe Vântu, să reducă totul la conflictul său cu Traian Băsescu, să relativizeze astfel încât să nu mai distingem Răul de Bine, adevărul de minciună și victima de călău. Cei care evită fondul problemei folosesc tehnica de succes a victimizării: SOV este prezentat ca un martir al luptei împotriva unei dictaturi imaginare. Toți avocații
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
este frică să fim liberi, să fim oameni. De aceea, „românul iubește mai mult mica lui situație decât adevărul. El nu are imperativul ori sentimentul adevărului și nu acționează în funcție de adevăr, ci de propriul lui interes imediat. Istoria i-a relativizat acest sentiment prin desele ei schimbări și prin opresiune. El a învățat din generație în generație că adevărul nu-i folosește la nimic și nu-l salvează de oprimare, a învățat că totul este relativ și trecător și că singurul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la alimentație, la apă) pentru populațiile lor. Cf. Mohammed Bedjaoui, Pour un nouvel ordre économique internațional. Nouveaux défis au droit internațional, UNESCO; PUF, Paris, 1979, pp. 32-34. 32 Considerat în doctrina "un nou tip de sclavie a timpurilor moderne", ceea ce relativizează obiectivele asumate de state în documentele ratificate de ele și emise sub egida ONU, unde își asumă obiective de "făurire a unei lumi echitabile, demne, în care ființă umană să trăiască liberă de teroare și mizerie". Cf. Mohammed Bedjaoui, op.
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
a o utiliza rapid - aceasta-i norma prezentului! Avântul tehnologic descompune schemele tradiționale de transmitere a învățăturii. Tehnologiile informaționale modifică barierele creației și circulației cunoașterii, spărgând monopolul școlii și al profesorului-specialist. Soluțiile nou adaptate pun în chestiune educația in presentia, relativizând coordonatele temporale (fiecare învățând când are timp) și spațializând activitățile (la nivelul întregului Glob). Suporturile de învățare (CD-uri, Webul, băncile de date etc.) sunt larg accesibile și aduc o autonomie remarcabilă a utilizatorilor. Internaționalizarea presupune o transgresare a serviciilor
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
prin specificitatea instrumentelor puse în joc, dar și prin ansamblul procesului structurant al celor două tipuri de acțiuni. (Alava, 2005) El trebuie să fie deschis și predispus la o autoorganizare, când circumstanțele o impun. Școala neocapitalistă din societatea postindustrială se relativizează, sfărmându-se în mai multe părți, prin delocalizare și asincronizare, generând o reducere a cheltuielilor pentru formarea lucrătorilor eficienți și bine orientați, mai ales din punct de vedere material. Se uită, oarecum, că școala trebuie să formeze oameni plenari, indivizi
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
și orașe industriale Sistem „meta-politan” Instituții Parohii, cantoane și departamente, stat-națiune Comune, departamente, administrație centralizată, statul-națiune providențial, pacte, alianțe și tratate Aglomerate, țări, regiuni, stat-națiune providențial, organizații internaționale și supranaționale, ONG-uri. Comunitatea virtuală se adaugă, firesc, peste cea reală, relativizând-o, prelungind-o și complicând-o. Ea nu se mai definește prin proximitate fizică. Noul spațiu virtual recuperează câte ceva din notele spațiului real, dar adaugă și ceva în plus. Posibilitatea de a racroșa pe oricine prin conectivitatea sincronă sau asincronă
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
cu un pasaj din această scriere a lui Vasile Băncilă: Nu credem că un astfel de fond sufletesc a putut să fie fără de nici un rol în condiționarea unei metode ca cea dogmatică, în care logica e prealabil epuizată, dar e relativizată, pentru a permite sinteze mai bogate. Blaga afirmă, într-o rară mărturisire a sa, că ceea ce l-a îndemnat să se ocupe de dogmă a fost caracterul structural cu totul nou al multor teorii științifice din ultimul timp. Desigur, prilejul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și are tendința de a-l anihila definitiv, abolind contradicția dintre el și acesta. Însă, Lupașcu atrage atenția că această noncontradicție către care se tinde este întotdeauna relativă, deoarece "o contradicție reziduală, o interdicție constitutivă contradictorie o limitează și o relativizează, nepermițându-i decât un anumit grad, mai mic sau mai mare, de actualizare, timp în care contradicția slăbește și astfel se potențializează relativ. Dar cînd e sau ē nu poate fi nici actual, nici potențial și deci ē sau e
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]