571 matches
-
învățătură - foarte periculoasă, de altfel, la nivel dogmatic - a cvasiidentității diavolului cu Anticrist? O învățătură primejdioasă, întrucât diavolul ar deveni, în acest caz, protagonistul unei întrupări, concurând astfel cu Cristos. Credința într‑o întrupare integrală a diavolului nu numai că relativizează întruparea lui Dumnezeu, ci o și devalorizează, făcând din adversarul acestuia un principiu divin autonom. O lectură atentă a fragmentului din capitolul 14 înlătură o asemenea concepție ultraradicală, vecină cu maniheismul. Anticristul nu este decât o „parte” a „corpului diavolului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aparențe ludice, o vastă „panoramă” a lumii contemporane, plină de gravitate și conținând în subtext înfrigurate interogații asupra vicisitudinilor veacului. În schimb, Toxicologia... ar putea fi descrisă ca o autobiografie, în parte reală, în parte fictivă, unde discursul auctorial e relativizat prin interpretarea lui contrapunctică de personaje ale prozelor de ficțiune ale lui S. Sensul general întregește înțelesul celorlalte volume ale ciclului. Alte scrieri ale lui S. au, dincolo de diversitatea lor (este, uneori, afectată adoptarea formulei romanului de aventuri, altcândva a
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
Ștefan Golescu (1860) puteau legitima o asemenea asimilare. La 13/25 aprilie 1864, În plină dezbatere a legii rurale, omul politic se revendica explicit de la liberalism: „sunt unul din cei mai vechi liberali”. Însă contextul În care era plasată afirmația relativiza, dacă nu valoarea acesteia, cel puțin sensul pe care oratorul Înțelegea să i-l confere. Erijat În corifeu ad-hoc al unei majorități ostile guvernului Kogălniceanu, Boerescu polemiza printr-un discurs specific conservatorilor: dihotomia dintre „partea inteligentă a națiunii”, reprezentată de
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
este vast, diform și în continuă expansiune; generat în anii ’80 în inima civilizației euroatlantice, pare să-și fi uitat originile și granițele, scrutând spre zări care se confundă cu limitele „satului global”. Spațiul și timpul gândirii postmoderne s-au relativizat, pierzând certitudinile conferite de reperele gândirii moderne. De aceea este greu de anticipat unde și când își va fixa noul mod de a gândi temeiuri pentru o organizare vrednică, aptă să-i liniștească stenochoria sălbatică de astăzi într-un cânt
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe care o trăim în secolul XXI nu mai este cea newtoniană, cu timpul uniform al ceasornicelor mecanice și cu spațiul măsurabil în kilometri de cale ferată 1. Trăim în hiperrealitate: o realitate care și-a pierdut obiectivitatea, s-a relativizat, s-a subiectivizat, a pierdut frontierele care o separau de miraculos și fantezie 2. Trăim într-o realitate virtuală, plină de pastișele televiziunii și ale internetului. O resimțim, incomod, ca năucitoare. Trăim un realism halucinant 3, gândim fără repere, ne
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
e scos mort de sub fiarele răsucite. Întregul roman e construit cu o supravegheată tehnică a impreciziei. Dacă în prima parte discursul narativ (ascunzător de enigme) e continuu, cea de-a doua și preambulul conțin monologuri fragmentare, care nu numai că relativizează adevărul spuselor, dar îl comunică doar parțial, fără să dezvăluie identitatea vorbitorilor și făcând referiri la personaje încă neintroduse în narație, ca și cum ele ar fi cunoscute. Tehnica susține un climat de semirealitate sau chiar irealitate, halucinant, analog celui din proza
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
aici tema e simplă, aproape de reportajul de tip social: existența unei familii care locuiește la etajul al douăzecelea. Pe metafora „blocului turn” se sprijină, iarăși, o structură narativă complicată, cu relații indefinibile, în care și timpul, nu numai spațiul, se relativizează. Întoarcerea la poezie este mult mai spectaculoasă. I-au apărut două culegeri importante, Libertate de noapte (1995) și Focul irevocabil (2000), pentru fiecare dintre ele fiind distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj. N. practică un lirism de factură mai
NUSFELEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288496_a_289825]
-
neliniște Foarte neliniștit CAROLYN 0 8 Fără neliniște Foarte neliniștit Hubert pare că a înțeles bine faptul că disfuncția sa este psihogenă și generată de presiunea și indispoziția partenerei sale. Acest lucru nu-i face plăcere, dar îl ajută să relativizeze: el consideră că potențialul său de virilitate este real și se gândește că dedramatizând, relaxându-se, gândind pozitiv, își va putea controla disfuncțiile erectile și se va putea poziționa în calitate de bărbat. Aceste idei explică faptul că el se consideră într-
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
își cereau iertare și încă și mai puțini făceau - de ce nu în public? - „roade vrednice de pocăință” (Luca 3, 8)2. Procesul comunismului trebuia să întârzie. Logica binară impusă de Evanghelie - „ce este da, da, ce este nu, nu” - trebuia relativizată cu logica modală a carierismului. „Poate”, „dacă”, „s-ar putea” au devenit locuțiuni curente în discursul atâtor ierarhi postdecembriști. Retorica responsabilității colective invocată de avocații consensului politic - „toți am suferit”, „toți suntem vinovați” - era, evident, un medicament „pentru liniștea noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
spiritual despre care, din nou, școala tranziției, această moștenitoare a sistemului de educație comunist, nu vorbea deloc. Vacanțele pe munte, convorbirile cu călugări, întâlnirea cu Ion Gavrilă Ogoranu și, indirect, descoperirea legendei Elisabeta Rizea- toate acestea nu făceau decât să relativizeze idolatria performanței școlare sau mitologia olimpiadelor pe țară. Prospețimea vocii lui Nicolae Steinhardt umbrea exercițiile pregătitoare pentru un banal examen de bacalaureat. Reflecția asupra crizei instituționale din cultură - gazete, biblioteci, edituri, școli, muzee - era secundară în raport cu nevoia stabilirii unor exigențe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
calea entuziasmului gregar și superficial față de ideologia fascistă a lui Hitler. Educația universitară în spiritul valorilor umaniste nu s-a dovedit suficientă pentru a denunța barbaria extremismelor din secolul XX. De bună seamă, istoria pe care o învățăm din cărți - relativizată de însăși trecerea timpului - poate servi, în imensa ei neutralitate, oricăror interese ideologice. Chiar redusă la tăcerea zguduitoare a unor cifre sau statistici, istoria reclamă contextualizări și dezbateri. Pentru cei care caută în istorie date, iar nu semnificații, Considerațiile inactuale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mai mult sau mai puțin similare. Pentru ultimul aspect, noțiunea-cheie este ketman. Rezervele mele față de analiza lui Mißosz provin și din cunoașterea perspectivei poloneze asupra cărții și autorului: dacă valoarea testimonială e apreciată de mulți, ea nu e mai puțin relativizată de unii; atitudinea lui Mißosz față de comunism, de pildă, este considerată de critici ambiguă (asta ar explica și absența unui personaj cu cheie care ar fi echivalentul autorului, precum și unele luări de poziție de după 1989); în fine, pe când mulți occidentali
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în numele unei pseudodeschideri către alteritățile non-occidentale și eșuând - reformulez aici, dar rămân în spiritul acestei diatribe tocquevilliene - într-un fel de „tiranie a minorității”. Dincolo de virulența ieremiadei lui Bloom, semnalez o bună doză de ironie, care ne ajută să o... relativizăm întru câtva, fără a-i subestima gravitatea și îndreptățirea. În această istorie intelectuală a protocorectitudinii politice (dacă-mi este permis un termen propriu), Bloom divulgă deja dezagregarea curriculumului universitar nord-american sub presiunea unui fel de proiect de sinucidere culturală și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de scene să-l acuzi pe Chandler de antisemitism. Dar e la fel de greu să-l aperi. A evoca eventuala lui mizantropie, a invoca nenumărate alte împrejurări în care personaje de origini etnice diferite poartă stigmatul răului nu face decât să relativizeze - dar nu să înlăture definitiv - acuzațiile care i s-au adus. (Tot cu titlu filologic, e inutil să spun că și în acest caz ediția Vintage a înlocuit sintagma „the fat greasy sensual Jew” cu formula mult mai vagă „the
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de The Lady in the Lake privește modificarea regimului metafizic al răului. În cărțile anterioare, crima era un produs inevitabil al demonismului mocnit al marii metropole. Pierderea individualității, ștergerea barierelor dintre permis și interzis, renunțarea la atributele eticii tradiționale au relativizat într-atât existența, încât personajele erau împinse spre infracțiune într-un mod aproape natural. Excepția o constituie, în acest tip de lume, inocența, nu păcatul. În romanul de față, omul și-a recăpătat dreptul la individualitate. Părăsind orașul, regăsind natura
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
1994) să se întrebe dacă n-ar trebui cumva să-l includem în practica psihoterapică. Fără a merge până într-acolo încât să preconizeze o „psihoterapie umoristică”, ei presupun că un pacient care, cu ajutorul terapeutului său, ar putea să-și relativizeze prin umor propriile dificultăți (și „să înceteze de a mai percepe lumea exterioară ca fiind atât de periculoasă”) ar avea numai de câștigat. De altfel, s-a întreprins o trecere în revistă a locului acordat umorului în practicile psihoterapeutice existente
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu știa câte parale făceau Stalin și clica lui? Ba da, și încă cum! Numai că, murind astfel, a arătat cam cât prețuiau ticăloșii ăia.“ Simțeam că omul acela trimis la moarte era ultimul tău argument. N-am încercat să relativizez cuvântul lui de condamnat. Cu un minut înainte de a muri, avea dreptul la absolut. Te priveam în timp ce vorbeai și observam cu durere toate urmele pe care zâmbetul nu mai izbutea să le șteargă: dâra aceea argintie care se lărgea în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a o utiliza rapid - aceasta-i norma prezentului! Avântul tehnologic descompune schemele tradiționale de transmitere a învățăturii. Tehnologiile informaționale modifică barierele creației și circulației cunoașterii, spărgând monopolul școlii și al profesorului-specialist. Soluțiile nou adaptate pun în chestiune educația in presentia, relativizând coordonatele temporale (fiecare învățând când are timp) și spațializând activitățile (la nivelul întregului Glob). Suporturile de învățare (CD-uri, Webul, băncile de date etc.) sunt larg accesibile și aduc o autonomie remarcabilă a utilizatorilor. Internaționalizarea presupune o transgresare a serviciilor
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
prin specificitatea instrumentelor puse în joc, dar și prin ansamblul procesului structurant al celor două tipuri de acțiuni. (Alava, 2005) El trebuie să fie deschis și predispus la o autoorganizare, când circumstanțele o impun. Școala neocapitalistă din societatea postindustrială se relativizează, sfărmându-se în mai multe părți, prin delocalizare și asincronizare, generând o reducere a cheltuielilor pentru formarea lucrătorilor eficienți și bine orientați, mai ales din punct de vedere material. Se uită, oarecum, că școala trebuie să formeze oameni plenari, indivizi
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
și orașe industriale Sistem „meta-politan” Instituții Parohii, cantoane și departamente, stat-națiune Comune, departamente, administrație centralizată, statul-națiune providențial, pacte, alianțe și tratate Aglomerate, țări, regiuni, stat-națiune providențial, organizații internaționale și supranaționale, ONG-uri. Comunitatea virtuală se adaugă, firesc, peste cea reală, relativizând-o, prelungind-o și complicând-o. Ea nu se mai definește prin proximitate fizică. Noul spațiu virtual recuperează câte ceva din notele spațiului real, dar adaugă și ceva în plus. Posibilitatea de a racroșa pe oricine prin conectivitatea sincronă sau asincronă
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
adevărată „bombă atomică” lansată de la Roma de către teologul, aproape oficial, al Vaticanului, Garrigou-Lagrange: „La nouvelle théologie: où va-t-elle?” Ambele texte exagerează și deformează tendențios afirmațiile lui Daniélou, politizând oarecum afacerea. Garrigou-Lagrange, de pildă, reproșează acestei „noi teologii” că Încearcă să „relativizeze” și să „subiectivizeze” noțiunea de adevăr (care nu mai este adequatio rei et intellectus, ci conformitas mentis et vitae) și că substituie filozofiei ființei, proprie catolicismului, și a cărei supremă expresie rămâne ontologia tomistă, o filozofie a acțiunii, inspirată din
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
unii care aruncă și copilul din copaie odată cu apa murdară. Numai un incult fanatic poate contesta valoarea acestei descoperiri. Dar dacă valoarea descoperirii În sine este de netăgăduit, nimeni nu ne oprește să-i analizăm și, de ce nu?, să-i relativizăm ori să-i dezamorsăm conținutul, dacă avem competența necesară și mai ales dacă o facem onest. MG: Până la urmă, care e povestea Evangheliei lui Iuda și a scandalului din jurul ei? CB: Textul a fost descoperit În 1978, În regiunea Minieh
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
familiară, ordonată și normativă încetează de a mai fi sigură; artiștii trăiesc sentimentul incapacității de a mai viețui în acestă lume metamorfozată, devenită străină, ostilă uneori, lipsită de principii ordonatoare sau de semnificații. Salvador Dali „Timpul ireversibil” “Valorile ghid” se relativizează într-o “morală a ambiguității” ce deturnează totul în deriziune și grotesc - un grotesc care nu rezidă din frica de moarte (cum credea Ruskin), ci din “teama de viață” (Kayser). Categoriile care se aplicau lumii noastre vizibile devin inaplicabile, se
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
fost o formă de socializare, nu este singura. Și că, rămânând stupefiați de ceea ce face ea, riscăm să fim incapabili să apreciem noile forme de socializare care apar sub ochii noștri. Da, să privim cu ochii larg deschiși pentru a relativiza Adevărul cu scopul de a înțelege adevărurile trăite. Pentru a vedea cum referința la Umanitate maschează, foarte des, oamenii concreți. Într-atât este adevărat că adevărul obiectiv, științific, cel care își reprezintă lumea, trebuie completat cu adevărul metaforic care se
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
rămas din puterea patriarhală se exprimă cu forță. Pentru marea majoritate, ceea ce este în joc este o logică a seducției. Iar "vălul" respectiv se aliază, în această logică, cu fustele cu șliț amplu și cu ciorapii de plasă. Toate acestea relativizând constrângerea religioasă. Fără să insistăm, pentru moment, asupra acestor exemple, este de ajuns să notăm că un asemenea relativism ar trebui să incite la prudență analitică și la un sens nuanțat. Reluând o tematică dragă lui Edgar Morin, într-o
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]