578 matches
-
prezentă a ceea ce a fost, iar viitorul este conținut potențial În prezent. De aceea, Jocho Yamamoto recomandă să se considere că „acum este momentul” și că, Întotdeauna, „momentul este acum”. Ca urmare, nu e nici o distincție de operat sau o relativizare de stabilit Între calitatea unei clipe anume În raport cu alta. Antrenamentul, meditația și acțiunea cea mai obișnuită sunt la fel de importante ca un duel a cărui miză e moartea (sau viața, ca să fim exacți)! Realitatea este o școală care se Înfruntă fără
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
rezultate egale ale testelor de inteligență, nivelul de școlaritate dobândit de indivizi și, mai mult, poziția lor socială de destinație continuă să rămână diferite într-un număr ridicat de cazuri. În acest sens, la nivel teoretic s-a produs o relativizare a noțiunii de merit prin schimbarea semnificației acestuia din nivel de inteligență plus efort în nivel de școlaritate dobândit. Confruntarea cu realitatea empirică a acestei noi ipoteze meritocratice s-a dovedit a invalida din nou pretenția de a considera societățile
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
o nouă „ofertă religioasă”, abundentă și chiar agresivă (Achimescu, 2002). Apariția sectele a fost favorizată de: 1. cauze sociale: efectele perioadelor de tranziție, multiculturalitatea societății contemporane, secularizarea tot mai accentuată, perceperea tradiționalului în sens peiorativ, tensiunile dintre tradiție și modernitate, relativizarea valorilor consacrate, contrastul dintre lux și sărăcie, lipsa măsurilor autorității, lipsa de orientare contabilă, confuzia între comunitatea bisericească și orânduirile sociale, nepricepere între poliție, ideologii și politică trecătoare; 2. cauze religioase: libertatea religioasă, certurile pentru întâietate, falsele noutăți corelativ negării
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Frumusețe amară (1969) cuprinde câteva nuvele izbutite, ilustrând o mare varietate tehnică, dar și subiecte diverse. Atitudini critice (1973) își propune o panoramă a criticii contemporane dintr-un unghi personal și relevă un bovarism clasicizant, care pornește de la o ironică relativizare a criteriilor. E o carte interesantă prin atmosferă, unde autorul discută metodele critice ale confraților, arătându-se mult prea îngăduitor cu unii și necruțător cu alții. Opțiunea pentru valorile clasicismului și ale filosofiei se afirmă în Orfeu, bucuria cunoașterii (1976
MAXIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288068_a_289397]
-
trece la o poezie de inspirație patriotică, în tonul epocii. Imagismul devine sărbătoresc, versul se articulează deseori ca invocație. Romanul Vânzătorul de memorii (1972), un colaj de jurnale intime și scrisori comentate, tratează tema vieții ca mistificare cu mijloacele de relativizare descoperite de proza și teatrul modern. Formula narativă amintește de tehnica decupajului cinematografic. J. a făcut și traduceri din poezia rusă. SCRIERI: Menuet, București, 1968; Poema, București, 1971; Vânzătorul de memorii, București, 1972; Poemele mării, București, 1975; Poema dacică, București
JALES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287663_a_288992]
-
cel care vine cu prejudecăți, pentru că el nu are alte criterii, nu dispune de scenarii alternative care să-l facă prudent. Ca să te eliberezi de aceste prejudecăți e nevoie să dobândești mai multe puncte de vedere, care să-ți permită relativizarea perspectivei și extragerea dintr-o poziție fixă, preconstruită. Sanda Cordoș: Tipul acesta de cercetare poate să facă apel și la discursurile literare, culturale? Și a doua Întrebare, Doru: În echipa, să zicem, ideală, o echipă În care tu te-ai
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
prin luneta Întoarsă, ori nu, a istoriei. Felul În care de la un moment dat instrumentul cu care căutam locul memoriei, tehnica utilizată pentru a descoperi adevăratul loc al memoriei, a coabitat cu vocea acestui loc, apoi a Înlocuit-o complet. Relativizarea apropierii ori depărtării față de evenimentul respectiv, care nu se poate imagina fără un loc ori locuri ale memoriei, a Început să devină o problemă a stilului sau stilurilor În care narațiunile istorice au fost scrise. După multă vreme, În care
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
când mă gândesc la lucrul acesta, imediat Îmi vin În minte niște fraze din Mihail Sebastian, din Cum am devenit huligan - ceva de genul: Atenție, au venit noii procurori cu carabina adevărului pe umăr! Discursurile umaniste trebuie să te Învețe relativizarea. Eu nu sunt nici adepta deconstrucției, nici a relativizării până Întorci pe dos lucrurile; eu citesc discursul istoric al lui Ovidiu Pecican cu convingerea unui cititor neavizat, pentru că nu sunt istoric, că obțin de acolo informațiile corecte (dacă vrei, În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În minte niște fraze din Mihail Sebastian, din Cum am devenit huligan - ceva de genul: Atenție, au venit noii procurori cu carabina adevărului pe umăr! Discursurile umaniste trebuie să te Învețe relativizarea. Eu nu sunt nici adepta deconstrucției, nici a relativizării până Întorci pe dos lucrurile; eu citesc discursul istoric al lui Ovidiu Pecican cu convingerea unui cititor neavizat, pentru că nu sunt istoric, că obțin de acolo informațiile corecte (dacă vrei, În termenii tăi, adevărate), dar eu nu citesc textul lui
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
moderne care, ca și romanul poetic, nu comunică informații, nu instruiește, nu descrie și nu povestește. Într-o astfel de literatură - afirmă exegeta - deschiderea permanentă este programată, ca și obținerea obscurității prin analogii și simboluri, ca și tendința autoreflexivă și relativizarea viziunii prin pluralitate spațio-temporală ori fenomenologizarea răsfrângerii esențialiste. Toate, descoperiri mai vechi ale literaturii, radicalizate însă de novatorii contemporani. Această schiță va fi dezvoltată în Romanul poetic (1977) pe o plajă extinsă și la alte literaturi: engleză, americană, austriacă. M.
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
drumul către semnificații, pentru a-l antura pur și simplu decorativ. Chiar și atunci când poezia ia forma concentrată a unor panseuri asupra existenței, intenția reflexivă este deseori uzurpată de aceeași ispită a imaginii rare. Pare că o anume incapacitate de relativizare a conștiinței de sine îngreunează accesul lui G. la o critică relevantă și la o poezie substanțială. SCRIERI: Un trandafir învață matematica, București, 1968; Trei nori, București, 1969; Miron Pompiliu și Junimea, Oradea, 1969; Râul incinerat, Cluj, 1971; Salută viața
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
Câteodată ar trebui să trag peste cap / acest punct / care se încăpățânează să nu mă îmbrace perfect”. Secvențe imagistice de un antropomorfism accentuat indică, privite din alt unghi, revitalizarea poeziei, ca o a doua treaptă după aceea a demitizării și relativizării. Însăși „linia de plutire”, imagine-cheie, este un rezultat aproape palpabil, deși nu prea glorios, al căutării și obținerii unui echilibru. Unul precar, fragil, cu atât mai de preț: „Printre drepturi și îndatoriri linia de plutire gâfâie / în straie de sărbătoare
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
alertă, decisă și lipsită de zorzoane. O dublă ambiguitate însoțește identitatea personajelor: naratorul poate fi considerat a fi, până la un anumit punct, scriitorul însuși, ceea ce atrage după sine tentația lectorului de a descoperi alte identități reale, dar această operație suferă relativizări succesive, datorate prismelor subiective prin care sunt văzute. La granița între autobiografie și ficțiune, între jurnal și roman, personajul-narator duce o viață sfâșiată, prinsă între destinele obsedante ale unor cărți începute și abandonate și un cotidian agitat, amestec de adaptare
SPINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
orice „ambalări”, fie ele „psihanalitice”, „filosofice” ori „calofile”. Lucrarea nu e o panoramă neutră, istoristă, ci exprimă o poziționare. Criticul operează cu concepte ori cu idei - cum le califică chiar el - „vaporoase”, pe care le circumscrie cu infinite disocieri și relativizări, cu efecte de „refracție” ș.a.m.d., cum se întâmplă când e vorba despre problemele spinoase ale autenticității, sincerității, verosimilității, și se confruntă, după caz, cu prefăcătoria, poza, bovarismul, histrionismul, chiar cu „excesul” de sinceritate (altă formă de ficțiune, în
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
veșnicie. O „mică” problemă intervine aici, care ține mai curând de logică decât de teologie: dacă pedeapsa este veșnică, asemenea mântuirii, atunci suntem constrânși să admitem două eternități, fie „paralele”, fie „concomitente”. Dar a admite două eternități simultane înseamnă, deodată, relativizarea principiului divin, singurul veșnic și universal. Aporia nu‑i este necunoscută lui Origen, care se vede obligat, în De principiis, să postuleze speranța convertirii diavolului, formulând, o dată cu aceasta, celebra ipoteză a apocatastazei. Admițând veșnicia iadului, recunoaștem implicit o neputință din partea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Atitudinea hermeneutică a lui Ieronim își are originile în activitatea sa de traducător. Revizuirea cărților Noului Testament mai întâi, apoi a celor din Vechiul Testament, întreprinsă la îndemnul papei Damasus, a marcat profund și definitiv abordarea sa scripturistică, în sensul unei relativizări din ce în ce mai clare a valorii „științifice” a Septuagintei, versiune mult prețuită, după cum se știe, de înaintașii săi și mai ales de Origen. „Ceea ce se desprinde cel puțin ca foarte probabil la un examen atent al faptelor, scrie un savant modern, este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fenomenul de amestec și destrămare a genurilor și speciilor literare, înlocuind gravitatea convențională cu farsa (farsă cu o gravitate subiacentă, neconvențională), literatura lui S. subminează deliberat iluzia reprezentării, demontând sau utilizând ironic convențiile tradițional puse în slujba acreditării iluziei, cultivă relativizarea viziunii, abandonează scrupulul privind adecvarea realistă la real în favoarea preocupării pentru autoreferențialitate și poate fi catalogată drept „pre-postmodernistă”. Cea mai cunoscută carte a prozatorului rămâne, probabil, Dicționar onomastic. Sub titlul generic Ingeniosul bine temperat se află un masiv ciclu format
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
sporadic, el vertebrează totuși romanul Noiembrie viteză, figurare spumoasă a destinului unui personaj self made man din anii ’60 ai secolului trecut. Glisările temporale, exercițiul comprimării sau proiecției în timp, epilogurile reprezintă bruiaje constante ale logicii realiste și instrumente ale relativizării ironice. Scriitorul nu este în primul rând ceea ce se numește un bun psiholog, ci un excelent observator de detalii, absorbite fără montură, de preferință disparat. Puzzle ingenios al unor relații inconfortabile, proza lui T. oferă lecturii confortul inteligenței vii și
TUDOR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
repede (1988) acestea sunt integrate unei perspective filosofice speculative, axată pe reflectarea în paralel a conștiinței subiective asupra lumii în raport cu realitatea dură a cotidianului. Observațiile făcute în timpul călătoriilor prin Europa se transformă într-un text în intenție obiectiv, întemeiat pe relativizarea euforiei culturale și pe critică socială. Aprecierea istoriei unor popoare din Occident, a civilizației și valorii unor lucrări de artă cu statut de capodopere ale umanității nu poate camufla - în opinia jurnalistului - disfuncțiile contemporane, prezentate drept „calamități”, „inechități”, „convulsii”. Notațiile
ŢURLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290312_a_291641]
-
compozitorul), lăsând impresia unui film mental, în care sunt incluse fragmente de pastel. Performanța prozatorului o constituie romanul În căutarea miresei pierdute, comparabil în parte cu Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov. V. cultivă și aici absurdul oniric, ficțiunea realizând relativizarea aspectelor antinomice, pentru a dovedi precaritatea convenției realului. Realitatea pare traversată continuu de o mișcare destinată să proiecteze o punte între contrarii. Se creează un senzațional absurd, care în ultimă instanță aduce destrămarea iluziei prin transformarea elementelor ficțiunii (personaje, evenimente
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
de masă... postmodernă" Vor putea însă toți „cetățenii de rând” să devină „elite”? Se va transforma middle man în Homo sapientissimus? Cele câteva împotmoliri ale științelor experimentale și pozitive, pe care le-am amintit în secțiunea precedentă, au contribuit la relativizarea certitudinilor noastre cu privire la realitate; gândirea postmodernă se folosește de ele pentru a depăși limitele. Dar curriculumul? Dar școala obligatorie, „de masă”? Școala se află într-o situație specială. Ea nu se poate izola de societate și de cultura de masă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ea se ivește în mijlocul confruntării interumane și în inabilitatea de a întreba: „Ce trebuie făcut pentru ca noi să putem să comunicăm, să gândim și să acționăm pe căile stabilite?”. După Smith, rostul interpretării nu este regresul infinit, autoflagelarea, răstălmăcirea sau relativizarea; dar libertatea umană își găsește, în aceste momente, „lumina”, identitatea, demnitatea etc.; sunt momente în care fiecare își poate povesti necazurile și poate susține că sursa lor este un anumit mod de a vedea lucrurile. „Imaginația hermeneutică” (hermeneutic imagination) joacă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
într-o-nserare/ să plângi de parcă ai fi-nmormântat pe cineva” - să plângi). Registrul metaforic, ale cărui simboluri recurente sunt ninsoarea, teiul, toamna, păsările, fluturii, compensează un discurs axat pe teme cu rezonanțe grave, precum însingurarea, moartea, uitarea. Tot în direcția relativizării tragicului funcționează recursul la soluții metrice similare celor populare, jongleurul cu imaginile zicându-și cu măiestrie cântecul de jale pe uliți, prin crâșme, pe la nunți („surioară, soțioară/ cu mijloc de tămâioară/ cu lacremi de gheață-n vară// lasă-mă să
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
realitatea”, nu pentru a o respinge în numele unei alte versiuni, proprii, despre p. românesc, ci preocupat să examineze „coerența internă a demersului, pertinența acestui discurs în contextul imediat al culturii române”. Reamintind trăsături definitorii - „Postmodernismul înseamnă, pe scurt, declinul transcendenței, relativizarea valorii și conștientizarea caracterului de convenție al reprezentărilor noastre despre lume, despre noi înșine și despre creațiile noastre, în particular, literare. Odată cu anunțata moarte a lui Dumnezeu, moare și omul ca ființă plenară (de unde imposibilitatea unui nou umanism sau antropocentrism
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
privirea din podea / Afară corbii nu mai sfârșesc de căzut / în lumina roșie a iernii” (O dimineață). Alături de „naivitate” apar notele expresioniste în formule care au rolul de a declanșa memoria culturală a cititorului (Gheorghe Perian). Critica sesizează acum o relativizare a modalităților poetice și o aliniere moderată, prudentă la canonul postmodernismului. Pe traseul a două motive, singurătatea și melancolia, un splendid poem încheie cartea: „Ca să fiu sincer / nici cu trupul / nici cu sufletul n-am ajuns la vreo concluzie // Dar
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]