11,435 matches
-
mireasa. În schimb, autorul patristic subliniază ce întâlnesc fiicele Ierusalimului în discursul miresei: Cuvântul Însuși, inefabil, de neexaminat, incomprehensibil. Dimensiunea logofatică a experienței apofatice nu este limitată la cea a miresei; experiențele apofatice ale lui Pavel și ale Preaiubitului Discipol relevă și ele această dimensiune a „logofazei”. Sfântul Pavel, „căruia i s-a conferit strălucire din întuneric”<footnote Ibidem, II, GNO, 48.15. footnote>, este, din multe puncte de vedere, o figură apofatică pentru Sfântul Grigorie. În omilia a treia asupra
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
fi cuprins prin discurs, este transformat și devine un vehicul al Cuvântului transformator, inefabil. Din perspectiva Sfântului Pavel, este o întâlnire apofatică, dar din perspectiva Teclei, care îl ascultă pe Apostolul Pavel, întâlnirea este logofatică. Din nou, Sfântul Grigorie nu relevă ce a făcut sau spus efectiv Sfântul Pavel; în schimb, accentul se pune pe eficiența transformatoare a faptelor și discursului: Cuvântul însuși. Preaiubitul Discipol Ioan este o altă figură apofatică, figură ce exhibă aceeași dimensiune logofatică pe care o vedem
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
grădini de virtute” Într-un gest logofatic subtil, mireasa se adresează apoi fiicelor Ierusalimului. Efectul logofatic nu este atât de bine elaborat aici ca în omilia a patra, dar în omilia a treisprezecea, devine mai evident. „Înflăcărată de dragoste, mireasa relevă rana iubirii adânc întipărită în inima ei, pentru că aceasta semnifică și comuniunea (κοινωνία) cu Dumnezeu”<footnote Ibidem, XIII, 378.14-17. footnote>. Această manifestare are un profund efect asupra însoțitoarelor miresei. Ele încep să reflecteze asupra diverselor ei înălțări pe tot
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
care refugiată din Ardeal, ca alți mulți intelectuali, aștepta desfășurarea evenimentelor mondiale, în regatul României, loc mai sigur poate pentru cei prigoniți politicește de maghiari. La acest concert își dă concursul și George Enescu, Constanța Hodoș, care într-o conferință relevă meritele subtilei poete, cântăreața Elena Drăgulinescu Stinghe, cântă câteva cântece de Enescu. La sfârșitul concertului aflu vestea că partenerul meu neobosit, Géza de Kresz, nu se va mai reîntoarce la București, tot din cauza evenimentelor războinice. Am regretat mult plecarea aceluia
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
dorinței pentru proiectul subiectului rațional de a obține uniunea cu Dumnezeu. Pentru Williams, o astfel de interpretare a Sfântului Grigorie nu este funcțională. Williams susține că o lectură atentă a lucrărilor De anima et de resurrectione și De hominis opificio relevă că, pentru Sfântul Grigorie, ființa umană nu „constă dintr-un nucleu rațional cu unele apendice rușinoase”<footnote Ibidem, p. 236. footnote>. Deși nu se poate nega că dorința poate constitui o problemă, la fel de indubitabil este și că ea reprezintă parte
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
ocazie și autori de improvizații istorico-literare. Dar - părăsind zonele nefaste - cîtă satistacție îți furnizează adevărata poezie ce respiră din întregul Dvs volum! Puteți fi mulțumit că ați jucat un rol major în mișcarea literară transilvăneană interbelică, rol ce va fi relevat tot mai mult; dar și că lirica Dvs. n-a slăbit în vigoare nici în anii senectuții. Mă bucur că o asemenea carte a apărut și sper ca ecoul ei să fie pe măsura valorii. Eu, din păcate, nu mai
Din arhiva Emil Giurgiuca by Miron Neagu () [Corola-journal/Journalistic/10022_a_11347]
-
do minor (1822), ultimele șase cvartete, între op. 127, în Mi-bemol major (1823/24) și op. 135, în Fa major (1826), precum și Simfonia nr. 9, op. 125, în re minor, „Corală” (1817-1824). Comparația între biografiile lui Bach și Beethoven relevă această diferență specifică întrei cei doi compozitori, a căror parcurs existențial nu a fost marcat de criteriul deplasărilor în calitatea lor de rupturi și, concomitent, de incizii ale unor noi stări ale biografiei și creației, precum în cazul lui Händel
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Și atunci, chiar dacă definiția stilului în formularea lui Leonard B. Meyer îi conține pe amândoi compozitorii, pe Bach și pe Beethoven, în fapt este vorba despre două accepțiuni diferite ale fenomenului stilistic și care necesită formulări separate pentru a le releva specificul într-un mod corespunzător. Cu alte cuvinte, pentru fiecare compozitor trebuie elaborată și aplicată o definiție specifică a accepțiunii termenului „stil”, în concordanță cu epoca în care a trăit și a compus, spre exemplu, Bach sau Beethoven. Este firesc
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Nevoia implicării perspectivei temporale în relevarea mutațiilor în plan stilistic, precum și în edificarea și funcționarea canonului, reprezintă un argument suplimentar al importanței și utilității pe care o reprezintă tratarea sincronă a ambelor problematici, deoarece numai un asemenea tip de abordare relevă concomitența mutațiilor în planul fiecărei concepții luată separat. Devine vizibil faptul că se impun, drept canonici, compozitorii care, prin natura metodei componistice, a programului ideologic-estetic asumat și a efectelor de înrâurire pe care le-au produs, se situează fie la
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Această atitudine în egală măsură confirmă și contestă afirmația Marciei Citron, deoarece, pe de o parte, fiecare context stilistic este interpretat prin specificul prin care se legitimează, însă, pe de altă parte, tocmai prin această interpretare a alterităților relaționate se relevă filonul trans-stilistic al unei continuități evidente. Astfel, vectorul compresiei („săgeata temporală”) relevă apartenența alterităților stilistice la un numitor comun, însă unul transcendental fiecărui „caz” stilistic analizat într-un mod separat. Spre exemplu, ideea acestui numitor comun - care organizează realitatea diferențiată
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
pe de o parte, fiecare context stilistic este interpretat prin specificul prin care se legitimează, însă, pe de altă parte, tocmai prin această interpretare a alterităților relaționate se relevă filonul trans-stilistic al unei continuități evidente. Astfel, vectorul compresiei („săgeata temporală”) relevă apartenența alterităților stilistice la un numitor comun, însă unul transcendental fiecărui „caz” stilistic analizat într-un mod separat. Spre exemplu, ideea acestui numitor comun - care organizează realitatea diferențiată și centrifugă într-o continuitate convergentă coerentă și orientată într-un sens
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
progresive de la o perioadă istorică la alta, numărul tipologiilor stilistice abordate pe parcursul unei singure vieți (indiferent de durata acesteia) crește într-un mov vizibil. Astfel, progresia cronologică semnifică și creșterea numărului de stiluri practicabile timp de o viață. Acest fapt relevă și o altă semnificație a definiției lui Buffon - „Stilul este omul” -, cuvântul Stilul dobândind o semnificație cumulativă, reformulabilă de la singularul afirmativ la pluralul dubitativ, cu condiția că ne referim la datul existenței fizice a unui om. Răspunsul la această primă
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
de utilizare a hazardului în compoziția muzicală. Cum acest indeterminism poate fi prezent la toate nivelele, se pot crea clase de compoziție sau "manifolds", cum le numesc eu, prin care un număr infinit de variante ale aceleiași structuri pot fi relevate aidoma variilor grime de oameni dintr-o mulțime oarecare: deși toți au ochi, nas, urechi etc., fiecare are o fizionomie unică. Rolul compozitorului este de a defini arhetipuri care se vor incarna la cheremul șansei. Dorința mea este ca o
La cheremul șansei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10001_a_11326]
-
anului 1968 și anul 1979, moment în care Lyotard își definitivează raportul său. Semnificația primului reper, anul 1968, se referă la aspectul pur muzical al schimbării de paradigmă conceptuală. Este vorba aici despre un cumul de lucrări în care se relevă diferența calitativa a unei gândiri musicale noi (implicate fiind, în special, tehnicile citatului și colajului, însă nu doar), care se impune drept o alteritate indiferență față de standardul cumulative al gândirii și practicilor musicale ale celei de a treia avangardă. Deși
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
muzicale) deosebim trei etape ale curentelor avangardiste: 1. Prima avangardă - 1890-1918 - antebelica, 2. A doua avangardă (1918-1940-'45) - interbelică și 3. A treia avangardă (1945-anii '60) - postbelică. footnote>. În această imagine postmodernitatea în general, precum și postmodernismul (muzical) în particular, se relevă că un nor de fragmente "răcite" provenite din destrămarea unui grup de "asteroizi" sau chiar "comete" (ansamblul filoanelor stilistice) orientate năvalnic pe o traiectorie progresista de expansiune a volumului și masei și suportând într-un mod legitim procesul de dezagregare
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
a lui Baudrillard, putem considera realitatea virtuală în proza cyberpunk a scriitorului american William Gibson în care realitatea obiectivă devine una din posibilele extensii ale meta-realului virtual cu un rol determinant în viețile și destinele personajelor. footnote>. La fel de firesc se relevă înțelegerea procedurilor de citare sau pastișare, dar și de colaj, în diverse configurații de agregare, spectrul lucrărilor obținute fiind unul extrem de larg. (c) O a treia imagine utilizabila în termeni de cheie de lectură s-ar referi la ideea că
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
muzicieni. Însă asumarea programatica a tehnicii polistilistice, dar și formularea, cu implicită identificare, sub egida unui determinativ de structură stilistica ridică o legitimă întrebare privind apartenența muzicii lui Schnittke la postmodernitate, mai ales în situația în care cazul curentului minimalist relevă într-un mod radical problemă compatibilității între gândirea stilistica și mentalitatea postmodernă soluționând-o într-un mod negativ. Minimalismul american ridică aceeași problemă a determinantei stilistice că un criteriu de identificare. Aparținând ultimei avangarde moderniste, în opinia lui Kyle Gann
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
the musical mainstream) with it."), în: Robert Fink, Idem. footnote> și (b) problemă stării post-stilistice că o caracteristică definitorie a gândirii muzicale în postmodernitate. (3) Un al treilea coeficient al ambiguității și confuziei îl reprezintă modul în care postmodernitatea se relevă deja printre constituentele stilistice ale celei de a treia avangarde. Drept exemplu relevant al acestei emergente poate servi, din nou, multcitata parte a treia din Sinfonia (1968) lui Luciano Berio. Putem constată emergentă unui proto-postmodernism deja în creația lui Charles
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
postmoderne, din ale căror conținuturi nu putem deduce existența unor intenții care ar fi determinat această destrămare. Altfel spus, postmodernismul nu a reprezentat un program de sabotare a proiectului modernist și de deconstruire sau de dezinstalare programată, ci s-a relevat treptat și susținut că o neîncredere în plauzibilitatea soluțiilor pe care acesta le oferea. Astfel, termenul fragmentarism nu pare să aparțină unei definiții proprii postmodernismului, ci mai degrabă se impune drept o imagine în negativ a stării totalizate pe care
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
detaliat prin termeni că: ironia, minciună, șmecheria, falsitatea, ipocrizia, bășcălia - în toate aceste cazuri excluderea adevărului rămânând un criteriu decisiv în situarea înafara avangardei"<footnote Mahnkopf, Idem., pp. 4-5. footnote> (pp. 4-5). Modernitatea secundă neagă negația adevărului în postmodernitate, astfel relevându-se tendința de de-postmodernizare în primul deceniu al secolului XXI. Astfel, termenul "modernitatea secundă" se referă, în orice caz provizoriu, la ceea ce urmează postmodernității atât într-un sens temporal, cât și în sensul formulării unor concluzii în plan estetic. "În
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
i.e. non-reducționiste și cultivând idealul stilurilor integrale"<footnote Mahnkopf, Idem., pag. 12 footnote>. În ce măsură această declarație de intenții va reuși să evite spectrul manierismului și se va impune că o autentică diferența conceptuală față de postmodernismul muzical considerat depășit, se va relevă doar la o următoare schimbare de paradigmă<footnote “ În istoriografia mai recentă muzicologii (de exemplu, Reese, Bukofzer, Blume) au divizat muzică începând de la anul 1000 și (astfel - n.n.) stiluri de epocă precum Ars Antiqua, Ars Nova, Renașterea, Barocul, Clasicismul și
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
și pentru cel al orașelor o garanție de salubritate, de sănătate și de fericire“, scria în urmă cu mai bine de 150 de ani savantul Ion Ionescu de la Brad. Doamna dr. Melania Arion, medic primar în cadrul Direcției de Sănătate Publică, relevă că „aceste cuvinte sintetizează funcția sanitară și de recreere a pădurilor. Capacitatea de epurare microbiană a vegetației forestiere este remarcabilă, aerul din masivele păduroase având același grad de puritate ca și cel de deasupra mării (0,7 germeni/litru). În
Agenda2003-34-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281384_a_282713]
-
prof. univ. dr. Cornel Furdui. Calitatea materialelor de construcții se atestă prin acte de către furnizori, respectiv: producători, distribuitori, importatori și trebuie să se bazeze pe încercări și analize efectuate în laboratoare autorizate, înainte de introducerea acestora pe piață. Analizele și încercările relevă dacă produsele/materialele sunt în conformitate cu normativele și normele tehnice în vigoare. Pe baza analizelor și încercărilor se întocmesc declarațiile de conformitate, care însoțesc materialele pe întregul lor traseu. Pentru materialele de construcții la care nu există acte normative în România
Agenda2003-35-03-10 () [Corola-journal/Journalistic/281396_a_282725]
-
Caselor de Asigurări de Sănătate din Timiș, Arad, Caraș-Severin și Hunedoara, precum și directori și directori economici/contabili șefi ai unor instituții sanitare publice din aceste județe. Necesitatea acestei acțiuni a fost impusă de rezultatele controalelor efectuate în teritoriu, care au relevat o serie de deficiențe în utilizarea fondurilor bănești alocate îndeosebi spitalelor, cauzate de necunoașterea legislației specifice ori a interpretării eronate a acesteia. S-a ajuns, astfel, ca în 2002 unitățile sanitare publice din țară să înregistreze arierate de 9 195
Agenda2003-35-03-28 () [Corola-journal/Journalistic/281409_a_282738]
-
murit în Italia, temperaturile foarte mari provocând, de asemenea, decese în rândul populației din Portugalia, Spania, Luxemburg, Germania. Reprezintă, oare, aceste procese atmosferice, indicii ale unor schimbări de climă ori sunt doar simple anomalii ale climei? Fenomenul de încălzire globală, releva șeful Serviciului Regional de Prognoză a Vremii din Timișoara, dl Ioan Valeriu Mișa, a fost pus în evidență de măsurători și evaluări care nu pot fi ignorate. De la începutul înregistrării factorilor meteorologici cu aparatură tehnică (1860), temperatura medie globală a
Agenda2003-35-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281413_a_282742]