12,551 matches
-
adică. Le oferă spațiu să se pronunțe, din punctul lor de vedere. Scene pe care le cunoșteam își schimbă sensul, iau o cu totul altă turnură, răstoarnă situații, către o deplasare de culpabilitate. Vina va fi a victimei. Este un remarcabil joc de nuanțe aici, nodul secret al romanului, locul unde latura autobiografică este pusă în cumpănă sub raportul unei universale ambiguități. Manevră prin care narațiunea se deplasează în zona unui experiment, chiar dacă, psihologic, intenția auctorială nu a fost atât de
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
-mi repeta privirile jenate ale unora, tăcerile încăpățânate ale altora; prea târziu, lasă-te păgubașă, nu mai merită osteneală. Ce spui tu au spus alții, mai bine " și la timpul potrivit." Eternul masochism al lucidității, care va spori miza unei remarcabile autoscopii. La finalul cărții, certificând un matur talent și o eternă juvență, câteva sfaturi, precum: a învăța din viață că oricât de subțire am tăia felia, ea va avea întotdeauna două fețe " că iertarea presupune o practică îndelungată, că omul
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
mai precar, acum, plenar, să mascheze timiditatea ei, o timiditate cu accente speciale. Apolodor-ul Adei Milea este o formă de spectacol. Este un one-whomen show de o mare forță, tulburător, o interpretare polofonică, un joc pe voci, roluri, personaje interpretate remarcabil de Ada Milea, cu un simț al actoriei, al acestui gen, cum nu prea găsim pe scene sau aiurea. Se aude, undeva, și vocea lui Gellu Naum, se simte spiritul ludic al cărții, inițiatic și moralizator. Muzica Adei Milea, compoziție
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
asemenea termen? Să avem a face aci cu un legat al lui Șerban cel Rău? Am adnotat altă dată deosebirile dintre tată și fiu, așa încît credem că ne-am cîștigat dreptul a indica și apropierile. Cu o paradoxală comprehensiune remarcabilă prin detașare, Barbu îl judecă pe Șerban în propoziții ce se răsfrîng asupră-i, menționînd nu doar "o a doua natură a unui om deschis realității, convivial, participativ, sensibil la farmecul vieții, rezistent la reversuri, din fidelitate față de valorile existenței
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
neîntemeiate. Aproape în același timp Phillip Grass scrie Satyagraha, operă a cărei premieră absolută a avut loc în 1980 la Rotterdam, un an mai tîrziu, fiind reluată la opera din Stuttgart, sub bagheta lui Dennis Russell Davies, cu un succes remarcabil. Au trecut totuși 23 de ani, pînă s-a încumetat cineva să pună din nou în scenă această operă, "neîndoielnic, un copil al timpului său", cum scrie cronicarul în "Kölner Stadt-Anzeiger" " și din nou, răsplata nu s-a lăsat așteptată
Silviu Purcărete la Opera din Bonn by Ana Hagiu Muresean () [Corola-journal/Journalistic/12724_a_14049]
-
care ținea de literatura nemțească, a fost un miracol " cum, întîmplător, logofătul Conachi, omul celeilalte înrîuriri, a fost un maniac." Și, după ce constată că genialitatea lui Eminescu n-a schimbat ordinea influențelor, proclamă imposibilitatea noastră de a asimila, lipsa talentelor remarcabile ș.a.m.d. "Cultura noastră numără deci un geniu " dar acesta n-a împins deloc spre coasta Rinului barca istoriei noastre literare, rămasă pe țărmii civilizației franceze. Dacă literatura noastră a fost un continuu parazitism, vina n-o poate culege
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
a împins deloc spre coasta Rinului barca istoriei noastre literare, rămasă pe țărmii civilizației franceze. Dacă literatura noastră a fost un continuu parazitism, vina n-o poate culege cultura Franței, ci neputința noastră de a asimila " mai mult: lipsa talentelor remarcabile, capabile să facă dintr-o nutriție străină ceva ordonat și propriu." Și autorul se întreabă, retoric, dacă nu cumva ne lipsește... sufletul, "un suflet diferit și personal", "de vreme ce nu putem crea o literatură care să stea în picioare, fără nici o
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
ne împrumutăm de aiurea, și iată ceea ce face situația noastră de plîns. Dacă o orientare literară străină e întotdeauna un folos, un suflet străin e întotdeauna o primejdie." Lipsiți de "suflet" propriu, în timpul care a trecut de la apariția primului "talent remarcabil", Eminescu, la cel de al doilea, Arghezi, literatura română a reușit un singur lucru: să fixeze limba literară. Ieșind astfel din sfera "imitației proaste" a intrat, "cu toată hărnicia", într-o nouă categorie. în sfîrșit, ajungem la sintagmele incriminate. "Cultura
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
memorabila pildă care este la începutul și specificul societății noastre moldo-valahe. De la Dinu Păturică, Tănase Scatiu și M. Ralea este o linie directă de continuitate în maniere, procedee, spirit și natură". E verosimil acest portret demonizat? Așa să fi fost remarcabilul eseist M. Ralea? Nu sînt cumva verbe așternute la supărare, fără îndestulătoare acoperire? Ni se oferă, totuși, cîteva date precise, ce se cuvin verificate scrupulos, chiar dacă prevedem rezultatul pozitiv al operației: Cînd se va scrie istoria pungii lui M. Ralea
Glose la Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12736_a_14061]
-
cultură " că Petru Creția sau Horia Bernea " au avut-o despre despre Centrul Național de Studii "Mihai Eminescu" condus de scriitorul Valentin Coșereanu a fost astfel încă o dată confirmată. Casă părinteasca a poetului, transformată într-o casă memoriala cu o remarcabilă putere evocatoare, Muzeul "Mihai Eminescu", conceput inteligent și cu bun-gust, într-o clădire modernă, teatrul în aer liber pe scena căruia au loc în aproape fiecare seară spectacole la care participă tineri din împrejurimi, hotelul confortabil în care sunt găzduiți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12727_a_14052]
-
să le numere bulgarilor bubele din cap, în loc să le contabilizeze pe ale noastre. Eu nu zic că vecinii noștri or fi niște sfinți, dar prea îi privim de sus fără motiv. Intelectualii bulgari pe care îi cunosc sunt de o remarcabilă seriozitate. Din '90 trag toți către Occident și indiferent cine e la putere, ei o țin pe a lor. Nu fac aranjamente tactice, ci stau ca spinul în coasta puterii, indiferent care ar fi ea, ca să nu uite direcția strategică
Bulgarii și noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12746_a_14071]
-
cine dorești să faci echipă. Așa s-au câștigat alegerile la București, unde Traian Băsescu a apărut mereu însoțit de "nucleul tare" al partidului. La fel s-a întâmplat și la Timișoara, unde Gheorghe Ciuhandu a știut să extindă popularitatea remarcabilă de care se bucură asupra team-ului scos la bătaie. Alianța "Dreptate și Adevăr" va trebui să țină seama de aceste realități, dacă vrea cu adevărat să preia puterea. Or, la acest capitol vulnerabilitățile costă. Se cunosc legăturile de rudenie
Politicieni, feriți-vă de balcoane! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12748_a_14073]
-
ale lui Cosmin Manolache sunt cele mai dezvoltate, abia ele de-a dreptul niște povestiri satisfăcătoare. În 5 ani și 7 luni, ordine interioară este suprins, la fel de lapidar, dar cu o bătaie mai lungă, mediul unui liceu militar. Textul este remarcabil prin felul nepatetic și neconvențional în care este relatată, de pildă, ordinea interioară a instituției Ministerului Apărării: "Regulamentele sunt roșii. Santinela e inviolabilă. Subunitățile sunt întreite în batalioane, companii, plutoane, grupe. Gradații sunt ai dracului. Ofițerii sunt nepăsători. Rastelul este
Povestiri pe 16 mm by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12771_a_14096]
-
o maturitate chiar neașteptată, în registre variate, cu puțină (auto)ironie, ușor reflexiv și, în ciuda capitolului incipit, fără stridențe altfel decât livrești, și cu destule momente de grație poetică prin inserturile onirico-suprarealiste. Una peste alta, cartea Ioanei Baetica este un remarcabil debut imperfect.
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
estetică vizată în Testamentul arghezian, acea "odraslă vie-a crimei tuturor"... Dar Octavian Goga s-a îndepărtat de poezie, lăsîndu-se absorbit de stihia politicianistă. înaintea "realist-socialiștilor", e cea dintîi jertfă notabilă a poeziei noastre pe altarul politicii, deși cu o remarcabilă diferență față de proletcultiști, pe cînd M. Beniuc, E. Jebeleanu, Maria Banuș, Nina Cassian etc. au trădat lira, tîrînd-o în mistificarea propagandistică, transformînd-o în goarnă stridentă și tobă vulgară, cîntărețul Oltului a preferat rarefierea și autosuprimarea discursului liric. După ce a slujit
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
ani în urmă, cochetase cu ideea ca, atunci cînd se va pensiona, să scrie și el o povestire de spionaj în care să înfățișeze episoade trăite pe parcursul anilor lui de serviciu. Dar renunțase la asemenea idee pentru că nu găsea nimic remarcabil sau senzațional în propriile-i trăiri. Două păsări zgribulite pe un gard, într-o zi ploioasă, un bătrîn care-și vorbea de unul singur în stația de autobuz din Gaza Road, asemenea aspecte și altele similare i se păreau mai
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
inițial și nu ca un factor decisiv al rezultatului. Prin reducția directității se realizează un spor al fecundității asociațiilor, a căror spontaneitate pare meditată și, deopotrivă, al căror aspect meditat pare spontan. Acestui proces de elaborare "inspirată" îi datorăm o remarcabilă recoltă de imagini baroce: "Puțini rămîn; oh, ambalajul mixt/ Dintre culoare și răsunet/ Sub vîlvătaia serilor petunii/ Ce zac în saci de oseminte-aici!// Glazura cimitirelor de funii/ Căzute noaptea înapoi pe lună/ Subt ploi unde se oxidează sunetul/ Pe
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
se poate de elocvente. Tiberiu Olah, socotit cel mai mare compozitor român după G. Enescu, a murit după un deceniu de "suferință îngrozitoare", "abandonat de toți (în afara surorii sale)", "cu o pensie de mizerie, neavînd bani nici de medicamente". Iar remarcabilul interpret și compozitor Emanoil Elenescu, cadru universitar la Conservatorul bucureștean, ca și Olah, și-a sfîrșit zilele "nu oricum", ci "de inaniție" (înfometare)". Acestor cutremurătoare circumstanțe care vădesc în chip indenegabil divorțul dintre oficialitatea "nouă" și conștiința culturală (altă situație
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
comice. Disperați că intermitenții ar putea bloca festivalul, cu consecințe financiare catastrofale, comercianți ai Cannes-ului au contra-manifestat, cu lozinci de tipul "Sîntem bogați și vrem să rămînem în continuare!", sau "Vive le travail!". Dar și intermitenții au avut sloganuri remarcabile, de pildă "Nu sîntem cîini!", preluat dintr-un vechi discurs al lui Gerard Philipe, de pe vremea cînd romanticul Fanfan la Tulipe era președintele sindicatului actorilor. Ca un gest simbolic pentru lumea care se clatină, contestația a pătruns pînă și într-
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
editată de Academia Română este 1971, și nu 1964). Dar acestea nu sunt decât mărunțișuri remediabile la o nouă posibilă editare. De remarcat este că volumul este bilingv român-englez, că are o ilustrație foarte frumoasă, în parte inedită și condiții grafice remarcabile. Și că este o foarte utilă introducere în problematica enesciană. Unui alt public se adresează volumul George Enescu în memoria timpului, tipărit de Editura Casa Radio. în 450 de pagini, Viorel Cosma a adunat toate mărturiile pe care le-a
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
să se căsătorească cu ea, "iertându-i greșeala". Ea însă nu e dispusă să treacă acest fapt cu vederea și se despart, fără consecințe tragice. Epifania la care mă refeream anterior e resimțită de J.R. într-o biserică și e remarcabil dramatizată; camera se concentrează într-un ritm frenetic pe detalii (din sculpturi) care arată suferința fizică. Protagonistul se rănește sărutând un crucifix, iar sângele de pe buzele lui sugerează o temporară transformare în martir. Probabil, în sinea sa, se vede ca
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
să filmeze alb-negru, 35 mm, peliculă care dă o anume textură granulată imaginii, tot ce avusese la dispoziție era o cameră de filmat care ocupa jumătate de cameră! De-abia mai era loc pentru actori... Și totuși există o secvență remarcabilă în care regizorul se apropie de performanța lui Godard: o petrecere de băieți, la care ei se aleargă unii pe alții, se joacă cu perne și... cu un pistol. Nu se aud sunete diegetice (zgomotul hârjonelii, strigătele băieților), doar muzica
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
despărțirea cuplului, nici măcar cu epifania protagonistului - care, la rându-i, e epifanie doar în interpretarea mea, poate fi doar o scenă cu un bărbat într-o biserică. Deși subscrie la ambiguitate ca principiu estetic, filmul lui Scorsese are două secvențe remarcabile; ele ilustrează, în cel mai precis mod cinematografic cu putință, diferența dintre dragoste și sex, dintre erotism și nevoie fiziologică. Dacă nu v-au convins restul argumentelor din acest articol, filmul ar merita vizionat doar pentru aceste două scene...
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
41. Urmează România - 34, Polonia - 25, Italia - 24 și SUA- 19. Fața de edițiile trecute, artiștii asiatici, chinezi și japonezi în primul rînd, dar și cei din Israel, sînt prezenți acum într-un număr mai restrîns, dar calitatea participărilor este remarcabilă. Această modificare sensibilă a structurii valorice nu este nici întîmplătoare și nici inexplicabilă. Prin difuzarea informației și prin direcțiile în care juriul și-a orientat interesul în ceea ce privește acordarea premiilor, s-a văzut limpede care este nivelul proiectat, dar și realizat
Salonul internațional de gravură mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12267_a_13592]
-
versuri reia ideile din Expresivitatea involuntară: neconformându-se vocabularului psalmilor biblici, chiar abătându-se mult de la spiritul textului originar, Dosoftei pune preț pe regulile prozodice, alternează mai multe registre poetice, folosește și tiparul versului popular și de aici efectul artistic remarcabil. Rugăciunile, specie foarte productivă datorită accesibilității lor, marchează părăsirea intimității psalmilor și intrarea în zodia retoricii, în timp ce în cazul imnului, cu o importanță secundară pe parcursul liturghiei, inovația este minimă. Deși odele fac trecerea înspre un caracter laic al poezie rituale
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]