1,450 matches
-
aureolat al anilor nebuni, iar Max se aruncă într-o mașină de gunoi. Lumea suportă un straniu declin, iar localul lui Fat Moe are ceva din tristețea unei scene goale după ce spectacolul s-a terminat. Timpul prohibiției, anii '30 sunt rememorați ca un timp paradisiac, un loc în care Noodles se va tot întoarce mereu în visul său de opiu. Scena finală rămîne pe retină, în fumeria din cartierul chinezesc, Noodles stă întins pe un fel de laviță, a inhalat fumul
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
vinovat decât fapta însăși. În egală măsură mă deruta și constatarea că cei doi instauraseră un soi de dictatură morală asupra mea, mai autoritară decât cea pe care o exercitaseră anterior. Mi se părea că urmăreau exact acest lucru; și, rememorând scena, deși eram convins că Antonia fusese cu adevărat afectată și îndurerată, mi-am dat seama că purtarea ei trăda un freamăt interior. Postura mea de animal vânat, de țintă ușoară și lipsită de apărare în fața unei puteri ce îmbina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să-i facă lui Lauren cunoștință cu prietenul lui perfect de pe vremea studenției? Cu câteva săptămâni mai devreme fusese atât de entuziasmat să aranjeze o Întâlnire Între misteriosul amic și Lauren... și de ce nu-mi spunea numele lui? Când am rememorat ultimele zile care se scurseseră, mi-am dat seama că Hunter se purtase ciudat. Petrecuse ore Întregi la computer, pe internet. Fuseseră convorbiri telefonice În șoaptă, care erau Întrerupte brusc dacă intram eu În cameră. Mi-a răspuns evaziv când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că la noi circul politic inițiat de C.V. Tudor (liderul PRM) și perpetuat și astăzi, are ca drept scop abaterea atenției publice de la gravele probleme ale României. Electoratului i se oferă «spectacole» în loc de soluții la aceste probleme, determinându-ne să rememorăm străvechea epocă sclavagistă, când luptele sângeroase ale gladiatorilor asigurau deliciul total al spectatorilor. Cu alte cuvinte, în loc să se pună accent pe munca susținută a tuturor pentru a determina schimbarea în bine a nivelului de trai al românilor, mulți politicieni încearcă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
din urmă asupra lui Georges, care-și Încetase cu totul plînsul și părea să aștepte, tensionat, să se scurgă cît mai repede cu putință secundele care lipseau pînă cînd avea să aibă șansa lui. S-ar fi spus că Lassa rememora În gînd vremurile trecute, Încercînd din răsputeri să se convingă că Georges, prietenul și tovarășul lui de cazne de-a lungul atîtor ani de marinărie, n-ar fi În stare sub nici o formă să-i taie capul, chiar dacă propriul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dar eu mi-am dat seama că se întîmplase ceva îngrozitor cu el. Nu mai avea nici un fel de aduceri-aminte. Totul se consuma în prezent. Înțelegeți, în cele două luni de zile, două luni și ceva, în fiecare noapte își rememora viața, și-o judeca, și-o cumpănea, dar mai ales retrăia scene, imagini, frînturi. La început a fost destul de ușor, trecutul venea singur, năvălea, se înghesuia, curgea ca un rîu umflat de pîraie. După cea de-a zecea zi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Shakespeare pe care le va tălmăci În colaborare cu răposatul Izirkov, se impun, de asemenea, a fi citite În această lumină. Voi trece, domnule, peste fundalul istoric, aidoma unui peisaj arid pe care se va proiecta existența noastră; când Îl rememorez, acesta se comprimă Într‑un șir de imagini care se derulează halucinant, interminabile zile ploioase cu drumuri desfundate și acel „iremediabil frig tăios“. Aș vrea Însă să vă Încredințez, domnule, că Mendel Osipovici nu avea deloc o Înfățișare austeră, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
155 Bibliografie 163 Cuvânt înaintetc "Cuvânt înainte" Cu o istorie de aproape două sute de ani, fotografia a fost martorul cel mai fidel al marilor transformări ale lumii moderne, ea răspunzând nevoii dintotdeauna a oamenilor de a comunica și de a rememora evenimentele trăite. Fotografia, „desenul cu ajutorul luminii”, a apărut în primele decenii ale secolului al XIX-lea și a fost rezultatul unor perfecționări de câteva sute de ani ale camerei obscure, precum și al studiului asupra sensibilității sărurilor de argint la lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
Poate tîrziu, în noapte, cînd jur împrejur lumina se stinge, Fana iese de sub control și se îngheboșează sub plapumă, își cuprinde în brațe genunchii și mușchii feței se relaxează și atîrnă moi către pernă, poate bărbatul ei alături doarme, ori rememorează absent ultimele evenimente ale zilei, înainte de a se da somnului, în tot cazul, respiră regulat, puțin șuierat pe nări și nu este conștient de ființa ce se metamorfozează alături, pe jumătatea ei de pat, își scoate masca, o lasă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era ea. Se gândea cu emoție, cu înfrigurare la noua ipostază a Elenei, se scutura adesea copleșită de trăiri puternice, aproape palpabile ale sentimentelor ei din tinerețe, primele zile de femeie măritată, niciodată nu le conștientizase astfel, niciodată nu le rememorase, considerase că trebuie să le lase să zacă acolo, departe, în urmă. Poate că tocmai fuga Elenei îi ascuțise în minte și în trup toate acele gânduri, desigur, iertând-o pe Elena se credea cumva părtașă, participa înfrigurată, o însoțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
al meselor de seară, stacojiul din obrajii tatălui, vorbele mamei: Da,mai taci odată, moară hodorogită, ho! Ei trei în jurul mesei, aburul ieșind din mămăligă, bolul alimentar care înainta cu greu de-a lungul esofagului. N-ar mai ști să rememoreze cum erau zilele, cum erau nopțile, fusese, desigur, un sfârșit de primăvară frumos, un început de vară cu ploaie ori cu soare, cine mai ține minte? Tatăl întârzia tot mai mult la birou, vederea îi slăbea progresiv și-i era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu-l poți face, ce mai! Tu mă contrazici dintr-un sentiment de umanitate prost înțeles. Mă crezi nebun? Eu nu sunt împotriva oamenilor ci a măgarilor și a imposturii, mă, asta să-ți fie clar! Într-o clipită Carmina rememoră toate cuvintele spuse mai înainte și fără să știe cu precizie cum, își dădu seama că frazele ei împrumutaseră cuvintele, tonalitatea, precizia lui Alexe și avu certitudinea că întrevede adevărul: nu, controversa ei nu avea nici un suport sigur, cuvintele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o punte ce o separa de profesorii Alexe, ei se îndepărtau tot mai mult, cu idealurile lor neobișnuite, cu plicurile albastre pline de tipărituri și venin. Mult timp Carmina s-a gândit la vorbele lui Alexe, "mica lichea sictirită", a rememorat întregul dialog, de zeci de ori, e drept, Ovidiu fusese foarte distant și morocănos, nerăbdător să se încheie conversația, de altfel, de câteva zile simțea în el o iritare mocnită, poate era într-adevăr obosit după restanțele susținute. Dar nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Poate târziu, în noapte, când jur împrejur lumina se stinge, Fana iese de sub control și se îngheboșează sub plapumă, își cuprinde în brațe genunchii și mușchii feței se relaxează și atârnă moi către pernă, poate bărbatul ei alături doarme, ori rememorează absent ultimele evenimente ale zilei, înainte de a se da somnului, în tot cazul, respiră regulat, puțin șuierat pe nări și nu este conștient de ființa ce se metamorfozează alături, pe jumătatea ei de pat, își scoate masca, o lasă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acum se purta plin de solicitudine, asta se datora faptului că se simțea obligat, ca tată, să se manifeste în felul acela, cu ocazia unui act atât de important, ce putea fi o răscruce în viața fiului său. Oare își rememora trecutul? Se gândea la acele zile de frenezie care au precedat căsătoria sa? Sau conștient de faptul că amintirile nu sunt niciodată reale, trișează și se umplu de amănunte care ar fi trebuit să existe, dar n-au existat, trișează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu ea seara, după ce întoarce demonstrativ spatele lui Trofin și își așază obrazul în căușul palmei, calmă, gata de somn, cu inima ticăind în interior în timp ce privea alene pantalonii lui Trofin așezați la dungă pe marginea scaunului. Oare cum își rememorează ea toate faptele zilei? Cu luciditate? Cu cinism? Se oprește asupra ororilor săvârșite și-și propune să le îndrepte în cel mai scurt timp? Cineva spunea că în fiecare seară trebuie să-ți creezi un timp anume, să stingi radioul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ai afacerilor externe, din domenii economice, participând nemijlocit la pregătirea și desfășurarea de sesiuni ale comisiilor mixte de colaborare economică și tehnică. Invitat, în 1998, de către M.A.E. marocan, în calitate de fost ambasador în acea țară, a avut posibilitatea să rememoreze, cu oficialitățile marocane, cele întreprinse împreună, în anii mandatului său, pentru bunul mers al colaborării bilaterale, prilej de a recepta numeroase aprecieri foarte favorabile la adresa întreprinderilor românești și a specialiștilor acestora, care au lucrat în Maroc, în anii sus-amintiți. Concomitent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Victor, și pentru Iordan Marievici, marile evenimente ale vieții au fost concertele, audițiile. Pentru tata, o coardă a sufletului era în pian. Fidel n-a fost Iordan decît muzicii. Singură iubire constantă și continuă. Nu știu dacă reținea datele căsniciilor. Rememora cam așa: "După concert, am plecat pe front". Concertul era cel al Filarmonicii ieșene, din 9 octombrie '42, dirijat de Enescu. (Pe tata, Marele Stat Major îl lăsase la vatră; prin zbuciumul lui, Filarmonica Moldova obținuse mobilizare la locul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cutremur, sîntem, iată, în al 26-lea an de la cutremurul din '77, dar nici un cataclism n-a echivalat cu despărțirea noastră de după Vara Mare. "Anii iubirii" i-am plătit cu un preț infinit în suferință. Încă mai plătesc, de vreme ce încă rememorez scene de dragoste de finiș de secol. Ce faci, Iordanco? mă strigă Tano, de-afară. Stai cu botul pe visele alea de tinerețe? Ce să-ți fac dacă lași amintirile să te hămăiască? Io cum să te apăr? Da, Tano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
descurcai ițele. Pe poarta infernului roșu ar trebui scris: Teme-te de restrîngeri de activitate. Se mai numeau și raționalizări, chiar dacă n-aveau nici o rațiune; erau făcute, însă, din varii rațiuni. Dictatura hard din Institut mi-i greu s-o rememorez. Cu scaunul de director sub... bip, Vladimir Mistrie pupa statutul PCR ca pe Evanghelie. "Sînt un poet realist-socialist care se dăruiește total crezului nostru", scria în presa anilor cincizeci. Pentru ca, după '90, să se dăruiască doar Crezului: Cred într-unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
iubita și iubitoarea sa mămică, Viorița, care-i mângâia părul transpirat și Îi săruta obrăjorii rumeniți de bucuriile copilăriei. În zilele care au urmat, Va a fost Înconjurat cu dragoste, a făcut cunoștință cu locurile noi și cele vechi, a rememorat oameni, fapte și Întâmplări hazlii, a Învățat cântece și la cele de poezioare a mai adăugat -, a revăzut Siretul, a mers la pescuit, cu Ochenoaia și fetele sale, la balta de la Peletuci și-și petrecea o mare parte din timp
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
comunice cu semenii, ar învârti la manivela unei boîte à musique, emițând mereu aceeași melodie. Trist sau vesel, apatic sau entuziast, George I. Nimigeanu învârte la manivela retoricii lui, din care răzbate un discurs liric grandilocvent apodictic, needificator și neemoționant: „Rememorând Tiparul Prim - lumina / - când sufletul în calea ei se-așterne - / ridică oare vălul îndoielii? // Ce tâlcuire-n legea ei ne cerne? // Că ntre nedumerire și-ntrebare / vecia putrezește înflorind / Încât pustiul semne de mirare / dă pe furate și răstălmăcind // cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cu o lovitură simplă descriind un cerc Întreg, pe când tinerelul Încă Încerca să se așeze grațios În gardă cu picioarele flexionate și brațul Întins, străduindu-se cu disperare să-și amintească povețele elegante ale maestrului său de scrimă. Unsprezece oameni, rememoră Alatriste. Și, În afară de junele marchiz și de un soldat foarte oarecare numit Carmelo Tejada pe care Îl lăsase rece Într-unul din duelurile lui flamande, nu era În stare să-și amintească numele celorlalți nouă. Poate nici nu le știuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-și ușor capul. Nu Întotdeauna suntem stăpâni pe loviturile noastre de spadă. Englezul Îl mai privi țintă câteva clipe. În ochii lui albaștri, un aer disprețuitor luase locul spontaneității surprinse din primele momente de după lupta din fundătură. Avusese timp să rememoreze, și ideea că fusese la cheremul unui spadasin necunoscut Îi rănea amorul propriu. De aici acea recentă aroganță pe care Alatriste nu i-o văzuse deloc atunci când, la lumina fanarului, Își Încrucișau spadele. Cred că nu mai avem nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
avut ultimul cuvânt Înaintea aridei rațiuni de stat, a egoismului, lăcomiei și incompetenței politicienilor, nobililor și monarhilor noștri. Cronicarul anonim pune chiar asta În gura aceluiași popor, În vechea Cântare a Cidului, și nu te poți opri să nu-i rememorezi cuvintele când meditezi la trista istorie a neamului nostru, care Întotdeauna a dat tot ce avea el mai bun, nevinovăția, banii, munca și sângele lui, și a fost atât de rău răsplătit: „Ce vasal bun ar fi fost, dacă-avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]