2,146 matches
-
formă de protest, din punctul ăsta de vedere mă simt acoperit. M-am obișnuit atît de bine, încît dacă aș mai fi pus încă o dată în fața aceleiași situații, aș face aceeași alegere. Experiența îl învățase că nu trebuia să aibă remușcări față de nici o decizie pe care o lua. Toată implicarea sa în planurile Revoluției pînă la un anumit moment, nu-i adusese nici un avantaj, ba din contră, îi dăduse doar bătăi de cap, împingîndu-l spre aceeași concluzie care îl făcea să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mine, pînă și luptele de stradă care vor avea loc fac parte din aceeași înscenare, și astea sînt orchestrate din umbră, războiul nostru a fost deja subminat din interior, ne vom ucide propriile trupe și propria populație civilă fără nici o remușcare doar pentru a justifica preluarea puterii de către niște conspiratori care n-au nici o legătură cu democrația, cărora nici măcar o clipă nu le va trece prin cap în viitor să opereze o schimbare majoră de sistem, zîmbește brusc, arătîndu-și dinții ascuțiți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
tampoane sterile dintr-un dulăpior, crezînd că nu-l observă nimeni. Asta da camaraderie, dom’ Colonel, tresare admirativ Poștașul, îndoindu-se tot mai tare de calitatea articolului. Uite pe ăsta de exemplu l-aș face bucățele fără nici un pic de remușcare, recunoaște. La cîteva minute după ce erouașul nostru s-a reîntors în mulțime, Securitatea a deschis focul, așa scrie aici, Poștașule. Cad brusc cîteva sute de civili, e treaba ta dacă vrei s-o iei de bună, cadavrele sînt imediat despuiate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fac pași în direcții greșite. — Aluatul e dospit, urmează ca noi să-l băgăm la cuptor, se hotărăște domnul Președinte să pună punctul pe i, n-a vrut și pace, a venit timpul să suporte consecințele. Sper că n-aveți remușcări, îl îmbărbătează Monte Cristo, ce am stabilit rămîne stabilit, vrea să fie sigur. Voi sînteți grupul cel mai important, oamenii din stradă, contactul cu exteriorul, recunoaște domnul Președinte. Va fi foarte riscant, dar o să încerc să vă țin pe cît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
am aplecat după o piatră ia-l de unde nu-i. Uite că își revine, observă Gulie aplecîndu-se asupra Curistului, hai că știu că ați făcut-o intenționat, zice Roja, o să-mi cer scuze, zice brusc Tîrnăcop, simțind în piept o remușcare intensă chiar în clipa în care Curistul deschide ochii, își duce un deget la rană și întreabă, unde sînt, ce mi s-a întîmplat, cine mi-a spart dinții? Ăsta și-a pierdut memoria, îi face Roja un semn cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Vezi cum e, zice domnul Președinte, nu știi niciodată ce tîmpit poate da peste noi, e mai sigur să conduci tu, îi explică, o să ți se pară o nimica toată. Trebuie să judece la rece, să lase la o parte remușcările, Baricada fusese de la început sortită eșecului, chiar dacă lui nu i-ar fi umblat deloc gura. Prea fusese totul cusut cu ață albă, începu să se gîndească mai bine la ce i se întîmplase, prea multe muște se învîrteau în jurul aceluiași
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Președinte colegul lui Gorbaciov? N-au fost Regizorul, Picioruș și Potăiță cei mai buni prieteni la Academia de Marină din Constanța? Ce dovezi mai clare ne trebuie ca să fim siguri că toți sînt făcuți din același aluat? Așa că fără nici o remușcare poți continua să asculți pe la toate ușile în dosul cărora scîrnăviile astea își pun la cale comploturile. — Ce mai individ cu două fețe, zice domnul Președinte. A-nceput el să ne explice cum e cu traficul de influență, că depindem
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
c-o să mă întrebi despre asta. Dacă nu cumva femeile astea, care cu ani în urmă i-au căzut pe rînd la picioare, n-or mai fi avînd și acum cine știe ce slăbiciuni față de el, dacă nu cumva le-o apuca remușcarea la gîndul că datorită lor, el marele amorez de altădată o să ajungă un neica nimeni. Să știi că te înșeli dacă încă îți mai imaginezi că Roja îl mai are pe vino-ncoa așa cum îl avea cu cîțiva ani înainte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
deoparte pentru zile negre. Nici prin cap nu-i mai trecea că Milițică ar putea să mai dea pe acasă și să rămînă peste noapte, își luase de mult gîndul că ceva l-ar mai putea schimba. Și atunci ce remușcări mai poți avea, cînd te gîndești că de fapt pe el nu l-a interesat niciodată viața ta, că tot ce a urmărit a fost doar propriul său interes? Era al naibii de frig înăuntru, instalația de încălzire a clădirii intrase în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Kant al germanilor când întâlnește câte o frază inteligentă în opera acestuia: „«Nu te plânge că ești strivit, dacă te ai făcut vierme!» Genial, genial, genial spus...“ În afară de Kant, lui Virgil Panait îi mai place Cătălin țârlea: „«Drumul desfundat al remușcării.» (Cătălin țârlea) Excelent titlu de posibil roman.“ În carte există și cugetări care nu sunt comentarii asupra cugetărilor altora, ci provin exclusiv din capul (sprijinit de degetul mare) al autorului: „Aflu din presă că în timpul somnului ne lungim cu 5-6
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
muzica și se scufundă în trecut. Lacrimi adevărate se preling pe obrazul său și gînduri noi îi zbuciumă sufletul. Nu trebuia să-l pun să-mi dea icoana aceea. De data asta lacrimile curg mai ușor și mai abundent. Pe măsură ce remușcările deveneau mai intense, Simion face judecăți noi, judecăți care îl prezintă ca principalul vinovat. Era un om corect, cinstit cu toată lumea. L-am determinat să fure... Doamne Dumnezeule! Simion jr. nu știa că în sat tatăl său a căpătat rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
înaintea mea!"), apoi se ghemuia în strană. În strană, cânta cât să audă, se ruga cât să rămână, se închina cât să culeagă. O singură dată a fost pus să citească Apostolii, de atunci tot repeta ca un disc zgâriat remușcările lui Pavel. Un frate de la strană i-a smuls cartea din mână, alții doi l-au scos pe sus din biserică, l-au încuiat în chilie, l-au legat cu o chingă de piciorul patului. Frate, ai tulburat toată slujba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în tot ceea ce face, Dumnezeu se dăruie ca o iertare în tot ceea ce există. Păcatul nu este o virtute, dar nici necurăție nu este atâta timp cât în el ai fost cu gândul tulbure, cu intenția necugetată, cu fapta nevoită; mustrarea, frica, remușcarea, umilința, regretul domolesc arderea. Părinte, unde începe și unde se sfârșește păcatul de care vorbești? Pune necurăției limite și tot ce o să văd de-a stânga mea voi mărturisi ție, dar până atunci, spune-mi, te rog, câtă nelegiuire se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
interesau: — Tată, a zis el, venind Încoace, am văzut În apropiere o fereastră prin care aș putea sări Într-o pivniță să mă ascund. Lasă-mă să fug! Weisz a dus cu el În Israel și foarte probabil În mormînt remușcarea că nu l-a lăsat pe băiat să Încerce să evadeze. Pentru că, În curînd, tatăl se trezi despărțit de nevastă și de copii. Stărui pe lîngă toți gardienii și slujbașii, ajunse pînă la temutul Sárközi Béla, comandantul ghetoului, plîn gîndu-i
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tainele răzvrătitului. Fata și-a pierdut Într-adevăr capul În brațele tînărului cavaler, dezvăluind șiretli cul cu potcoavele Întoarse și cîte ceva din cele ce le știa despre secretele dru murilor pe sub pămînt. A doua zi Însă, cu prinsă de remușcări, i-a mărturisit tatălui ei totul. Acesta a scăpat ca prin minune de urmăritorii lui. A dispărut În ultima clipă Într-una dintre galerii, nu Înainte de a arunca asupra prințesei un blestem mare: să-și coasă Vilma cămașa de mi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
asistat la înviere și la înălțare. Ar fi înțeles importanța actului său. Disperarea însă l-a făcut să se rupă abia acum definitiv de Mântuitor, cufundându-se într-o singurătate absolută, fără speranță. „și plecând, s-a spânzurat.” Cuprins de remușcări, Iuda își ia singur viața. El procedează pe dos decât Petru, cel care L-a renegat pe Domnul de trei ori într-o singură noapte, dar care n-a deznădăjduit. În cazul lui Petru se poate vorbi clar despre metanoia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sfârșitului, cred că Matei ne oferă versiunea cea mai plauzibilă. Aflând verdictul în procesul lui Isus, Iuda e revoltat și răvășit. Într-un prim moment, el merge la templu și restituie banii. Apoi „se retrage”, luându-și viața, copleșit de remușcări (va fi și interpretarea lui Origen). Ruperea de Isus și de cercul apostolilor este radicală și autodistructivă. Iuda nu poate trăi cu conștiința încărcată, întrucât nu vede pe loc nici o soluție onorabilă: întoarcerea la apostoli, soluția „petrină”, cea mai normală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de aceea ține să o expedieze tranșant, în două cuvinte, ca pe o exorcizare. Apoi, din punct de vedere psihologic, mi se pare de neconceput ca un om care trăise aproape trei ani în preajma lui Mesia să nu simtă nici o remușcare după ce L-a predat morții. Iuda a aflat că Isus avea să fie răstignit și avea să fie răstignit din vina sa. Mai știa și că nu există nici o posibilitate de a-și îndrepta păcatul, ci numai posibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
asupra căinței lui Iuda. De la Ioan citează informația, pe care o creditează sută la sută, cum că Iuda ar fi fost casierul grupului, hoț și arghirofil, dar imediat adaugă un bemol, în nota lui Matei: din moment ce a fost cuprins de remușcări după ce-a aflat de condamnarea lui Isus, este limpede că învățătura lui Isus a avut un efect pozitiv: „El s-a condamnat pe sine (prin spânzurare), arătând cât de puternică a fost învățătura lui Isus chiar și în cazul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
după ce a hotărât să se despartă de Isus din proprie voință, prin liberul său arbitru, astfel spus, printr-un proces deliberativ strict rațional, neinfluențat de nimeni. Diavolul, crede Origen, n-a reușit să-l pervertească total și irevocabil, dovadă fiind remușcarea și lepădarea de banii murdari. Natura sa păstrase acel „rest de bunătate” care-i permite să constate și să cântărească efectul faptei sale. Dar abia retrezit la realitate, Iuda ia din nou o hotărâre greșită, împins tot de către diavol. Pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Pilati, și anume „Declarația (hyphegesis) lui Iosif din Arimateea”, savurată în Evul Mediu timpuriu. „Declarația” rezervă un loc special tâlharilor răstigniți împreună cu Isus: Gestas și Dimas. Gestas e un criminal cu sânge rece, fără strop de milă și fără nici o remușcare pentru faptele sale. Celălalt, Dimas, e un fel de haiduc: ia de la bogați, dar îi protejează pe săraci. El furase din Templu sulurile Legii, golise vistieria lui Solomon și o lăsase în pielea goală pe fiica lui Caiafa, preoteasă în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
unde, în 1857, Thomas de Quincey, autorul celebrelor Confesiuni ale unui opioman, publică un eseu strălucit, Judas Iscariot. Pentru De Quincey, Iuda nu poate fi în nici un caz socotit un trădător, dat fiind că el moare prin sinucidere, doborât de remușcări. Dar nu aici rezidă partea de inedit a interpretării sale. Iuda ar fi păcătuit prin siguranța de sine. El pretindea că-l cunoaște pe Isus și intențiile sale chiar mai bine decât Isus însuși. Problema lui Isus era aceeași ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fel purtându se, Eugen a fost curând părăsit și renegat de propria sa familie, în legătură cu care doar pâlpâirile amintirilor au continuat să mai existe, amintiri care, ce i drept, chiar îi zgândăreau sufletul din timp în timp, dându-i triste remușcări. Cât de mult ar fi vrut el, totuși, să vorbească cu cineva, să se lepede de poverile ce apăsau, cu toată greutatea lor, peste inima sa, numai pentru a-și ușura și el conștiința câtuși de puțin. Însă deloc nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și foarte fantezist. Am constatat lucrul acesta cu regret și rămânându-mi un gust tare searbăd în gură. Așa stând treaba, dorind să nu-mi mai irosesc deloc vremea și nervii cu acea cauză dea dreptul pierdută, și neavând nicio remușcare, care să-mi vorbească în conștiință și să-mi reproșeze cu mânie că n-am încercat măcar, am pornit cu tot avântul și cu toată tragerea de inimă, de care eram atunci stăpânit, spre a mă ridica peste ceilalți și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cătușe și m-a dus direct la secția de poliție. Însă lucrul cel mai de mirare este că, deși chiar mă căiam, în sinea mea, pentru ceea ce săvârșisem, nu mă simțeam deloc apăsat și hărțuit de conștiința de temut a remușcărilor. Dimpotrivă, mă bucuram că fusesem arestat și că voi fi judecat pentru fapta mea, căci nu există o desfătare mai mare pentru omul cinstit, decât aceea de a fi pedepsit pentru greșelile sale! După mai multe zile grele, timp în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]