3,239 matches
-
astrului în haine festive galben-albastru și iluminarea sufletească a Cătălinei, urmează întunericul fizic al nopților și opacitatea psihică a fetei de împărat refuzând iubirea de sus, pentru a se transcende în final către strălumina zborului spre Demiurg din care Hyperion renaște în hipostaza sa de increat. Fenomenologia tristadială eminesciană este de model zamolxic, și nu de tipul formulei dialectice hegeliene existență-viață-devenire, pentru că la Eminescu termenul final nu este sinteza dintre teză și antiteză, termenul antitetic nu este inclus în al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Vasile Voiculescu. Acesta din urmă, în Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare, proiectează cu mare forță expresivă și originalitate, iubirea totală carne și suflet, dionisiacul și apolinicul, pe orbită cosmică: Știu și voiesc; aceasta mi-e ultima viață... Nu mai renasc de-acuma, căci, iată, te-am găsit. Deschizi eternitatea: în pacea ei măreață Se-ncheie rătăcirea-mi c-un glorios sfârșit... ...Am supt nemuritorul sân al iubirii sfinte, În rând cu Arhetipii fără de veac și nume... Dă-mi mâna, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lucrurile odată cu noi. În fiecare clipă începe Existența; în jurul fiecărui aici se rotește sfera pe pământ. Centrul este pretutindeni. Curb este drumul Veșniciei !" Pentru Nietzsche, Eternitatea este cea a Devenirii prin care viața se perfectează neîncetat, o muzică infinită ce renaște mereu din ea însăși purtând existența la cea mai de sus frumusețe, la transfigurare. "Vreau să dau eternitate celui mai umil lucru". "Denn alle Lust will Ewigkeit, will tiefe, tiefe Ewigkeit" "Căci toate bucuriile vor Eternitatea, vor adânca, adânca Eternitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vină ele spre el. Urechile-i depistară un zgomot ușor. Un grup mic de căprioare se apropia fără grabă. Fragilele animale înaintau relaxate, oprindu-se din cînd în cînd să smulgă delicat, cu vîrful boturilor, smocuri de iarbă proaspătă. Natura renăscută după iarna grea le scăpase de grija hranei; de acum, aveau s-o găsească la discreție, așa încît puteau să-și concentreze atenția asupra creșterii puilor nou-născuți. Lupino se făcu una cu pămîntul. Învățase o lecție aspră: dacă și-ar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
sosise timpul relaxării. Căutarea era departe de a se fi sfîrșit. Nu fu nevoie de multe vorbe. Se înțelegeau din gînduri și, de îndată ce răsări iarăși soarele, cei doi purceseră la drum. Ploaia redeșteptase pofta de viață și totul în jur renăștea. Se bucurau ca niște copii de veselia semenilor lor și făceau planuri optimiste pentru viitor. Aveau să o regăsească pe mama; aveau să se reîntoarcă la teritoriul atît de greu cucerit altădată; aveau să redevină familia fericită care fuseseră. Gîndurile
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
spusese "tată"! De ce altceva avea nevoie pentru ca, dintr-o dată, toată negura trecutului să se împrăștie, pentru totdeauna?! Înaintă emoționat. Picioarele, nesigure, îi tremurau nervos. Știa: singur, n-ar fi avut niciodată tăria să se apropie. Dar prezența tînărului lup îi renăștea curajul, speranța... Erau, împreună, acasă. Și, în tăcere, inima lui bolnavă suspină pentru cea din urmă oară. Ar fi alergat în același moment spre cîmpie. Mai tare decît oricînd, simți că acolo aveau să găsească ultimul răspuns. Dar nu-și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Trebuie să poată!!! NORA:(speriată): De ce? VANIA: Pentru că altfel, mă-nțelegi... NORA: Niciodată n-ai vorbit așa. Astea nu-s vorbele tale! Ce-ai pățit? VANIA (se dezmeticește): Da... Ai dreptate... Semn că fiecare dramaturg pe limba lui piere, dar renaște pe a altora, și observația poate fi luată în serios. La rîndul lui, Caragiale însuși își trimite reprezentanții: prefectul ținutului este Tipătescu, la brațul iubitei sale Zoe, cei doi urmînd o căsnicie liniștită după ce aflăm că apriga femeie l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
dintre clase.Luptele dintre clase se reduc la goana eternă a indivizilor după mai bine,adică după condițiile cele mai favorabile pentru păstrarea acelei infime cantități de materie în forma data de natura fiecăruia”. Poate de mâine,orașul patriarhal va renaște ca pasarea Phoenix !Turistului anonim știe că „pesimitul este un optimist trecut prin viața”. Insă poetul Arcadie Suceveanu îi dă o speranța: „Pasarea Fenix între pleoapele-mi se zbate,\ Lumina tipărește pe dealuri iarba-n rânduri.\ Florile-n pruni sunt
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
paradă cu ideile altora. Care este limita gândirii noastre? Ce nu putem noi cuprinde? Și de unde putem ști că există ceea ce nu putem cuprinde? Altfel spus, de unde știm ce nu putem ști? Învățarea unei limbi străine ca stăruință de a renaște într-o altă limbă. Există persoane împreună cu care nu vream să formăm conceptul oameni. Însă acțiunea unificatoare a ființei ne alătură în mod forțat lor, ne situează în vecinătatea lor în cadrul conceptului oameni, anulându-ne ceva din individualitate, dizolvându-ne
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
în "munci domestice"? Limitele la care au ajuns actualele ierarhii sugerează că e timpul unei noi revoluții (sau reconstrucții, ori un alt tip de "re"). Sau de o renunțare la ierarhii?! Știința contemporană a condus la reformularea dorinței de a renaște; ba chiar a adus o renaștere ce include o transformare în "mai bine". Numai că de data aceasta visul nu este orientat asupra interiorului (frecvent numit suflet), ci asupra propriului corp; e dorința de a deveni, în special prin intermediul medicinei
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
în SUA, care tratează Franța ca pe un bătrân părinte respectabil, dar bun de nimic.”42 În pofida germanofiliei sale, baronul și-a canalizat eforturile pentru câștigarea prestigiului Franței în fața celorlalte țări, dorind să nu lase numai Germaniei gloria de a renaște Jocurile Olimpice. În acest context, Germania a obținut dreptul de găzduire al Jocurilor Olimpice abia în 1916, ediția a VI-a, nedesfășurate însă din cauza războiului. Avery Brundage, cetățean american, a fost președinte al CIO între anii 1952-1972. Desfășurându și mandatul în perioada
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
satisfăcut, zicându-și că surprizele vor veni și în zilele următoare. Ciocniră ouă, ciocniră pahare cu afinată și busuioacă, mâncară și iar mâncară, căutând să-și dreagă amintirea verdețurilor de la sosire. După biserică și masa de prânz, familia începu să renască. Stăteau ore în șir la taclale pe verandă, seara, în fața șemineului cu butuci de brad înmiresmați, ziua "copiii" se jucau cu Toni prin livadă. Dimineața din a doua zi de Paște, Petre le propuse să meargă "în excursie", în pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
dar întrebă Cu cine am onoarea? O cunoștință veche, de la Irbis, Argatu! De unde ați aflat numărul meu? Domnule Vlaicu, trăim în secolul XXI, internet, televiziune, presă. V-am văzut la televizor și prin ziare, cu inaugurarea șantierului. "Miracol la Bucura", "Renaște satul", "Omul care sfințește locul"... Felicitări. Mulțumesc. Dacă vă pot ajuta cu ceva... Nu, mulțumesc, bună ziua! Al dracului securist, nu te lasă în pace niciodată. La început de septembrie, pădurea prinse a rugini, Ana nu mai înceta cu desenele, poamele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
făcut tot felul de planuri legate de cultivarea pământului. Mama zicea că ar vrea și ea să dea o mână de ajutor. Chiar când scriu aceste rânduri, mă gândesc că mama avea poate dreptate: am murit cândva și apoi am renăscut alți oameni... cu toate că eu nu cred în învierea lui Hristos. Mama vorbea ca și când trecutul nu mai exista pentru ea și, totuși, azi dimineață, pe când își mânca supa, a scos un țipăt sfios când s-a gândit la Naoji. Însă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
înfîțișat maselor drept proiecție monumentală. In locul erminiilor au apărut tratatele de estetică proletcultistă, Dionisie din Furna a fost înlocuit de Jdanov, realismul a devenit obligatoriu socialist, iar beneficiarul a năpîrlit la comandă și, din om pur și simplu, a renăscut ca om nou, animat de nobilul sentiment al spaimei și al obedienței. Sistemul s-a ruinat acum, vestigiile lui artistice zac prin depozitele muzeelor, iar cărțile de estetică au amorțit și ele. Dacă privim, însă, cu puțină atenție în jurul nostru
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]
-
face cu el, l-am privi cu pomenita simpatie, e o impetuoasă (ca a tuturor confraților, mai vechi sau mai noi, ai lui Topârceanu), artă poetică: "Eu sunt un genial amestec/ De Poezie/ Și de Proză/ (...) Prin mine mor - ca să renască - / Vibrații pentru mai tîrziu,/ Eu sunt ce n-am fost niciodată/ Și-un sfert din ce era să fiu!/ Sunt arcul primului avînt, - / Trompetă,/ Placă,/ Diafragmă/ Și... dracu știe ce mai sînt!". Noi știm? Ce este această poezie dulce ca
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
chinuit, minat de griji și insatisfacții. Coaliția, juna copiliță purtând cofița pe cap s-a transformat într-o chinuită de osteoporoză babetă. Riduri ce nu s-au mai putut ascunde au umplut de drăcească bucurie inima opoziției, ce-și vedea renăscând nădejdi la care, mai an, nici nu putea gândi. Mai grav încă, certurile de alcov s-au petrecut cu ferestrele la perete și cel puțin atâta puteau reține mulții sau târzii trecători că nu încetau la nici una din orele zilei
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
Virgil Mihaiu Într-o capitală unde copiii fac mari eforturi să și-l imagineze pe Moș Crăciun printre nămeți (iar de Bobotează natura pare să renască precum la noi în perioada Paștilor), edilii investesc milioane în decorația stradală. Nu e de mirare că absența brazilor este compensată prin "cel mai înalt arbore de Crăciun din lume" (egal cu un edificiu de 25 de etaje). Luminația fusese
Corespondență din Lisabona - Iarna integrării noastre by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9931_a_11256]
-
revelația Culorii, a tonului, a pigmentului. Și atunci, ca într-un profund ceremonial mistico-alchimic, esența se mișcă, se petrece o tainică transmutație de cod și de limbaj și Poezia devine Pictură: ut pictura poesis! Pe drumul Damascului său interior, Poetul renaște în ordine vizuală, chinestesică și tactilă. Și dacă pînă acum el se numea Șerban Foarță și folosea modulul sonor și grafic al cuvîntului spre a construi eșafodaje pentru tot ceea ce se întinde incomensurabil între incantație și geometrie, acum, cînd s-
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
că ajutăm dar nu mai mișcăm un deget Mințim... că simțim al copiilor clinchet Mințim... și totuși ne stingem încet. Suspin tomnatic Lacrimi de foc mocnind pe obrazul meu Mă eliberează de obișnuita tristețe sufocantă Dar în interior flăcările îmi renasc mereu Și iarăși cineva mă minte...chiar mă încântă. Ploile necontenint arată că natura este tristă Stârnind furtunile,vântul,fulgerele neîncetat în mine... Când voi avea parte de acea stare optimistă Care să-mi șopteacă că tot ceea ce aveam nevoie
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
interesează pe aceștia din urmă nu-i atât "filologia", cât viața, - dincolo de orice pedanterie literală. Dacă primii sunt... cefalogeni și sclavi ai produsului finit, ca alde Zeus, când o... face, gătată și gătită fain, "ŕ quatre épingles", pe Athena, - ceștilalți renasc un autor în chip spontan și genuin, de unde și impresia că opera tradusă e una, oarecum, in statu nascendi, e un incompiuto. Primii sunt îndeobște, ingenioși; ceștilalți sunt (sau, numai, par) ingenui... E, pare-mi-se, cazu-ți propriu, Ioana
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
Cînd dulce-a fi d-o patimă/ Aminte a-și aduce" (Alvir cătră a sa miniatură). Bianca-Laura se întruchipează în Dafne, în sonetul unde ochii ei devin "două a stelelor lumine"; apariția Biancăi sub formă de stea face natura să renască: Pe a lumei orizontul a mea zină cînd s-arată, Cerul tot se-nseninează, suflă aerul mai lin, Unda curge mai voioasă, limpede și mai curată în acel rîu ce-ntre petre se repede c-un suspin" (Răsăritul de Lefca). în
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
la operele italiene ale lui Mozart, drumul acestui gen a reprezentat un adevărat triumf. European și mondial. în schimb genul atât de special, atât de pretențios, al operei baroce franceze, acest gen hibrid - opera-balet - care a înflorit la curtea Regelui-Soare, renaște cu vigoare sporită în zilele noastre, mai bine-zis în ultimele decenii. Evident, în mod prioritar în zonele de cultură francofonă. Pe acest trend se înscrie efortul minunatului grup de artiști profesioniști care acționează cu entuziasm, cu vădită eficiență, în cadrul Academiei
Muzica veche în actualitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9063_a_10388]
-
prea evidenta lui consistență carnală, a înscrie în el prezența secretă a unui corp transfigurat, venit dintr-un altundeva, nu înseamnă oare a răspunde "somației" pe care Craig le-o atribuia fantomelor shakespeariene? Regăsim aceeași viziune asupra actorului - cel ce renaște întotdeauna după traversarea unei experiențe asemănătoare morții - și în zilele noastre, la un scriitor ca Valčre Novarina, pentru care intrarea în scenă a actorului nu înseamnă doar simpla lui trecere printr-o poartă. Sau dacă da, atunci aceasta ar trebui
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
Călinescu, în "sinteza epică și știința inefabilă" a istoriei literare. Indiferent de materia contribuției și de factorii diferențiali ai personalității, toți au urmărit "expresia justă în haina de sărbătoare a cuvîntului" (Șerban Cioculescu). După infamii ani ai proletcultismului, critica noastră renaște în spiritul celei mai prețioase dintre tradițiile sale, cea a promovării valorii estetice și a scriiturii corespunzătoare descripției și analizei acesteia. Deși o serie de tentații scientizante au intervenit într-un cîmp de conștiință liberalizat, fie și relativ, după 1965
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]