500 matches
-
memoria istorică, naționalism și statul-națiune, ne vom delimita gradual sfera de cuprindere pentru a ajunge, în cele din urmă, la examinarea aprofundată a situației autohtone. Problematica relației dintre memoriei și națiune își găsește un teoretician percutant în figura lui E. Renan. Adresând întrebarea stringentă pentru sfârșitului secolului al XIX-lea "Qu'est-ce qu'une nation?", Renan (1990) [1882] elucidează rolul decisiv jucat de memoria colectivă în edificarea națiunii: Națiunea este un spirit, un principiu spiritual. Doar două lucruri constituie acest sprit
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în cele din urmă, la examinarea aprofundată a situației autohtone. Problematica relației dintre memoriei și națiune își găsește un teoretician percutant în figura lui E. Renan. Adresând întrebarea stringentă pentru sfârșitului secolului al XIX-lea "Qu'est-ce qu'une nation?", Renan (1990) [1882] elucidează rolul decisiv jucat de memoria colectivă în edificarea națiunii: Națiunea este un spirit, un principiu spiritual. Doar două lucruri constituie acest sprit, acest principiu spiritual. Unul rezidă în trecut, celălalt rezidă în prezent. Unul constă în deținerea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rezidă în prezent. Unul constă în deținerea în comun a unei bogate moșteniri de amintiri; celălalt constă în consințământul efectiv, în dorința de a trăi împreună, în voința de a continua valorizarea moștenirii pe care toți o dețin în comun (Renan, 1990 p. 19) [1882]. Memoria colectivă ("moștenirea comună de amintiri" în exprimarea lui E. Renan; termenul "memorie colectivă" încă nu era disponibil în vocabularul vremii), alături de voința de a trăi împreună sunt elementele constitutive ale națiunii. Poziția subiectivistă a lui
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
celălalt constă în consințământul efectiv, în dorința de a trăi împreună, în voința de a continua valorizarea moștenirii pe care toți o dețin în comun (Renan, 1990 p. 19) [1882]. Memoria colectivă ("moștenirea comună de amintiri" în exprimarea lui E. Renan; termenul "memorie colectivă" încă nu era disponibil în vocabularul vremii), alături de voința de a trăi împreună sunt elementele constitutive ale națiunii. Poziția subiectivistă a lui Renan își găsește ecouri în concepția dezvoltată de J.S. Mill. Principiul spiritual despre care vorbește
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1990 p. 19) [1882]. Memoria colectivă ("moștenirea comună de amintiri" în exprimarea lui E. Renan; termenul "memorie colectivă" încă nu era disponibil în vocabularul vremii), alături de voința de a trăi împreună sunt elementele constitutive ale națiunii. Poziția subiectivistă a lui Renan își găsește ecouri în concepția dezvoltată de J.S. Mill. Principiul spiritual despre care vorbește Renan este identificat de Mill în "simpatii comune" existente între indivizi care compun o "porțiune a umanității", pe baza cărora este revendicată guvernarea politică de către reprezentanții
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
termenul "memorie colectivă" încă nu era disponibil în vocabularul vremii), alături de voința de a trăi împreună sunt elementele constitutive ale națiunii. Poziția subiectivistă a lui Renan își găsește ecouri în concepția dezvoltată de J.S. Mill. Principiul spiritual despre care vorbește Renan este identificat de Mill în "simpatii comune" existente între indivizi care compun o "porțiune a umanității", pe baza cărora este revendicată guvernarea politică de către reprezentanții acestora. Menționând că sentimentul apartenenței la o naționalitate nu are o sursă unică, Mill enumeră
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Decisivă este existența unei "comunități de amintiri" (community of recollections), care să păstreze vie memoria "mândriei colective", dar mai ales a "umilințelor" suferite în comun (cf. Hutchinson și Smith, 1994). Și în acest punct concepțiile celor doi gânditori rezonează armonic, Renan (1990) accentuând faptul că "suferința în comun unește mai mult decât o face bucuria. În privința memoriilor naționale, durerile au mai mare valoare decât triumfurile, întrucât acestea impun obligații, și necesită un efort comun" (p. 19). Importanța decisivă a memoriei în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Numai acest fel de iubire de patrie este singur patriotism omenesc sau moral" (Aaron, 1843, p. 4). Ceea ce este realmente surprinzător la această concepție asupra patriotismului rezidă în încorporarea unor elemente specifice "naționalismului civic" asociat modelului francez sintetizat de Ernest Renan în caracterizarea națiunii drept un "plebiscit cotidian". Spre deosebire de modelul german, articulat de Johann Gottfried Herder în jurul unor daturi inexorabile individului care se i se impun acestuia din afară (descendența etnică, apartenența lingvistică și culturală), versiunea franceză, renaniană, a naționalității este
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cunoaște?" (p. 6). Pășind către esența subiectului pe calea apofatică, a definirii prin negare, Delavrancea punctează că "Patria nu e pământul pe care trăim din întâmplare" (p. 7), nici nu e esențializată în limbă. Din celebrul discurs al lui Ernest Renan (1990) [1882] în care cărturarul francez adresează întrebarea " Ce este o națiune?", la care Delavrancea lasă să se creadă că l-a auzit pe viu răsunând în amfiteatrul Sorbonei, literatul român nu reține decât - eronat - indicarea limbii ca factor determinant
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
indicarea limbii ca factor determinant al națiunii. Trecute cu vederea sunt ideile percutante care i-au impresionat puternic pe contemporani și continuă să îi intrige pe analiștii actuali ai naționalismului, ca de pildă: concepția voluntaristă a națiunii ca "plebiscit zilnic" (Renan, 1990, p. 19), esențialitatea uitării istorice în crearea națiunii (p. 11) sau definiția idealistă a națiunii ca "principiu spiritual" (p. 19) și ca solidaritate colectivă fundamentată pe o formă specifică de "conștiință morală" (p. 20). Nesensibilizat de aceste reflecții profund
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
văz. [...] In ultimă analiză el se oprește la limbă. Limba hotărăște despre Patrie și Naționalitate. Unul d-ar rămânea dintr-o patrie zdrobită care să-i vorbească limba, și Patria va exista (Delavrancea, 192-, p. 8). Referința la discursul lui Renan și reproducerea argumentului cu privire la centralitatea limbii în determinarea națiunii poartă toate însemnele precarității memoriei. În fapt, Renan se lansează în discursul său împotriva reducționismului lingvistic, argumentând persuasiv că limba, ca de altfel rasa, dinastia, religia, interesul material colectiv și geografia
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ar rămânea dintr-o patrie zdrobită care să-i vorbească limba, și Patria va exista (Delavrancea, 192-, p. 8). Referința la discursul lui Renan și reproducerea argumentului cu privire la centralitatea limbii în determinarea națiunii poartă toate însemnele precarității memoriei. În fapt, Renan se lansează în discursul său împotriva reducționismului lingvistic, argumentând persuasiv că limba, ca de altfel rasa, dinastia, religia, interesul material colectiv și geografia, nu poate fi niciunul elementul decisiv al națiunii. Gânditorul francez chiar atenționează asupra confundării națiunii cu grupul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
că limba, ca de altfel rasa, dinastia, religia, interesul material colectiv și geografia, nu poate fi niciunul elementul decisiv al națiunii. Gânditorul francez chiar atenționează asupra confundării națiunii cu grupul lingvistic ca ducând către "o eroare dintre cele mai fatale" (Renan, 1990, p. 8). Scăpările memoriei sunt, probabil, blamabile pentru denaturarea argumentului renanian într-un om de paie, în contra căruia să își introducă Delavrancea propria concepție: [Limba] Neapărat este expresia fundamentală și externă a Patriei, dar nu e Patria. Pentru ca să fie
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
7). Generațiile care se succed și pier una după alta păstrează însă același sânge al românității, cu care strămoșii actualilor români au sfințit, prin jerfa lor, pământul lăsat în moșie. Îndepărtându-se ireversibil de concepția voluntarist-civică a naționalismului propusă de Renan, Delavrancea se lasă purtat către o tot mai acută rasializare a națiunii. "Conștiința de rassă" este cea care înnobilează "instinctul de Patrie" (p. 21), prima fiind o treaptă superioară în conștiința de sine a unei colectivități naționale, o excrescență din
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Patria ne-a fost mai mare ca Muntenia, Moldova și Ardealul. Patria noastră a fost, este și va fi, va trebui să fie, e fatal să fie, din trei, de o ființă, una și nedespărțită (Delavrancea, 192-, p. 16). Dacă Renan s-a străduit să adopte o postură "absolut rece și imparțială", care să-i permită să se angajeze în delicata operație de "vivisecție" analitică a națiunii (Renan, 1990, p. 8), Delavrancea îmbrățișează o atitudine pasională, mai degrabă a unui demiurg
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din trei, de o ființă, una și nedespărțită (Delavrancea, 192-, p. 16). Dacă Renan s-a străduit să adopte o postură "absolut rece și imparțială", care să-i permită să se angajeze în delicata operație de "vivisecție" analitică a națiunii (Renan, 1990, p. 8), Delavrancea îmbrățișează o atitudine pasională, mai degrabă a unui demiurg oratoric al Națiunii decât proprie chirurgului analitic al fenomenului național. Analogiile organiciste sunt încărcate cu maximă forță persuasivă atunci când sunt manipulate emoțional pentru a descrie rănile carnale
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care "se întemeiază pe numărul populației, fără deosebire de rasă și de religie", fiind, mai grav, alcătuit dintr-o "plebe amorfă, anonimă și fără memorie, care-și schimbă părerea cu fiecare răsărit de soare" (așa cum reiese din definiția lui E. Renan: națiunea este un plebiscit de fiecare zi), statul etnocratic își are temeiile în pământul strămoșesc, sângele românesc, sufletul național și credința ortodoxă (Crainic, 1997, pp. 246, 242). Unul dintre principiile axiale ale statului etnocratic exprimă precis ultimul element al modelului
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
originii etnice; iii) originea etnică nu poate fi izvorul niciunui fel de drepturi; iv) libertatea fiecărui cetățean de a-și stabili singur naționalitatea, precum și limba maternă (Roller, 1952, p. 718). Ultimul principiu mai ales sugerează o concepție voluntaristă, de tip Renan, a naționalității, în care etnia nu este un criteriu de determinare a naționalității, iar identitatea și apartenența națională nu sunt urmarea destinului (ca în concepția herderiană), ci rezultatul alegerii personale. Redefinirea concepției naționalității pe aliniamentele socialiste, anti-etnice, a fost o
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Boli, J. (1987). The Political Construction of Mass Schooling: European Origins and Worldwide Institutionalization. Sociology of Education, 60(1), 2-17. Reisner, E.D. (1922). Nationalism and Education since 1789. A Social and Political History of Modern Education. New York: The Macmillan Company. Renan, E. (1990). What is a Nation? În H.K. Bhabha (coord.), Nation and Narration (pp. 8-22). Londra și New York: Routledge. Rezachevici, C. (2000). Legenda și substratul ei istoric. Mihai Viteazul "Restitutor Daciae"?. Magazin Istoric, Octombrie 2000, disponibil online la adresa http://web
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Rin", ele nu făceau altceva decât să consacre doctrina intervenției puterilor străine în reglementarea chestiunilor privind regimul fluviilor internaționale. Iar în 1838, atunci când majoritatea membrilor "Comisiei Centrale" au aprobat moțiunea comisarului Franței, cerând ca chestiunea litigioasă a partajului veniturilor concesiunii renane să fie deferită arbitrajului puterilor reprezentate la Viena în 1815, același principiu primea o nouă consacrare. Este drept că Austria, după ce a apărat, în acord cu alte puteri, pe Rin ca și pe Pô, principiul intervenției europene în afacerile riveranilor
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
și cu Goldoni la Veneția; Jules Cazaban la Teatrul „Madach” din Budapesta; Horia Lovinescu, cunoscut până la Tien Tsin în R. P. Chineză, cu „Citadela Sfărâmată”; Maria Cantacuzino - soția pictorului francez Puvis de Chavannes, prietenă cu Émile Zola, Th. Gautier, Ernest Renan, Edgar Quinet, Ju1es Michelet, Th. Chasseriau etc. Am pus la Fă1ticeni - începând din 1971 - bazele „Galeriei oamenilor de seamă”, unde sunt reprezentate acum 33 de personalități. Criteriile care au stat la baza organizării Muzeului, sunt: 1) personalități născute în Fălticeni
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
în "Revista istorică", "Revista critică" și "Revista Orientului latin". Charles Langlois a jucat un rol crucial în studiile lui Iorga, sfătuindu-l să scrie un studiu despre Philippe de Mézières. La Institut, Iorga a venit în contact cu spiritele lui Renan și Jules Michelet. A învățat să-l aprecieze pe acesta din urmă nu atît pentru metoda sa cît pentru interesul manifestat de el față de istoria tuturor națiunilor mici și pentru faptul că își bazase conturarea istoriei universale pe studierea detaliată
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
care a fost modelat printr-un proces organic. "Rasa" era un neam în sensul cuvîntului spaniol raza. Iorga detesta rasismul sub orice formă și îl respingea categoric. Naționalismul lui Iorga era un naționalism cultural, ca și cel al lui Ernest Renan, care susținea că națiunea este sufletul unui popor care a cunoscut o glorie comună în trecut și simte o voință comună în prezent; mîndria de a fi făcut lucruri mărețe împreună și dorința de a le face din nou. Cunoașterea
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
în trecut și simte o voință comună în prezent; mîndria de a fi făcut lucruri mărețe împreună și dorința de a le face din nou. Cunoașterea, voința, mîndria și dorința comună sînt condițiile existenței unei națiuni. Concepția franțuzească a lui Renan (și a lui Iorga) despre naționalismul cultural este opusă celei germane de Blut und Boden. Din conceptul de națiune al lui Renan derivă "ideea", trăsătura permanentă a națiunii a lui Iorga. Prin idee oamenii își exprimă modul de viață, gîndurile
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
face din nou. Cunoașterea, voința, mîndria și dorința comună sînt condițiile existenței unei națiuni. Concepția franțuzească a lui Renan (și a lui Iorga) despre naționalismul cultural este opusă celei germane de Blut und Boden. Din conceptul de națiune al lui Renan derivă "ideea", trăsătura permanentă a națiunii a lui Iorga. Prin idee oamenii își exprimă modul de viață, gîndurile și sentimentele; este un comportament instinctiv izvorît din adîncul solului și rasei. Lucrurile acestea sînt organice, constituie manifestări spontane, aflate dincolo de rațiune
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]