599 matches
-
potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . 38 Nu s- a observat niciun efect teratogen la șobolanii la care
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
după administrare pe cale orală . Se consideră că blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1 , indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei- II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor 49 plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Concentrațiile plasmatice ale potasiului nu sunt afectate semnificativ de irbesartan în monoterapie , la dozele recomandate , la pacienții fără risc de dezechilibru electrolitic ( vezi pct . 4. 4 și pct . 4. 5
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
acțiunii antihipertensive a diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct eliminarea sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , crește secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
maimuță Macaccus ; scăderea concentrației plasmatice a potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . 52 Nu s- a observat niciun
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . 52 Nu s- a observat niciun efect teratogen la șobolanii la care
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
activ după administrare pe cale orală . Se consideră că blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1 , indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei- II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Concentrațiile plasmatice ale potasiului nu sunt afectate semnificativ de irbesartan în monoterapie , la 63 dozele recomandate , la pacienții fără risc de dezechilibru electrolitic ( vezi pct . 4. 4 și pct . 4
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
acțiunii antihipertensive a diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct eliminarea sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , crește secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
maimuță Macaccus ; scăderea concentrației plasmatice a potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . 66 Nu s- a observat niciun
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . 66 Nu s- a observat niciun efect teratogen la șobolanii la care
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
la CO) care constituie stimulul primar pentru producerea ei. La indivizii neanemici concentrația eritropoietinei 29 imunoreactive este de 6-32 U/L. Producția de eritropoietină poate fi modulată pe cale paracrină și endocrină sub efectul unor substanțe ca: prostaglandinele, ac.arahidonic, adenozina, renina, angiotensina, ACTH, somatotrop, hormonii tiroidieni, androgeni care o stimulează, în timp ce estrogenii o scad. Stimularea simpatică sau a unor zone hipotalamice intensifică de asemenea producerea eritropoietinei. Efectele eritropoietinei se manifestă mai ales asupra progenitorilor eritroblastici CFUe și BFUe dar acționează și
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
scindarea hidrolitică a legăturilor peptidice din interiorul catenelor polipeptidice a proteinelor cu masă moleculară mare, producând catene polipeptidice cu masă moleculară mai mică. Reprezentanții mai importanți ai acestor enzime sunt: de origine vegetală - papaina, ficina, bromelina; de origine animală - pepsina, renina, tripsina, chimotripsina, catepsinele și de origine microbiană - produse de diferite specii de Bacillus, Aspergillus, Penicillium etc. Exopeptidazele catalizează scindarea hidrolitică legăturilor peptidice de la extremitățile catenelor oligosau polipeptidice conducând în general la eliberarea de aminoacizi. Acționează asupra produșilor de hidroliză ai
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
inferioare, a suprafeței atriului stâng și a diametrului telediastolic ale ventriculului drept, toate aceste modificări denotând un status hiperdinamic/de hiperhidratare. în același sens, modificările descrise s-au asociat cu creșteri ale nivelului polipeptidului natriuretic atrial (PNA) și reducerea activității reninei plasmatice. Chiar și în acest studiu cu perioadă de urmărire foarte scurtă (în total o lună) s-a constatat o progresie semnificativă a hipertrofiei ventriculare stângi existente. Contribuția suprasolicitării de volum determinată de crearea FAV a fost sugerată de corelația
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
ale diametrului atriului stâng și ale fluxului transmitral telediastolic, concomitent cu augmentarea diametrului venei cave inferioare, un marker ecografic al stării de hidratare. A fost confirmată creșterea semnificativă a nivelului plasmatic al polipeptidului atrial natriuretic, în paralel cu reducerea activității reninei plasmatice și a aldosteronului plasmatic. Ca urmare, se confirmă și în acest studiu prospectiv importanta contribuție hemodinamică a creării fistulei arterio-venoase (prin suprasolicitarea de volum generată), precum și impactul ei asupra masei ventriculului stâng. Autorii subliniază, în această perspectivă, beneficiul potențial
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
datorită vasoconstricției, cu reducerea debitului sanguin renal, dar și printr-un mecanism umoral reprezentat de aldosteron și ADH (hormonul antidiuretic). Aldosteronul este un hormon mineralocorticoid secretat de zona corticală a suprarenalei. În condiții de hipoperfuzie renală se induce secreția de renină de la nivelul aparatului juxtaglomerular; renina stimulează eliberarea hepatică de angiotensinogen și, prin cuplarea lor, rezultă angiotensina I; aceasta, sub acțiunea unor enzime sanguine se transformă în angiotensina II, care acționează asupra corticosuprarenalei, cu eliberarea de aldosteron (feedback pozitiv). Secreția de
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1207]
-
sanguin renal, dar și printr-un mecanism umoral reprezentat de aldosteron și ADH (hormonul antidiuretic). Aldosteronul este un hormon mineralocorticoid secretat de zona corticală a suprarenalei. În condiții de hipoperfuzie renală se induce secreția de renină de la nivelul aparatului juxtaglomerular; renina stimulează eliberarea hepatică de angiotensinogen și, prin cuplarea lor, rezultă angiotensina I; aceasta, sub acțiunea unor enzime sanguine se transformă în angiotensina II, care acționează asupra corticosuprarenalei, cu eliberarea de aldosteron (feedback pozitiv). Secreția de aldosteron este stimulată și de
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1207]
-
cronică terminală (12). Cowburn și colaboratorii săi (13) au estimat și revizuit acuratețea predictivă pentru starea terminală în IC cronică a peste 80 de variabile. Astfel, o serie de markeri, precum concentrația citokinelor circulante, endotelina-1 și o serie de hormoni (renină, norepinefrină, peptidul natriuretic atrial) sunt utili, dar folosirea lor este limitată, dificilă, consumatoare de timp și resurse. Totuși o serie de teste simple, cum ar fi natremia, capacitatea de efort, gradul de dilatare al ventriculului stâng (VS), fracția de ejecție
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Ileana Antohe, Sabina Antonela Antoniu () [Corola-publishinghouse/Science/91971_a_92466]
-
de timp și resurse. Totuși o serie de teste simple, cum ar fi natremia, capacitatea de efort, gradul de dilatare al ventriculului stâng (VS), fracția de ejecție (FE) ventriculară stângă evaluată radioizotopic oferă informații prognostice. Hiponatremia, invers proporțională cu nivelul reninei, are valoare predictivă peiorativă. Într-un studiu efectuat pe bolnavi cu IC cronică, clasa NYHA IV (14), media supraviețuirii celor cu Na+ plasmatic < 137 mEq/l (înainte de terapia cu inhibitori ACE) a fost de 164 de zile, comparativ cu a
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Ileana Antohe, Sabina Antonela Antoniu () [Corola-publishinghouse/Science/91971_a_92466]
-
afectează administrarea medicației per os. Dintre clasele de medicamente care pot fi întrerupe se pot enumera (3,17,18): statinele; blocantele canalelor de calciu la pacienți care nu asociază dureri anginoase sau HTA; inhibitorii ACE/sartani/blocanții de receptori de renină la pacienții cu afecțiuni renale; betablocantele la pacienții cu fracție de ejecție scăzută și afecțiuni respiratorii obstructive severe; antiagregantele plachetare. De asemenea, în ultimele zile de viață, în unele țări se optează pentru întreruperea alimentării parenterale și orale, care nu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Ileana Antohe, Sabina Antonela Antoniu () [Corola-publishinghouse/Science/91971_a_92466]
-
la acești pacienți [Fournier et al., 1992]. 2.5. Parathormonul (PTH) Hiperparatiroidismul se asociază cu o creștere a tonusului vascular, prin favorizarea influxului de calciu în celulele musculare netede vasculare [Raine et al., 1993]. PTH poate stimula direct secreția de renină și crește sensibilitatea mușchiului neted vascular la stimuli presori. Hiperparatiroidismul primar se asociază frecvent cu HTA. Perfuzia de PTH induce creșterea TA și a calciului intracelular la subiecții sănătoși [Fliser et al., 1997]. în IRC s-a constatat reducerea TA
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
creștere, care în timpul exercițiului scurt și intens atinge o concentrație mărită, se desfășoară astfel: după 48 de ore de la încetarea exercițiului, acest hormon prezintă un vârf maximal, pentru ca în orele următoare să se înregistreze o diminuare spre concentrații normale. Activitatea reninei plasmatice și a hormonului antidiuretic revine la concentrația normală în 3 zile, iar testosteronul în 12-24 de ore. Într-un exercițiu lung (< 1h) și de intensitate redusă, mobilizarea rezervelor adipocitare pentru a furniza glucoza indispensabilă continuării exercițiului de lungă durată
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
necesită până la 72 de ore. Hipoinsulemia de efort este compensată la oprirea activității fizice, de un fenomen numit hiperinsulemie, având o semnificație funcțională importantă, conform lui Bloom (1976): ea favorizează resinteza glicogenului pornind de la glucoză, dar și de la lactat. Activitatea reninei plasmatice revine la concentrația normală în aproximativ 12 ore, în timp ce hormonul antidiuretic necesită circa 24 de ore. Aceste variații hormonale sunt fundamentale, deoarece ele controlează pierderile hidrice și minerale datorate transpirației, pierderi care pot ajunge la 3- 5 litri de
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
4.2. Modificarea funcției și hemodinamicii renale (1,52-54) Este consecința rigidizării arteriale cu creșterea locală a presiunii pulsului și a modificărilor degenerative de arterioscleroză a arterelor interlobulare. Se produce scăderea distensibilității aparatului juxtaglomerular și reducerea capacității de a produce renină la orice nivel de aport de Na+. Astfel se explică scăderea activității reninei plasmatice (ARP) și a aldosteronului, mai accentuată la vârstnicii hipertensivi comparativ cu cei normotensivi. Asociat intervine afectarea pompei Na+-K+ ATP-dependentă care alterează și schimbul Na+-Ca2
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Doina Clementina Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/91920_a_92415]
-
cu creșterea locală a presiunii pulsului și a modificărilor degenerative de arterioscleroză a arterelor interlobulare. Se produce scăderea distensibilității aparatului juxtaglomerular și reducerea capacității de a produce renină la orice nivel de aport de Na+. Astfel se explică scăderea activității reninei plasmatice (ARP) și a aldosteronului, mai accentuată la vârstnicii hipertensivi comparativ cu cei normotensivi. Asociat intervine afectarea pompei Na+-K+ ATP-dependentă care alterează și schimbul Na+-Ca2+ cu efect asupra creșterii rezistenței vasculare. Modificările structurale reduc masa corticală renală cu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Doina Clementina Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/91920_a_92415]
-
debit cardiac, debit sistolic, fracție de ejecție), dar cu tendință de reducere la efort;-frecvență cardiacă normală sau ușoară tendință la bradicardie;-creșterea disproporționată a TAS față de TAD, comportament justificat de elementul caracteristic patogenic - rigidizarea arterială;-hipervolemie și scăderea activității reninei plasmatice;-variabilitate marcată a valorilor tensioale din cauza scăderii sensibilității barorecep - torilor. 3.5. Particularități clinico-evolutive 3.5.1. Măsurarea tensiunii arteriale Măsurarea corectă a TA la vârstnici este extrem de importantă, având în vedere o serie de particularități ale comportamentului tensional
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Doina Clementina Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/91920_a_92415]
-
studii și articole de specialitate, publicate în țară și în străinătate, două tratate de Fiziologie umană (1996, 2009) și opt monografii, dintre care trei au fost distinse cu Premiul Academiei Române (Sistemul nervos vegetativ: anatomie și fiziologie, Editura Medicală, 1975, Sistemul renină angiotensină, în colaborare cu Dimitrie Brănișteanu și Gh. Petrescu, Iași, Editura „Junimea”, vol. I: Implicații fiziologice, 1973, vol. II: Hormonii locali, 1983, și Transmiterea sinaptică. Repere structurale și funcționale, în colaborare cu Gioconda Dobrescu, București, Editura Academiei, 1999). Susținut de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]