698 matches
-
lucru seara și lasă lucrul dimineața. În multe fabrici nu se admit nici pauze de recreere, iar acolo unde patronul e nițel mai omenos, se întâmplă adesea ca muncitoarele să fie oprite a părăsi sălile de mașini în timpul așa zisului „repaos”. Le vezi atunci dormind îngrămădite, claie peste grămadă prin colțuri, până ce semnalul neiertător le cheamă iarăși alături de mașinile veșnic în funcțiune... Dar în câte industrii și bresle nu lucrează femeile noaptea. Chelnerițele, garderobierele, femeile de serviciu - iată o altă armată
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
loc, începând din 1966, în „Familia”, „Astra”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Manuscriptum”, „Revista de istorie și teorie literară” și „Jurnalul literar”. Întâlnirea lui B. cu literatura și cultura greco-latină a fost de bun augur. În această „oază de har și repaos”, care este Grecia lui Pericle, plăsmuire a unei fantezii nostalgice, dar și ficțiune „din flori de carte”, și-a cultivat scriitorul visul de frumos. Voluptatea calofilă, solemnitatea gesturilor, dicțiunea ceremonioasă a ideilor sunt constante care îi diferențiază manifestarea în interiorul grupului
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
cunoască adevărul inteligibil pășind de la unul la altul, așa cum se spune în același loc, și de aceea li se spune ființe raționale. Este deci evident că a raționa se raportează la a înțelege, precum a se mișca se raportează la repaos sau a obține la a avea: dintre care primul termen este ceva perfect, iar celălalt imperfect. Toma d’Aquino precede gândirea modernă a moralității prin morala pe care o concepe ca pe o mișcare a creaturii raționale spre creator. Etica
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Când personajul și naratoarea ajung în situația de a fi înecați de valuri murdare, și el încearcă să li se împotrivească, ea îi poruncește, plângând: „Deschide aripile! Numai de noi depinde să nu acceptăm.” Motivul somnului și al dorinței de repaos, cu vechi rădăcini în poezia românească, de la Eminescu la Blaga și mai departe, își leapădă crusta de temă literară, se îmbogățește cu o varietate de sensuri, adesea divergente, își regenerează substraturile și redobândește o nouă, surprinzătoare prospețime la Ana Blandiana
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
zilei, Și inima-mi împlut-au cu farmecele milei, În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers Și-n glas purtat de cântec simții duiosu-i viers, Și tot pe lîng-acestea cerșesc înc-un adaos: Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos! Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă, Să binecuvinteze pe cel ce mă împilă, S-asculte orice gură ce-ar vrea ca să mă râdă, Puteri să pue-n brațul ce-ar sta să mă ucidă, Ș-acela între oameni
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de triste Că nu pot muri pe loc. {EminescuOpI 126} Voiu păstra întreg amarul Și norocul ăstor foi, În durerea vechii pierderi Recitindu-mă-napoi; Numai vestea blînd-a morții, Foaia tristă le-am adaos: Moartea vindec-orice rană Dând la patime repaos. {EminescuOpI 127} DESPĂRȚIRE Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita? Te-aș cere doar-pe tine, dar nu mai ești a ta; Nu floarea vestejită din părul tău bălaiu, Căci singura mea rugă-i uitării să mă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Cu fața spre părete mă lasă prin străini, Să-nghețe sub pleoape a ochilor lumini, Și când se va întoarce pământul în pământ, Au cine o să știe de unde-s, cine sunt? Cântări tânguitoare prin zidurile reci Cerși-vor pentru mine repaosul de veci; Ci eu aș vrea ca unul, venind de mine-aproape, Să-mi spuie al tău nume pe-nchisele-mi pleoape, {EminescuOpI 128} Apoi - de vor - m-arunce în margine de drum... Tot îmi va fi mai bine ca-n
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
înțelepciune? Cu murmurele lor blânde, un izvor de horum-harum Câștigând cu clipoceală nervum rerum gerendarum; Cu evlavie adâncă ne-nvîrteau al minții scripet, Legănând când o planetă, când pe-un rege din Egipet. Parcă-l văd pe astronomul cu al negurii repaos, Cum ușor, ca din cutie, scoate lumile din chaos Și cum neagra vecinicie ne-o întinde și ne-nvață Că epocele se-nșiră ca mărgelele pe ață. Atunci lumea-n căpățână se-nvîrtea ca o morișcă De simțeam, ca Galilei, că
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ești de vieți Și dătător de moarte; Reia-mi al nemuririi nimb Și focul din privire, Și pentru toate dă-mi în schimb O oră de iubire... Din chaos Doamne-am apărut Și m-aș întoarce-n chaos... Și din repaos m-am născut, Mi-e sete de repaos". - " Hyperion, ce din genuni Răsai c-o-ntreagă lume, Nu cere semne și minuni Care n-au chip și nume; Tu vrei un om să te socoți, Cu ei să te asameni
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-mi al nemuririi nimb Și focul din privire, Și pentru toate dă-mi în schimb O oră de iubire... Din chaos Doamne-am apărut Și m-aș întoarce-n chaos... Și din repaos m-am născut, Mi-e sete de repaos". - " Hyperion, ce din genuni Răsai c-o-ntreagă lume, Nu cere semne și minuni Care n-au chip și nume; Tu vrei un om să te socoți, Cu ei să te asameni? Dar piară oamenii cu toți, S-ar naște
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
valea. Liniștea-i deplin stăpână Peste câmpii arși de soare, Lunca-i goală: la fântână E pustiu; și nu se-ngână Nici o boare. Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere și-adaos, Curge-ntruna, parcă vine Din adâncul firii pline De repaos. Și cât vezi în depărtare Viu nimic nu se ivește... Iată însă, colo-n zare, Mișcător un punct răsare Și tot crește. Poate-i vrun bătut de soartă Care-aleargă pe câmpie Într-atâta lume moartă! Dor îl mână, griji îl
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
care îngerii ar cânta fără grije. Numai când freca rufele de dimineață până seara, îndoindu-și corpul schilod deasupra albiei, reflecta cu toată sinceritatea: "De-aș muri odată, să mă odihnesc și eu!" Atâta a înțeles Dumitra: un loc de repaos. Și câți sunt oamenii mai deștepți decât ea care să înțeleagă măcar atîta? Cum a simțit Dumitra cea schiloadă că e pe ducă, s-a îmbrăcat cu haina ei de sărbătoare, și-a întins trupul mic cât a putut mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care fuseseră amenajate ateliere pentru fierari și ale armurieri. Pretutindeni se înălțau fumurile bivuacurilor, în jurul cărora se înghesuia o mulțime despre care Sebastianus, deprins cu viața militară și bun cunoscător al obiceiurilor barbarilor, știa că e formată din războinici în repaos, femei din toate rasele cunoscute și chiar copii. Dincolo de marginea spațiului corturilor, se puteau vedea hoarde de armate pe jos sau călare, care, încolonate uneori de-a lungul drumeagurilor, dar de cele mai multe ori mărșăluind dezordonat peste câmp, arborau adevărate desișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
decât să privească uimită, Craig ieși în față. - Sunt doctor, zise el. Iar schimbările bruște de temperatură, cum este aceasta, sunt foarte dăunătoare pentru oamenii în vârstă. Duceți-vă la Mountain Lake. Faceți o escapadă, luați-vă o zi de repaos. Duceți-vă, nu mai stați! Când reveni lângă Anrella, ei deja părăseau veranda. Trecură vâjâind, două minute mai târziu, în două automobile hodorogite. Anrella se încruntă la Craig. - Din punct de vedere psihologic povestea a fost total greșită, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
din tren i se pare că trec arborii din câmpie, așa și nouă ni se pare că trece timpul. În realitate nici arborii, nici timpul nu trece, noi suntem acei ce trecem. Timpul e veșnic același, asemenea lui și în repaos etern ca și spațiul. 2. De multe ori dorim a schimba o grijă mică, prezentă, pen-tru alta, deși mai mare, dar îndepărtată. 3. A tălmăci existența lui Dumnezeu e a avea pentru fiecaretălmăcire o altă noțiune de Dumnezeu; a tălmăci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care lega testiculele sale și aparatul ovarian hipertrofiat. Canalul fusese astupat, aproape sclerozat, dar, printr-un capriciu al naturii, el se deschisese din nou Într-un moment În care organele sale genitale de sex opus intraseră de multă vreme În repaos. Hormonii masculini pompați din când În când prin canal reușiseră Însă să se activeze Încetul cu Încetul, astfel Încât ovarele sale stafidite Își reveniră la forma lor inițială, dând naștere la un ovul. Unii medici puseseră În calcul aici forța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rodul florilor primăverii. Într-o joi am făcut un drum pe la Silivri-Capù, dincolo de zidurile împăratului Constantin, ca să vedem mănăstioara Balâclî, unde a făcut popas întru suferințele sale de dragoste Alecu Ruset, eroul meu din Zodia Cancerului. Vineri era zi de repaos a osmanlâilor. Sâmbătă am petrecut câteva ceasuri admirând, ca să zic așa, muzeul Seraiului Vechi. Mai mult magazie de vechituri decât muzeu. Însă noi ne împăcam mai bine cu neorânduiala și cu neprevăzutul lui. Având în mine viziunea proaspătă a comorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de mâine... Altă realitate. Cum, de la un etaj Se vede Autouri Și-o lume micșorată. Cum recompare Junia În cârciume igrasioase. Amici, Cadențe De târziu orologiu... O haină, pe gust, Să părăsim Necunoscutul Leviathan. * ESTETIC URBAN Orașul seara... Șantiere în repaos. Și firme scrise Din becuri înstelate. Orașul seara... Pe o piață Cu sclipiri de fier Claxon, armonic, a sunat. Foburgul Cu bachice dorinți, Și cugetări De opere văzute, Orașul seara... Din statica uitării, - Destul frumos, Destul departe. * MERIDIAN Sezonul verii
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
sale se mândreau mai tare cu munca lor. Singurul angajat care-i dădea motive de îngrijorare era unicul bărbat pe post de curvă, Gilles Priape. Era prea leneș pentru dimensiunile lui. Iocasta știa că bărbaților le sunt necesare perioade de repaos mai lungi decât femeilor, dar îl suspecta pe monsieur Gilles că se prefăcea bolnav. înțelegeți, Gilles era tot o problemă de specializare: Gilles era singurul care practica artele amorului masculin și de aceea era obligat să recurgă la versatilitate. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
trăsăturile, sau se ducea la baie, deschidea robinetul, apropiindu-și fața de oglindă. Chipul său ușor buhăit Îl atrăgea ca un abis fără fund, absorbindu-i gândurile cu forța cu care vidul absoarbe bucățele de materie aflate Într-un relativ repaos. Scrutându-și chipul, trupul său se Înfiora de frig, acoperindu-se de broboane de sudoare. Nu-l deranjau atât firele albe apărute la tâmple, cât cearcănele de la ochi și cuta de la rădăcina nasului. Dincolo de chipul său Îl privea un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un fel de rezonanță, o mulțime de alte frunze cocoțate pe copacii stând drepți, undeva dincolo de geam, care Începeau să se zbată, vuind și Îndoindu-se până la pământ, ca și cum ar fi fost cuprinși de o furtună. Hotărât lucru: starea de repaos absolut nu exista În univers. Însuși Creatorul, În momentul procreării, când intra În transă, nu reușea să oprească din mișcare, fie și doar pentru o clipă infimă, decât o mică parte din sentimentele și gândurile ce-I animau conștiința. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rându-i, de o parte din lumea lui interioară, care-i atârna Înlăuntru ca un reziduu, creând, Într-un alt spațiu, aflat undeva În preajma sa, o lume paralelă, potopită de gândurile sale. Deocamdată trebuia să se mulțumească Însă și cu repaosul relativ pe care ți-l conferă trecerea din starea de om În starea de copac. Trebuia Însă, prin intermediul voinței, să țină frunzele În nemișcare, altfel exista riscul ca ele, tot mișcându-se pe ramuri, să se transforme, din pricina unor influențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de împerechere, fie ea consfințită de lege, timp și obicei. Nu! Mini nu-și putea deloc închipui mobilul dramei - și, totuși, palpitul și mirosul de came crudă rămăsese în nările ei fine, care căutau zadarnic să dovedească urmele adevărului. In repaosul de după-amiază, Mini se bucurase de răcoarea odăiei cu divanuri pentru ea singură și, în adevăr, adormise ca o biata părăsită, visând frigări uriașe și brațele albe și musculoase ale Lenorei, frîngîndu-se în aer, desprinse de trupul zvârcolit. Ciudat! Visase
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
culori, imagini decât idei. Asupra percepției noaptea lucrează deosebit ca ziua. Mai cu seamă noaptea asta fină, imaterială, nici luminoasă, nici obscură. Gânduri care altădată ar fi fost precise se estompau. Nu era totuși o stare de oboseală care cerea repaos, era o beatitudine ce înlătura sforțarea cugetărei ca prea dură. Impresiile tari, pe care le-ar fi avut despre cele auzite, se diluau. Ca printr-o oglindă aburită, trecu imaginea lui Mika-Le, așa cum o văzuse ultima oară la un dejun
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cei mari, nici cu cei mici. Nu-și găsea atitudinea și asta îi făcea viața nesuferită. N-a mai vrut să urmeze. S-a decis să intre în Seminar la Viena. Simțea vocațiunea. Dar până la finele anului, cum doctorii prescriau repaos fizic și moral, monseniorul a avut buna idee să-1 trimită excepțional să asiste la unele cursuri la Notre-Dame. Maica superioară era buna sa prietenă. . . . Cu fetele, nepotul era tot așa de timid, dar cel puțin nu mai era tachinat. Alesese
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]