6,752 matches
-
decît unul de eficacitate. El permite eliminarea soluțiilor neeficace, dar nu ne spune nimic în privința alegerilor între mai multe soluții eficace, ce se disting printr-o repartiție diferită a bunăstării între indivizi. Or, analiza economică este incapabilă de a defini repartiția "bu-nă", exceptînd un criteriu obiectiv de dreptate. Optimul social fiind, deci, indefinibil a priori, s-ar dori căutarea procedurilor democratice de decizie care să reușească agregarea preferințelor indivizilor, pentru a deduce din ele alegerile colective. Dar teoria alegerilor publice demonstrează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
din moment ce există distorsiuni inevitabile în anumi-te sectoare, trebuie, în general, noi distorsiuni corectoare în celelalte sectoare, pentru a ține seama de costul de oportunitate pentru colectivitate. 4.2.2. Imposibila definire a unui optim social 4.2.2.1 Problema repartiției bunăstării Analiza economică încearcă deci să identifice condițiile unei alocări eficace a resurselor și necesitatea unei intervenții publice pentru restaurarea eficacității în caz de neajunsuri ale piețelor. Dar pentru căutarea maximului de eficacitate (în sens paretian) nu este suficient a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
plus, permite eliminarea alegerilor evident ineficace, ca și cazurile în care este încă posibil să ameliorezi bunăstarea tuturor sau bunăstarea cutărui sau cutărui individ, fără a o deteriora pe a celorlalți. Dar, odată eliminate alegerile ineficace, rămîne de realizat justa repartiție a bunăstării între indivizi (sau grupuri de indivizi). O teorie eco-nomică ghidată de căutarea alocării eficace a resurselor nu poate răspunde la această chestiune, și aceasta pentru că îi lipsește un veritabil criteriu al optimului social, sau al justiției sociale (Fata
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
imposibilitatea determinării alegerilor publice optime nu poate fi rezolvată decît adăugînd modelului microeconomic o funcție a utilității colective, sau a bunăstării sociale (F.B.S.). Această funcție, desemnată în mod obișnuit prin litera W (de la welfare = bunăstare), reprezintă preferințele colectivității referitoare la repartiția bunăstării între indivizi. W este funcție de utilitatea (satisfacția) fiecăruia dintre cei n indivizi ce compun societatea: W1,W2 (U1,U2,...,Un) Frontiera lui Pareto Această funcție operează un clasament între toate repartițiile posibile și se traduce grafic prin curbe de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de la welfare = bunăstare), reprezintă preferințele colectivității referitoare la repartiția bunăstării între indivizi. W este funcție de utilitatea (satisfacția) fiecăruia dintre cei n indivizi ce compun societatea: W1,W2 (U1,U2,...,Un) Frontiera lui Pareto Această funcție operează un clasament între toate repartițiile posibile și se traduce grafic prin curbe de indiferență colectivă, care au aceleași proprietăți tehnice ca și curbele de indiferență individuală studiate. Potrivit figurii, există o infinitate de curbe de indiferență colectivă, de tip W1, W2 sau W3. Statul este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
medie ponderată a utilităților individuale, cine va defini ponderea atribuită fiecărui individ și pe baza cărui criteriu? În lipsa unui răspuns obiectiv la această întrebare, teoria eco-nomică rămîne incapabilă să definească o soluție unică și socialmente optimală de îndată ce se pune problema repartiției bunăstării. Teoremele lui Kemp, Ng și Parks implică de altfel faptul că conținutul teoretic necesar al F.B.S. este fie imposibil, fie inacceptabil. O F.B.S. democratică este imposibilă, dacă ea presupune indivizi capabili să dea o valoare cifrată nivelului lor de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
decît de elemente cantitative, bunăstarea individuală nedepinzînd decît de acumularea de bunuri și servicii cuantificabile. Dar dacă este imposibil de măsurat și de comparat bunăstarea indivizilor, nici un calcul nu permite efectuarea unui oarecare arbitraj și determinarea soluțiilor la problemele de repartiție. Singură funcția preferințelor unui dictator permite tranșarea problemei și deschiderea către alegeri publice coerente. Dar această soluție este pe cît de posibilă, pe atît de inacceptabilă. Astfel, pista deschisă de Bergson și Samuelson are meritul de a atrage atenția asupra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
deschiderea către alegeri publice coerente. Dar această soluție este pe cît de posibilă, pe atît de inacceptabilă. Astfel, pista deschisă de Bergson și Samuelson are meritul de a atrage atenția asupra necesității de a introduce judecăți de valoare colective în privința repartiției. Dar ea nu rezolvă cu nimic problema indeterminării teoretice a optimului social. De aceea sunt necesare criterii sau alegeri pur politice, iar aceste alegeri nu pot fi guvernate doar de criteriul eficienței (criteriul lui Pareto), nici prin vreo definiție a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
germană, Robert Musgrave, este cel care a propus o tipologie a funcțiilor eco-nomice ale Statului, astfel: Funcția de afectare, de alocare a resurselor. Se referă mai ales la producția de servicii noncomerciale ale administrațiilor, cu puternic impact colectiv; Funcția de repartiție, care răspunde unor considerații etice și politice. Este vorba despre repartiția veniturilor și patrimoniilor, care generează, desigur, mecanisme comerciale; Funcția de reglare, ce oferă Statului posibilitatea și responsabilitatea de a acționa conjunctural, de a asigura așa-numita reglare sau stabilizare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
funcțiilor eco-nomice ale Statului, astfel: Funcția de afectare, de alocare a resurselor. Se referă mai ales la producția de servicii noncomerciale ale administrațiilor, cu puternic impact colectiv; Funcția de repartiție, care răspunde unor considerații etice și politice. Este vorba despre repartiția veniturilor și patrimoniilor, care generează, desigur, mecanisme comerciale; Funcția de reglare, ce oferă Statului posibilitatea și responsabilitatea de a acționa conjunctural, de a asigura așa-numita reglare sau stabilizare macroeconomică, un cadru în care, prin politici specifice, principalele variabile macroeconomice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
un joc cu sumă nulă. Dacă se consideră jocul social cu sumă pozitivă, deci că toată lumea poate cîștiga, chiar dacă unii mai mult și alții mai puțin, atunci perspectiva se lărgește. Abordarea în termeni de reglare autorizează recunoașterea cazului în care repartiția poate fi stabilită în detrimentul salariaților. Și aceasta în condițiile în care economia brută a societăților nu acoperea amortismentul, adică singura sursă de reînnoire a echipamentelor uneori. Exigența eficienței a început să prevaleze asupra celei a echității. În măsura în care recunoaștem faptul că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
reținut? Tradiția europeană este foarte departe de ceea ce se întîmplă în Statele Unite, de exemplu. Iată o preferință stucturală, ce ne arată actualitatea acestei noțiuni durabile cum e cea de solidaritate, chiar dacă ea a glisat din sfera producției în cea a repartiției. Dar chiar această glisare însăși devine purtătoarea unei noi dinamici naționale, cu scopul de a răspunde unei a doua sfidări, cea a marjelor de manevră în lupta de concurență la nivelul economiei mondiale. Pentru că numai făcînd explicit modelul de solidaritate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
că nici un element de rigiditate nu limitează raționamentul pur utilitarist al locuitorilor. Suntem deci în prezența unei ipoteze nerealiste, dar totuși pertinente, căci dincolo de aspectul caricatural al raționamentului descris, problema este reală. Pentru a ne convinge, este suficient să urmărim repartiția populației și a produsului intern brut între regiunile unei țări, cum sunt Franța, Italia sau Spania, dar nu numai. Polarizarea va apărea imediat de o manieră evidentă. Altfel spus, e bine să evităm să aruncăm prea repede ipotezele irealiste. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cazuri, rare, în care o colectivitate reușește să-și crească cîmpul de acțiune, mai ales prin fuziuni de localități, ceea ce se întîmplă cel mai frecvent e de altă natură. Conform cu principiul subsidiarității, ce capătă aici numele de "federalism fiscal", o repartiție coerentă a producției și a finanțării bunurilor colective se va introduce. Bunurilor publice locale de diferite tipuri le vor corespunde colectivități mai mult sau mai puțin extinse. Astfel, fiecare localitate va trebui să-și clarifice patrimoniile, drumurile și limitele teritoriale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
actualizată de cîte ori este nevoie. 6.5.2.3. Chestiunea transferurilor internaționale Cu noțiunea de federalism fiscal, adică adecvarea dintre nivelurile de finanțare și cele de producție a bunurilor colective, dispunem de o explicație sumară, dar destul de robustă a repartiției sarcinilor între administrațiile publice și, dincolo de aceasta, putem chiar anticipa pro-babilele evoluții din domeniu, în funcție de efectele de debordare. Dezvoltarea comunităților urbane, a comunităților de comune sau de sindicate intercomunale cu vocație unică sau multiplă sunt ilustrări în acest sens. Acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cîțiva în anii 1970 era un mit foarte costisitor. El ar fi obligat fie la constrîngeri foarte puternice în privința redistribuirilor, punînd în cauză fundamentele democratice ale societăților liberale, fie, ca în societățile feudale, la agravarea disparităților actuale în termini de repartiție a veniturilor. Creșterea, chiar modestă, are din contra avantajul de a oferi marje de manevră în materie de repartiție, lăsînd mai multe grade de libertate indivizilor. Dar aceasta necesită, în contrapartidă, mutații permanente în structura ocupării, care au un serios
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
redistribuirilor, punînd în cauză fundamentele democratice ale societăților liberale, fie, ca în societățile feudale, la agravarea disparităților actuale în termini de repartiție a veniturilor. Creșterea, chiar modestă, are din contra avantajul de a oferi marje de manevră în materie de repartiție, lăsînd mai multe grade de libertate indivizilor. Dar aceasta necesită, în contrapartidă, mutații permanente în structura ocupării, care au un serios impact asupra repartiției regionale a bogăției naționale. Ocuparea într-o ramură de activitate evoluează într-adevăr, durata de muncă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Creșterea, chiar modestă, are din contra avantajul de a oferi marje de manevră în materie de repartiție, lăsînd mai multe grade de libertate indivizilor. Dar aceasta necesită, în contrapartidă, mutații permanente în structura ocupării, care au un serios impact asupra repartiției regionale a bogăției naționale. Ocuparea într-o ramură de activitate evoluează într-adevăr, durata de muncă menținîndu-se constantă, după cum evoluează pro-ducția și productivitatea. Toate activitățile în care productivitatea crește mai repede decît cererea sunt condamnate la pierderi în termeni de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
în anumite zone, al căror dinamism introduce în declin alte regiuni învecinate. O societate terțiară este, deci, contrar opiniei curen-te, ca și societatea industrială la începutul secolului al XIX-lea, o societate cu tendințe inegalitare din punctual de vedere al repartiției individuale a veniturilor, ca și din punctual de vedere al repartiției regionale a producției de avuție. Internaționalizarea economiilor este, într-o primă analiză, un mijloc de a lupta împotriva inegalităților din interiorul unei națiuni. Într-adevăr, specializarea, sau diviziunea internațională
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
învecinate. O societate terțiară este, deci, contrar opiniei curen-te, ca și societatea industrială la începutul secolului al XIX-lea, o societate cu tendințe inegalitare din punctual de vedere al repartiției individuale a veniturilor, ca și din punctual de vedere al repartiției regionale a producției de avuție. Internaționalizarea economiilor este, într-o primă analiză, un mijloc de a lupta împotriva inegalităților din interiorul unei națiuni. Într-adevăr, specializarea, sau diviziunea internațională a muncii, permite obținerea celui mai bun preț acolo unde produsele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
4.2.1.2. Efectele externe (externalitățile) 168 4.2.1.3. Bunurile colective 170 4.2.1.4. Teoria optimului de rang secund 172 4.2.2. Imposibila definire a unui optim social 173 4.2.2.1 Problema repartiției bunăstării 173 4.2.2.2. Funcția bunăstării sociale 174 4.2.2.3. Teoremele imposibilității ale lui Arrow și Sen 177 4.2.2.3.1. Teorema imposibilității a lui Arrow 178 4.2.2.3.2. Teorema imposibilității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Ion Buzași Absolvind filologia bucureșteană în 1951, Radu Petrescu, împreună cu viitoarea lui soție Adela, colegă de facultate, solicită și primesc o repartiție îndepărtată într-un sat din fostul raion Bistrița, (Petriș), regiunea Rodna - azi județul Bistrița-Năsăud, iar Adela în satul Dipșa. După un an, ambii vor fi transferați la școala Elementară din Prundu-Bârgăului, unde vor profesa încă doi ani, între 1952-1954. Puțini
Radu Petrescu văzut de un elev al său by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7847_a_9172]
-
fericire al familiei mele, dar și al oamenilor din jurul meu mi-au dat multă încredere că voi face față exigențelor pe timpul celor patru ani de studii în SUA”, scrie hotstory.ro. Acum, România o așteaptă cu gradul de sublocotenent și repartiția în armata națională.
O româncă a absolvit West Point, școala de militari din SUA by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78572_a_79897]
-
într-un stat contractant se obișnuiește că beneficiile unui sediu stabil să fie determinate prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părți componente, nici o dispoziție a paragrafului 2 nu împiedică acest stat de a determina beneficiile impozabile în conformitate cu repartiția uzuală; metodă de repartizare adoptată trebuie, în orice caz, să fie - ca rezultat - în concordanță cu principiile enunțate în prezentul articol. 5. Nici un beneficiu nu se poate atribui unui sediu stabil numai pentru faptul că acest sediu stabil cumpăra bunuri
DECRET Nr. 254 din 10 iulie 1978 pentru ratificarea unor tratate internaţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106527_a_107856]
-
un stat contractant se obișnuiește că beneficiile unui sediu permanent să fie determinate prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părți componente, nici o dispoziție a paragrafului 2 nu împiedică acest stat contractant de a determina beneficiile impozabile în conformitate cu repartiția uzuală; metodă de repartizare adoptată trebuie, în orice caz, să fie - ca rezultat - în concordanță cu principiile cuprinse în prezentul articol. 5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpăra produse
DECRET nr. 389 din 27 octombrie 1977 pentru ratificarea unor tratate internaţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106512_a_107841]