478 matches
-
cum continuă să-i crească părul și unghiile" (Cu spatele). II Practicant dezinvolt al versului liber, "anecdotistul" cu mască neclintită, totdeauna calmă, era în fond un moralist reținut, un veghetor perspicace la care lumea-spectacol însemna Timp, Viziune, Perspectivă în alternanțe repetabile. Puse în clar, în notații directe, vehiculate în rostire sistematic-colocvială, pretextele poetice tipice obiective câștigă prin voioșie și montaj. Linia frazeologică intenționat naivă, repetarea serială a ideii-nucleu, discursul în genere toate țin de o regie a oralității. Nu o dată, discursul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
motivația că: "Un cântec frumos pentru copii poate apăra în viitor o patrie..." Până târziu, întoarcerile lui în copilărie, în concretul miraculos, se vor constitui în suculente etape fabulatorii; creatorul în plină maturitate abordând acum probleme grave, vorbind de alternanțe repetabile, de tristeți și înfrângeri, se redresează etic apelând la memoria vie a vârstei paradisiace. Prin "întoarcerea la izvoare", Mihai Cimpoi definea concis fenomenul basarabean de sfârșit de veac al douăzecilea; se contura un risorgimento global, destinat să dea aripi ființei
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
determine potențialele mai mari sau mai mici de decepții și de satisfacții ce caracterizează diferitele achiziții de pe piață. Astfel, Hirschman notează că „bunurile cu adevărat perisabile” (băuturile și mâncarea) au o trăsătură remarcabilă, și anume faptul că procură plăceri intense, repetabile la nesfârșit, rămânând, în același timp, deosebit de rezistente la decepție. În schimb, numeroasele bunuri de folosință îndelungată (centrale termice, dotări pentru baie, frigidere etc.) sunt eminamente propice decepției prin aceea că nu prilejuiesc plăceri decât în momentul cumpărării sau la
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
repetabilitate, rutina și diversificarea lucrărilor? 2. Prin ce se caracterizează judecățile și deciziile proprii, În cursul acțiunii sau Îndeplinirii Îndatoririlor și responsabilităților postului? III. CERINȚE FIZICE a) Monotonia 1. Care dintre următoarele condiții ale postului sunt cele mai adecvate? operații repetabile, cu câteva ocazii de a conversa, evitându-se astfel monotonia; ciclul de repetare este scurt (până la 5 cicluri/minut), monotonia combătându-se prin diversificarea activităților fizice și intelectuale; ciclul de repetare este lung, necesitând o atenție vizuală mărită și activități
Potențialul uman al firmei. Asigurare și utilizare by Petru Radu () [Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
linie; lumină; margine; al meu; lîngă mine; mîncare; moment; monotonie; morcov; negru; nemuritor; neschimbat; nesfîrșit; noi; non-stop; nou; obicei; ca de obicei; ogradă; optimism; ordinar; oricum; perpetuu; perseverență; persistent; plecat; plictisitor; probleme; proetern; putere; rar; rareori; relații; repede; repeta; repetă; repetabil; repetare; respect; respectiv; responsabilitate; sat; scurt; sectoare; serviciu; soare; speranță; student; sunet; tare; telenovelă; timpul; cu tine; toată viața; tot; pentru totdeauna; trece; trist; univers; vara; veac; pe viață; cu voi; vorbește (1); 788/180/67/113/0 merge: repede
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
valoarea contractului va fi rata lunară multiplicată cu 48 (în acest caz se face o planificare multianuală și este necesară obținerea acordului ordonatorului principal de credite). 4) În cazul în care avem de-a face cu un contract de furnizare repetabil, care trebuie reînnoit, atunci: − dacă se cunoaște valoarea unui contract din anul precedent, valoarea contractului va fi egală cu valoarea din anul precedent ajustată și actualizată; − dacă se cunoaște valoarea unui contract similar, valoarea contractului va fi valoarea contractelor similare
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
de exploatare monetare Observație: Atenție la veniturile și cheltuielile de exploatare cu caracter excepțional, legate de amenzi și penalități (încasate, respectiv plătite), precum și legate de vânzările de active imobilizate! În cazul în care scopul analizei este de a identifica rezultatele repetabile în viitor, o parte dintre acestea nu vor fi luate în considerare. În cazul în care scopul analizei este pur și simplu de a calcula indicatorii la acest moment, aceste venituri și cheltuieli cu caracter excepțional vor fi luate în
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
nivelul unui anumit exercițiu financiar, acestea merită luate în considerare în calculul excedentului brut de exploatare, dat fiind faptul că sunt venituri încasabile, respectiv cheltuieli plătibile. Pe de altă parte, cea mai mare parte a acestora nu au un caracter repetabil, respectiv nu există motive pentru a anticipa înregistrarea acestui indicator și în viitor. Din acest motiv, în cazul în care se dorește efectuarea unei analize pentru realizarea unei prognoze consistente cu realitatea, indicatorul merită corectat, eliminând influența acestor aspecte cu
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
miniatură este considerată a fi locul unde se închipuie melodrame ale disperării celor ieșiți la pensie, parcursul dramatic reușește a înfășura metaforic și acest obiect teatralizant: acolo revine la viață lumea de fantoșe din timpul care s-a scurs deja, repetabil într-un mod neverosimil, spectacular. Protagoniștii recunosc faptul că scenele nu sunt altceva decît morminte, cimitire de personaje care au rămas împrăștiate peste tot, iar cei care trăiesc prezentul orbecăie printre aceste umbre ca printr-o atmosferă încărcată de sunete
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ca timp sacru, și sărbătoarea, ca spațiu de manifestare a sacrului, pun în ordine cosmică lumea profană: "prin natura sa, Timpul sacru este reversibil (...), este, de fapt, un Timp mitic primordial readus în prezent (...). Timpul sacru este (...) mereu recuperabil și repetabil (...), acest timp nu curge că nu este o durată ireversibilă. Este un Timp ontologic prin excelență, "parmenidian", mereu egal cu el însuși, nu se schimbă și nici nu ia sfârșit (...); în sărbătoare se regăsește prima apariție a Timpului sacru, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Adrian Păunescu: Când ducem pâinea la gură, n-o ducem, știți și voi,/ Numai spre gura noastră, ci spre gura părintelui flămând... La ora mesei, se aud și mormintele mâncând." Există o modificare a sensibilității publicului larg la poezia civică "Repetabila povară" este traducerea fidelă a spiritului epocii, o dezbatere lirică pe care A. Păunescu o realizează estetic, integrând-o patosului cetățenesc al perioadei noastre. Poeții cântă Patria și Partidul din perspectiva actualului: "Tulburătoarea mea materie/ partid,/ ești tu,/ din tine
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
umile și latura imensă a temelor comune"8. Viața este receptată diferit de la individ la individ sau chiar la același individ percepția depinde de unghiul de vedere în care se așează ("Unghi"). Alteori, lumea este văzută ca un univers închis, repetabil, ca în poemul "Roata". Atât în "Poeme", cât și în "Moartea ceasului", Sorescu încearcă o lirică reflexivă, într-o formulă inedită și o interpretare cu totul particulară, pentru a dezvălui adevărul, nemurirea, angoasa, plictisul. Asistăm la o redimensionare a majorului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
întunecată de pământ și luminată de cer; între cele două realități se află un "glassvand"--intrarea separată între frumos și urât. Lumea este o arenă în care " Nemișcarea este/ pândă,/ Mișcarea salt." ("Unde"). Sentimentul de monotonie, de viață banală, infinit repetabilă, apare și în poemul "Întrebare": "Dumnezeule, toate zilele au fost/ Nu ne-a mai rămas nici o zi/ Nouă și totuși, până să înțelegi adevăratele relații dintre lucruri va trebui să mori ("Pantomimă'). lata câteva concluzii care ne trimit iar la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
facil, într-un limbaj prea direct și fără podoabe. Adrian Păunescu "Ultrasentimente", E. P. L.,1965; "Mieii primi", Editura Tineretului,1966; "Fântâna somnambulă", E. P. L.,1968; Istoria unei secunde", Editura Cartea Românească, 1971; ed. II, 1972; "Viață de excepții", Albatros, 1971; "Repetabila povară", Scrisul Românesc, 1974. Așa cum s-a mai spus, Adrian Păunescu descinde din Macedonski, cu un vers larg, hugolian. După alți critici, poetul se apropie mai mult de generația lui Geo Dumitrescu decât de cea interbelică, deși este semnalată și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
toată firea, oameni într-un moment istoric, "noi" care reprezentăm patria ("Ieșirea din sobă"). Noi suntem muzeul ce nu-și mai ajunge/ tablouri cețoase și busturi nătânge/ lucrează un pictor/ sub ceața de sânge." Cu cât înaintăm în volumele următoare, "Repetabila povară" și celelalte, nota de reflexivitate se adâncește, poetul devine mal clar, mai sensibil, călător printre meandrele valorilor, care dau sens existenței, (speranța, adevărul, sublimul, harul de-a spune, de a te îndoi, de a fi prezent, de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sublim al ființelor alese: Am auzit infernul, fiți pregătiți,/ la întoarcere/ se va mai auzi odată/ ca o redeșteptare a unui stejar/ ce a căzut odată/ și acum se adună de peste tot,/ din toate obiectele în care a fost transformat." "Repetabila povară" reînvie în parte probleme existente și în volumele anterioare îmbogățind registrul liric printr-o mai accentuată pondere civică, dar comunicând și o anumită nostalgie, un profund sentiment al iubirii ajuns ca în "Mirabila sămânță" la amiază, la maturitate. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
comunicând și o anumită nostalgie, un profund sentiment al iubirii ajuns ca în "Mirabila sămânță" la amiază, la maturitate. Dacă "Smulgerea din părinți" aduce un sentiment ușor nostalgic, al desprinderii din părinți, fără reușita de a-și depăși condiția, poemul "Repetabila povară" acuză conștiința declinului, a propriului nostru declin: Ca povară îi simt și ei știu că-i așa, până când și ei vor începe a simți/ că povară simțim pentru-ai noștri copii!". Poezia se realizează într-o incantație liturgică în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dependență de matca femeiască/ Și, tresărind molatic tot genul feminin.". În ciclul " De ce" este preocupat de artă, de poezie, "Iar cântecul să fie bătut în cuie fiindcă/ de el depind prea multe, și bocet și lozincă" ("Trădătorul cântec ambiguu"). Volumul "Repetabila povară" cuprinde și un ciclu de versuri de dragoste; dragoste, contrar temperamentului, calmă, atunci când ea trăiește din amintire, dar spectaculoasă, explozivă, de o senzualitate eruptivă, când este determinată de trăirea imediată: "Tu trebuie, iubito, să știi aceste mâini/ O și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de campanie), Contemporanul, 1974, nr. 47. Poezia "stări de foc", (Dumitru Popescu "Gustul sâmburelui"), Contemporanul 1974, nr. 51. "Poezia patriotică" (Șt. Aug. Doinaș "Papirus și Gr. Hagiu "Zenit de anotimpuri", Contemporanul 1974, nr. 53. "Norocul nostru-i țara..." (Adrian Păunescu "Repetabila povară"), Contemporanul, 1975, nr. 10. "Din iarba ta mă-nalț" (Al. Andrițoiu " Pe drumul meu" culegere selectivă și "Aur" apărute simultan) Contemporanul, 1975, nr. 18. "Asimilare monocordă" (Radu Cârneci "Heraldica iubirii") Contemporanul, 1975, nr. 35. "Starea poeziei" lui Nichita Stănescu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
asimilate unor mașini orologiul, mași-na cu aburi și ne punem întrebări privind modul de funcționare a mașinii. Mod de funcționare înseamnă repetiție; ne limităm, deci, la concepția aristotelică, după care "nu există altă știință în afară de cea a generalului". Generalul este repetabilul, experiența pe care o putem reproduce. Dar odată cu Schrödinger, care se plasează și el în cîmpul termodinamicii, apare o nouă întrebare. Lucrarea sa clasică se numește What is life? (Ce este viața?). Nu mai e vorba despre un mod de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
să depășească aparenta contradicție dintre tipologie și particularitate prin faptul că, urmând imperativul veridicității, înfățișează faptele în toată complexitatea lor fără a mai fi unilateral în sens exemplar, precum clasicismul -, dar accentuând de fiecare dată un aspect particular dominant, uniform repetabil, care-i permite să promoveze tipicul. În realism dispar atât situațiile în prealabil paradigmatice cultivate de clasicism, cât și eroii excepționali ai romanticilor, iar în locul lor apar "feliile de viață", aspectele cotidiene, personajele banale și anonime. O dată cu romantismul, care nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în vedere o singură întemeiere, revoluționară, menită să așeze definitiv filozofia pe făgașul științificității, în timp ce "autoîntemeierea" filozofiei în viziunea lui Dilthey presupune reluarea acestui proces o dată cu fiecare autor de Weltanschauung, ceea ce ne determină să o numim o filozofie a hiatusului repetabil. Ea apropie filozofia de artă, întrucât filozoful, ca și artistul, își creează un univers propriu, unic și ireductibil la altul. (Vezi și IV, 5, unde vom prezenta modelele aflate de originea celor trei perspective filozofice.) Însuși faptul că reformatorii n-
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
oferi "o perspectivă individuală asupra lucrurilor, o privire asupra întregului dintr-un anumit punct de vedere"173. De aceea, conținuturile ei rămân discontinui și în acest sens am afirmat că filozofia ca viziune despre lume este o filozofie a hiatusului repetabil (vezi II, 2). Fiecare sistem exprimă o singură soluție filozofică; fiecare sistem e "parte a unei totalități" (iar "întregul adevăr" se află doar în totalitate), fiindcă fiecare parte, "prin limitarea ei, trimite la corelația teleologică de care este condiționată". Filozofia
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și a lumii". Chiar și din această consubstanțialitate se poate vedea că discontinuitatea nu afectează și conceptul, forma filozofiei ca Weltanschauung; ea exprimă și conservă identitatea filozofiei în genere. Prin urmare, când ne-am referit la o filozofie a hiatusului repetabil, nu am vizat în nici un caz acest concept generic, ci numai ilustrarea lui prin diverse Weltanschauungen. Căci nu "esența" filozofiei" e supusă schimbărilor, ci doar ceea ce ne propune fiecare sistem filozofic în parte. Sub aspectul formei, lucrurile stau deci cu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Frumosului în absolut și 3) știința despre absolut ca sistem filozofic" (ibid., p. 18). 61 Ibid., p. 67. 62 Cf. ibid. 63 Ibid. 64 M. Florian, Recesivitatea..., II, p. 367. 65 L. Blaga, Despre conștiința filozofică, p. 112. Această expresie ("repetabilul tact de trei al tezei, antitezei și sintezei" la Hegel) am găsit-o folosită înaintea lui Blaga de către Erich Becher (Geisteswissenschaften und Naturwissenschaften, p. 133). 66 H. Schnädelbach, Philosophie in Deutschland..., p. 67. 67 Ibid. 68 Ibid., p. 68. 69
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]