565 matches
-
și limbajul arhaic specifice documentelor de la începutul veacului al XIX-lea și animat, parcă, de îndemnul pe care anticul poet Horațiu i-l adresa lui Leuconoe, de a trăi din plin bucuria clipei (Carpe diem), Leonid Boicu a compus la repezeală o „neașteptată, dar admirabilă delă”, având ca pretext tocmai vizita acelui „podghiaz de lefegii moldo-valahi, cari au tăbărât în Țara Nemțască, mare pagubă pricinuind cămării dumisale dascălului Miron ot Boroaia”. Episodul, invocat cu pioasă aducere aminte și de profesorul Gh.
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mărginiți cum suntem, ne raportăm doar la timpul personal, ca și cum ar fi o achiziție sau un „bun” privat. Neputând să ne proiectăm la o temporalitate mai largă, cosmică, divină, intrăm rapid În criză și ne apucă amețeala. Ne mișcăm la repezeală, sorbim timpul pe nerăsuflate, Îl maximizăm, facem mai multe decât ne permit limitele lui. În acest fel, Îl deteriorăm, „ieșim” din timp sau ne „păcălim” prin fabricarea unor iluzii ale eternității (confecționăm strategii de prelungire a vieții, de perpetuare a
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
sfori trecute prin niște găuri și care se putea agăța la curea sau de încheietura mîinii. Aceste table fiind ceruite, se putea scrie pe ele cu un cuțitaș și apoi șterge. Erau ideale pentru școlari ori neguțători, pentru alcătuirea la repezeală a actelor personale ori comerciale. Avantajele codexului cu suport vegetal sau animal asupra sulului iudaic sau roman erau considerabile: economia de materie primă (se scria pe ambele fețe). S-a calculat că Numerii și Deuteronomul necesitau 28 de metri de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
simbolice mai vechi pe calea titlurilor. Celui care afirmă sus și tare că noblețea se dobândește numai prin valoarea personală îi rămâne de efectuat truda care să-i permită să nu recurgă zadarnic la aceste artificii pentru a însăila la repezeală silueta unei ființe care să stea pe propriile picioare. 6. Cuvântul scris. Eseurile nu sunt așadar o carte pentru familie, pentru descendenți, pentru prieteni, ci una pentru el însuși, de felul Cugetărilor pentru mine însumi ale împăratului Marc Aureliu - în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Asta înseamnă a se ignora că ea însăși a scris mult, nepublicând nimic tocmai pentru că s-a dedicat filosofului de Bordeaux: a tradus din latină îlimbă pe care a învățat-o singură): Vergiliu, Ovidiu, Sallustius, Tacit; a scris cam la repezeală, poeme închinate pisicuțelor ei, Ioanei d’Arc, LĂonorei, fiica lui Montaigne; a fost în corespondență cu cu un număr considerabil de persoane printre care: Juste Lipse, Francisc de Sales dar și Richelieu, Ana de Austria, Marie de MĂdicis; ia apărarea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu caracter practic (cele mai mari neplăceri în această polemică mi-au venit tocmai de la puținii prieteni), cât și de profunzime. Bocca nu s-a gândit o clipă la ceea ce se pregătea să spună; el a luat energic și la repezeală hotărârea de a spune un lucru universal recunoscut ca fiind evident. Fără îndoială, afirmația că „în Italia se vorbește italiana”, de exemplu, este un adevăr evident, comun, majoritar, consacrat și de netăgăduit. Dar dacă Bocca - cu acel aer al său
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a doua parte începe din nou cu o cerere a lui Sofronios de trecere în revistă (de această însă dată în scris, ceea ce, evident, nu se potrivește cu un dialog) a ereziilor cristologice; acest lucru se face din nou la repezeală, înainte de a se trece la discutarea opiniilor lui Chiril și a actelor conciliului de la Efes. Apoi, în a doua parte, figura lui Sofronios dispare rapid, iar forma nu mai este deloc specifică unui dialog. În fine, așa cum am spus, numai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
festă, să-i fie de învățătură, celui rătăcit. Acțiunea, cu mici variații, se încadrează în câteva scheme. Din felul naiv-burlesc cum sunt numite personajele (Pungășescu patriot, avocatul Fleoncănel ș.a.), se observă că autorul era preocupat să contureze tipuri. Confecționate la repezeală, textele sunt superficiale, cu un aer de improvizație, practicând un umor ieftin, bazat pe facile jocuri de cuvinte. Amuzante totuși, înviorate de un duh ghiduș, ele se vor fi urmărit cu plăcere. Comediograful ia în răspăr fie cusururi și năravuri
LUPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287929_a_289258]
-
a doua parte începe din nou cu o cerere a lui Sofronios de trecere în revistă (de această însă dată în scris, ceea ce, evident, nu se potrivește cu un dialog) a ereziilor cristologice; acest lucru se face din nou la repezeală, înainte de a se trece la discutarea opiniilor lui Chiril și a actelor conciliului de la Efes. Apoi, în a doua parte, figura lui Sofronios dispare rapid, iar forma nu mai este deloc specifică unui dialog. în fine, așa cum am spus, numai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vârste; se impun măsuri metodice, atente în procesul dezvoltării pentru a se putea obține indici superiori în dezvoltarea ei. La această vârstă elevii au înclinații pentru exercițiile de forță, de învingere, cu orientare precisă dar executate de multe ori cu repezeală. Alergarea, deprinderea cel mai larg aplicată, se desfășoară în mod neorganizat; cea organizată solicită un efort mult mai mare. Cu înaintarea în vârstă se observă o tendință de scădere a volumului alergării, lucru ce trebuie remediat prin intervenția profesorului. Se
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
ceasurile petrecute în clasă se consumă într-un epuizant exercițiu de dictare. Pentru mulți profesori, singura armă împotriva absenteismului rămâne temutul catalog școlar. Ca să treacă cu bine de sesiune, studenții sunt obligați să cumpere „cursul” sau cartea „scrisă”, adesea la repezeală, de profesor. La rândul său, sistemul de examinare s-ar impune modificat. Fără îndoială, pasivitatea în care studentul teolog este țintuit oglindește foarte bine vechea pedagogie totalitară inspirată de Anton Makarenko (1888-1939), care nu stimula inteligența creatoare, nici curajul singurătății
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sau alții de nivelul lui! Îmi aduc aminte cum, după ce unul din romanele mele, prin 1937, se epuizase numai la trei săptămâni de la apariție, secretarul editorului respectiv - transmițându-mi plăcuta veste și profitând de emoția mea - mi-a strecurat la repezeală un contract, să-l semnez pentru o nouă ediție, Împreună cu o sumă forfetară, care Însemna cam jumătate din ce mi se cuvenea de fapt. Abia după ce am semnat contractul și am primit banii, abia după ce am văzut cât de repede
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
au făcut cu burțile pruncilor. Ar gâtui-o, așa cum au făcut cu femeile pe care le siluiau. S-ar mulțumi să dănțuiască În jurul unui uriaș autodafeu, așa cum i-au Învățat maeștrii lor din Nürnberg. Și atunci, șoapte, spume șterse la repezeală În colțul buzelor. Să nu observe. Înjurături svârlite În siguranța anonimatului. Trebuiesc ținuți la ochi, ca potăile care latră după uluci bine prinse, să nu scape pe lângă o scândură ruptă și să muște. Până le sosește să plătească așa cum le-
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
unui cartuș pentru pușcă de vânătoare, vârât în încărcătorul unui pistol. Micii noștri strategi de la Centru au nevoie de rezultate rapide și spectaculoase, nu-i așa, pentru a-și câștiga galoanele. Iar noi, după aia, suntem nevoiți să recrutăm la repezeală vreun tip pe care serviciile îl au în vizor de ani de zile. Dar culmea e felul cum a plecat, l-ai auzit cât de drăguț râdea: a, cade bine, luptele izbucnesc în momentul în care oricum urma să plec
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sunt pe aici din belșug, câți vrei. Dar am un prieten care va fi poate interesat de experiența dumitale de medic în Cecenia. O să am un răspuns peste... ăă... să zicem patru-cinci zile. Era legenda pe care o fabricasem la repezeală, împreună cu Șah: medic militar care fugea din Caucaz via Turcia, pentru a ateriza în America. Foarte sumară, avea avantajul să corespundă cu meseria mea de odinioară și să se încrucișeze cu meseria lui Vinner. „Patru-cinci zile“, adică până la întoarcerea colaboratorului
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
BOTEZ-RAREȘ, George Emil (20.IV.1877, Roman - 16.IX.1935, București), traducător și publicist. Este, probabil, fiul natural al Anei Botez. Pentru a-și întreține familia, se apucă de traduceri, lucrate la repezeală, lăsându-se pe mâna unor editori avizi de câștig. A semnat mai ales George B. Rareș, dar în periodice, când nu a uzat de numele real în diverse variante (George Emil Botez, Gh. Em. Botez, Gh. Em. Botez-Galați, G.E.B., G.
BOTEZ-RARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]
-
acel om neînțeles - obsedante, sterile, constatarea că răspunsurile nu depind de mine, că eu în realitate nu eram decât un obiect ce putea fi cu ușurință mutat de ici-colo, o mobilă dinamică, dresată, prevăzută cu un magnetofon și care, la repezeală, în funcție de situație, se întreba cu oarecare neliniște: Ce rol ar trebui să interpreteze acum? De idiot? De surdomut? De indiferent? De înțelept? De dulap? Când zilnic, zilnic de cel puțin un deceniu, mă mint singur, violent, de ce trebuie să mai
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
cu degete, Obon ascunzându-se după degetul arătător, iar Obona după cel inelar. Ceilalți pitici, patru la număr, au întârziat, tot uitându-se după colegii lor, timpul trecea și era de așteptat apariția Reginei întunericului. Miru s-a urcat la repezeală pe Copacul cu flori galbene și s-a pitit în umbra petalelor, iar Mira a călărit Pana fosforescentă, găsindu-și un loc ferit în puful panei. Dumu a ales Ciuperca de coral, iar Dimi a pătruns în tubul Hexacoralului solitar
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
lungă durată. A doua zi de dimineață, puțin după ce comandase un mic dejun american, porție mare, din apartamentul În care era cazat la hotelul Pagoda de Aur, auzi două bătăi scurte În ușă. Room-service? Ce rapizi fuseseră. Își puse la repezeală un halat. Dar când deschise ușa, dădu cu ochii de un bărbat Într-un longyin ponosit, cu șapca albă a angajaților hotelului, dar fără sacoul apretat și mănușile albe. Bărbatul Îi Înmână un pachet mic Învelit În pânză albă. Fără ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că se diminuează cu 25% cuantumul brut al salariilor sau indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută. Marți 29 iunie a fost aprobată, în aceeași zi promulgată la repezeală de președintele țării și publicată în Monitorul Oficial. Ce a urmat? Se știe. Tăieri pe toată linia de unii au ajuns să nu mai aibă ce pune pe masă în fața copiilor flămânzi. Fiindcă tot eram la legiferările pe luna iunie
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
valizelor. Aproape de ora prânzului, simți o foame, teribilă. Se adresă fetei. „Noi nu mai mâncăm nimic astăzi...?” „Chiar ți-e foame...?” „Evident. După cât Îmi aduc aminte, nu am pus nimic În gură nici aseară...” „În cazul acesta să luăm la repezeală o mică gustare, nu de altceva dar, mai e mult lucru de făcut În apartament: nici măcar geamurile de la ferestre nu am reușit să le curăț. Când să se așeze la masă, Atena constată. „Nu avem pâine...” Tony Pavone, exclamă. „De
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
era din parte-i o anume ciudățenie de comportament, potrivit căreia i se părea firească (știam de la mătușă-sa, care făcuse cândva haz) primirea unui musafir de către o femeie (era vorba de ea), îmbrăcată numai într-un capot tras la repezeală peste trupul gol abia ieșit din baie, încins însă - în acoperire completă - cu un cordon strâns bine pe mijloc, neavând nici o importanță că musafirul, fie el și bărbat, era înștiințat, drept scuză, asupra vestimentației grăbite, purtarea fiindu-i decentă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mele, cât și intervențiile Wardei și ale maică-mii l-au determinat să ne ia la plimbare, „fără a ieși din Albaicin“, a precizat el. A așteptat așadar să asfințească soarele, întrucât ne aflam în luna postului, a înghițit la repezeală o supă de linte bine meritată - cât de greu e de ținut ramadanul când zilele sunt atât de lungi! -, apoi ne-a luat cu el spre poarta Steagurilor, unde se instalaseră cu acest prilej negustorii de gogoși fără umplutură, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mă recunoscuse. Ne văzuse adesea împreună și nu se putea înșela. Eram ca paralizat, așteptându-mă să aud un urlet, să fiu ocărât, snopit în bătaie. Dar sora ta n-a țipat. Și-a reluat ștergarul, și-a înfășurat la repezeală trupul, în vreme ce buzele ei schițau un zâmbet complice, apoi a tras-o pe maică-sa, sub un pretext oarecare, într-o altă sală. M-am grăbit să ies, neizbutind să mă dumiresc că eram teafăr. În ziua aceea am regretat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din Sousa! Am murmurat o înjurătură binevoitoare. Îl vezi curând? — Din mai până în septembrie e deseori plecat în călătorie, dar iarna și-o petrece în vila sa dinspre Santa Lucia. Punând mâna pe o foaie de hârtie, am compus la repezeală un mesaj destinat celui ce-mi fusese companion. Și iată că, două luni mai târziu, Abbad sosea în caleașcă la mine acasă, urmat de trei servitori. Propriul meu frate de-ar fi fost și nu m-aș fi simțit atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]