1,438 matches
-
va trebui să lupți să-l ai și să-l ții... - Bine, tati! M-ai convins, dar să știi că nu aștept să mă prindă anul acolo... - De acord, fetița mea dragă, batem palma! Și timpul s-a scurs cu repeziciune. Adevărat, sub aspect profesional, în favoarea ei. Cunoștea aproape la perfecție întregul instrumentar și putea să-l folosească în orice moment, indiferent de ce natură era intervenția. Profesionist recunoscut, meticulos, deosebit de pretențios și conștiincios, doctorul Marinescu o angaja pe Anca în toate
ISPITA (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_3_.html [Corola-blog/BlogPost/364599_a_365928]
-
se temuse de momentul acela, atât de așteptat de ea, izbăvitor. Era deshidratată grozav, căci, de săptămâni, nu mai putea să înghită nimic, nici măcar apă. Când să-și dea sufletul, ceruse un păhărel de rachiu. Îl dăduse de dușcă cu repeziciune, ca și când o zorea cineva, își făcuse o cruce largă și, în timp ce-și dădea sufletul, două lacrimi izvorâseră din ochii larg deschiși, parcă ar fi zis că atâta plâns e de-ajuns pentru ea... Fusese înmormântată cu pompă de
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1454828197.html [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
a descoperit. - Copil rău ce ești, treci la culcare, nesimțitule! Nu trece zi fără să mă superi cu ceva. Asta-i cocină, sau dormitor? Nu poți tu păstra curățenia, orice ți-aș spune eu, se descărca Ioana, în timp ce aduna cu repeziciune resturile lemnoase aruncate aproape prin întreaga încăpere. - Ce vrei, domne, ce ți-am făcut eu! Da’ ce, n-am voie să mă joc? Meșteream ceva, ce știi matale! i-a răspuns băiatul, destul de obraznic și nepăsător, în timp ce-și
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437037406.html [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
rece, implacabilă ale noului despot, președintele Vladimir Putin, societatea rusă este într-o derută puternică, un amalgam de vechi obiceiuri, unele ieșite din matricea rusă, cu altele noi, ce amintesc de fantasmagoriile comunismului recent abolit, peste care se implantează cu repeziciune, nu neapărat în ordinea valorică, tradiții occidentale, în special nord-americane. În acest proces de globalizare, omenirea este amenințată de uniformizare. Realitatea demonstrează că pentru moment valorile naționale nu au devenit perene. De aceea este firesc să sperăm că Rusia, prin
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
adâncimea mării se ridica maiestuos un cerc imens de jar. Înainte de a se despărți de linia infinitului, cercul de foc avea forma unui glob de sticlă incandescentă, așezat peste o lampă de noapte. L-am văzut cum se despărțea cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârșirea cerului. Luna palidă, se pierdea deasupra orașului și era gata să se înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1493037991.html [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
Articolele Autorului Și balaurii se puseră pe strănutat cu atâta foc, încât te înspăimântai auzindu-i. Prima ploaie din Țara Lalelelor începuse cu stropi cristalini și continuă de parcă turna cineva cu găleata. Strănutând, oamenii și animale erau azvârliți afară cu repeziciune din burțile balaurilor. Nu se puteau abține din cauza mirosului de zambile. Singurii care nu aveau nimic, erau îngerii-balauri, căci aroma frumoaselor flori nu-i atingeau. Prințesa Lalelelor, Maria, Ion, fură azvârliți și ei pe pământ, printre primii și Țara Lalelelor
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 by http://confluente.ro/Debut_mihaela_mosneanu_lica_barbu_1391350426.html [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
Te iubesc, Catrinel!”, aceasta a ținut loc de rugăciune celui ce se despărțea de lume și a cântărit mai mult decât aurul lumii, pentru soția actorului, Catrinel Dumitrescu. Mărturisirea a avut valoare de rugă, de juruință și de comoară. Cu repeziciune de gând, ori de fulger, actorul Emil Hossu și-a predat veșniciei lumina spiritului său, iar corpul gol s-a prăbușit pe scenă la „Nottara” în timpul repetiției, cu puțin înaintea începerii spectacolului „Aniversarea”. Publicul venit deja în sală, sau împrăștiat
EMIL HOSSU ...AŞTEPTAT ŞI PRIMIT DE POSTERITATE, DEŞI PREA CURÂND… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1433569480.html [Corola-blog/BlogPost/372466_a_373795]
-
care „evadaseră” - unii înainte de ’89, alții, după. Întrunirea are loc undeva la un hotel de pe valea Prahovei, mai precis în Sinaia, localitate supranumită și Perla Bucegilor. Ajunși la senectute, încep să reflecteze la timpul care s-a scurs cu atâta repeziciune: ”Călătorie în timp, călătorie prin timp... asta e viața, nu?! zâmbi Americanul.” Eroii cărții, în timp ce se înfruptă din delicatesele comandate de amfitrion - Americanul, poartă o conversație colegială, uneori cu picanterii, alteori ajungând pe culmi filosofice și abstracte: „- La urma urmei
SEPTUAGENARII CANTEMIRIŞTI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1406831296.html [Corola-blog/BlogPost/349117_a_350446]
-
acel parfum, îi dădu biletul scris de Lica și, desigur să cumpere flori. — Neapărat trandafiri ca pa vremuri, zâmbi Virgil. Desigur asta era și dorința lui Ștefan, de a repara acea vizită făcută pe fugă. Luna iunie se apropia cu repeziciune. Suntem la sfârșitul lunii mai, își spuse. Ștefan parcurse drumul de întoarcere privind cu nesfârșită încântare frumusețea peisajului. Un verde amețitor încânta ochiul iar mirosul începutului de vară îi umpleau nările, sorbea aerul tare de munte. Zări vârfurile înalte ale
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1454095509.html [Corola-blog/BlogPost/383979_a_385308]
-
a libertății acesteia de a fi), nu fac altceva decât să încalce repetitiv, cu alte cuvinte, “norma” (impusă ca un fel de “secret polichinellic” de către frățiile mediului proxim). Desigur că în acel moment persoana în sine va fi eliminată cu repeziciune în afara câmpului ei existențial, aidoma unui element caraterizat de rebeliune interioară pe urdinișul stupului ocultoid. Prototipul “pionului obedient”, parte activă și integrantă a sistemului matriceal numit simplu grup - pion capabil în cadrul dinamicii de haită să respecte cu necârtire ordinele superioare
ODRASLELE DIAVOLULUI ŞI CONTRAFACEREA ACTULUI DEMOCRATIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_1404825961.html [Corola-blog/BlogPost/349179_a_350508]
-
că este privit în acel fel, omul îi spuse râzând: - Acu Mitre, hai să te duc la Moșu’, să văd și eu dacă-i adevărat că ți-a promis că-ți aduce lemnele pân’ după anu’ nou! Și cu o repeziciune de necrezut, câinii întoarseră sania spre pădure și o luară la goană. În urma ei, nămeții rămâneau dungați și goana câinilor, făcea ca neaua să zboare pentru un moment în sus, ca după aceea să cadă din nou peste tot, revenind
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417558166.html [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
abia venise, și gândul că Veronica și copiii lui îl așteptau acasă, asta îl făcu să se înfurie mai mult, decât să-l sperie. Însă câinii, care goneau ca nebunii și lătrau veseli, parcă zburau. Nămeții albi erau taiați cu repeziciune de șinele saniei și-al câinilor, netezindu-le calea. Iar de pe crengile copacilor seculari, din când în când, neaua albă zbura lin. Ziua se dăduse ușor la o parte în fața nopții, și pe cer începuseră să licăre câteva stele. O
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417558166.html [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
internațional, a fost consternată când, la miezul nopții, în Skopje ateriza un elicopter al armatei macedonene, cu trupul neînsuflețit, transportat apoi, mai departe, la Kruševo, cu mașina. Lumea întreagă muzicală a înmărmurit la aflarea veștii care în fulgerătoare și dureroasă repeziciune a înconjurat globul pământesc. Se curmase viața unui geniu al muzicii, ale cărui cântece erau fredonate în Macedonia, Serbia, Bosnia Hercegovina, Croația. Toše Proeski era cunoscut prin repertoriul său, era plăcut datorită vocii sale puternice, vivacității scenice, muzicalității interpretative... dar
TOŠE PROESKI, ÎNGERUL MACEDONIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1437493143.html [Corola-blog/BlogPost/374887_a_376216]
-
copiii. O soție va ști să ierte. Timpul va rezolva multe, a încercat avocatul să-l încurajeze. Discuția cu avocatul l-a marcat foarte mult pe Fănel. A plecat buimăcit. O sumedenie de momente din viața lui se derulau cu repeziciune. La multe nu le găsea explicați, în timp ce altele îl înfuriau. Era supărat pe el însuși. "Cum am putut fi atât de prost și de imbecil? Cum m-am dat eu numai după oameni de doi lei? La ce mi-au
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_22_.html [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
ipostaze în parcursul existențial. Recunoașterea, recuperarea și reconsiderarea identității sunt probele de foc într-o continuă repetabilitate. Aici am putea privi cum se definește esența în jurul căreia gravitează ființa în complexitatea sa. Trăirile sunt punctate riguros și se succed cu repeziciune, într-o spirală doar aparent temporală, fiind de fapt un fruct al gândirii pur introspective. Astfel de abordare consider că este potrivită în relația cu poezia scrisă de Violeta Allmuça. Recursul la memorie este desigur de o importanță covârșitoare, pentru
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/baki_ymeri/canal [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
ipostaze în parcursul existențial. Recunoașterea, recuperarea și reconsiderarea identității sunt probele de foc într-o continuă repetabilitate. Aici am putea privi cum se definește esența în jurul căreia gravitează ființa în complexitatea sa. Trăirile sunt punctate riguros și se succed cu repeziciune, într-o spirală doar aparent temporală, fiind de fapt un fruct al gândirii pur introspective. Astfel de abordare consider că este potrivită în relația cu poezia scrisă de Violeta Allmuça.Recursul la memorie este desigur de o importanță covârșitoare, pentru
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/baki_ymeri/canal [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
acestea , tatăl său Costache Enescu - învățător, îl ia pe micul copil, și-l duce la Iași la vestitul profesor de muzică Eduard Caudella, însă nu pentru multă vreme fiindcă și aici Jurjac, însușește toate cunoștințele în materie muzicală cu mare repeziciune. Caudella , îl sfătuiește pe Costache Enescu, să-l trimită la studii la Viena. În anul 1893, George Enescu absolvă în mod strălucit cursurile pentru care i se acordă medalia „Asociația prietenilor muzicii”. După terminarea conservatorului, Enescu rămâne mai departe la
ENESCU,APOSTOLUL MUZICII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Enescu_apostolul_muzicii.html [Corola-blog/BlogPost/341205_a_342534]
-
adâncimea mării se ridica maiestuos un cerc imens de jar. Înainte de a se despărți de linia infinitului, cercul de foc avea forma unui glob de sticlă incandescentă, așezat peste o lampă de noapte. L-am văzut cum se despărțea cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârșirea cerului. Luna palidă, se pierdea deasupra orașului și era gata să se înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 by http://confluente.ro/Pescar_pe_marea_neagra.html [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
pază în acea noapte, spuse: - Urgent, coborâm de la cabană! - Am înțeles, răspunseră toți mecanic. Nu mai era timp de vorbe. Pentru toți, ordinul a sunat scurt, ca o plesnitură de bici. Și nu însemna decât pericol; amenințarea se apropia cu repeziciune. Inutil au încercat să scape de Securitate. *** De câteva luni, cabana „Diana” era refugiul unui grup de tineri care a îndrăznit să ceară drepturi elementare-drepturi prevăzute până și în Constituția comunistă. Mereu erau încălcate de autorități. Acești tineri au aderat
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 by http://confluente.ro/Liliana_tirel_viata_in_cer_liliana_tirel_1376141019.html [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
adâncimea mării se ridica maiestuos un cerc imens de jar. Înainte de a se despărți de linia infinitului, cercul de foc avea forma unui glob de sticlă incandescentă, așezat peste o lampă de noapte. L-am văzut cum se depărta cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârșirea cerului. Luna palidă, se pierdea deasupra orașului și era gata să se înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1390482915.html [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
mesei, apoi mai vorbim. Ciocniră halbele, le goliră până la jumătate și începură să înfulece. Unul mânios, cu ochii la fasolea celuilalt, altul filozofând adânc, dar cu cele mai pofticioase priviri aruncate la intervale regulate peste micii ce dispăreau devorați cu repeziciune... - Așaaa! Să ne fie de bine! Continuăm, dacă este voia matele, coane Costache, preluă inițiativa domnul Costică, ștergându-se plin de importanță la gură cu un mototol de șervețele. Dacă vrei să auzi de la mine, păcătosul... - Și ce te fandosești
LA SPOVEDIT... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 by http://confluente.ro/marian_malciu_1489578482.html [Corola-blog/BlogPost/340446_a_341775]
-
închisese ochii. Chiar am avut impresia că ațipise. Când autocarul s-a oprit, după câteva manevre necesare ocupării unui loc în parcarea aglomerată, am avut senzația că deplasarea a fost făcută pe un traseu relativ scurt. Timpul se scursese cu repeziciune pentru mine. Am atins-o ușor pe Silvia ca pentru a se trezi și am invitat-o să coboare. - Deșteptarea, scumpă doamnă! Am ajuns, dar nu știu unde... - Nu dormeam, stimate domn! Drept dovadă, am să-ți spun eu unde am sosit
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1414868588.html [Corola-blog/BlogPost/341102_a_342431]
-
Dacă voi trăi sau dacă voi muri!”. Apoi, timp de două zile și două nopți, am dormit. Am avut vise stranii, în care pendulam între Rai și Iad, în care tot ceea ce văzusem și iubisem vreodată mi se pendula cu repeziciune prin fața ochilor, în care dansam cu Ramona, apoi cu Moartea... Un dans pentru veșnicie. Mă priveam în oglindă și nu-mi vedeam adevăratul și înfricoșătorul chip, ci doar o mască, pe care mă obligasem să o port pentru totdeauna. O
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1493859708.html [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
Părea extrem de serios și hotărât. Nici urmă de ironie ori glumă. Fără să-și mute privirea, i-a răspuns șoptit: - Da, Viorele! Cred că am multe să-ți povestesc. Voi veni. Spre deosebire de alte zile în care timpul se scurgerea cu repeziciune, în seara aceea parcă stătea pe loc. Anca era nerăbdătoare. Nu știa ce va fi și nici nu îndrăznea să-și facă planuri de vreun fel. Amintirile neplăcute din noaptea trecută începuseră să vină una câte una. Fiecare moment consumat
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_16_.html [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
necunoscutul de gheață// pentru că am ajuns aici/ vino să îndulcim POEZIA// să vorbim/ armonii albe/ în echilibru// să povestim lumi de icoane ... ” (Armonii albe, pag. 25). Regretul pe care cititorul îl resimte acut, ca fiind al său, este cel al repeziciunii cu care suntem sortiți să facem călătoria, numită viață. Pentru unii o mult prea scurtă călătorie, pentru alții o obositoare apropiere de pragul trecerii în neființă. Pentru unii o călătorie la „bussines class”, pentru alții la clasa a III-a
„GEOMETRIA FUMULUI” SAU „REPERELE AUTOBIOGRAFICE ALE POEZIEI” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 by http://confluente.ro/Victor_sterom_geometria_fumului_sau_reperele_autobiografice_ale_poeziei.html [Corola-blog/BlogPost/344340_a_345669]