317 matches
-
de concentrare! Plec și las acasă femeie tânără și trei copchii, șuieră bărbatul, trântind căciula pe lutul odăii. Ba, poate, patru, că Safta a rămas grea! puse mâna la gură Ileana, parcă astupându-și vorbele. Cu pași mari și gesturi repezite, Gheorghe inșfăcă șiacul, luă căciula și ieși în pridvor, sorbind aerul înmiresmat al toamnei târzii. „ Ce-o să fac? Cum să las sufletele singure? Mai bine plec în codru și nimeni n-o să mă găsească!” Cu această hotărâre, porni spre casă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ochi, bucuros că presimțirea lui nu a dat greș. Da, bădie, încredință și Dumitru, asta-i minune mare! Și cei trei frați s-au îmbrățișat cu putere, bucuria lor stârnind interesul celorlalți consăteni, care, parcă uitaseră de rânduiala rândului. Vorbe repezite cereau lămuriri despre peripețiile bărbatului socotit mort în război, despre zilele în care a fost ținut prizonier, cum a scăpat, pe unde lau dus pașii destinului, cine l-a călăzuit spre satul de baștină. Sufocat de întrebări, Gheorghe nu reușea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
și fac glume foarte bune. Sunt sociabilă și săritoare, iar când un prieten are nevoie de ajutorul meu încerc să îl ajut.Uneori dau dovadă de timiditate și mă las impresionată de cei mai duri ca mine. Poate sunt mai repezită câteodată și nu întotdeauna îmi ies toate așa cum aș dori, dar mă străduiesc să fac totul cât mai bine. Mai spun câte o minciună din când în când, dar doar pentru ami salva pielea. Urăsc pârâcioșii, violența și lingușitorii. Sunt
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
paginile, le-am băgat în buzunarul sacoului și m-am dus să văd despre ce-i vorba. Mai mulți polițiști și tehnicieni în halate albe de la laboratorul criminalistic erau strânși în jurul unei mese și se uitau concentrați la ceva, vorbind repezit și agitându-și brațele. M-am alăturat îmbulzelii și, când am dat cu ochii de lucrul care-i pusese pe jar, mi-a scăpat un „Futu-i!“. Pe o tăviță metalică pentru probe stătea un plic. Era timbrat, ștampilat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
limbi, țări, orașe etc.); el le-a apucat pe toate câte erau În acea casetă (iată, n-am mai zis „cutie“, era prea inelegant pentru o asemenea situație, oricum delicată), e drept, le-a apucat cu un gest brusc, cam repezit; (cineva ar spune chiar cu grosolănie, dacă ar vrea să fie răutăcios); unele dintre ele s-au Îndoit, parcă se simțea văicăreala hârtiei; strânsoarea aceea Îi da o senzație de leșin, celulele ei intime prea erau Înghesuite brusc unele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Doctorul Ransome, cu fața trasă, cu pălăria de hamal În mînă, cu umerii lăsați și cămașă de bumbac, stătea lîngă ei. Doamna Pearce intră În casa paznicilor, netezindu-și părul și fața, dînd deja ordine unui soldat În japoneza ei repezită. Prizonierii din fruntea mulțimii se Întoarseră alergînd spre terenul de adunare, strigînd către ceilalți. — Un singur bagaj! Toată lumea aici, peste o oră! — Plecăm la Nantao! — Toată lumea afară! Înșirați-vă lîngă poartă! — Rațiile voastre sînt la Nantao! Un singur bagaj! Deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
privirea ei apare o strălucire, ca o sfidare tăcută, iarăși mila aceea perenă pentru ea însăși și pentru oricine îi este alături. — Trebuie să plec, pierd trenul. Las stânsoarea, mă ridic brusc în picioare, îmi șterg ochii cu un gest repezit. — Te conduc. — De ce? S-a sculat, este foarte slabă în rochia închisă la culoare care se lipește de ea. Sânii par să-i fi dispărut, nu mai există decât o mică umflătură sub oasele sternului unde îi foșnește respirația. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
murmură: Azoy. Dar reuși să se controleze, se scuză, se justifică, era uimit și el, nu știa ce-l apucase, apropierea ei Îl amețise, Își pierduse controlul, va putea oare să-l ierte? Ea se Îmbrăcă În grabă, cu mișcări repezite, ca o bătrână furioasă, cu spatele spre el, Își trecu de câteva ori violent pieptănul prin păr, aprinse o nouă țigară și Îi spuse lui Fima să-i cheme un taxi și să nu-i mai telefoneze niciodată. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
celeilalte pe scări. Imediat ce ieși Annette, apăru Nina Gefen, cu părul ei cenușiu tuns sobru, cărând o sacoșă grea, plină cu cumpărături, pe care o depuse ferm pe masă, Între ziare și cești murdare de cafea. Își aprinse cu mișcări repezite o țigară Nelson și stinse chibritul nu suflând, ci scuturându-l cu putere. Scoase imediat doi nourași de fum pe nări. Fima zâmbi fără să-și dea seama. Schimbul de vizitatoare Îi aminti brusc de regimentele de prietene care intrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-se, continuă dânsul netulburat, despre dibăcia cu care mânuiesc frigarea la scoaterea caielelor desprinse din potcoavele cailor și înfipte în asfalt. Uite așa! Și scoțându-și cu mișcări de scamator de bâlci frigarea din scândură, mimă cu ea, în mișcări repezite, operația. - Introduc la iuțeală vârful frigării în caiaua îndoită, înfiptă în asfalt, făcu el mai departe, o prind de zbor cu ușurință, mi-o pun apoi în sân și alerg după altele, pe care le culeg uneori de sub oiștea birjarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
săriră în ajutor, rupând zăvoarele, dar se opriră în pragul odăii, cu privirea încruntată spre icoana din perete, sub care candela mai ardea. Cu stânga șovăitoare, unul după altul își descoperiră capetele asudate și, după ce-și făcură câteva cruci repezite, sparseră scrinul și dulapurile. Unul din ei apucă păpușa de pe canapeaua de pluș și-i zdrobi căpșorul blond, de rama ferestrei. În curte, parlagiul regimentului, cu chipul de câine mops, congestionat, spinteca o scroafă uriașă și albă ca laptele, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
noroc, care la șaptezeci de ani părea de cincizeci, intră ca o vijelie în casă, cu țigara de foi în gură, cu pălăria într-o mână și umbrela în cealaltă. - Uă unde-i testamentul? intervine dumnealui în discuție cu vorba repezită. Neamurile Zittei se privesc neliniștite, ochi în ochi. Unchiul proptește umbrela în dosul ușii, punându-și pălăria pe scrin cu multă luare-aminte. Își scoate apoi ca de obicei, batista cadrilată să-și șteargă sticlele mici ale pice-nez-ului. Zitta duce mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de la muncile câmpului. Ele au știut cum să-mi fie de ajutor. Bineînțeles că fânul mirosea într-un fel de neuitat. Fiind prea lacom, căci flămânzisem prea mult, ea a trebuit să mă învețe să fiu mai lent, mai puțin repezit, tandru cu toate degetele, ca ea. Câte nu erau de descoperit! Ceea ce era umed și profund. Totul era aproape, putea fi pipăit. Ce anume se găsea rotund și moale de apucat. Ce anume ceda. Ce zgomote și ce sunete animalice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ceva important pentru don Anglada și Republică. O comoară pe care poetul o aruncase distrat În pivniță: patru sute nouăzeci și șapte de exemplare ale scrierii epuizate Carnetul unui gaucho. — Vă rog să scuzați fervoarea literară a discipolului meu, a spus repezit Carlos Anglada. Astfel de găselnițe erudite nu pot trezi interesul unui spirit ca al domniei voastre, care fără nici un bob zăbavă ancorează În polițisme. Fapt e că scrisorile s-au făcut nevăzute; În mâinile unei persoane fără scrupule, vibrațiile acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
triumful privighetorii, urechile acceptă și primesc butucănosul cântec al raței. Domnul Montenegro a zugrăvit casa; limba mea nedibace și greoaie va schița personajele. Fotoliul de onoare Îl rezerv pentru Madame Hsin. — M-ați invitat la propriul meu joc, a observat repezit Montenegro. Mult stimate don Parodi, nu cădeți, vă rog, Într-o regretabilă greșeală. Nu vă faceți visuri, confundând-o pe Madame Hsin cu unele poules de luxe pe care probabil că le-ați acceptat și adorat În marile hoteluri de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un pic sufletul, propuse Barnes. Cu câteva zorzoane, parc-ai fi Elvis Presley, spuse Harry. — Elvis Presley e mort. — Ei, vezi, ai prilejul să te-afirmi. Norman privi În jur. — Unde e Levine? — Levine n-a rezistat, spuse Barnes cam repezit. În submarin a avut o criză de claustrofobie și a trebuit să fie dus Înapoi. Se mai Întâmplă. — Asta Înseamnă că nu vom avea biolog marin? — Ne descurcăm și fără el. — Urăsc blestematul ăsta de costum, izbucni Ted. Pe bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ne Întîlneam peste o lună, nu m-ai fi cunoscut ca pe o tîrfă. Aș fi fost o brunetă care n-ar mai fi semănat așa de mult cu Veronica Lake. — Iisuse Hristoase! — Nu. Lynn Margaret Bracken. Prea iute, aproape repezit. — Uite ce e. Aș vrea să te mai văd. — Îmi dai cumva o Întîlnire? — Normal. La tarifele lui Patchett, nu-mi permit altceva. — Ai putea să aștepți Încă o lună. — Nu, n-aș putea. — Atunci să vorbim pe șleau. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
când îi povestea lui Andrei Vlădescu întâmplări pe care nici nu credea că le mai ține minte ori că ar avea curajul să le istorisească cuiva. Dar aici e singură, infirmiera vine cu treburi și pleacă îndată, e o fire repezită, iar cealaltă pacientă zace pe-o parte și geme întruna, n-are cui spune nimic, nimeni nu o contrazice, nimeni nu râde de ea, până și asta i-ar plăcea: să râdă cineva de ea și de toate gândurile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a închis în ea, continua să deseneze linii și cercuri cu bețișorul, dar nu în ritmul sunetelor de clavecin și să-și întindă obrazul zbârcit și palid către soare, ascultându-l, dar parcă nu reușea să-i urmărească vorbele din ce în ce mai repezite, pentru că el se revoltase și devenise furios. Ridica glasul. Femeia cealaltă a ieșit o clipă în pragul ușii camerei sale. Andrei Vlădescu a privit-o. A privit-o și bătrâna doamnă și atunci femeia s-a retras repede, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
toți pe rând, deși muzica, languroasă, continua să se audă și perechile continuau să danseze, până în clipa în care valul a ajuns la Rodica Dumitrescu, care s-a oprit brusc și s-a dus cu mersul ei lasciv, dintr-odată repezit, către cei doi: „Ia ascultați-vă-ți aici, unde vă treziți? Am spus să nu discutați chestia asta, ce dracu’! Fir-ar el al dracului de drac!“. Totul s-a stins. Peste buza paharului se vedea numai ce se văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
s-o privească, vorbindu-i în gând, răspunzându-i, de fapt, cu o mână lipită de buzunarul hainei în care se afla scrisoarea știută pe dinafară. O primise cu o zi în urmă, într-un plic standard cu adresa scrisă repezit, probabil de vreo infirmieră. Citise de mai multe ori, cu un nod în gât, rândurile așternute cu creionul, greu descifrabile, cu ortografia ei veche. N-am avut puterea sau curajul să-ți spun. Poate-i mai bine. Poți înțelege ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aici, dar toată lumea le vede ca pe un soi nou de „lucrări benefice“. Nimeni din Residencia Costasol n-a raportat nici măcar o singură infracțiune. — E cea mai grăitoare dovadă dintre toate, spuse Sanger, dîndu-și la o parte, cu un gest repezit, o șuviță de păr ce-i intrase În raza vizuală. Suprema societate bazată pe crimă e cea În care toți sînt infractori și nimeni nu-i conștient de asta. Lucru care se va schimba, domnule Prentice. — Aveți de gînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
papucii ei enormi de cauciuc, și pașii străinului apropiară scrâșnetul prundului de nasul lui Vartolomei, care meșterea absorbit la motopompa lui ruginită, cu încheieturile năpădite de noroi. Străinul, în haine tărcate, ca blana de râs, îi întinse mâna, rostindu-și repezit, oferta lui binevoitoare: Dam ajutor? Vartolomei și-a frecat de pantalonii aspri, de postav, mâna plină de funingine unsuroasă, încercând inutil să se aburce de pe picioarele lui cocârjate, luând aminte la cel de al doilea flăcău, ce tocmai cobora din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cel vechi, însângerat și murdar, aruncat pe masa din lemn de alături. Fiind cu spatele nu vede grupul care se apropie. De abia când sunt foarte aproape, sanitarul întoarce capul și când dă cu ochii de ei, strigă cu glas repezit: Duduia Camelia! Imediat, o infirmieră înaltă, blondă, iese dintr-un cort apropiat. Fără nici un cuvânt dispare după pânza groasă ce ține loc de ușă ca să apară aproape imediat în tovărășia a doi brancardieri ce poartă o targă. Un bărbat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
întâmplat! Discut eu cu el! Surpriză totală. Și uimitor ce s-a petrecut atunci. Jos pe podea, toată lumea se ridicase în picioare, și saluta. Și rămaseră toți așa, în picioare. De lângă Gosseyn, cu o voce brusc întretăiată, Vocea Patru spuse repezit: - Da, Majestatea Voastră! Imediat, Majestatea Voastră! Ce întorsătură neașteptată!... Un băiat rege, cu puteri depline... Dar Gosseyn gândi: Ce fel de puteri? 4 Era o încăpere aurită. Aceasta fu prima impresie a lui Gosseyn: decorația interioară evidenția culoarea galben-aurie. Podelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]