469 matches
-
unui circuit progresiv care extrage și supune dezbaterii circumscrieri sistematice, îndemnuri practice, repere normative, considerații principiale, criterii orientative și, mai ales, definiții nuanțate ale eidos-ului suprem (polideterminări în funcție de o constelație conceptuală ce capătă în cadrul fiecărei teorii o culoare particulară). Aici, replierea pe sine devine un leit-motiv care transgresează exercitările individuale (de tipul "oglinzii" sau al daimon-ului socratic) și asumă un dublu destin colectiv (care reunește un versant al acumulărilor într-o știință a înțelepciunii și unul al reverberației esențelor ethos
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
a unei umanități vii, consubstanțiale condiției reci a calculului rațional. De aceea, imprimând o dinamică particulară chiar muncii de echipă, el poate decide destinul unor descoperiri și poate orienta spectaculos direcții de desfășurare discursivă. Prin contrast, la nivelul praxisului, abundența replierii pe sine vădește vocația înalt cognitivă pe care o presupune angajamentul vital și o necesară convergență către tenacitatea răbdătoare a unei întârzieri înțelepte care evită de-la-sine-înțelesul cotidian în beneficiul strategic al unei viziuni destinale superioare. Aici se reunesc, în unitatea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
cu celălalt, este o condiție a raportării la alteritate (Hegel). Această întâlnire este o dublă reflectare a alterului în sine și invers, este o liberă și creatoare alternanță înțelegătoare, o oglindire reciprocă care se instituie și evoluează în lumina unei replieri esențiale pe sine, fără de care nu poate fi trăită consubstanțialitatea a două condiții esențial-similare. Ea ilustrează în real o dublă stratificație a conștiinței, care construiește în jurul nucleului reflexiv o prelungire dialogantă și măsoară distanțele interumane în unități ale "proiectării" de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
dezvoltare și modelând un stil al exercitării individuale. Dacă autodezvăluirea esențială poate ocoli vizările directe ale conștiinței de sine este numai pentru o privire teoretică nerecurențială, care nu crează un circuit interior menit să realizeze construcția de sine în permanentă repliere pe datul imediat al trăirii. Reflexivitatea, în schimb, oferă argumente suficiente pentru a putea fi considerată modalitatea privilegiată a acestei dezvăluiri, cea care deține un set de "așteptări" și de disponibilități capabile de a "umple" rețeaua existențialelor cu experiență angajată
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
sistematic de o asemenea complexitate. Acest proces revelează statutul antropologic privilegiat al unei virtuți unice în universul cunoscut al Creației: vizarea conștientă de sine acompaniată de întreaga suită de demersuri auto-dezvăluitoare care au ca punct de pornire o astfel de repliere și care se altoiesc pe concepțiile ei, sprijinind astfel activitatea minții în forul ei cel mai înalt. Prin urmare, chiar dacă reflexivitatea nu este sursa unică a realizărilor în câmpul cunoașterii, ea oferă acces la nucleul originar al acestora, acordându-i
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
reluată cu cele mai nobile speranțe o dată cu fiecare debut formativ în parte) de atingere a unui zenit al valorilor autentice. Aici, conștiința de sine jalonează drumul până la constituirea personalității (împletind propria evoluție metodologică cu procesul maturizării) și exersează apoi constant replierea pe interioritate în spiritul unui binemeritat profit existențial care decurge cu necesitate din abundența materialului dobândit. Acesta din urmă este consecvent chemat la reactualizare în exercițiu și, pe măsură ce activitatea depusă angrenează funcția reflexivă, el devine aluat al manevrelor operaționale ale
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
și de act) implică un demers reflexiv însoțitor, fără de care s-ar ajunge la stagnarea unei pure exteriorități, fără de care drumul de la staza deliberativă la materializarea precipitatelor sale ar căpăta o tentă formalistă și automată. În replică, o prea liberă repliere pe sine, care ar progresa actul reprezentării până la abuz auto-analitic și modelator, este benefic îngrădită de un set de însușiri cu funcție daimonică, al căror ecou limitativ reverberează până la granițele cuprinderii conștiente. Educația mizează în parte pe aportul conștiinței de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
psihologică (cea a motivației supraordonate a scopurilor și cea, mult mai directă, a mobilizării spontane). Mai mult, supravegherea competentă e primul exemplu cenzorial care modelează conștiința de sine a elevului. Acesta găsește în pilda pedagogului și mesajul justei modalități de repliere pe sine, cea care ferește de ispita întârzierii sau a rătăcirii în interioritate, adică cea care întoarce permanent spre practică și spre buna exterioritate spiritul recalibrat pe tărâmul subiectivității. Modalitatea reflexivă va păstra, astfel, și mai târziu amprenta educatorului (fie
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
dublează constant realitatea ("în timp ce săvârșim liber o acțiune, o alta ar fi fost egal posibilă"26) și că opțiunea însăși este întemeiată pe antecedente de trăire autonomă. Iar reflexivitatea este antidot al înlănțuirii în actualitate în măsura în care oferă o distanță de repliere, în măsura în care este mai mult decât spontaneitate auto-perceptivă, adică în măsura în care e autentică re-prezentificare. Acest răgaz acordat cunoașterii și opțiunii permite mântuirea robotului de acțiune, reducând domnia automatismelor și a algoritmilor până la tărâmul limitat al unei eficiențe strict instrumentale. Ridicându-se deasupra
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
unei legi universale a funcționării firii, reflectată și transpusă în exterioritate). Întreruperea benefică a unei continuități presupune segmentarea mecanicii ei impetuoase, iar această acțiune anti-instinctuală nu poate veni decât de la cel mai înalt nivel al conștiinței, adică de la puterea de repliere, de revenire, de re-prezentificare pe care aceasta o manifestă în veșnica ei raportare la sine. Formal, orice schimbare are nevoie de o cauză și de trecerea înrâuritoare a timpului pe firul evolutiv al unei traiectorii destinale. În complexa realitate omenească
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
În subiectivitate, să fii și să nu fii în aceeași stare se traduce în instantaneul unei revelări fulgurante a întregului personalității, care precede și face posibilă apariția noului într-un generos și dedicat serviciu perfecționist. Așadar, centrarea pe sine și replierea pe interioritate intră în definiția realistă a schimbării cu puterea unor evidențe de experiență, dovedind că dacă ești în risipire sau înstrăinare de sine aceasta nu poate apărea cu adevărat, mai ales în caracterul ei substanțial (în interpretare monadică). Trebuie
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
permisivă (care poate teoretic îngădui o evoluție axată pe mecanica aplicată a răspunsului tipic). Se presupune, atunci când reflexivitatea își intră în atribuția sa spiritualistă, că obiectivitatea deja a devenit în chip sensibil solicitantă și că reverberațiile sale în subiectivitate reclamă replieri avizate ale cogniției interioare, menite să suplinească dificultatea pe care o poate întâmpina conștiința morală generală pe latura sa legată de imperativele actului. Dacă în sectorul prescripțiilor, acel versant "ideologic" al funcționării conștiinței morale, preeminența teoretică a tematizărilor lasă loc
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
garantate. Acesta este momentul maximei tensiuni reflexive, locul opțiunilor fundamentale și confluența tendințelor noetice celor mai importante, într-o ordine a precumpănirilor lăuntrice care orientează întreaga activitate intelectivă. El este subsecvent fenomenului inspirației și decurge dintr-o acumulare încărcată de replieri interioare, care preia selectiv forme turnate de acesta în aluatul subiectiv și le dă o întrebuințare cu trimitere la formule abstracte. E drept că în științele exacte influența reflexivului este mai mică (pe marginea ei putându-se specula doar, în
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
precipitării actante. A fi eficient în câmpul pragmatic înseamnă a ști să practici abținerea ca exercițiu al unei corecte pregătiri în vederea succesului oricărei întreprinderi. Iar această abținere este tot expresia unui răgaz deliberativ care implică reflexivitatea, deci tensiunea cognitivă a replierii în perimetrul noetic. În general, principiile de acțiune sunt extrase din corpusul normativ etic, ceea ce presupune, în imaginea globală a unui destin individual, elaborarea unui proiect. A viza fapta din înălțimea suverană a legilor moralității înseamnă a da sens metafizic
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
prea e timp de calmă reflectare, atunci cu siguranță conștiința de sine funcționează ca îndreptar anticipativ și poate, in extremis, jalona fiecare întrerupere îndreptățită a activității cu intenția unei insistente reluări a planului ticluit în liniștea responsabilă a răgazului premergător. Replierea pe sine pare a fi străină cu desăvârșire de angajarea totală, prin excelență exteriorizantă, a firii active, de aceea ea riscă să devină monopolul unei introversii de esență contemplativă, dacă nu apendicele atitudinal al unei retrageri cel puțin prudente în fața
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
explorarea unei disponibilități de aplicare. Astfel, deși nu se poate stabili cu rigurozitate o legătură strânsă între gradul de inteligență și buna practică a reflectării asupra propriului sine (întrucât persoane fără o dotație superioară sunt adeseori capabile de o autentică repliere pe faptul propriilor trăiri), totuși strategiile cunoașterii eficiente guvernează întregul proces reflexiv. Pe registre existențiale diferite, modalități diferite de apercepție activă aspiră produsul intelectual pur și îl angrenează într-un rost umanizant, particularizat și în același timp deschis către participație
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
angajare o uriașă convergență sintetică menită să adune părțile risipite ale existenței individuale. Felul în care fiecare onorează această temă este reflectat în "cantitatea" de responsabilitate reflexivă pe care o adaugă evoluției sale, întregul putând fi perceput de la înălțimea considerațiilor replierii pe sine fără rest și fără pierderi de semnificație. Retras în forul său interior și căutând o modalitate de combinare a fragmentelor destinale, omul reflexiv își apropie vocația psihologică organică prin provocare asumată și sfârșește astfel în cea mai nobilă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
sector noetic în parte. Dacă succesul științelor și aventura cunoașterii exterioare au putut face ca reflexivitatea și determinările ei să cadă în uitare (sau oricum să sufere o corespondentă marginalizare) este pentru că o fascinație a spectaculosului a luat locul înțeleptelor replieri pe propria experiență luată global și pe fragmentele acesteia luate separat. Fenomenologia a venit în întâmpinarea acestei tendințe și, urmărind întemeierea filosofiei "ca știință riguroasă" (Husserl), a clamat obiectivitate și exactitate analitică în orice context de înțelegere în care apare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de ființă. A fi asemenea cu ceea ce dispare laolaltă cu vălul ce acoperă adevărul înseamnă, inversând sensul mitului platonician, a uita nu de ființă, ci de vanele imagini ale acesteia, devenite indiferente, pentru a avea împărtășire cu adevărul dezvăluit, alétheia. Repliere - reducție - până la pliul din urmă, la esența ireductibilă, nemanifestată, dar receptivă, astfel încât trupul dematerializat să nu fie decât mediul de primire și de exaltare a unei alte imagini: "Îngerii Domnului/ ca niște pești/ mi se strecoară în vârtejuri/ prin găvane
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la fel cum semințele fructelor se întorc în pămînt pentru a renaște sub alte forme ; .) Textul din De libero arbitro ar îndreptăți respingerea ideii că la Augustin întâlnim o conștiință la fel de bine delimitată ca și cea cartesiană ce presupune o repliere a gîndirii asupra ei înșiși. Pentru o concluzie corectă însă trebuie să ne raportăm și la De trinitate unde, așa cum s-a menționat deja, argumentul cogito-ului este prezentat cel mai bine. Există pasaje în această lucrare ce relevă nu doar
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
mod implicit, o anumită înțelegere a naturii exteriorității. Dezvoltînd acest punct am putea îndepărta un reproș adresat adesea subiectului cartesian și care este o consecință a atribuirii paralogismului substanțialității. Această critică stigmatizează subiectul cartesian ca o împrejmuire ce ascunde riscurile replierii asupra sa, ori ceea ce este același lucru, pe cele ale desfășurării eului care exagerează pretențiile sale de a vrea să fie totul. Așadar nu va fi deloc nevoie să amplificăm ceea ce este dat: pentru a ne asigura că există o
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
apoi abolită, pentru că așa se putea asuma de la oraș un rol mai mare. "Astfel, sufletul țărănimii în loc să se arate așa cum este: religios, tradiționalist și conservator, îl găsim botezat cu etichete de import: liberal și democrat" (Rădulescu-Motru, 1998: 344). Este o repliere de genul celei expediate de Hermann Keyserling pentru nevoia prezentărilor sale la nivel macro. Fără îndoială, Keyserling vedea țărănimea de la noi ca fiind "perfect sănătoasă", rezervă indispensabilă unui viitor european. Cu toate problemele existente, nu trebuie să trâmbițăm dispariția satului
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ale școlilor, serviciilor și instituțiilor recuperatorii. Autismul infantil reprezintă un factor important al nereușitei sau al dezadaptării școlare. Autismul desemnează, în accepțiunea lui E. Bleuler, o trăsătură psiho-afectivă particulară, caracterizată prin profunda interiorizare a ideilor și a sentimentelor proprii. Această repliere totală asupra propriei lumi subiective este însoțită de o gândire necritică, egocentrică (ruptă de realitate și dominată de fantezie și reverie). În autismul infantil, care debutează de obicei precoce (aproximativ 2-3 ani), copilul refuză contactul cu persoanele și situațiile externe
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
sau fără trecerea la acte (Parnas et al, 1982; Fish, 1984; Perris, 1987), manifestat mai ales în cadrul familial. în fine o a treia categorie de studii au subliniat incapacitatea acestor veritabili "preschizofreni" de a stabili contacte sociale sau chiar o repliere socială (Zubin, 1987; Day et al, 1987). Aceeași dificultate de modulare socială a fost raportată și de Zigler et al, 1979, care studiind capacitatea de adaptare socială prin intermediul unei scale structurale, găseste în grupa schizofrenilor cu claritate cel mai scăzut
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
o funcție a gravității simptomelor clinice inițiale. 4. indiferența afectivă a schizofrenului reprezintă mai mult un mit pentru că puțin bolnavi au o asemenea capacitate dezlănțuită de a resimți și înțelege subtilitatea sentimentelor. Pare că mai degrabă ca o reacție secundară replierea lor în sine și aparenta lipsă de comunicativitate îndărătul cărora se izolează. 5. perspectivele terapeutice nu pot fi privite altfel decât pe termen lung: durata se numără aici în ani. Doar într-o perioadă îndelungată de timp pot fi distinse
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]