463 matches
-
posturală individuală, care se manifestă de la naștere. Ea se organizează progresiv, În funcție de jocul subtil dintre tensiunea / detenta mușchiului și grupelor musculare, asimetriile apărute și sistemele de «compensare». Este dependentă de repetiția acțiunilor musculare sau a unor reacții motrice Înnăscute, dar reprimate (constituite ca o formă de mișcare « suspendată », «oprită », ca și imaginea unui film) și a cărei energii a tensiunii, neeliberate, va rămâne engramată În musculatura care o acumulează. Contracția musculară repetată se va transforma În tensiune de scurtare - diferită de
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
pe nedrept, adversarii. Etica plăcerii nu este o desființare a moralității prin pervertire și desfrâu; plăcerea este primul dintre bunurile înnăscute, dar nu trebuie să alegem orice fel de plăcere. Înțelepciunea este cel mai mare bun. "Plăcerile cărnii" nu trebuie reprimate, ci doar stăvilite; scopul acțiunilor noastre este să fim liberați de suferință și frică; plăcerea autentică este posibilă ca echilibru, ca dreaptă măsură. "Meden agan" este principiul care îl urmărește pe Epicur și îl leagă de individ și nu de
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
și netrăite, construind altă viață, care nu era a lui. Viețile oamenilor, (...) ca și locurile pe unde trec, devin povestioare greu de spus și greu de crezut, fragila frontieră se tot depărtează, realul devine difuz și înșelător, făcând loc dorințelor reprimate și neîmplinite, întâmplărilor imaginate, diluându-se, până la urmă, în apele care separă o întâmplare de alta, un loc de altul, un chip de altul. Si peste toate, ca un duh care te adună în înăuntrul ființei încă neeliberate, plutește conștiința
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
acelea care privesc expozițiile tematice, acțiunile zonale, asocierile din interes sau cele concepute eseistic sub copertina unor justificări teoretice, deși extrem de interesante în sine și de fertile în spațiul public, nu s-au putut substitui aspirației profunde și atîția ani reprimate a manifestării solidare și a precizării identității în planul larg al ansamblului social. Renașterea Salonului național marchează tocmai această revigorare a conștiinței de sine a artei românești, intrarea ei într-o altă vîrstă și într-un alt tip de relație
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
de după al doilea război mondial încoace. De la bun început trebuie să ne atragă atenția simplul fapt că România e plasată, de Kaplan, în confreria țărilor balcanice, fără pic de ezitare. Dacă pentru noi balcanismul e un fel de demon interior, reprimat și cenzurat măcar în intenții și năzuință dacă nu totdeauna și în realitate, pentru Kaplan e pur și simplu o emblemă. Indiscutabilă. Prin bestialitatea instinctelor, simplitatea culturală și primitivism social - trăsături pe care Kaplan le atribuie lumii balcanice, dacă înțeleg
Dincolo de rău by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16287_a_17612]
-
Aneta, ale cărei date biografice seamănă în chip tulburător pînă la un punct cu cele ale Anei? (vezi p. 51) Oarecum pe nepregătite, naratorul are, pe parcursul romanului, o singură tentativă de a deveni personaj activ al cărții, ispită destul de repede reprimată, dar care are menirea de a-i reaminti cititorului că întîmplările pe care le urmărește cu sufletul la gură nu reprezintă decît rodul unei convenții romanești, oricînd și în orice sens negociabile: Aici aș putea să mă bag și eu
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
n-au fost alese la întîmplare: Scornicești și Nucșoara sînt cele mai cunoscute localități rurale ale României postbelice, prima - ca loc de naștere a lui Nicolae Ceaușescu, ultima - ca centru al celei mai puternice și rezistente grupări de partizani, Arsenescu-Arnăuțoiu, reprimată "exemplar" abia după zece ani (în 1959), cea dintîi - o comună de cîmpie, devenită oraș agroindustrial în 1989 și luptîndu-se acum să intre în modernitate, cea de-a doua - sat de munte, necolectivizat, în prezent aproape depopulat prin migrarea tinerilor
Antisemitism și inginerie socială by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14456_a_15781]
-
După cum nu va ceda nici tentației de a exploata varietatea obiectelor, de a fi colecționar în versuri. Iată foarte mulți nu! Spațiul poeziei lui Philippide s-a constituit după principii de mare severitate, scrupulos respectate. Cîteva încercări, rapid și decis reprimate, de a aborda unele teme tradiționale (fie și în variante intens personalizate), se mai găsesc doar în volumul de debut - tablouri medievale stilizate (Pastorală), natură bucolică (Pastel), aluzii la o iubire neîmpărtășită (Lied). Odată cu volumul următor, se va restrînge la
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
scrie mult și bine. (Și de altfel, se și scrie. Mult.) Însăși elucidarea adevăratei ei naturi presupune ceva efort. Este Ciocârlie, cel de după, să zicem, Bătrânețe și moarte în mileniul trei (2005) sau Cu dinții de lână (2008) un sentimental reprimat? Este un moralist care și-a pierdut încrederea? Omul de spirit s-a născut, în el, înaintea cinicului? Care-a fost mai întâi? Sunt întrebări cărora, recunosc, nu m-aș aventura să le caut răspunsul. Le consider, cu părere de
Magistratură și spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4728_a_6053]
-
toate părțile componente ale vechilor state izbucneau crize naționaliste, îndreptate îndeosebi contra minorităților și mai rar în favoarea intereselor propriului popor. Pentru afirmarea "noii" identități a puterii, în fapt de aceeasi esență cu vechea putere, în vederea recuperării energiilor majorității, multă vreme reprimata de aceeasi putere, în dorința de afirmare a individualității, se recurge la o baie energizanta de violență naționalistă. Trebuie să observăm că actuala putere de la Belgrad conține în amalgamul ei politicieni de la naționalismul șovin pînă la naționalismul moderat. Totul pe
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
autori. El și-a cîștigat fără greș admiratorii, scoțînd din mantaua colectivă a unor titani cu suflu epic devastator "paradisuri în destrămare". Populate de inocenți, dezrădăcinați, învinși, lichele de contrast și sinucigași, romanele și nuvelele sale hrănesc nevoia de lirism reprimat, de paseism și de lisare a tuturor dezamăgirilor și decompensărilor de ordin psihologic, social sau istoric.
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14472_a_15797]
-
perfect arhitectura escheriană a narațiunii (pe care Cărtărescu o va schimba, în Orbitor, pe fantasticele arhitecturi citadine ale lui Monsu Desiderio), cu trecerile imperceptibile dintr-un plan în celălalt, cu fantomaticele apariții ale unor personaje grotești prin amestecul de sexualitate reprimată, inocență și cruzime inconștientă. În centrul acesteia, dincolo de multiplele uși ale conștiinței desferecate treptat, se află imaginea păianjenului multicolor, care-l devoră într-un final pe Lulu (sustrăgându-l, de fapt, cu totul realității, căci, așa cum va afla Victor, Lulu
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
pace, simbol al disidenței poloneze și figură marcantă în economia simbolică a mișcărilor antitotalitare. Regizorul încearcă să recupereze tocmai naturalețea personajului, o naturalețe care are în ea ceva frust, părți nedizlocate cultural dintr- un monolit, o directețe glisând spre brutalitate, reprimată abia în ultimul moment, un fel de viclenie, de instinct educat al pericolului și oportunității care relevă charisma sa de lider. Electricianul reclamă absența oricărui complex de inferioritate în fața intelectualilor și o face nu o dată pentru ca faptul să nu devină
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
nu e cruțat în perimetrul unei viziuni ce descalifică totul, ca o emanație a unui "blestem" inițial care depășește explicațiile curente, care desfide logica. "Imparțialitatea" observatorului ce dorește a aplica un scrupul "științific" cedează în fața unei erupții iraționale, a sentimentelor reprimate ce-și iau revanșa sub chipul unui resentiment incontrolabil, devastator: "Seducția demersului etic al romancierei stă, probabil, în cadrul pe care îl trasează și în care încorsetează cuplul, astfel încît protagoniștii să ilustreze magistral un posibil blestem sub care asocierea lor
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
Darea la o parte a tuturor lucrurilor care stăteau în calea muncii și conformismului față de societate a avut un efect benefic: a promovat munca și a construit averi. Când și Freud s-a vindecat, debaraua dădea pe dinafară de dorințe reprimate, inclusiv sex și crimă. În 1914, debaraua a explodat, dând naștere Primului Război Mondial, revoluției ruse, tumultuoșilor ani '20, celui de-Al Doilea Război Mondial." Concluzia lui Andrei Codrescu, după o lungă succesiune de fluxuri și refluxuri, rămâne, în fond, optimistă: "Nu
Cadavrul din debara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7678_a_9003]
-
entuziast, învolburat, care se livrează viitorului ori măcar se răfuiește patetic cu prezentul, poetul e un pasiv, un contemplativ dispus a alcătui (cum sună titlul volumului d-sale de bilanț), Compendii de melancolie. Dar rezerva d-sale conține urmele energiei reprimate. Ele se aștern în text precum urmele de sînge ale unui rănit care se retrage. Avem a face cu o pasivitate care a absorbit dureros acțiunea refuzată, mixînd-o cu o postacțiune neliniștitoare încă: „Nu mă întreba cîte biruințe pot da
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]
-
epic, cu o lăcomie hugoliană a prinderii tuturor mărturiilor, fărâmelor, artefactelor din istoria universală. Nu am voie, titlul cel mai nou, poate fi ușor întors împotriva autorului. Oricât spațiu de manifestare i s-ar da acestui poet ce se consideră "reprimat", constrâns, supus interdicțiilor, el l-ar umple într-un interval scurt și ar solicita apoi - cu aceeași nevoie de extindere - un altul, mai mare. Două dintre cele trei secțiuni ale volumului sunt intitulate, relevant, Scăpăm pe spirale și În cele
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
a lui Marie și, odată ce afli asta, scenariul devine ilogic, neexplicând deloc de ce comite ea crimele, de ce o cruță pe Alex pentru ca apoi să încerce s-o ucidă etc. Ironic, există o aluzie la potențialul lesbianism al eroinei, la atracția reprimată pe care ea o resimte față de colega ei, dar acest fapt nu explică prea multe... Ca film de groază, lungmetrajul poate satisface fanii genului. Nefiind însă unul, am găsit un singur element original: începutul, revelat apoi ca vis al lui
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
împărtășim condiția. Pe pielea lui, vedem ce ni s-a întâmplat sau ni se va întâmpla și nouă. Procesul de îmbătrânire și de uzură prin care trece nu ocolește pe nimeni. Instinctele de adult și poftele copilărești expuse editorial, dar reprimate medical, sunt și ale noastre. La sex, la mâncare, la glorie, să adaug pe listă cafeaua, jocurile de strategie pe calculator, călătoriile în străinătate. În țara haotică în care trăiește bietul Alex. trăim și bieții de noi. Deodată, nu ne
Patru ani cu Alex. by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7755_a_9080]
-
inventează, precum antiteza între comuniștii răi, Tăvi (Doru Boguță) și Anton (Alexandru Georgescu), si patriotul deghizat, Plopu (Ovidiu Ghiniță), care stinge lumina în sat că activiștii să nu mai poată difuza filmul. În orice comunist se ascunde o fiara provizoriu reprimata, timidul Tăvi cunoaște o metamorfoza în doi timpi și trei mișcări când întâmpină o rezistență minimala a feței, Corina (Iulia Lumânare). Și că totul să fie cât mai credibil, chipul sau dobândește contururile aspre ale unui viitor torționar, iar parpalacul
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
Ovidiu Ghiniță) și Tanasie (Mircea Diaconu). Sentimentul de artificial, de însăilat, te urmărește pe tot parcursul filmului: Domnul Benea (Nicolae Urs) este artificial într-un mod artificial așa cum Tăvi este timid într-un mod care insinuează devenirea să ulterioară, un reprimat, un frustrat, iar scenă în care încearcă să se masturbeze în sala de proiecție, pe întuneric, urmărind dezvelirea neintenționata a piciorului domnișoarei Corina este de un grotesc trist și stupid îndepărtându-se complet de personajul din nuvelă care-și păstrează
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
Gheorghe Grigurcu Declinul satului românesc, antrenînd nu doar structurile sale economice, indicii săi de productivitate la care n-a mai revenit pînă azi, dar si trăsăturile morale ale truditorilor pămîntului, reprimați, vlăguiți, siliți a lua în masă drumul orasului, a început din momentele „revoluției agrare", operate cu mijloace brutale de regimul comunist. Mai rău decît în 1907, țăranii se vedeau „hăituiți, înjurați, bătuți, luîndu-li-se pînă și ultima strachină de mălai sau
Literatura-vérité by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6310_a_7635]
-
comunismul «triumfător»". Sutele de locuitori de toate vîrstele ale numitei comune au cutezat a-i înconjura pe reprezentanții puterii, în frunte cu un anume Florescu Florian, vicepreședinte al raionului. Nu aveau arme, dar în inimile lor clocotea o mînie îndelung reprimată. Văzînd cum oficialii bat țăruși pentru a marca viitoarele construcții ale colectivei, nu șovăie a-și exprima apăsat dezaprobarea: „Ei bine, aflați acum că noi nu mai vrem, că n-am vrut nici la început, și să faceți bine să
Literatura-vérité by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6310_a_7635]
-
-o pe mama lui Kikuji, devenindu-i astfel aliata de bază. Plină de zel, Chikako l-a pus pe bătrân sub urmărire, a început s-o atace în fel și chip pe doamna Ota și altele asemenea. Propria ei gelozie reprimată părea să-și fi găsit ținta cea mai potrivită. Tăcută și introvertită, mama lui Kikuji fusese luată prin surprindere de acea ieșire exagerată și se temuse mai degrabă de ce-aveau să spună oamenii. Chikako se apucă s-o bârfească
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
și mai rar ca sintagme tăiate cu finețe geometrică, numeroase dintre glosele descriptive ale lui Crețu fac cu ochiul cititorului. Și nu neapărat în chip inocent. Întrevăd, însă, în această înclinație - unii ar numi-o nativă - o formă de eseistică reprimată. Mai puțin evidentă în cărțile anterioare, ea apare insinuată aici, fără ostentație, dar fără să disimuleze. Structura argumentativă și obligația de a opera selecții - pe care regimul de periodicitate al cronicii literare le abandonează, adesea, într-un plan secund - antrenează
Cronicari moldoveni by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8859_a_10184]