22,650 matches
-
și o temeinică teză de doctorat. în 1955, Ion Brad pleacă la București, unde va avea o ascendentă carieră politică și notorietate literară. De acum începe dialogul epistolar, mai insistent din partea lui Mircea Zaciu. (De altminteri până în 1997, cartea nu reproduce și scrisorile lui Ion Brad, așa că paginile constituie de fapt un monolog al epistolierului de la Cluj și, într-un fel, țin locul Jurnalului la care Zaciu va lucra din deceniul opt al secolului trecut, numit de el "deceniul satanic". Este
Dialog epistolar by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12753_a_14078]
-
Apoi (1961) a întors încă o dată, tot cu 180ș, atitudinea scriitorului față de lumea și de oamenii în mijlocul cărora trăise și-și concepuse cărțile. ...la Eugen Barbu Nu remarcasem în ADEV|RUL LITERAR ȘI ARTISTIC articolul dnei Felicia Antip din care reproduce un pasaj Academia Ca}avencu (nr. 22). Adevărul este că pe dna Antip n-o mai citim de mult. Spre paguba noastră, cum se vede chiar din ratarea pasajului cu pricina, absolut definitoriu pentru stilul eseistei. "După război " scrie dna
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12768_a_14093]
-
Ca}avencu (nr. 22). Adevărul este că pe dna Antip n-o mai citim de mult. Spre paguba noastră, cum se vede chiar din ratarea pasajului cu pricina, absolut definitoriu pentru stilul eseistei. "După război " scrie dna Antip, iar noi reproducem din pagina 30 a Academiei Cațavencu - a devenit notoriu cazul unui cunoscut romancier acuzat pe nedrept de plagiat: om de bună credință (s.m), fusese pus într-o situație penibilă de un membru lipsit de scrupule al propriei echipe de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12768_a_14093]
-
cm mai mult. Volumele sunt legate în imitație de piele de diferite nuanțe de la un scriitor la altul, au supracopertă unitară pentru toate volumele, cu fotografia autorului, într-o ținută sobră și elegantă. În partea de jos a cotorului este reprodusă semnătura clasică a scriitorului. Pentru ținuta grafică a copertei, în caseta tehnică este menționat misteriosul nume numai din majuscule PODALV. Hârtia folosită e una foarte fină, subțire, tip Biblie, cu o ușoară patină gălbuie. Tipărirea este realizată, în condiții speciale
Edițiile Eugen Simion by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12759_a_14084]
-
de scris îndoită, - o fițuică, însă fierbinte de atâta imaginație. Director, năstrușnicul meu drag, Pavel, numărul 814 din 7-13 mai 2004. Să înfrunți New York-ul cu aceste înfăptuiri pontice, în miniatură, - și Cavalerul tristei figuri învățat cu morile, ar roși... Reproduc numai două versuri ale lui Chihaia din poemul Somnambula: Ceasul s-a oprit înfricoșat de tăcere, mobila de nuc și-a pierdut conturul de stampă...
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
nu apare pe pagina de titlu. Prozele nu sunt corect rânduite după un principiu cronologic, ci se succed haotic. Poemul Aniversare se repetă la paginile 116 și 237. În nota asupra ediției (p. 29) ni se promite că va fi reprodus interviul pe care Monica Lovinescu l-a luat în 1972 lui Grigore Cugler, însă textul lipsește din sumar. O fi o farsă a editurii, făcută atât îngrijitorului ediției, cât și cititorului? Nu are nici un haz.
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
mai mult sau mai puțin ratate. Și să-și izbăvească, să-și răscumpere prin fiica sa, neîmplinirile, cunoașterea blocată. Romanul este în curs de apariție la editura Polirom, colecția "Biblioteca Polirom" coordonată de Denisa Comănescu. Fotografiile din pagina 27 sînt reproduse din LIRE, iunie, 2002, iar cea din pagina 26 din Magazine Littéraire. Și pentru că zilele și nopțile erau pustii și lipsite de noimă, Yoel și-a făcut obiceiul de a sta seară de seară în fața televizorului, pînă la miezul nopții
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
măcar în sensul familiarizării) obscuritățile vizuale ale imaginii pixelate sau ale complicatelor structuri fractalice: "Măriți de zece ori, - te bucuri / să vezi, acum, că zișii muguri / se-aseamănă (și în ansamblu, / și-n amănunt) cu-ntregul amplu / pe care-l reproduce în lanț ș...ț minus pedunculii, ce fac un unghi / (cum fac sepalele narcisei / pe lujeri, sau un ram pe trunchi) / cu corpul tutelar: un sinus / ce-i sinclinarul așa-zisei / crevase cu figure pe ambii / versanți: pe unul muguri
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
că jurnalul lui Virgil Mazilescu remarcat de noi într-o revistă craioveană a apărut în Manuscriptum încă din 1993 și, apoi, în volumul recent al Operelor poetului. Mulțumim pentru precizare. Reaua informație nu e o scuză. Dar despre reviste care reproduc texte, fără a spune explicit că au mai apărut, ce să mai zicem? l în legătură cu dna Lovinescu: COTIDIANUL de acum două săptămîni publică un editorial semnat de dl Valeriu Stan referitor la volumul 3 al Jurnalului, acela premiat de noi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12844_a_14169]
-
cu prilejul diverselor congrese la care participă, Șolohov nu mai dă literaturii nimic important. Moare, asistat de tovarășa sa de viață, în 1984. Acesta ar fi în linii mari traseul vieții și operei lui Mihail Șolohov, citit, predat, învățat și reprodus cu venerație de generații întregi de elevi, profesori, scriitori, critici, cititori... Există oare vreo fisură în acest bust de bronz?, se întreabă Aleksandr Korabliov. Unii, în linia partidului, susțin că nu, alții, mai cu intuiții, mai cu argumente, vin să
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
logică în urma căreia nimic nu mai rămîne ca înainte, iar de gîndirea comună se poate alege praful. Toată lumea cunoaște semnificația dictonului clasic Verba volant, scripta manent (la Alexandru Călinescu, Scripta manent, verba volant). Potrivit unei explicații din Le Petit Larousse, reproduse chiar de autorul român, "acest proverb latin recomandă circumspecția în împrejurările în care ar fi imprudent să lași dovezi materiale ale unei opinii, ale unui fapt etc". Pe de altă parte, în timp, s-a generalizat utilizarea acestui dicton ca
Savoarea faptului divers by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12300_a_13625]
-
în Franța ecoul unui eveniment cultural (după cum ne-a relatat, de la fața locului, si Dinu Flamand, în numărul anterior al revistei, în cadrul interviului pe care ni l-a acordat). Traducerea este făcută cu multă inventivitate (traducătoarea forțând limba franceză să reproducă pitorescul terminologiei gastronomice românești), cartea arată splendind (hârtie mata, de un galben pâl, iconografie de bun-gust), astfel încât frumusețea baroca, exuberanta și mai ales înțelepciunea surâzătoare a textului lui Radu Anton Român sunt excelent puse în valoare. Nu întâmplător volumul are
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12344_a_13669]
-
la românul (erotic) Unsprezece minute al lui Coelho, cunoscutul caricaturist Ion Barbu a publicat o carte (tot erotică) de caricaturi, Unsprezece secunde. (Se dovedeste astfel, încă o dată, ca, ceea ce fac alții în unsprezece minute, românii pot face în unsprezece secunde.) Reproducem unul dintre desene, pentru amuzamentul (și tulburarea) cititorilor României literare. P.S. Și totuși, ce se poate face în unsprezece secunde? Răspunsul lui Ion Barbu este: "Multe."
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12344_a_13669]
-
cea de "cititor profesionist") îl împinge pe Liviu Antonesei să intre cu dezinvoltura inocentă a unui alt Mr. Jourdain, într-o dispută veche de cînd lumea: cea dintre critica formală și critica impresionistă. Cu bucuria omului care descoperă roata, eseistul reproduce - fără a avea aerul că o știe - aproape ad litteram, argumentația lui Gaëtan Picon în favoarea criticii impresioniste. "Însă a privilegia Ťfondulť sau Ťformať nu este decît un efect, crima se află în însăși efectuarea distincției. E o procedură ce ține
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
găsit-o în cronicile lui Alex Leo Șerban și Mihai Chirilov), dar care urmează regulile de formare și tendințele stilistice generale: "în rest, De Palma se dovedește ce-a fost întotdeauna și nu ne dădeam seama: un clipangiu ratat" (articol reprodus de cinemagia.ro); "se dă regia pe mîna unui clipangiu la modă" (observatorcultural.ro). Clipangiu ilustrează perfect capacitatea sufixului -angiu de se atașa unor baze neologistice, de a rămîne fidel unuia dintre sensurile sale de bază (indicator de profesie) și
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
nota însă câteva impresii numai despre cartea cea mai recentă a lui Chifu, din nou o carte de proză. O carte cu un titlu nememorabil (ne-memorizabil, mai bine spus), parafrazând (parodiind?) titlurile laborioase și epice ale romanului baroc. Iată-l reprodus în întregime: Visul copilului care pășește pe zăpadă fără să lase urme sau Invizibilul, descriere amănunțită. Și în continuare, pe aceeași primă pagină a volumului, această mențiune: "Roman/ un fel de basm". După cum vedem, autorul îi pune cititorului (criticului) la
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
ediție de versuri apărută sub supravegherea autorului, în două volume, la Editura pentru Literatură, în anul 1966. Având "tot timpul în față" această ediție, anonimul îngrijitor nu ar mai fi trebuit să "restituie" textele poeziilor alese, ci doar să le reproducă fără greșeli. Procedând astfel, nu ar mai fi trebuit să-și expună, în Nota asupra ediției, creierul lingvistic, scriind: "am păstrat formele gramaticale și ortografice caracteristice lui Arghezi, și în primul rând oltenismele: formele de perfect simplu (făcui, văzui) și
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
a promis ca, vreme de 1000 de zile să-i scrie zilnic cîte o scrisoare criticului literar Lucian Raicu. Se pare că la scrisoarea cu numărul 65 a renunțat. Dar aceste epistole, redactate între 28 iunie și 22 septembrie 1980, reproduse inițial în rubrica "Cerșetorul de cafea", din pagina a șaptea a "României literare", și acum în volum, sînt mici bijuterii de sensibilitate umană și expresivitate artistică, mostre de luat obligatoriu în considerare la creionarea profilului scriitoricesc al lui Emil Brumaru
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
Raicu". Nu este foarte clar dacă aceste scrisori au fost cu adevărat expediate (în acest caz, ele ar fi trebuit să fie în posesia destinatarului, iar publicarea lor ar fi trebuit să fie făcută la inițiativa acestuia; mai mult, facsimilele reproduse în actualul volum demonstrează faptul că ele au fost scrise de mînă, de aceea, este puțin probabil ca expeditorul să fi deținut eventuale copii; mi-e imposibil să-mi imaginez că cineva ar putea face copii de mînă după toate
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
cu monticuli de mâncare, gârle de băuturi, fete. Când te-ai lua după cum arată ei la această vreme, ai comite de neiertatul păcat al atacului la fizicul persoanei. într-un cotidian de tiraj, o cunoscută cântăreață revenită din exil ne reproduce stilul petrecerilor și limbajul lui Nicu: "vino, fă, să te f...". Să te prăpădești de râs, Mădăline! Simpla prezență a acestor revenitori ne confirmă o dată mai mult că "trecutul regim" și-a avut părțile lui drăguțe, cum zicea Pirgu. Ca
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
lui Giordano Bruno (Filippo Bruni, 1548-1600), "ultimul și probabil cel mai mare și mai autentic filozof al Renașterii italiene". Ediția românească, alcătuită și îngrijita de Smaranda Bratu Elian, după ediția critică bilingva a lui Giovanni Aquilecchia (Leș Belles Lettres, Paris), reproduce în chip de Prefață valorosul studiu al lui Edgar Papu apărut în 1947, la Fundația Regele Mihai I, Giordano Bruno. Viață și opera. Cele două volume cuprind primele două dialoguri cosmologice ale gânditorului italian, anume Cină din Miercurea Cenușii și
Studii culturale româno-ilaliene by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12436_a_13761]
-
l strecoare fetii pe deștul dân mijloc... Așa să faci, Conița mea scumpă, - să nu-mi daiu nici o para, zău că asta-i dă la Dumnezău... Minunăția minunățiilor! Toate se petrecură după cum zâsese Gâcitoarea... Ca reporter, angajat mai târziu să reproduc evenimentul într-o revistă din lumea bună, pot da adeverire oricărui sceptic în sensul că râulețul, chiar așa, scânteia în desișul pădurii, cu adevărat. Și, tot cu adevărat, că împărățelul sosise la fața locului însoțit de gărgărița năzdrăvană care rostise
Prințesa urgistă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12429_a_13754]
-
lacunare, arbitrare, sectare) din anexele volumului III sunt mostre ridicole de incompetență. Cu totul inutil, nota asupra ediției alunecă în considerații puerile despre opera lui Rebreanu, conspectând în două pagini din trei cunoscuta mărturisire din Cred. Comentarii deștepte adaugă: "Variantele reproduse de noi dovedesc faptul că, în zona practicii scrisului, primează intențiile estetice și etice" (p. LXXI). Dar ce alte intenții ar fi putut prima? Variantele reproduse de alții au demonstrat altceva? Antologică e următoarea frază de Gâgă: "Scrisul în activitatea
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
conspectând în două pagini din trei cunoscuta mărturisire din Cred. Comentarii deștepte adaugă: "Variantele reproduse de noi dovedesc faptul că, în zona practicii scrisului, primează intențiile estetice și etice" (p. LXXI). Dar ce alte intenții ar fi putut prima? Variantele reproduse de alții au demonstrat altceva? Antologică e următoarea frază de Gâgă: "Scrisul în activitatea intelectuală a lui Liviu Rebreanu devenise un tabiet/ritual, transformându-l în meserie și ajungând la operă voluminoasă și celebră: el a scris zilnic pentru că a
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
cam exigent cred, imaginea umilă și demnă doar de a fi compătimită a conferențiarului universitar prins în postura unui Ťhoț de cuvinteť și a unui Ťtocilarť, un ins condamnat să memoreze fidel o cantitate mare de informație pentru a o reproduce apoi, teatral, în fața studenților". Să se fi înșelat atît de tare M. Eliade atunci cînd scria că prin filosofia lui Nae Ionescu noi am devenit "contemporanii Europei"? Sau Noica atunci cînd afirma că același "avea lucruri mai bune de scris
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]