707 matches
-
pe Einstein este profesorul Florentin Smarandache de la Universitatea New Mexico, care publicase în anul 1972 o ipoteză că nu există barieră a vitezei în univers și că se pot construi viteze arbitrare de la zero la infinit. Ipoteza Smarandache este, bineînțeles, repudiată în Enciclopedia de Fizică http://scienceworld.wolfram.com/physics/SmarandacheHypothesis.htmldeoarece nu-s bine văzute criticile la adresa curentului principal din știința mondială.S-a scris puțin în presa românească despre cartea sa „Absolute Theory of Relativity & Parameterized Special Theory of
ROMANUL CARE L-A CONTRAZIS PE EINSTEIN de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346332_a_347661]
-
sare Cei ajunși la cârma țării nu mai vor democrație Oare cum de îi mai rabdă frații ajunși în sclavie? Alungați ca să trudească într-o lume fără milă Când la cârma României e o gașcă infantilă N-așteptăm divinitatea să repudiem escrocii Noi le-am pregătit ignatul să sfârșească precum porcii- Vine ziua judecății și-i vom condamna la moarte - Ne-au vândut fără rușine impostorii fără carte Venetici veniți de-aiurea, luați-vă tot armamentul În umila Românie vi s-
JUDECATA SCURTEI VEŞNICII de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373224_a_374553]
-
autorilor ei, ci implică o angajare a speranței deșarte, ca privire spre real, asemănătoare aruncată de Moise spre Pământul Făgăduinței. (Observație făcută de Kafka). Poetul Serghei Esenin, ajuns o legendă și prin accidentele existenței sale, are sentimentul naufragiului care-și repudiază cosmosul, tocmai pentru faptul că poetul rus nu are în perspectiva viziunii sale, edenul ca ultima speranță: Vânturi, o furtuni înzăpezite/Măturați viața mea trecută! Această luptă cu propriul său trecut va domina existența și poezia lui din perioada următorilor
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
autorilor ei,ci implică o angajare a speranței deșarte,ca privire spre real,asemănătoare aruncată de Moise spre Pământul Făgăduinței.( Observație făcută de Kafka). Poetul Serghei Esenin,ajuns o legendă și prin accidentele existenței sale,are sentimentul naufragiului care-și repudiază cosmosul,tocmai pentru faptul că poetul rus nu are în perspectiva viziunii sale,edenul ca ultima speranță:Vânturi,o furtuni înzăpezite/Măturați viața mea trecută! Această luptă cu propriul său trecut va domina existența și poezia lui din perioada următorilor
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
de conștiință: într-adevăr, nu-i putem acorda, nici măcar lui Hegel, aprobarea noastră pentru instaurarea în Occident prin sistemul său filozofic "propriu" a aceleiași, în esență, lumi spirituale a Indiei, chiar dacă sub un veșmînt formal aparent occidental; Hegel însuși o repudia, noi o respingem însă, nu numai sub forma indiană ci și ca substanță hegeliană, din moment ce este vorba, din punctul nostru de vedere, despre aceeași, unică în mod fundamental, concepție monistă falsă despre viață și despre Spirit. S-ar putea începe
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
adevărat, cîțiva boemi iluștri, s-a simțit bine în compania lor, a avut ce discuta, dar atît. Nu s-a lăsat contaminat. A preferat însă, observăm noi, boemia spiritului, una aparent iconoclastă, derutant disociativă, dar permanent supravegheată de rigoare carteziană. Repudiind precaritatea, dezordinea, mizeria. Bastonul cu mîner scump se vrea, de altfel cu toată scuza cochetă a purtătorului de baston, caduceu antiboem. Imagini cutremurătoare din începutul bolșevismului românesc. Gloata rufoasă și isterizată aclamînd noua putere impusă de Moscova. Dej, Bodnăraș, Groza
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Boicu a căutat să pună în valoare, echilibrat și lipsit de parti-pris-uri, o multitudine de factori, pornind de la premisa iarăși verificată că fenomenologia istorică este, întotdeauna, extrem de complexă și că simplificările partizanale sau hagiografice blochează, îndeobște, accesul la adevăr. Dar, repudiind asemenea atitudini, istoricul nu înțelege să se plaseze pe opusul lor extrem, „nerezonabil și frizînd impietatea”, atribuind, de pildă, împrejurărilor internaționale și câtorva mari puteri europene rolul determinant în „triumful cauzelor naționale”. Influența condițiilor politice externe asupra luptei românilor pentru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la ce ar duce ? În schimb, malul stâng al Dunării lângă Orșova, „ne-ar fi absolut necesară, și acelea pînă la moara pe care noi o posedam și care se numește Woditza”. Se poate spune că Iosif al II-lea repudia ce nu putea lua, privirile sale rotindu-se asupra granițelor răsăritene ale Imperiului până ce se vor opri la nordul Moldovei. În privința Principatelor, în totalitatea lor, desfășurările ancoraseră adânc pe făgașul definirii condițiilor sub care puteau fi redate dominației otomane. Înainte de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dădeau crezare proclamațiilor sale, considerându-1 și pe el ungur, neștiind cine este, și chiar dacă ar fi știut că era polonez, „tot așa de puțin i-ar fi crediutu” din motivele arătate. Pentru a obține sprijinul real al Franței și a repudia învinovățirile de exces „sangvinare” ale armatei sale, Bem s-a adresat, la 12 martie 1849, lui Boulay de la Meurthe, vicepreședinte al Republicii franceze. În Transilvania - spunea Bem -, guvernul ungar „n-a vrut deloc să imite atrocitățile soldățimii austriece”, care a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și toate acestea în pofida unor „slăbiciuni omenești” pe care a avut curajul să le recunoască chiar față de pudicul D. A. Sturdza, fost secretar al său, apoi și prim-ministru al României și depozitar nedelegat al arhivei domnitorului. Hagiografia este repudiabilă, dar, repudiind-o, nu înțelegem să coborâm în contrariul ei, nerezonabil și frizând impietatea, cea mai culpabilă slăbiciune pentru istoric și rătăcire vinovată pentru cel pregătit, deci în cunoștință de cauză, spre o minimă comprehensiune ce atârnă de bunul simț dictat de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
l-a vândut pe Mântuitor pe un pumn de arginți. O astfel de trădare Își are simbolismul și misterul ei și, se pare, nu merge până la un nivel abject, prin consecințele imediate (autocondamnarea prin sinuciderea făptuitorului, cu toate că acest act este repudiat de tradiția noastră creștină). Tot trădare poate fi și tripla trădare a lui Petru, ce făcea parte dintr-un program transpersonal, divin - dar care conducea spre o fidelitate supremă și definitivă. Mai Întrezărim aici un caz special: alunecarea discipolului În
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Un om este ceea ce este prin Întrebările pe care și le pune (sau care le ridică și altora) În raport cu sinele, cu semenii și cu Dumnezeu. O persoană se edifică și se Înalță prin felul de a problematiza. Nu trebuie să repudiem pe oamenii care Își pun probleme. Valoarea unui om poate fi direct proporțională și cu „problemele” pe care acesta le poartă! Zbuciumul interogativ constituie un predeterminant al Învățării și al aflării soluțiilor. În actul creativ și inovator cel mai important
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ceilalți, ci a etala binele din noi (la orice atitudine Întâlnită În exterior) este un lucru ce arată cât de puternici și de valoroși suntem. Avem tendința să fixăm negativul pe cineva anume, nemaifiind În stare să schimbăm această reprezentare. Repudiem negativitatea și ne ținem la distanță față de ea. Nu mai știu ce filosof a venit cu următoarea idee: de unde vine răul, de acolo poate surveni și binele. Cu alte cuvinte, răul nu e ceva absolut, ci „gradul zero” și sorgintea
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
hălăduirii sau ne complacem În clipe de răgaz. Uităm că acest timp poate prefața un timp al rodniciei și creativității, al edificării și Înălțării. Cuvintele de ordine par să fie activitate, mișcare și reușită. Am intrat Într-o civilizație ce repudiată pauza, suspendarea și inactivitatea. Căci, nu-i așa, timpul Înseamnă bani, iar uneori putere. A fi activ permanent, a nu avea timpi „morți” a devenit un semn de distincție și de statut „Înalt” (știm ce Înseamnă minutele pentru persoanele importante
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Printr-un fel de recul, el poate deservi În ultimă instanță pe alții, chiar dacă nu În chip direct și imediat. Gândul dintr-un anumit moment de reverie poate deveni cândva un bun spiritual și pentru alții. Departe de a-l repudia și diminua, acest timp trebuie protejat, Încurajat și reconsiderat. Timpul rezervat sinelui presupune acel răgaz al reînnoirii sinelui, al Îmbogățirii lui Împotriva tuturor automatismelor care duc la sclerozarea ființei, la rutina clișeelor și la plictisul programului repetitiv. Este acel timp
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
comunitatea de credincioși care activează În diferite forme credința religioasă ca atare. Raportul dintre cele trei instanțe este mobil, dinamic, În sensul că este posibil câteodată ca Biserica să preia sarcinile educației religioase școlare (vezi situația din trecut, când școala repudia și excludea raportarea la valorile sacre), școala să intervină cu un plus de reflecție și de semnificare sau integrare culturală a sacrului (cum pare să se Întâmple acum), iar comunitatea să potențeze (să prescrie) un anumit tip de conlucrare dintre
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
În urmă formulele tradiționale de perpetuare a unei experiențe bazate pe efort, pe nevoință și pe un oarecare răgaz. Căutăm soluții miraculoase și intrăm În febrilitate temporală. Vrem ca totul să se producă fără prea mult efort, „instant”, „pe loc”. Repudiem acțiunea laborioasă, experimentarea și sudoarea, trecerea prin Încercare și eroare. Ne Îndârjim să mergem „la fix”, evităm „acoladele” căutătoare, nu ne „pierdem vremea”. Mâncarea o primim „la pachet”, ne cumpărăm costume „de-a gata”, Îngurgităm formule cum să câștigăm bine
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Litere; îi repugnau rigidățile sistemului lui estetic, recunoscând însă profesorului „probitatea intelectuală”, „pasiunea literară, spiritul analitic și dialectician până în pânzele albe”, acestea puse, din păcate, „în slujba unui dogmatism fără concesiuni”. Pe Paul Zarifopol, deși de o „distincție neobișnuită”, îl repudiază franc: „N-a fost un cugetător, fiindcă n-a avut un sistem închis de idei, n-a fost un critic, în accepția obișnuită a cuvântului, fiindcă n-a profesat o disciplină, cu toate răspunderile ei; n-a fost un creator
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
particular pot prezenta funcția poetică și manifestările ei în critică, a căror investigare arată limpede că funcția a fost asumată nu numai de către adepții declarați ai impresionismului critic, ci și de către cei care l-au ocolit sau chiar l-au repudiat. Exemplele, extrem de numeroase, nu numai că lămuresc fiecare demers teoretic ori taxonomic, dar, în plus, oferă o imagine diacronică asupra unei îndeletniciri care a trecut în cultura noastră de un veac și jumătate. Criticii din care se citează sunt selectați
BOGDAN-DASCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285787_a_287116]
-
se formează mereu același limbaj «incorect» al trupului descoperit, capabil de cele mai uluitoare metamorfoze. Numai devenind șoarece, poți pătrunde în universurile neumane și să înțelegi ce înseamnă să fii «om»“1. Paradoxalistul dostoievskian merge însă și mai departe: își repudiază pînă și mediul firesc, Subterana. „Dar ajunge, își încheie el discursul; nu mai vreau să scriu «din Subterană»...“ Totuși, nu s-a ținut de cuvînt și și-a continuat „pedeapsa corecțională“ pe care și-a aplicat-o singur. Iar autorul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ascensiune, urbanizarea satelor fiind considerată singurul mijloc de a introduce populația rurală în mișcare. Valorile țărănești versus cele orășenești, iată o întrebare pentru cărturari, în încercarea de a decide care trebuie să aibă întâietate în împlinirea destinului național. Și Noica repudiază partea rurală, cu toate că nu îi neagă valoarea. Doar că nu ne vede răzbătând istoria astfel. Cu simple valori țărănești noi putem avea cum avem cu adevărat toate virtualitățile: de cultură, de omenie, chiar de înfăptuire istorică; dar nu avem nicio
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ori însă, cercetătorii construiesc un indice undimensional fără a mai verifica încadrarea indicatorilor într-o singură dimensiune și nemaiținând cont de conținutul indicatorilor. Acest fapt se întâmplă deoarece un astfel de indice este mult mai ușor de realizat. Fără a repudia modelul măsurării unidimensionale, se recomandă totuși aplicarea și a altor modalități de construcție a măsurilor compozite, a indicilor. O modalitate o reprezintă construcția indicilor pentru care nu se mai impune cerința unidimensionalității, dar nici nu se identifică dimensiunile ipotetice. Prin
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
au păstrat referințele la noțiuni specifice determinismului ereditar. Se pare că astfel de idei deveniseră atât de larg acceptate, Încât era nevoie de exorcizări repetate ale „moștenirii burgheze” pe care o reprezentau. Un exemplu este Victor Preda, care și-a repudiat În repetate rânduri legăturile cu determinismul ereditar. În perioada interbelică, autorul Își exprimase interesul pentru posibilele aplicații ale teoriilor eugeniste la practica antropologică, dar În anii ’50 și ’60 a publicat câteva lucrări În care condamna eugenia ca teorie „burgheză
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
vieții psihice pun față În față „principiul plăcerii” cu cel al „datoriei”. * „Onoarea este conștiința exterioară, iar conștiința este onoarea interioară.” (A. Schopenhauer) Considerația semenilor o obții numai atunci cînd ajungi să te respecți În forul tău interior. * „Conștiința critică repudiază orice mit. Dar inconștientul din noi nu poate trăi fără mituri.” (Lucian Blaga) Nu putem trăi numai Într-o luciditate controlată; avem nevoie, cel puțin din cînd În cînd, și de o extrapolare a unor nevoi intime În imaginar, În
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
și față de altul. A ajunge Însă uneori să ne folosim și de politețe ca de un interes oarecare, Înseamnă să golim relațiile umane de orice forță morală. * „Titlurile Îl disting pe omul mediocru, Îl jenează pe cel superior și sînt repudiate de cel inferior.” (G.B. Shaw) Aceasta este, de fapt, soarta măririlor de orice fel, atunci cînd unii nu văd În ele decît singurul mod de a se Înălța În ochii lumii, alții doar deșertăciune iar alții le desconsideră pentru că nu
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]