451 matches
-
luându-mă peste picior: „Hei, băiete, n-ai spălat bine farfuria asta”. Și ar fi trebuit să înghit toate măgăriile lor, n-aș fi avut încotro. M-au trecut fiori reci. Suferința, mai e nevoie s-o spun? mi-a repugnat totdeauna, sub orice formă. Mirosurile bălții se amestecau în aer cu arome de fructe coapte. Insectele foiau prin urzici, amețite de căldură și le auzeam zgomotele subțiri. Era o gravă nedreptate acel accident stupid! Când a venit însă Dinu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
parte, ca și cum, din discreție, ar fi vrut să evite să asculte un dialog pe care-l surprinsese din Întâmplare. Agliè insistase, conciliant, ca și cum i-ar fi vorbit unui copil: „Vă Înțeleg resentimentul și, dacă-mi permiteți, rezerva. Înțeleg că vă repugnă să mărturisiți un secret atât de intim și de râvnit unei plebe care până mai adineauri v-a oferit un spectacol atât de puțin edificator. Ei bine, secretul dumneavoastră mi-l veți putea Încredința numai mie, la ureche. Acum pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de nerecunoscut. Călătorise prin Europa În căutarea fantomelor și a locuitorilor ei fantomatici. — Arhitectura modernă, i-a spus el unei fete pe nume Judith cu care petrecuse o noapte Într-un cămin studențesc din Padova, mai ales stilul Bauhaus, Îmi repugnă. Dezvăluie totul de o manieră atît de transparentă, de sfidătoare. Îmi plac ideile postmoderne, dar clădirile, ca atare, sînt prea ușoare pentru gustul meu, prea „glumețe“, prea lipsite de respect față de istoria pe care Încearcă să o subsumeze. — Mai tacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Părea că noi doi aveam orașul la picioare. Ai mei Își sărbătoriseră acolo nunta de argint. Eu Însă, aveam un ideal: să fiu altfel decât ei. Nu frecventam astfel de localuri, iar persoanele care mergeau În astfel de locuri Îmi repugnau. — De ce-mi spui toate astea? Întrebă Aris sâcâit. Privea semaforul roșu - umbra violetă a norilor care mângâiau ruinele palatelor imperiale de pe Palatino. Cine știe, poate că spera să o vadă În ea pe fata aceea care fusese de demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe care o realizez o consider făcând parte din trupul meu. Astfel, acum mă cunoști cu adevărat. Dar eu te cunosc deja, ar fi vrut să strige Maja. Ce rămâne dacă Aris va pleca? E singurul meu prieten. Restul Îmi repugnă prin falsitate. Chiar și eu Însămi sunt falsă. Privi atentă omuleții melancolici atinși de lumina lanternei și imediat după aceea Înghițiți de Întuneric. Figuri de tineri ductili - care se adecvau formelor și se adaptau spațiului, se confundă cu acesta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nici spitalele. Nici vaccine n-am făcut. Bunică-mea trebuia admirată nu atât pentru frumusețea ei de odinioară, la care se întorcea acum cu obstinație, ci și pentru că se situase de partea lui taică-meu în problema carierei mele. Îi repugnase cariera de fotomodel a fiicei, cu călătorii și shootinguri peste tot și nicăieri, cu râsetele generoase și inocente ale grațiilor, prin care falia dintre realitate și ce era în capul lor se simboliza și se exorciza, cu toate afectările profesionale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de siguranță... — Că tot veni vorba, ai chef să mă luminezi și pe mine în legătură cu chestia asta? Hugo se întinse pe canapea, proiectând cercuri de fum pe tavan. — A fost ideea lui Bill, dacă tot vrei să știi. Chiar îmi repugnă bigoții încrâncenați și am auzit vreo două glume de-ale lui, legate de Sally, care m-au făcut să-mi sară țandăra. Știu că nu-i poate fi ușor unui homofob să-l joace pe Bottom, dar după ce a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dumneavoastră? N-a mai recunoscut niciodată pe cineva pe care îl cunoscuse înainte. N-a mai avut niciodată un gest feminin. S-a transformat în bărbat. Un bărbat care își ura trupul, care voia să-și taie sânii, căruia îi repugna prezența altor bărbați. Uneori, dormind, devenea din nou Lola din totdeauna. Dar trează, era un mascul care încerca să pipăie infirmierele și folosea doar ce era mai spurcat în vocabular. Medicii i-au cerut să înceteze să o mai vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
avut ce mânca. Tot ce căpătase, căpătase prin Otilia. Cu moș Costache, până la majorat, nu era chip de înțeles. Pipăi terenul în toate direcțiile. O slujbă ar fi putut căpăta, nici vorbă, dar renunțând la Universitate. Situație umilitoare, care îi repugna. Ar fi consimțit să dea lecțiuni particulare, însă mare lucru n-ar fi câștigat. Apoi Otilia îl ținea din scurt, îl întreba unde se duce, îi amintea mereu că un viitor strălucit îi așteaptă și că trebuie să muncească. O
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a credințelor. Pentru a convinge, ei apelează doar la inteligență, iar pentru a ieși cu bine dintr-o dificultate doar la calcul. Violența sentimentelor colective îi descumpănește, dereglarea conduitei indivizilor adunați laolaltă îi surprinde, înverșunarea cuvîntului și a faptei le repugnă, ca un soi de lipsă de bun-gust. Spiritul lor nu acceptă decît viclenia sau compromisul dintre oameni bine educați. Caracterul? Îl neglijează sau îl elimină din calcul. Din cauza lipsei de curaj, mulți oameni de stat sînt șovăielnici și confuzi, indeciși
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
tradiției. Ceva le putem totuși reproșa: ignoranța. Și graba lor de a tranșa relațiile care s-au înfiripat la un moment dat, în opera lui Freud și a discipolilor lui, între psihanaliză și psihologia mulțimilor. Da, știu. Acestor puriști le repugnă filiația care îl unește pe eroul gîndirii de zilierii istoriei ideilor: Le Bon, Tarde, Mac Dougall. Din motive de nemărturisit, care țin de aristocrația intelectuală, dar și de culoarea politică, ei preferă, se înțelege, filiația mai nobilă a unui Nietzsche
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dar și (mai ales) publicului burghez mărginit, ca un alt nume al revoltei avangardiste. Pericolul cantonării Într-o formulă estetică este, din acest unghi, și al supunerii față de „oficialitate”, al Încadrării Într-o „ierarhie” a valorilor admise. Nimic nu-i repugnă mai mult poetului decît o astfel de comodă recunoaștere, „poezia cu fireturi” care ar Însemna angajarea Într-o ordine restrictivă și mutilantă: „Poetul devenit Doge. Poetul adunînd În locul semnelor neînțelese din el ori din văzduh, balega armăsarului ritmînd fanfara de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nutrea un devotament absolut pentru Elvira și se gândea la ea chiar când o neglija în chipul cel mai scandalos. Familia lui Dumnezeule! (fr.). reprezenta o instituție sacră, neglijată în tot cursul anului, afirmată însă solemn în zilele festive. Îi repugnau afecțiunile și demonstrațiile, mulțumindu-se cu noțiunea morală tacit consimțită. Ceea ce stima la Elvira era faptul că aceasta intuia punctul său de vedere, evitând scenele vulgare de explicație, acceptând comedia dezinteresului reciproc. Cu cât era mai liber, cu atât Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
informă Ioanide cu o seriozitate comică. - Aha! Înregistră Pomponescu foarte amar, însă politicos, amabil ca de obicei, domnul Ioanide este exponentul ideii gratuitului în arhitectură. Lui Ioanide însă nu-i plăcea discuția în public a chestiunilor de specialitate, pedanteria îi repugna, și descălecând de pe scaun bagateliză însăși convorbirea: - Glumeam ca să le contrariez pe dumnealor. Îmi pare rău că trebuie să vă las. Am o bina prin apropiere. Ce vreți? Sunt un simplu zidar. Zicând acestea, Ioanide, după civilitățile de rigoare, plecă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de fata lui, cu care prilej simți că poziția sa față de Ioana era din cele mai false. Trebuia găsit mai curând ori mai târziu un pretext de a slăbi relațiile, unul putând fi terminarea definitivă a lucrărilor. O soluție brutală repugna lui Ioanide, ca unul care cunoștea pe Ioana într-adevăr din copilărie, nutrind pentru ea (aci nu mințise) și un veritabil sentiment de protecție. O știa pe madam Valsamaky-Farfara. Aceasta avea aptitudini pentru cele mai nebunești aventuri, le făcea însă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
asigur), m-ar împinge alt sentiment: acela de a scăpa de compătimire. Mulți se căsătoresc in extremis, pe patul morții, numai să apară în fața lui Dumnezeu cu taina îndeplinită. Nunta ca simplă formalitate obsedează pe bietele femei. - Prin urmare, îți repugnă viata monahală. . - Nu știu în ce sens iei acest termen. Mă simt bine așacum sunt și nu concep căsnicia decât ca o prietenie. La vârsta mea e tot ce pot dori. . - Hergot este un astfel de prieten. . - Hergot e frate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pomponescu nu mai avea altă scenă de manifestare decât Școala de Arhitectură, de unde, potrivit listei din jurnal, nu era cu totul exclus să fie demis, motiv pentru care amânase prezentarea la catedră. Lui Pomponescu postura de mare victimă nu-i repugna și în altă împrejurare și-ar fi zis că după oarecare scurgere de vreme, nemulțumirile inerente unui regim nou vor trezi simpatie pentru oamenii răsturnați și și-ar fi reconstituit astfel o aureolă și o anticameră. Acum însă Pomponescu vedea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
răstoarnă imediat, tocmai pentru că nu îndeplinește condițille puțin cam contradictorii ale programului. Trebuie să o spun? Mi-e teamă să nu fim, în această privință, păcăliți de una dintre cele mai bizare iluzii care au capturat spiritul uman. Omului îi repugnă Osteneala, Suferința. Și totuși el este condamnat de natură la Suferință și Privațiune, dacă nu-și ia Osteneala Muncii. Nu are deci decât alegerea între aceste două rele. Cum să facem pentru a le evita pe amândouă? Nu s-a
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Aceasta este "încurcătura" din care umanismul nu poate ieși: el trebuie să se apere așa zicând "cu arma în mînă" de agresiunea permanentă a antiumanismului și astfel, la limită, el trebuie să recurgă ― în această apărare ― la lucrul care îi repugnă cel mai tare: crima. El trebuie să accepte că din recuzita umanismului face parte uciderea bestiei, a balaurului, pe scurt, a întruchipării Răului. Toți eroii eponimi de la Teseu și Heracles la Făt-Frumos și Sfântul Gheorghe sânt ucigători ai Răului și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și, în final, să dăuneze cauzei pe care pretindea că o apără: prevenirea. Standarde științifice în evaluarea programelor Exemplul DARE ne face cunoscută o metodă foarte specială și novatoare de evaluare a programelor: meta-analiza. Numele e barbar și riscă să repugne cititorului, însă metoda e deosebit de elegantă și promițătoare și avem nevoie de câteva explicații pentru a o înțelege mai bine. Termenul de "meta-analiză" a fost folosit pentru prima dată de Glass, în 1976, într-un articol dintr-o revistă de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
cuvântului în sine. Noi asimilăm viziunile cu imaginația, visele și halucinațiile, cu Ebeneezer Scrooge în „Colindă de crăciun” și cu viziunea sa asupra fantomelor de Crăciun. Bineînțeles, fantomele lui Scrooge nu erau reale, așa cum sunt întotdeauna viziunile. Însă afacerilor le repugnă irealul, în mare parte datorită faptului că provocările reale sunt destul de dificile. Viziunile par nepractice, eterice, ireale. Trebuie să schimbați acest lucru prin înlocuirea cuvântului. Trebuie să redenumiți viziunea dumneavoastră. Un alt nume va clarifica celorlalți ce este o viziune
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
ne conduce la următoarea regulă de marketing: stereotipurile oamenilor - cu privire la dumneavoastră sau la industria dumneavoastră - formează opiniile care persistă. Să ne gândim la problema pe care o au planificatorii financiari. Zeci de ani au dus povara „etichetei” lor. Oamenilor le repugnă planificarea - atât cuvântul, cât și ideea. Planificarea pare plictisitoare și dificilă. Sună ca și când vor fi create niște etape pe care oamenii vor trebui să le treacă, limitându-le astfel libertatea. În același timp, cuvântul „financiar” le aduce aminte de un
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
urmăm, de o parte și alta a Prutului, dezbatere în care diferențele să nu separe, ci să constituie un factor de interes reciproc, capabil să asigure un liant durabil unității intelectuale, pentru că s-ar baza nu pe uniformizare - fenomen care repugnă atât de mult spiritelor autentice - ci pe încurajarea personalității inconfundabile a scriitorului. În finalul acestui text, aș da poate o veste bună spunând că întrevăd o soluție de depășire a asperităților care alimentează conflictul generaționist în Basarabia. Ce-i drept
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
semidoct cucerit de retorica plină de vorbe umflate a fascismului. El e, mai degrabă, fascist din neputința de a fi comunist. O și spune de nenumărate ori, după cum spune că admiră Germania pentru că nu poate admira (mai mult: pentru că Îi repugnă) Franța, pentru că e scârbit de politicianismul și eșecurile neputincioasei, debilei democrații galice. Drieu e destul de lucid pentru a vedea În Mein Kampf ceea ce e de văzut: „gândire de jurnalist rudimentar, avid de un senzaționalism grosolan”. Și totuși, nu va ezita
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mai puțin! - „cel mai bun prieten al evreilor”! Cât de bun prieten al urmașilor regelui Solomon este Drieu aflăm din nenumăratele pasaje dedicate acestor „stricători de neamuri”, În care dezgustul se Îmbină cu disprețul și ura: Înainte de orice, ei Îmi repugnă fizic. Bineînțeles. Iar apoi, Îi găsesc lipsiți de inteligență și de profunzime. Și deloc artiști. Lipsiți de gust, de tact. Ah, tactul. Acea manieră a lor de a nu simți niciodată ceea ce ne fac să resimțim. Și, apoi, ei nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]