287 matches
-
Germania), în 16 mai l concertul Corului de copii și al orchestrei Colegiului „I. Vidu“, în 18 mai l recital la două piane, susținut de Manuela Iana Mihăilescu și Dragoș Mihăilescu, în 19 mai l concertul-eveniment cu prima audiție a Requiemului de război de B. Britten, dirijat de Marco Berdondini (Italia), în 20 mai l recital de orgă Dalibor Miklavcic (Slovenia) și Felician Roșca, în 22 mai l recitalul ansamblului „Contraste“, cu prima audiție a compoziției „Tabu“ de V. Dinescu, în
Agenda2005-19-05-1-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283655_a_284984]
-
Fukushima. Nu mai puțin de calmul, înțelepciunea și demnitatea supravie- țuitorilor. Compasiunii generale, dansatorul și coregraful Răzvan Mazilu i-a adăugat un gest concret de strângere de fonduri pentru supraviețuitorii în suferință, printr- un spectacol dat în beneficiul lor. Spectacolul REQUIEM: Nu știi nimic despre mine, prezentat de curând pe scena Teatrului Odeon, are numeroase semnificații și scoate la iveală, încă o dată, multiplele fațete ale dansatorului, coregrafului, regizorului, scenaristului, dar și ale artistului Răzvan Mazilu care se implică frecvent în spectacole
Requiem pentru suferințele poporului japonez by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5023_a_6348]
-
culturii sale contemporane, mai exact al dansului contemporan japonez, prin dansatoarea, coregrafa și profesorul asociat al Universităț ii din Tsukuba, Motoko Hirayama. Cei doi artiști, românul Răzvan Mazilu și invitata sa, japoneza Motoko Hirayama, și-au luat drept partener muzical Requiem-ul galezului Karl Jenkins, care, la rândul său, a împletit în compoziția sa slujba obișnuită, în limba latină, pentru sufletele celor morți cu cinci poeme haiku, despre moarte. Voci masculine, pentru textele occidentale, în stil mânăstiresc, se întâlnesc în piesa
Requiem pentru suferințele poporului japonez by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5023_a_6348]
-
să se prindă de mână, ca imagine concluzivă a întregului spectacol. Ochiul atent și experimentat al regizorului Alexandru Dabija a supervizat și el spectacolul ca întreg. Deși destinat strângerii unor fonduri pentru persoane greu încercate și sufletește și material, spectacolul REQUIEM: Nu știi nimic despre mine nu are nimic patetic, ci excelează prin firesc și libertate de expresie, peste toate plutind discret o boare de căldură și prietenie, care anulează distanțele și deschide noi orizonturi.
Requiem pentru suferințele poporului japonez by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5023_a_6348]
-
comentate cărți de poezie ale acestui an, La pierderea speranței de Nicolae Prelipceanu, a văzut lumina tiparului la editura condusă de un cristian. „Însemnele geniului“ Un excelent eseu publică Victor Ivanovici în revista VIAȚA ROMÂ- NEASC| (nr. 5-6, 2012). Intitulat Requiem pe fond de thriller metafizic, textul este scris la comemorarea a douăzeci de ani de la moartea „unui prieten de neuitat”, Ion Petru Culianu, una din strălucitele minți românești. Victor Ivanovici descrie circumstanțele omorârii într-o toaletă de la Universitatea din Chicago
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4497_a_5822]
-
Kronos au trecut apoi prin Mexic și ritmurile celor de la Cafe Tacuba, prin India lui Ram Narayam și au încheiat prima parte a concertului cu „clasicii contemporani“ Steve Reich și John Adams. A doua parte a bucurat fanii celebrei suite Requiem for a Dream, iar recitalul s-a terminat cu o compoziție iugoslavă care relua teme balcanice. Publicul a aplaudat în picioare și a cerut revenirea pe scenă a cvartetului, iar bisurile au fost Doina din Clejani și Death Is the
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
mai lumi noasă; amintirea faptelor mari pentru care s-a jerfit eroul descrețește pentru o clipă frunțile plecate. Dar atmosfera de doliu revine odată cu reapariția temei inițiale. O parte scrisă în stil fugato răsună asemeni celor mai tragice pagini de requiem. Către sfârșit, durerea devine copleșitoare. Auzim parcă suspine adânci, înecate de lacrimi. Partea a III-a - scherzo (allegro vivace) - care urmează, constituie un contrast izbitor față de Marșul funebru. Reânvie aici energia, avântul, ritmurile impetuoase; dar totul păstrează o notă reținută
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
răvășite și cu privirile fixe, cei mai exaltați dintre ei părând a fi și cei mai afectați. Cardinalul, asemenea unui arhanghel În hainele sale preoțești și cu mitră, i-a stropit cu apă sfințită; orga a răsunat; corul a intonat Requiem eternam. Toți cei prezenți erau Îndurerați, pentru că depinseseră Într-o oarecare măsură de Monsignor. Durerea lor era mai mult decât un sentiment față de „frângerea vocii lui sau oprirea din mers“, cum se exprimase Wells. Acești oameni se rezemaseră pe credința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ceva și nu putea. Am început să recit în limba latină o rugăciune pentru cei răposați, iar Yozō și-a împreunat și el palmele, privind stăruitor marea și mișcându-și buzele. Requiescant in pace Dominus vobiscum et cum Spiritu tuo Requiem aeternam dona eis. Marea care înghițise trupurile moarte era liniștită de parcă nimic nu se întâmplase și printre valuri săreau pești zburători. Parâmele scârțâiau molcom, iar în zare se iveau nori poleiți parcă în aur. Eu, îngăimă Yozō, aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Știi spaniolă? îl întrebă Velasco, însă omul continua să horcâie printre buzele întredeschise. Ochii îi erau și ei deschiși, dar se uita în gol, de parcă un văl subțire îi acoperea privirea. Moartea cobora asemeni înserării peste trupul tânărului indian. Habeas requiem aeternam, murmură Velasco, ținându-l pe tânăr de mâna murdară de sânge și de noroi. În clipa aceea, nu mai era un misionar mistuit de ambiția de a creștina Japonia, ci un simplu preot care veghează într-un cătun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rău, eu eram preot. — Nu ne este de trebuință statuia lui Buddha. Senior Tanaka era creștin, am spus eu. Supusul mi-a aruncat o privire mânioasă, dar a luat statuia lui Buddha și și-a pus-o pe genunchi. — Habeas requiem aeternam. Am rostit aceeași rugăciune ca și mai demult când în vizuina de pământ din crângul de bananieri din apropiere de Veracruz l-am ținut de mână pe indianul acela rănit. Dar spre deosebire de indian, Tanaka își pusese capăt zilelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Covent Garden, apoi „Turandot” la Metropolitan , a avut concerte de gală și angajamente la londonezele Royal Opera House, Hampton Court și Royal Festival Hall, apoi „Boema“ la Bastille din Paris. În ianuarie 2001, interpretează cu Alagna și Filarmonica din Berlin Requiem-ul lui Verdi, înregistrat live și lansat în august 2001. Tot cu preaiubitul său Alagna înregistrează în iulie 2002 „Trubadurul” și în februarie 2003 „Carmen”. Actuala stagiune a fost, de asemenea, arhiplină, pentru Casta Diva: în mai, „La Rondine“ în
Agenda2003-21-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281053_a_282382]
-
de istorie americană. » A Prairie Home Companion/Ultimul radio show. Cel din urmă film al lui Robert Altman, profesiune de credință vie, caldă, tristă, veselă, extrem de umană despre viața din lumina reflectoarelor și, poate mai mult, despre viața în general. » Requiem/Recviem de Hans-Christian Schmidt. Narațiune rece, nemțeasca, bine chibzuita, dar care se acumulează spre final, când și spectatorul simte nevoia unor descărcări energetice. Cu atat mai mult cu cât abordarea cazului fetei despre care se crede că e posedata e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
dura toată viața. Noroc că nu e contagioasă. Să vezi atâtea morți În direct, la televizor, si să nu știi nimic de moartea cuiva drag! Iar când afli, Într-un târziu, cel de lângă tine să-ți pună un LP cu Requiem-ul de Verdi cu Leontyne Price, În loc să te trântească pe pat, cum din fericire se Întâmplă, aud, prin alte locuri, și să te facă să-1 uiți cel puțin o clipă pe bărbatul cu care n-ai avut norocul să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ce e bun pentru trupul și pentru sufletul meu. Râsul papei m-a făcut să tresar. Lăsând baltă corespondența, se întorsese cu totul spre noi. — Leon se va duce s-o vadă pe fata asta chiar astăzi, după liturghia de requiem. * * * În ziua aceea, într-adevăr, trebuia să fie comemorat, în capela Sixtină, primul an ce se scursese de la moartea lui Raffael din Urbino, pe care Leon al X-lea îl iubea mai mult decât pe toți ceilalți protejați ai săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oct. 1993; STEFAN BORKERT - Wenn Darsteller Darsteller darstellen, Konstanzer Anzeiger, 27 oct. 1993; DIETER SCHNABEL - Tragikomädie dreier Clowns im Kampf ums Überleben, Geissener Allgemeine, 27 oct. 1993; ** - Der Autor Gerne von Paris nach Gladbach gekomen, Bergisçhe Landeszeitung, 2 mai 1994; ** - Requiem fur drei Spassmacher, Bergisçhe Landeszeitung, 2 mai 1994; ** - Vom „Souffleur der Angst” zum freien Autor, Kolnische Zeitung, 2 mai 1994; MICHAELA PAUS - Leben zwischen Tragödie und schonem Schein, Kölnische Zeitung, 2 mai 1994; MICHAELA PAUS - „Am Anfang stehen die Ideen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aici, Z, sunt o vedetă; cifrul a făcut selecția. Crezi că în lumea sfinților nu există ierarhii, discriminări?... O noapte întreagă a cântat vioara în capelă. A fost un dialog al unei mari tristeți cu Milică. De la milica superbă, până la Requiem-ul lui Mozart... A cântat toată noaptea, avea să povestească Antu. N-am mai văzut, n-am mai auzit niciodată așa ceva. Cânta de parcă voia să rupă ceva din el. N-a vrut apă, mâncare, un scaun, n-a vrut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
of. PREFAȚĂ Să copiezi realitatea este, desigur, un lucru bun, dar să inventezi realitatea este un lucru și mai bun. Asta o spunea Giuseppe Verdi, Între două arii, posibil Între „Lux Aeterna” și „Libera Me”, ultimele mișcări din Messa Da Requiem. La rîndul lui, S.M. Garp avea să scrie, citîndu-l pe John Irving: „Ficțiunea trebuie să fie mai bine făcută decît viața”. (Lumea văzută de Garp, roman deconectant, rar deconcertant, cu un promițător Început de 30 de pagini care Înșală promisiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
veioza, apoi mouse-ul, trăiesc timpuri noi, cu Charlie Chaplin, cu ecran, unde-mi văd avatarurile mici și dese prin care trec ca porumbelul păcii. Dublu clic, săgeată, pun nori pe fundal și-o muzică simfonică de deschidere exuberantă a programului, Requiemul lui Verdi. Sau Pavana pentru o infantă defunctă. La pian. Enter. E timpul, iubită cititoare, să scriu acum despre oameni și să recunosc că nu-ți Înțeleg prea bine semenii, că ai mei nu sînt. Pentru viața mea de la balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
La Question roumaine en Autriche et en Hongrie, București, 1915; Omul și opera, sub coordonarea lui Andrei Pippidi, București, Editura Academiei, 1972; Opinion sincères, La vie intellectuelle des Roumains en 1899, București, Imprimerie de l'Indépendance roumaine, 1899. Fejtö, François, Requiem pour un empire défunt, Paris, Lieu Commun, 1988. Ghibu, Onisifor, În vîltoarea revoluției rusești. Însemnări din Basarabia anului 1917, București, Editura Fundației Culturale Române, 1993. Hitchins, Keith, The Nationality Problem in Austria-Hungary. The reports of Alexander Vaida to archduke Frank
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
gândit/ La băiatul cu numele Gheorghe,/ Copilul cu numele tata?/.../ Fiți cuminți, îngeri mici, lăsați-l să doarmă./ Fiți buni, îngeri mari, lăsați-l să creadă./ Nu-i spuneți nimic, nu-l tulburați/ Pe naivul meu tata,/ Pe tragicul Gheorghe". (Requiem) Nemaigăsind resurse suficiente, în interior, poeta caută refugiu în spiritualitate, singura punte statornică de legătură, între contingent și transcendent. Ca la majoritatea autorilor, însă, spiritualitatea se menține doar interioară, intimă, fără să se reverse și asupra trăirii propriu-zise, exterioare: "Iată
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
gândit/ La băiatul cu numele Gheorghe,/ Copilul cu numele tata?/.../ Fiți cuminți, îngeri mici, lăsați-l să doarmă./ Fiți buni, îngeri mari, lăsați-l să creadă./ Nu-i spuneți nimic, nu-l tulburați/ Pe naivul meu tată,/ Pe tragicul Gheorghe". (Requiem) sau "Nu m-am găsit în mine și atunci m-am răsfirat/ Prin plante și prin pietre,/ Prin flori, prin necuprins,/ Printre iubiri de-o clipă sfărâmate dinadins./ Și ruptă-n zeci de doruri am plâns, m-am căutat [...]/Și-
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Echenoz. Romanul susmenționat al lui Tony Duvert este un polar cu convențiile revizitate al cărui protagonist nu ratează uniforma de polițai, homosexual, desigur, ceea ce nu-l face decît mai simpatic. În altă parte, Duvert, În spiritul unui Louis Calaferte din Requiem des innocents (1952) notează realist, dar Într-un limbaj savuros, celinian, farmecul frust și șocant al copilăriilor de mahala. Dacă tot vorbește de exhibiționism, atunci criticul nu trebuia să-l uite, aici, pe Michel Houellebecq, amintit mai la vale. Trecem
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de dor"). Unele poeme relatează întâmplări menite să definească o stare sau un sentiment; aflăm că într-o seară un oaspete cu spadă îl vizitează pe poet, zborul lui Icar amintește de "zborul invers" barbian. Poetul surprinde stări de neliniște ("Requiem"), își face biografia ("Moartea lui Făt Frumos"), iar ciclul "jocuri bătrânești" ne trimite din nou la Ion Barbu. "Lovite iar, metalele răspund/ cu somn în trup și gură jumătate/ cu arcul strâns ecouri refuzate/ definitiv le-alunecă-n afund." Citindu-l pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
marșuri, melodii, „operă”, romanțe, serenade, „populare”, iar în încercările de roman, „muzică de piano”, „cîntece răsunătorii de fanfară”, „cîntece de harmonie”, un „cîntec american fantastic”. Vocabularul muzical al poetului cuprinde și o serie de „termeni tehnici”: „acorduri, arpegii, armonii”, „largo”, „requiem”, „simfonie”, „ton” etc. Toate aceste denumiri ar fi cunoștințe seci, dacă Bacovia n-ar nota, aproape de fiecare dată, impresiile sale legate de felul muzicii, de intensitatea ei, de specificul instrumentelor, sau dacă n-ar sugera corespondențele cu stările sale sufletești
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]