1,011 matches
-
paradigme principale, și anume tradiționalismul, modernismul și postmodernismul, ultimul reprezentând doar faza crepusculară, de decădere a modernismului. Chiar François Lyotard, care a consacrat acest termen, în anii '80, a afirmat că postmodernismul nu este de fapt decât un fel de rescriere a modernității, rămasă astfel precum un proiect neconcluzionat, după opinia lui Jürgen Habermas. Astfel, după două decenii de zgomotoasă afirmare, postmodernismul se afla în declin, iar după 1990, se poate vorbi deja de sfârșitul postmodernismului... Se pune deci întrebarea legitimă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
avut tăria de a așeza pe hârtie amintirile au făcut-o deja, iar pe de altă parte, pentru că timpul și vârsta, cei doi dușmani nemiloși ai memorialiștilor, și-au spus În egală măsură cuvântul. Fără a minimaliza rolul memorialisticii În rescrierea istoriei comunismului românesc, vom insista În cele ce urmează mai degrabă pe aportul istoriei orale, pentru că volumul de față se Încadrează În acest domeniu, blamat de unii și susținut de alții. Dacă, imediat după revoluție, câțiva istorici au Început, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mic de responsabili, nimeni nu a știut cu exactitate planul progromului și Înțelegerile la care s-a ajuns cu Armata germană; dar toți știau că evreii pot fi omorâți. Această situație a dus la rapoarte contradictorii, iar mai târziu la rescrierea și falsificarea unora dintre ele. Înțelegerile Între Secția a II-a și Comandamentul Armatei 11 germane În România nu sunt cunoscute sau au dispărut, așa cum au dispărut din Arhiva SSI XE "SSI" toate documentele referitoare la pregătirea progromului de la Iași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
până la unul pentru a apăra minoritatea evreiască; iar pogromul de la Iași - ca un complot nazist executat de Armata germană de ocupație, Împreună cu legionari și pleava societății - la fel cum regimul lui Antonescu XE "Antonescu, Ion" hotărâse să prezinte pogromul. Pentru rescrierea trecutului au fost aleși doi „istorici” ai partidului de la Institutul de studii istorice și social-politice de pe lângă Comitetul Central. Din punctul de vedere al Biroului Politic al partidului, acești cercetători aveau toate Însușirile necesare: Alexandru Karețki XE "Karețki, Alexandru" și Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
1918). „Ca urmare, conchide Pipes, pentru a-și justifica autoritatea, au pretins mandatul istoriei (subl. ns.), care i-a ales pe ei [pe bolșevici] să anunțe faza finală a evoluției umane, aceea a societății fără clase“. Astfel se explică nevoia „rescrierii“ istoriei lui Octombrie. Legitimarea puterii prin mandatul istoriei trebuia să devină credibilă și atunci s-a avansat ideea preluării ei ca rezultat al unei explozii populare pe care conducătorii pretindeau „că n-au condus-o, ci au urmat-o“, precizează
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
surse diferite) într-un singur articol. Caracteristici: nu se confundă cu sinteza; important este ca alăturarea știrilor să fie centrată pe același eveniment; chiar dacă în text se poate simți stilul casei, stilul trebuie să rămână neutru, strict informativ; presupune obligatoriu rescrierea știrilor adiționate; dimensiunea variază între 20 și 100 de rânduri. Dacă subiectul impune o dezvoltare mai amplă, indicată ar fi redactarea mai multor articole, cu unghiuri de abordare cumva diferite; o importantă și imperativă cerință este omogenitatea scriiturii. La asta
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și dinamism, despre un eveniment mai mult sau mai puțin important. Curtis D. MacDougall este și mai tranșant atunci când afirmă că relatarea repovestește o întâmplare a doua zi după apariția știrii: A doua zi, știrea va fi dezvoltată fie prin rescriere, fie prin texte suplimentare: localizare, continuare (running story) etc. Din păcate, această definiție ne oferă o imagine prea statică a unui gen preponderent activ, scris (așa cum spuneam) la fața locului, concomitent întrucâtva cu producerea evenimentului. Să reținem totuși o trăsătură
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ori ezoteric. Ordonând în continuare afinitățile Camil Petrescu-Eminescu, zăbovim, poate speculativ, asupra cifrei sacre 33. Coincidența a mai fost, de altfel, sesizată. Eminescu se stinge spiritual la vârsta morții și reînvierii. Tot ceea ce creează, după 1883, este constituit doar din rescrieri din memorie ale unor poezii deja finisate, chiar publicate. Perioada celor șase ani de cumplită suferință fizică și psihică (1883-1889) reprezintă, pentru el, un adevărat drum al Golgotei. Este ajutat și susținut financiar de prieteni, privit cu o condescendență creștinească
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
altă perspectivă, trecutul poate fi sau hulit, sau idealizat, după cum te simți în prezent - indiferența este imposibilă. Apoi sunt două categorii de oameni: cei ce fac istorie și cei ce se folosesc de ea - primii sunt deja morți. Apropo de rescrierea istoriei - acum vreo 25 de ani mă distram spunând o anecdotă: „Imaginați-vă sărbătoarea din 23 august peste o sută de ani și că urmașii urmașilor noștri, sătui de paradă și explicațiile comuniste ale actului de importanță națională, o transformă
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mine mă bucură că realitatea a fost mai rapidă decât fantezia mea și a împlinit profeția mai devreme, ca să o pot trăi. După 1990 s-a anulat sărbătoarea din 23 august - acum se pare că o s-o reluăm, trecând la rescrierea istoriei conform altor interese, și astfel o ajutăm nu numai să se repete, nu-i așa? L.A.: Dacă o să-ți cauți dosarul de la Securitate, fii sigur că există o notiță cu bancul de care vorbești. Desigur, dacă va mai fi
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de fabulos și de barochism, s-a lăsat sedus de aluviuni culturale și de exotism. Așadar, o izbitoare luxurianță verbală, slujind o „imagine senzorială”, apreciată chiar și de inamici. Și un relief axiologic accidentat, făcând saltul de la gestațiile îndelungate, răbduriile rescrieri, lunga așteptare (ca în cazul romanului Groapa) până la nerăbdarea de a încredința tiparului orice rând așternut, autorul sperând la monumentalitate; remarcabil tehnician în nuvelistică, scriitorul a sfârșit în opulență epică, etalând conspecte de lectură, cu vădită intenție calofilă, fără a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
încearcă, mai mult sau mai puțin conștient, să își reprime sentimentele incestuoase față de mama sa. R. construiește aici, cu siguranță și pătrundere, trasee analitice surprinzătoare, precum și o atmosferă bizară, în care viața artiștilor de circ își află o aproape inspirată rescriere literară. SCRIERI: Apocalips terestru, București, 1932; Somnul singurătății, Chișinău, 1936; Scrieri alese, îngr. și pref. Simion Cibotaru, Chișinău, 1968; N-am dovedit că scriu..., îngr. A. Suceveanu, Chișinău, 1985, 59-171; Scrieri, îngr. Aristide Popescu, pref. Dumitru Micu, București, 1985. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
La Cărtărescu, În Orbitor, În volumul doi, e vorba de paginile care rescriu cu trimitere cât se poate de explicită și de transparentă versete din Apocalipsa, În care cele patru personaje cărtăresciene sunt În corespondență cu figurile Apocalipsei. Este o rescriere care te obligă să citești „versetele” din cele două cărți Împreună, pe două coloane. La Mona Chirilă, În UBUcurești, din nou mi s-a părut evident tot un arhetip creștin, răstignirea. În viziunea regizoarei, personajul ubuesc, „descreierisitul”, personaj al lagărului
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ale trupului care jubilează. 39. Falsa marmură a prieteniei. Paginile lui Montaigne despre prietenie țin de monumentul nostru național. Chiar și de cel internațional. Uneori sunt luate ca atare fără a ne mai întreba care anume este rolul ficțiunii, al rescrierii Istoriei și al inventării unei mitologii - rol conștient sau nu - și de care Montaigne se face vinovat. Montaigne și La Boătie îi reciclează pe Ahile și Patrocle, pe Oreste și Pylade! Iată o medalie bătută pentru eternitate, un carou de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
scop responsabilizarea conștiințelor contemporane, față de o istorie încă nescrisă, dar amenințată de o anume fatalitate ideologică. Reluarea piesei în decembrie 1937 și turneul trupei Jouvet în numeroase orașe europene, reprezentarea piesei la Praga, Belgrad și Zürich sunt confirmarea succesului acestei rescrieri parodice a unui episod din Iliada, cu un rafinat mecanism intertextual ce amintește și de sonetele lui Ronsard, dar și de piesa lui Shakespeare Troilus și Cresida. Ceea ce a asigurat în timp succesul piesei a fost, desigur, umanismul ei (evidențiat
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
arde-o bine, foc,/ gura-ți spune vorbe/ de cenușă-n loc,// gura-ți spune vorbe/ de cenușă-n loc,/ carnea mea curată/ arde-o bine, foc!” Punctul central al acestui exercițiu de mare adâncime formală și spirituală este, bineînțeles, rescrierea Doinei eminesciene, devenită în versiunea („varianta”) lui I. un poem inițiatic, în care tensiunea formală a versului se îmbină cu tonul profetic și vizionar, iar mistica pitagoreică a numerelor cu gândirea metafizică indiană: „! sufletul meu a mirare/ cearcă unu, doi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
Război Mondial, cu fuga lui Horia Sima peste hotare și cu execuția Generalului Ion Antonescu la 1 iunie 1946. Instaurarea comunismului imediat după și intensificarea acestuia prin propagandă au făcut ca istoria mișcărilor de dreapta să fie cercetată prin prisma rescrierii din perspectiva luptei de clasă (Fătu, Spălățelu 1971). Ceea ce se anunța interesant pentru aceste mișcări, cauza popularității și a rapidei lor ascensiuni a fost faptul că leagă problemele politice de devenirea istorică și identitară a poporului român, un subiect sensibil
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
americane și britanice la Universitatea de Vest din Timișoara, redactorșef al revistei Orizont, vicepreședinte al Institutului Cultural Român. Dintre volumele publicate, amintim: De veghe în oglindă (Cartea Românească, ediția I, 1989; ediția a II-a, 2005), Cartea eșecurilor. Eseu despre rescriere (Univers, 1990), Masca de fiere (Polirom, 2000), Scutul lui Perseu (Curtea Veche, 2003), Femeia în roșu (în colaborare cu Adriana Babeți și Mircea Nedelciu, ediția a III-a, Polirom, 2003), Cărțile crude. Jurnalul intim și sinuciderea (ediția a II-a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
improvizate. E posibil, însă, ca frustrarea să-i fi fost provocată de faptul că, după experiența reușită cu The High Window - scris fără a face apel la povestirile anterioare -, se reîntorsese la metoda „canibalizării”. Într-adevăr, romanul se naște din rescrierea a două povestiri pubicate în revista Dime Detective („Bay City Blues”, iunie 1938, și „The Lady in the Lake”, ianuarie 1939). Chiar dacă modificările sunt substanțiale, romanul amintește de epoca în care accentul cădea pe redarea unei acțiuni alerte și abia
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
-RAM static sau SRAM, în care biții de date, odată ce au fost înscriși, sunt memorați atât timp cât circuitul integrat este alimentat cu tensiune; -RAM dinamic sau DRAM, în care datele memorate trebuie să fie mereu reîmprospătate (refresh) prin citirea și apoi rescrierea lor periodică în locațiile respective de memorie, în caz contrar ele pierzându-se definitiv chiar fără întreruperea alimentării. Cele mai multe memorii RAM sunt volatile, adică își pierd datele la întreruperea alimentării. Există și memorii RAM nevolatile, numite NOVRAM (Nonvolatile Static RAM
Arhitectura Calculatoarelor by Cristian Zet () [Corola-publishinghouse/Science/329_a_567]
-
de scurtă, pe atât de percutantă. Una din observațiile care au cunoscut o cvasicirculație încă din perioada interbelică se referă la stilul eminamente scriptic al prozatorului publicistic (Vianu, Cioculescu). Lipsa de spontaneitate semnifică, și în actul gazetăresc, preocuparea obsedantă pentru rescriere, pentru elaborare meticuloasă și responsabilă, ca expresie a venerației în fața Cuvântului. Referindu-se la "schițele de portret" argheziene, Cioculescu semnalează idiosincraziile pamfletarului, stimulate de percepția sa consecvent-deformatoare asupra unor personaje ale căror merite și calități sunt totuși public recunoscute (V.
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
comprehensiv, când e vorba de latura necuvântătoare a naturii. Un parcurs existențial care, fără îndoială, a amprentat definitiv sensibilitatea lirică argheziană și i-a pus în lumină particularitățile: propensiunea spre negație, defularea agresivității în actul artistic, inadecvarea la "curent", obsesia rescrierii sub presiunea Logos-ului omnipotent, travaliul chinuitor. Evident, experiențele sociale ulterioare (aparent independente de vocația sa poetică), cum ar fi cea de laborant sau cea monahală, au scos la iveală un personaj incomod, imprevizibil, oripilat de convenții, gata oricând de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
analiza sa, exegetul lărgește ideea de ospitalitate la scris și literatură și vede în autobiografie, pornind de la Rousseau, paradigma ospitalității interne în care eul se găzduiește pe sine pentru a se regăsi, a se accepta și a se reconstrui. În rescrierea pe care Gustave Flaubert o face Legendei Sfântului Iulian Primitorul, Alain Montandon vede o istorie legată de distanță și de atingere, fiindcă proximitatea și contactul înseamnă în actul de ospitalitate tocmai o stranietate îmblânzită, acceptată, transformată în familiaritate. Această poveste
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
povestire precum Oaspetele de Camus sau Teoremă de Pasolini. Și romanul lui Tommaso Landolfi Tânăra fată și fugarul sau povestirea acestuia Intâlnire de toamnă atrag atenția prin situația de ospitalitate constrânsă pe care o propun. Aceasta din urmă pare o rescriere a Prăbușirii casei Usher a lui Poe, în care fantasticul are partea sa în relația dificilă între gazdă și oaspete care face, mai degrabă, figură de intrus. Avem aici de a face cu o ospitalitate acordată cu părere de rău
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este mereu prezent..." (Moreri, Grand dictionnaire historique, 1674). În timp ce coliba lui Filemon și Baucis și acoperișul ei de paie au devenit un topos al ospitalității, la Ronsard și la Shakespeare, povestea lor a fost și obiectul a numeroase parodii și rescrieri. Swift, în 1706, a travestit povestea lor pentru a o transforma într-o satiră a Bisericii. Călătorii în căutare de ospitalitate nu sunt zei, ci doi sfinți ermiți respinși de un sat întreg din Kent. La Swift nu există inundație
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]