1,533 matches
-
ziua se încheia, văzând că-n viața mea nimic deosebit nu se întâmplă, mă necăjeam. Așteptam ceva, dar nu venea .... Asta pentru că nu-mi dădeam seama că destinul își urmează cursul, simțindu-mă doar un fulg bun la nimic, mă resemnam și din nou mă ascundeam în gânduri, absent la întâmplările din juru-mi și cuminte afundat în vise pe care le vedeam nerealizabile ... Pe de o parte refuzam să mă înțeleg, pe de altă parte îmi dădeam seama că niciunde, nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fericită există cu adevărat: este fericirea înțeleasă nu ca euforie, dar ca o condiție sufletească de fond, ce reușește să treacă nevătămată chiar și prin situațiile cele mai nefericite. Înseamnă acceptarea a ceea ce ne rezervă viața, fără ca totuși să ne resemnăm mereu. Nu încetez să admir mereu persoanele constrânse să rămână într-un scaun cu rotile, ce deseori mi se par mult mai fericite decât cele sănătoase. Admir părinții care transmit curaj și bucuria vieții în ciuda faptului că au copii cu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
s-a schimbat nimic până azi. Sau poate viața ar trebui să aibă un sens fără muncă? Nefăcând nimic? Doar timp liber și plăceri? Să ne bucurăm de ea și atât? Sau renunțând în totalitate să ne angajăm în muncă, resemnându-ne, devenind fataliști sau chiar abandonând totul și alegând refuzul total? Deci sensul vieții poate fi găsim în muncă? Sunt considerat un muncitor neobosit. De fapt, aparțin celor norocoși care pot afirma că munca pentru ei este un hobby. Într-
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
morți la o vârstă fragedă fără a fi putut trăi o viață autentică? Nu există deci dreptate, mă întreb? Sau: de ce au existat pe pământ? Și de ce existăm noi, căroră ne merge relativ bine? Mărturisesc că nu reușesc să mă resemnez în fața întregii mizerii, a nedreptății, insensibilității acestei lumi și de aceea caut un sens ultim vieții, celorlalți și mie. Dar nu pentru ca să devin imun la acestea și să mă consolez cu promisiunea de a găsi un sens în cer, ci
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
prin lucruri mici sau mari, poate fi dură, amară. Se poate întâmpla ca în mijlocul unei inițiative, care pare să aibă o importanță enormă să apară evenimente care opresc cursul firesc al lucrurilor... pe neașteptate. Așadar ce este de făcut? ne resemnăm definitiv, să renunțăm sau să ne revoltăm...? Să considerăm totul ca pe un alt semn al absurdității vieții? Orice hotărâre se ia, acest mod de a fi opriți este o invitație foarte tangibilă nu doar să ne oprim, dar și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
relațional. Responsabilitatea părintelui singur față de familia sa este îndoielnică, din moment ce nu poate acoperi singur necesarul acesteia. Se recunoaște existența unei neajutorări învățate: cei care au drept experiență de viață situații pe care le-au scăpat de sub control tind să se resemneze cu ideea că acțiunile lor nu pot fi semnificative față de ceea ce trăiesc, nu le sunt utile (M.E.P. Seligman, 1975). Așa se face că sunt cumva pasivi, așteaptă ca ceva să se întâmple independent de ei sau cineva să intervină, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Iar căpitanul Alatriste, În ciuda eforturilor de a-și potoli prietenul, Începea să accepte ca inevitabilă Încrucișarea oțelurilor În stradă cu necunoscuții, pentru a nu-l lăsa singur pe don Francisco În atare Împrejurare. — Aio te vincere posse, conchise Dómine Pérez resemnându-se, pe când Licențiatul Calzas Își ascundea râsul, cu nasul Într-o stacană cu vin. Cu un suspin adânc, căpitanul dădu să se scoale de la masă. Don Francisco, cu patru degete de lamă deja afară din teacă, Îi aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În ciuda intențiilor bune ale mascatului trupeș, era pecetluită. Aveau de-a face nici mai mult nici mai puțin decât cu Biserica, și a mai discuta ceva era nu numai inutil, ci și periculos. Ce trebuie să facem? zise În sfârșit, resemnându-se În fața inevitabilului. — Să-i ucideți fără milă, răspunse fray Emilio numaidecât, În ochi cu focul fanatic care Îi devora privirea. Neștiind cine sunt? — V-am spus deja cine sunt - preciză mascatul cu capul rotund. Jupân Thomas și jupân John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
săptămâni, chiar În timpul șederii lui la Madrid. — Pe scurt, rezumă, acid, Guadalmedina. Ai fost pe punctul să-l cureți pe favoritul regelui Angliei, care călătorește incognito. Cât despre celălalt... — John Smith? De astă dată se deslușea o notă de umor resemnat În tonul lui Diego Alatriste. Guadalmedina schiță gestul de a-și duce mâinile la cap, ia căpitanul observă că simpla menționare a jupânului John Smith, oricine ar fi fost acesta, Îl făcea să pălească pe aristocrat. După o clipă, Álvaro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Constantin Țoiu Va să zică șeful trebuie să doarmă cu fața în sus, să-și țină șira spinării ruptă, bine lipită de saltea, să i se sudeze. De aia revarsă el acest torent de sforăieli. M-am resemnat. Voi rămâne treaz până la ziuă... Pe la două, apar în camera oficială păstrăvii înotând; păstrăvii crescătoriei pe care i-am văzut ieri. Circulă în bancuri mari, mușcați, albicioși, jupuiți pe la cozi de pielea lor brună, după "bătaia" din primăvară... Când ne
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
atât de secretă încât e sortită să ne rămână inaccesibilă în perpetuitate (și asta după ce l-am citit, cu noduri, și pe elucubrantul Vasile Lovinescu!). Negoițescu, bărbat al finețurilor ultime, nu consideră necesar să-și argumenteze afirmațiile. Spirit plebeu, mă resemnez cu gândul că există lucruri la care nu am acces. Între ele, "structura secretă" a Crailor! Pe de altă parte, nu știu cum ar putea deveni "modernă", prin simpla trecere a anilor, o construcție care încă din momentul nașterii era binișor datată
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
producției patriotarde de după Tezele din iulie 1971; și lirismului călduț, convenabil. Prima țintă o constituie Daciada culturală, Cântarea României lățită în repertoriul "artistic" al epocii: "Bună ziua, poezie românească ar trebui să-ți spun/ dar până una alta trebuie să mă resemnez la un bună seara./ Dar dacă vreți să fiu optimist faceți două ture de/ coniac și-am să te laaaaud și-am să te laaaaud.../ Să nu-mi spuneți mie cuc dacă frații mei papagalii/ n-au să mă imite
Vântul în plete by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7405_a_8730]
-
la mine și-mi zicea că spun prostii, că boala e doar în capul meu”, spune aceasta. Diagnosticul i s-a pus la 20 de ani. Nu s-a găsit deocamdată leac pentru urticaria la apă, însă Katie s-a resemnat. Doar gândul că a pierdut atâtea lucruri în viață din cauza bolii ei ar face-o să plângă, iar lacrimile i-ar face mai mult rău. Dacă se va găsi un remediu pentru boala ei, și-ar dori să înoate cu
Este alergică la apă. Nu face baie şi nu plânge () [Corola-journal/Journalistic/67753_a_69078]
-
o va atinge niciodată. Luciditatea extremă privind propriile sale resurse poetice s-a combinat la el cu o la fel de mare luciditate în ceea ce privește situația literaturii române de atunci: "Capodoperele nu ies decît în literaturile formate și în limbile statornicite", spunea el resemnat în 1847, "după cum o știu mai cu osebire toți aceia care scriu, și prin urmare cunosc influența ce are limba asupra stilului". Dar această conștiință a limitelor multiple de care se afla condiționată literatura română pașoptistă nu l-a împiedicat
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
M-am întâlnit încă de pe hol cu Creangă și i-am zis «tu ești Mare șef, să știi că mi-au plăcut amintirile tale, poți să mi le zici înco dată, hai te rog". Un altul, în schimb, s-a resemnat : "Contemporan, ce mă-sa o mai fi și asta?", scrie Adevărul.
EVALUARE NAȚIONALĂ 2014. PERLE la limba română by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/79704_a_81029]
-
investită integral în poezie. Or, deși intransigente, asemenea texte, semnificative literar tocmai printr-un proteism discret, nu pot constitui, din pricina limitării genului, univoce manifeste publice: Bună ziua, poezie românească ar trebui să-ți spun/ dar până una alta trebuie să mă resemnez la un bună seara./ Dar dacă vreți să fiu optimist faceți două ture de/ coniac și-am să te laaaud și-am să te laaaud.../ Să nu-mi spuneți mie cuc dacă frații mei papagalii/ n-au să mă imite
O motocicletă parcată sub piele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7659_a_8984]
-
care în ultimul sezon s-a bătut la titlu în Liga I, va ajunge într-un eșalon inferior, din cauza neacordării licenței, fanii formației FC Timișoara vor protesta în stradă. Ei consideră că FRF a comis un abuz și, deși sunt resemnați că nu vor putea schimba nimic, vor să arate că sunt alături de club. "Am înțeles ce se întâmplă, dar vrem măcar să se știe că nu putem rpmâne indiferenți. Suntem alături de club, de jucători, de conducere, dar am vrea ca și
Timişoara fierbe. Suporterii echipei ies în stradă după retrogradarea formaţiei de suflet () [Corola-journal/Journalistic/76910_a_78235]
-
este organizată de vampiri, dar după toate obiceiurile oamenilor. Alice se simte înlumea ei și este fascinată să poată organiza o nuntă după toate obiceiurile muritorilor. Singurul element care lipsește din decor este vârcolacul Jacob, care încă nu s-a resemnat cu pierderea Bellei. Pentru el este de neacceptat ca Bella să devină una dintre oamenii reci și îi jură răzbunare lui Edward. Luna de miere este o concesie din partea regizorului. Ca să mai câștige timp, probabil, excursia pe insula Esme este
Saga Amurg - Zori de Zi: inteligent, amuzant şi cel mai important, respectă cartea () [Corola-journal/Journalistic/68283_a_69608]
-
în șerpuitul ei de felină, în privirea ei de somnambulă/ inocentă.... Ca un foc negru, ca o flacără de catran/ ard ochii ei în cuibul îmbălsămat al anotimpului, în/ rama roasă de carii a vârstei. Nu-mi cere să mă/ resemnez și să fiu fericit. Condeiul e obosit și scrie șire/ fără de sens. "in my beginning is my end". Poetul duce în lesă " Racul Negru ce trece Râul de-a-ndoaselea". În drum, pământul "nu mai era decât o pasăre fără nume/ zburând
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
până la capăt, și destupă cu un pocnet unul din borcănașele lui farmaceutice. - Scusi! repetă, te rog să citești mai departe... Plus rândurile mici, la amândouă... - La amândouă! mă speriai. - Rog să faci ce ți-a spus... - Dacă trebuie, trebuie, - mă resemnai. Și am continuat așa vreo jumătate de oră. Măcar prin acest supliciu să fi atenuat un pic păcatul editorilor,... istoricilor,... cititorilor... și vorbitorilor de limbă română... - Poți să iei loc, și Omicron îmi arătă unul din scaunele înalte, colțuroase, care
Despre natura îngerilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7366_a_8691]
-
riscuri, atitudinea v-ar condamna în cel mai bun caz la a nu fi înțeles, în cel mai rău caz la excluziune sau lapidarea simbolică. Rămîne desigur posibil faptul de a-ți trăi ideile cu condiția fie de a te resemna în fața clandestinității, a ipocriziei, fie de a te dărui unei lupte fără armistițiu, cu o victorie incertă. Acestea fiind zise, unii cred că stima de sine este neprețuită și că ea merită sacrificarea unei vieți sociale reușite pe altarul "doxei
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
nu-mi place lumea în care trăiesc, mi se spune că trebuie să merg la un psihoterapeut ca să-mi schimb concepțiile. Dacă am impresia că fiul meu ori fiica mea iau, în numele libertății personale, decizii stupide, sunt obligat să mă resemnez ca orice om cu concepții progresiste. Astfel omul postmodern de fapt nu mai e liber, fiind liber doar să abuzeze de libertate. Nu mai poate decide ce este rezonabil și ce nu, ce e moral și ce e imoral, fiindcă
Între cavaleri și trubaduri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7469_a_8794]
-
e un pic idealist și tinde să înnobileze profesia scriitorului prin exagerarea rostului literaturii în viața oamenilor. Ar fi prea frumos ca să fie și adevărat că ficțiunile „sunt scrise și citite pentru ca oamenii să trăiască viețile pe care nu se resemnează să nu le aibă". Lucrurile sunt mai simple: literatura nu este decât unul dintre acele divertismente prin care omul evadează din imperiul necesității imediate (Hegel? Marx?) și devine liber să se bucure de o „nobilă inutilitate" (Madame de Stael?). Evadarea
La ce folosește literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6010_a_7335]
-
fotbalului bistrițean din toate timpurile. Sunt șocat! Am stat o oră și ceva de vorbă cu el în cursul zilei de ieri. Era foarte supărat că a fost dat afară de la club. L-am sfătuit să se liniștească, să se resemneze și să aibă răbdare, că timpul le va rezolva pe toate. Dar, uite, a murit de supărare. De ce să facă infarct, dacă nu de supărare?", a declarat Jean Pădureanu, pentru sportulbistritean.ro. Fostul președinte al Gloriei își amintește cum l-
Declarație răvășitoare: A murit de supărare. Și eu pot să mă duc în orice moment by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/60476_a_61801]
-
actuală a orașului o depășește pe cea din trecut, deși nimeni nu mai vine la Delphi ca să-și cunoască viitorul. Odinioară, posteritatea era principala sursă de profit pentru orașul profețiilor, însă aceasta era ambiguă, greu de descifrat: Grecii s-au resemnat în privința viitorului. Acum își zic: la ce bun să-l cunoști? Nu ești sigur că zeii ți-l vor spune limpede. Nu ești sigur nici măcar că îl cunosc ei înșiși cu adevărat. În atâtea cazuri s-au înșelat sau au
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]