1,256 matches
-
vatmanul încearcă să-i explice agresorului: - Domnule, ăsta-i tramvai, nu avion, merge pe unde are șine. Doar nu credeți cu adevărat că pot să vă duc la Beirut cu tramvaiul?? Intrusul, însă, știe una și bună: - La Beirut !! Vatmanul, resemnat, anunță la microfon: - Toată lumea în vagoane, se închid ușile, următoarea stație: Beirut , cu peronul pe partea dreaptă. Pe fața agresorului înflorește un zâmbet: - Vezi mă? Are dreptate Băsescu: voi puteți, mă, da' nu vreți! Un scoțian era pe patul de
BANCUL ZILEI: Băsescu şi vatmanul () [Corola-journal/Journalistic/67467_a_68792]
-
vatmanul încearcă să-i explice agresorului: - Domnule, ăsta-i metrou, nu avion, merge pe unde are șine. Doar nu credeți în realitate că pot să vă duc la Beirut cu metroul!? Intrusul, însă, știe una și bună: - La Beirut!!! Vatmanul, resemnat, anunță la microfon: - Toată lumea în vagoane, se închid ușile, următoarea stație: Beirut, cu peronul pe partea dreaptă. Pe fața agresorului înflorește un zâmbet: - Vezi mă? Are dreptate Băsescu: voi puteți, mă, da' nu vreți!
Băsescu are dreptate. Vezi ce banc circulă pe Internet by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/65423_a_66748]
-
mizantropia, un rău mai mare decât primul. • Ion al lui Rebreanu sfidează, stimulat de învățătorul din sat, cumințenia românească, insuflată de preot, de împăcare cu destinul, ca sinonim al sărăciei și al smereniei. Ion nu acceptă că Dumnezeu îl vrea resemnat și împăcat cu ceea ce are. Este primul nostru revoltat împotriva ortodoxiei, atestat în literatură. • Subiectul din Moara cu noroc e cât se poate de biblic: ducerea în ispită. Ioan Slavici îl pune pe un hangiu din pusta bănățeană să se
Din carnetul unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/6576_a_7901]
-
a realizat greșeala pe care a facut-o. S-a dus la fabrica de reciclare în speranța să găsească frigiderul și să poată să își recupereze cei 5.000 de dolari. Din nefericire, angajații depozitului nu au putut identifica aparatul. Resemnată, Magda a plecat acasă, dar fără să știe ce surpriză avea să o aștepte. Mike Downer, directorul centrului, a continuat să caute frigiderul, iar în cele din urmă l-a găsit și a recuperat suma de bani pierdută. Acesta a
A ascuns banii în frigider şi după aceea l-a aruncat by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/63749_a_65074]
-
de baston și urmărește neputincios agonia acestuia, iar Repin joacă admirabil o serie de contraste, de la aspectul de călugăr rugându-se pentru un dreptcredincios la costumul strălucitor al fiului, de la privirea de fervoarea teribilă a părintelui vinovat la privirea stinsă, resemnată aproape a fiului din care se scurge viața. Lucrurile sunt într-o oarecare măsură similare până la un punct, dimensiunea trăirismului, a sentimentului religios apare grandioasă în contrast cu atitudinea reținută a călugărului și apoi Mitropolitului Filip. Este fervoarea sa contrafăcută, este mincinoasă
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
ravagii și în cazul geniilor. Mai mult, compa-rîndu-le izbucnirile cu clocotul de ambiții din universul literar românesc, ești silit a recunoaște că, fără adversități și orgolii, lumea literelor ar fi de o serbezime tare plicticoasă. Și totuși, Tolstoi pare mai resemnat și, detaliu ce anticipează într-un fel destinul postum al operei amîndurora, mai conștient de năpraznica ivire a lui Dostoievski, nobilul de la Iasnaia Poliana intuind că în autorul Crimei și pedepsei se ascundea adevărata cauză a viitoarei sale eclipsări: „Am
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6116_a_7441]
-
N-apuc să răspund că-mi vreau porția de mâncare și-l aud pe băiat: „N-avem România literară, doar Jurnalul național de ieri". Încremenesc: de văzut, nu m-au văzut, chiar dacă mă cunoșteau, și, încă, destul de bine. Așa că spun resemnat: „Nici măcar... n-aveți?" și rostesc numele cotidianului preferat al lui M., șoferul meu de la Uniune, pe care îl citesc de obicei în mașină, și care publică admirabile nuduri feminine, prevăzute cu steluțe aplicate pe părțile erogene. „S-a terminat", îmi
De ce n-am un jurnal secret by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6417_a_7742]
-
o înclinație vădită spre unghiul solipsist de degustare a vieții (grație căruia subiectul nu găsește alt refugiu decît propriul eu, acel eu pe care Malraux îl numea „palat al tăcerii în care fiecare intră singur“), Petru Pătulescu e un spirit resemnat, trăgînd după sine crucea neîmplinirilor de destin. Singura cale de a rezista în fața acestor eșecuri e digerarea lor retrospectivă: autorul se consideră un neîmplinit în viață, în iubire și creație, de unde și usturătoarea presimțire că între vocația pe care a
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
Dintr-o viață trecută, a tatălui prizonier în lagărele siberiene, și dintr-una prezentă, a provincialului care ajunge într-un centru european al iradierilor culturale. Sentimentul copleșitor îl refugiază pe Vili Barna în scris. Este un imatur predispus la ratări, resemnat și introvertit. Cu toate acestea, un familist convins. Planurile de viitor privesc pe fiul Matei, captiv în ofertele și îndoielile vârstei - în fapt, tot o fobie de-a tatălui. Din alt punct de vedere, romanul va câștiga cu greu cititori
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
rezolvă cu ironie nedisimulată conflicte vechi și noi. E un mod de a survola destinul lui Vili Barna care, uneori, se trezește în toiul unor raționamente intense, incompatibile cu statutul consacrat de naiv. Romanul este radiografia lumilor trăite de un resemnat profesionist. Povestea sa și a celor care au trecut prin viața lui. Odată înțeles mecanismul planurilor care dospesc din altele - vechi, uitate sau înstrăinate - viața se poate reorganiza. După criterii noi. Esențială rămâne disocierea dintre viață și literatură. De pildă
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
de fraze fără cusur, al căror sunet cizelat nu provoacă vibrație. Creția scrie frumos fără să te tulbure, fiind genul de scriitor care scrie impecabil fără să te impresioneze. E o sfîrșeală doctă în cuvintele lui, un soi de blîndețe resemnată care împrumută scrisului aerul unei procesiuni elegante. Didactic și prevenitor, autorul n-are ferment de controversă, adică imboldul de a încălca tabuurile, și nu are nici intrigă de sentiment, adică tensiunea aceea inițială din care ies frazele cu virtuți expresive
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
îi putea amăgi sub unghiul performanței atinse, dar pe el nu-l putea păcăli. În sinea lui intuia că paroxismul logic din acele pagini nu era decît răbufnirea unei minți sclipitoare, dar o minte căreia lămurirea misterelor îi rămînea departe. Resemnat ca după o bătălie irosită, Wittgenstein va abandona filosofia, lăsîndu-se în voia vieții și alegînd s-o guste în buchete de senzații, nu în calupuri de silogisme. Cînd, peste 10 ani, va reveni la matca răsucirilor fachirice de ordin conceptual
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
jur că nu mă vedea, vedea acel - Stăpâne se încăpățâna asupra acelui - Stăpâne uimit de tăcere contemplând săpăliga și lăsând-o din mână, bunicul fără nici un fel de măreție cu un ochi deschis și celălalt nu - Idiotul nu - Vino-ncoa’ resemnat, nu călărea ca tata, călărea pe un catâr aproape năpârlit care șchiopăta de un picior din spate, la fel de bătrân ca și el și capabil să găsească singur cu o certitudine lentă cărările dintre lanuri, cineva care lucra pentru noi scoțându
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
să și-o facă așa cum și-o fac, mai bine nu. După atâția ani de pensie, încă îmi place ziua de sâmbătă, încă nu sufăr ziua de luni. Primesc încă o fotografie în care am zâmbetul de om cumsecade și resemnat al tatălui meu cu care, altfel, nu semăn deloc. E curios, îi spun lui T. Un om așa de leneș ca mine și, totuși, dacă stau să le adun, câte s-au adunat! Ce de cărți! Ea, de acord, Numai
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5082_a_6407]
-
de la Ceaușescu încoace. Nu vă mai suportau, pe voi și pe Băsescu al vostru. Toate astea la un loc i-au dus pe useliști la 70% în Parlament, nu criza sau amețelile demagogico-doctrinare. Acum, oamenii sunt, după caz, dezamăgiți, revoltați, resemnați, fiecare după cum percepe influența imobilității și incoerenței guvernării asupra traiului său zilnic. Îi vor mătura și pe ăștia când s-o coace nemulțumirea, la fel cum v-au ras și pe voi, prin vot. Din nefericire, n-au alternative viabile
Ciutacu, către băsiști: Viermilor, nu de proşti au votat oamenii USL by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/56411_a_57736]
-
și afișul unui film franțuzesc - Prințesa de Montpensier - ne-au făcut să nu ezităm o clipă: am intrat în holul - pustiu - al cinematografului, am întrebat dacă filmul rulează cu adevărat ori dacă, fiind prea puțini spectatori, proiecția se suspendă. Zâmbind resemnată, femeia de la casa de bilete ne-a răspuns, totuși, plină de bunăvoință: „Chiar dacă veniți doar dumneavoastră doi, proiectăm filmul!” La cincizeci de pași, în piață, lumea se plimba agale, iar mesele cofetăriilor, berăriilor, „trattoriilor” erau luate cu asalt de localnicii
Spectacol pentru doi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5482_a_6807]
-
la decolare, cînd am pus punct acelor pagini. Urgență și gratuitate, ca să nu spun zădărnicie, - semnul care le acompaniase producerea îmi stăruia precum un ghimpe de-a curmezișul amintirii. Olga Morărescu- Mărginean, beneficiara glosselor trimise atunci, să opereze un mesaj resemnat, printre continente, s-a ostenit a le recupera într-un fel, - exordiu necanonic, adaos coborînd parcă pe neștiute în deschiderea albumului său. Eu, însă, fiind vorba despre elanul ascensional de care freamătă înaripatele, nu-mi pot ascunde preferința pentru tot
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
voyeurismul, diseminarea, indeterminarea, interfața (și eu eram acolo o prezență de interfață de care nimeni nu era conștient)”. Despre toate acestea scrie pertinent eseistul, pornind de la realitatea socială în care trăiește - una de trecere bruscă de la cotidianul cenușiu, uniform și resemnat din comunism la lumea hipercolorată a consumului obsesiv din capitalism, adică o „lume de mărci și branduri, etichete și termene de garanție” - un prezentism (cu termenul istoricului François Hartog) marcat de o nouă dictatură, a pieței (una economică, nu politică
Despre viciile lumii postmoderne by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3516_a_4841]
-
dincolo de oameni și cărți, atenția cititorului e atrasă de umorile lui Dan Iacob, a cărui natură pasivă te duce cu gîndul la un abulic căruia imperativul spiritului nu numai că nu-i întreține ambițiile, dar chiar i le taie. Un resemnat măcinat de ezitări cronice a cărui apatie e întreruptă de răbufniri entuziaste, un vacilant recăpătîndu-și siguranța în chip sporadic și numai pentru puțin timp. Culmea e că, fiind în carență de voință, stofa idealistă îi este intactă, de unde și frămîntările
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
se regrupează, strălucesc când mai mult, când mai puțin. Către sfârșit, ele se adună totuși într-un mănunchi, cu prilejul unei înmormântări. Autoare și de teatru, Yasmina Reza stăpânește dialogul viu, natural, uneori ironic, alteori cinic, mai adesea trist și resemnat. Se folosește și de monologul interior. Paradoxul, aforismul, replica memorabilă abundă. Succesul de public are acoperire. Credem că nu va fi unul efemer. Yasmina Reza, Heureux les heureux, Editura Flammarion, 2013, 192 pag.
Nefericiți cei nefericiți by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3470_a_4795]
-
la noi, luptele dintre partide și dinăuntrul partidelor, dintre fracțiuni, injoncțiunile politicii în școală, ascensiunea alarmantă a extremei drepte (dar și, mai puțin alarmantă, atunci, a extremei stângi) - toate acestea Streinu le privește cu calm dar nu cu placiditate sau resemnat. Caută mereu, ca și în eseurile consacrate literaturii, cauze și mobiluri, o logică a evoluției, un sens. Era de așteptat să procedeze astfel adeptul nedezmințit al analizelor și al situării la centru, poziția cea mai profitabilă totdeauna pentru cine vrea
Vladimir Streinu, altă ipostază by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3501_a_4826]
-
Cum ar veni, asta e mai grea decât atunci când era vie. Ar trebui o herghelie întreagă... - Cât face un măgar în cai putere? întrebă Pârnaie, privind peste capetele lor. - Am belit-o, zise Iadeș, înțelegând rostul socotelii și făcând semn resemnat piticului. Începură să tragă amândoi de bara frântă, dar nu făcură decât să zgâlțâie puțin cabina. Chisăliță privi neajutorat către Pârnaie, dar nu primi decât încurajări, nefolositoare de altminteri. Iadeș se cocoță pe botul mașinii care, cu tablele clăpăuge una
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
groaznică, groaznică, groaznică” și care crede că „femeile sunt seduse de bărbați înspăimântători, pentru că bărbații înspăimântători apar mascați ca la bal”. Și ea a fost sedusă și păcălită în acest fel de Ernest, pe care tot ea îl descrie, cumva resemnată, ca fiind „prefăcut, mincinos, nemilos”. Vincent Zawada e un pianist care-și însoțește mama la ședințele de radioterapie ale doctorului Philip Chemla. Acesta din urmă e un oncolog respectabil ziua, dar duce o viață de noapte destul de promiscuă, în care
Monoloagele nefericirii by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2944_a_4269]
-
pe cadavrele cărții și autorului.(...) Urîtă țară,urîte moravuri literare, urîți oameni. Urîte vremuri trăim.” Se pot, oare, îndrepta lucrurile în privința moravurilor literare și, mai larg, a vieții publice sau totul e o fatalitate pe care trebuie să o îndurăm resemnați? Diavolul falsifică Binele Tot în acest număr al revistei APOSTROF, citim un articol semnat de Vladimir Tismăneanu, care pune sub lupa memoriei două personalități culturale, Hannah Arendt și Danilo Kis, cei care s-au afirmat și fiindcă au denunțat Răul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3340_a_4665]
-
în băile publice, savurând isprăvile lui efendi Radogna, inginer și arhitect al vilayetului Timișoarei, ale piariștilor și primilor șvabi. Sunt fapte însoțite de experiențele autorului-narator în istoria recentă, comunistă și postcomunistă. „E greu de adăugat la istoria altei istorii, notează resemnat naratorul, e greu să pui în locul adevăratei istorii o alta, deși stăm și ne întrebăm cam care o fi adevărul istoric, adică, stăm și ne tot gândim dacă e unantr- una istoria cu adevărul faptelor ei sau dacă e schimbată
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]