289 matches
-
demers interdisciplinar de istorie culturală va reuși să gestioneze aceste raporturi sui generis, relevând funcțiile lor esențiale în economia unei dezbateri serioase, deocamdată amânate, asupra acestei problematici importante. O istorie intelectuală autentică, lipsită de orice ideologizare sau de un fond resentimentar contraproductiv nu va putea ocoli un asemenea subiect major al spațiului cultural românesc. Abordarea interconfesională Problema interconfesională, mai ales cea a relației dintre Ortodoxie și Romano-Catolicism, Greco-Catolicism și Protestantism, constituie o temă predilectă a dezbaterii intelectuale interbelice, cu atât mai
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
vinde”), birocrația, cultul inculturii, utilizarea sloganului în viața publică. Cât de cunoscut ne apare, de pildă, stilul propagandei timpului: „amalgamând religia, poezia, folclorul, transformând miturile într-o pârghie a puterii”. Cu toate aceste experiențe traumatizante, Moscovici n-a devenit un resentimentar. Întâlnim în cartea de memorii pagini luminoase închinate prieteniei, „cultului culturii”, elogiului comportamentului activ. Impresii de lectură din autorii francezi stau alături de admirația pentru Caragiale, pe care îl considera un „precursor al lui Ionesco” sau față de poemele patriotice ale lui
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
se destramă cînd se izbesc de grotescul dezvoltării istorice: lucrurile se petrec fără milă, într-un mod ireparabil, triumfă falsul, arbitrariul"140. Așa se face că, începînd cu publicistica de tinerețe, relația lui Cioran cu istoria este una aproape exclusiv resentimentară. Își face loc mai întîi vag, doar în unele texte ideea de utopie, prin care, mai tîrziu, va înțelege "marea fragilitate a istoriei, dar și marea ei forță", căci într-un fel utopia este aceea care răscumpără istoria. Atare sens
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
deci selectiv, oarecum à la carte. De fapt, de cele mai multe ori, o imposibilitate și chiar o mare... naivitate. O altă notă specifică este permanenta umilință resimțită de acest nefericit și etern erou alternativ. De unde o stare de spirit complexată și resentimentară, care definește, în bună parte, resorturile interioare ale culturii alternative opusă, într-o formă oarecare, ordinii totalitare. Revolta refulată, deviată, spiritul vindicativ ulcerat și sublimat, preocuparea permanentă de a propune o contra-imagine suprarealității artificiale, false, dominante, constituie încă una din
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai ales după 1989. Este izbitoare, în primul rând, lipsa criteriilor obiective, mai ales, în judecățile civice, etice, publice și altele de acest gen. Românul intelectual nu judecă, în genere, în mod abstract, juridic, ideologic, ci sentimental și, nu odată, resentimentar. O normă generală, de fapt, nici nu există. Prestigiul marii personalități iartă tot, uită tot, scuză tot. A bate în ușa celulei, de pildă, și a te oferi voluntar antrenor de marxism (cazul Constantin Noica) este un gest perfect scuzabil
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
său practic și realist, Încăpățânarea militantistă, toate aceste valori pe care și-a construit existența l-au făcut incompatibil cu contextele superficiale din mediile sociale, politice și culturale românești. Desigur, contextul nu i-a rămas dator, numai că taxarea ca „resentimentar” a avut și va avea un efect catastrofic asupra recuperării sale. Condiție pe care o prevede și și-o asumă. Decupăm din acest masiv volum doar câteva pagini, un capitol În care Încearcă să-și explice evoluția României de astăzi
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ei „noroc”, conjunctura politică În care a primit râvnitul premiu, despre relațiile cu țara de origine. Confrații români, oamenii de cultură, jurnaliștii au făcut declarații calde sau măcar corecte, dar unii n-au scăpat ocazia unor afirmații surprinzătoare sau chiar resentimentare. „În conferința de presă, după anunțarea premiului, a vorbit tot timpul de dictatură, nu de literatură”, declara un cunoscut jurnalist. Dintre numeroșii comentatori anonimi ai unor texte apărute În diferite publicații, decupez unul care exprimă o poziție clară: „Doamna aceasta
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
A doua: când ai o temă națională importantă ca aceea despre care vorbim, este mai bine să aranjezi cu deputați din alte țări să inițieze ei proiectul. Reacția celor vizați ar putea fi, în acest caz, mai calmă, mai puțin resentimentară. Așa au procedat ungurii când au pus-o pe finlandeză să inițieze proiectul cu ceangăii, dar au făcut apoi greșeala să implice direct lideri de-ai lor din România, și mi-a fost ușor să-i lămuresc pe ceilalți cine
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
penale doar atunci cînd e vorba de crimele naziste, nu și de cele comuniste". Și astăzi, după ce cu toții, excepție, cei foarte tineri, au trecut prin experiența totalitară, a-ți afirma o atitudine anticomunistă este privit ca o reacție viscerală, primară, resentimentară etc., dar a fi comunist, nostalgic după binefacerile socialismului biruitor, e privit, din păcate, ca un act de normalitate de foarte multă lume. Foarte ușor în astfel de cazuri poți fi taxat drept "antisemit", chiar dacă dăduseși dovezi clare de contrariu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se sfîrteca Între ei, au aplicat modelul cel mai grosolan de „naționalizare” și „colectivizare”, nimicind nu numai elitele financiare, politice, culturale, bisericești, ale țării, dar deposedând pe toată lumea, adeseori inutil, de toată avuția și instrumentele de lucru, Într-un turbion resentimentar nemaivăzut, dând expresie unei uri, nu de clasă, ci a acelei pături a lumpenului de orice fel - observat și de Marx! -, indivizi care, nesiguri de ei, de originea lor, fără nici o pregătire profesională (vezi Dej sau Ceaușescu!Ă, se „răzbună
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu Îi citiseră cu atenție pe marii noștri romancieri, care erau și remarcabili psihologi și cunoscători ai sufletului și specificului național!Ă În ce privește „orașul”, dl Iliescu mi-a dat un argument perfect ridicol, dar care trăda nu numai o sechelă resentimentară comunistă, ci și o eternă confuzie În legătură cu proprietatea și principiile ei, pe care se bazează, În esență, societatea democratică de profil burghez și capitalist, pe care În discursuri publice o accepta. M-a Întrebat dacă știu cine a fost familia
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În societate - sau chiar și În existență! -, vor dori să schimbe „totul”, nu bazându-se sau făcând uz de propriile calități și forțe, ci „apăsând” pe alții, urcându-se În „cârca altora”. Iar pentru aceasta, vor avea nevoie Întotdeauna, acești resentimentari - resentimentari nu Într-un sens curent și banal, ci În acela adânc, abisal, descris de Nietzsche! -, de indivizi și categorii sociale sau etnice pe care să-i declare inferiori, dacă nu de-a dreptul nocivi. Cât de teribilă și de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
societate - sau chiar și În existență! -, vor dori să schimbe „totul”, nu bazându-se sau făcând uz de propriile calități și forțe, ci „apăsând” pe alții, urcându-se În „cârca altora”. Iar pentru aceasta, vor avea nevoie Întotdeauna, acești resentimentari - resentimentari nu Într-un sens curent și banal, ci În acela adânc, abisal, descris de Nietzsche! -, de indivizi și categorii sociale sau etnice pe care să-i declare inferiori, dacă nu de-a dreptul nocivi. Cât de teribilă și de „fioros
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
plauzibile. ... dar și zece motive pentru care ai pleca imediat din Iași...! Mizeria umană, invidia confraților, resentimentele de toate nuanțele, lipsa de iubire față de literatură a celor care o comit, ura mocirloasă a unora, lipsa solidarității, refuzul efortului intelectual, incapacitatea resentimentarilor de a edifica, prioritatea intereselor în fața idealurilor, folosirea literaturii ca simplă rampă de lansare, strângerea de semnături pe fel de fel de declarații și jalbe etc. Care este relația ta cu critica literară? Te-au "citit" bine criticii vremii noastre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
limpede ce e realitate și ce e închipuire în afirmațiile lui acuzatoare, ce este învinuire întemeiată sau numai bănuială fără putință de confirmare. Dar până atunci, asistăm la autosurparea galopantă a unui prestigiu, nefericit efect al abandonării în voia pornirilor resentimentare date la iveală cu un fel de furie. Iar din resentiment ce literatură poate ieși? O literatură pe care D. Țepeneag a supraevaluat-o cândva „de dragul cauzei“ și pe care acum o privește cu extremă severitate: „Cum s ar putea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ai putea verifica cât de inventiv e un tip, cât îl duce bibilica, dar ea oferă acces doar unor impostori sau tocilari care memorează ce le-a dictat profu’ de creativitate, care de obicei e, cum spuneam, un fost jurnalist resentimentar care are și el ocazia să se dea rotund față de niște puști timp de două ore, cât ține pregătirea. Deși de multe ori îi lasă acolo și el pleacă la piață sau să discute cu un vecin. Sau mai are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
timp de două ore, cât ține pregătirea. Deși de multe ori îi lasă acolo și el pleacă la piață sau să discute cu un vecin. Sau mai are ocazia să reguleze și el ceva prospătură. De cele mai multe ori, jurnalistul ăsta resentimentar e gata să-ți povestească: „Ce-ar fi fost el dacă...”. De fapt, el nici măcar ratat nu e. Ratatul are un anumit farmec. El e un mediocru. Și abia acești mediocri resentimentari sunt niște inși extrem de periculoși. Țucălarul ăsta e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
el ceva prospătură. De cele mai multe ori, jurnalistul ăsta resentimentar e gata să-ți povestească: „Ce-ar fi fost el dacă...”. De fapt, el nici măcar ratat nu e. Ratatul are un anumit farmec. El e un mediocru. Și abia acești mediocri resentimentari sunt niște inși extrem de periculoși. Țucălarul ăsta e exact individul care: „A avut de gând să...”. Ce-ar fi fost el dacă. Pentru el, cele mai de seamă performanțe literare sunt bețiile trase în compania cine-știe-cărui ziarist oarecum cunoscut. Țucălarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
două mii de ani, domnule Mitterrand ! Istoria nu ne spune dacă vreun șef de stat, ̀ în anul 2 al erei noastre, s-a dus să-l complimenteze pe Irod. Să uităm, să iertăm, să nu fim răzbunători, să nu fim „resentimentari”. De iertat putem ierta, trebuie să iertăm : e o virtute creștină benefică și transfiguratoare. Dar întrebarea e : cine pe cine să ierte ? Cine are această calitate ? Cine, în mod decent, îi poate pretinde Adrianei Georgescu să-l ierte pe Nicolski
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cine pe cine să ierte ? Cine are această calitate ? Cine, în mod decent, îi poate pretinde Adrianei Georgescu să-l ierte pe Nicolski ? Cine, în mod decent, îi poate pretinde Elizabetei Rizea să-l ierte pe Cârnu ? Să nu fim „resentimentari”, să nu fim răzbunători. Mai întâi, „resentimentar” înseamnă altceva, e un viciu de structură în ordine morală, analizat de Max Scheler, care nu intră în bilanțurile justițiare ale victimelor și călăilor. Dar răzbunarea trebuie evitată. Zic evitată și nu exclusă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
această calitate ? Cine, în mod decent, îi poate pretinde Adrianei Georgescu să-l ierte pe Nicolski ? Cine, în mod decent, îi poate pretinde Elizabetei Rizea să-l ierte pe Cârnu ? Să nu fim „resentimentari”, să nu fim răzbunători. Mai întâi, „resentimentar” înseamnă altceva, e un viciu de structură în ordine morală, analizat de Max Scheler, care nu intră în bilanțurile justițiare ale victimelor și călăilor. Dar răzbunarea trebuie evitată. Zic evitată și nu exclusă, căci pentru ca răzbunarea să nu se reverse
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nimănui în loc să fie al oricui? De ce ne roade pizma pe semenii noștri care reușesc? De ce nu facem norme, ci le importăm și adesea doar ne prefacem că le respectăm? De ce nu suntem mândri de reușitele colegilor noștri? De ce facem politici resentimentare? De ce politica nu e știința noastră de a trăi împreună, oricât de diferiți suntem, ci de a ne dezbina sau de a ne anihila reciproc? De ce nu ne coagulăm în comunități prin care să ne promovăm interesele? De ce, în ultimă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
guvernatorului, președintelui, extraodinarul simț civic al comunităților locale, îndemnul lui Giuliani: mergeți la teatre, la restaurante, reluați-vă viața așa cum era înainte ca iubitorii de moarte să încerce să o facă praf! Mi-e greu să înțeleg cinismul invidios și resentimentar al acelora care jubilează că au pățit-o și „cei mai cei” dintre pământeni (mai ales când aceia sunt din toate rasele și etniile). Încerc să înțeleg unde a greșit comunitatea internațională prin organismele ei menite să protejeze drepturile omului
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
în câteva zone pe care le voi aminti la momentul potrivit. Până la eventualele elogii, însă, trebuie să parcurg nisipul fierbinte al unor interpretări care nu-mi dau liniște. Prea mult foc, prea subțiri încălțările noastre de literați, scriitori, pentru dinții resentimentari ai caniculei ce cade torențial din sferele înalte ale Instituțiilor lui Justinian, vizitate de către autor, pe domeniul istoriei literare. Mă refer, așadar, la zone mai umede, unde omenescul pare, totuși, îngăduit. Găsesc, în fine aici, și nu în sutele de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
unii critici vorbind chiar de un eșec integral aici. Într-adevăr, transformarea materialului memorialistic în roman, reușită în mare măsură în primele cinci volume, este ratată parțial în ultimele trei, experiența politică recentă a autorului suscitându-i o pornire pătimașă, resentimentară. Din cauza acesteia, tarele societății, ca și defectele indivizilor, fie adversari, fie colaboratori apropiați și prieteni vechi, sunt șarjate nejustificat, capătă deseori o înfățișare grotescă. Pe acest fond și Vania Răutu, cu moralitatea lui perfectă, devine neverosimil, textul acuzând un flagrant
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]