404 matches
-
Rong, poți suporta să-ți pierzi soțul pentru altele? Rong se gândește puțin și apoi îmi răspunde: — Dacă așa stau lucrurile de sute de ani, nu văd de ce ar trebui să fiu eu cea care să aibă probleme cu asta. Respir adânc și îi dau ultimul avertisment: Când vei iubi un bărbat, te vei schimba. Îți spun din experiență, suferința este insuportabilă. Vei simți cum inima îți e prăjită pe toate părțile într-o tigaie încinsă. — În cazul ăsta, mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de al meu într-un fel foarte incitant. Da, am răspuns cu o voce răgușită, urmărind linia brațului lui întins care-mi indica o fereastră luminată. Chris n-a venit mai aproape de mine, dar nici nu s-a îndepărtat. Dacă respir profund, pântecele meu l-ar putea atinge pe al lui. Două persoane au fost surprinse acolo în timp ce făceau sex, mi-a zis el. — Când? Abia mai reușeam să vorbesc, în timp ce el mă ținea în starea aia de expectativă. —Cu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de fără inimă și detestabil, care se folosește de ceilalți și, În afară de asta, dacă Jemima n-ar da o petrecere mâine, florile astea ar ajunge drept la coș ? În clipa În care termin de semnat, sunt roșie la față și respir greu, și pun un punct atât de apăsat, Încât aproape perforez pagina. Țineți minte ce v-am spus? Curierul mă privește fără nici o expresie. — Fată dragă, eu lucrez la depozit. — Știu ! spune Lissy brusc. Înșfacă clipboardul din mâna tipului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Nu‑mi vine să cred că plănuiești asta de atâta timp și nu mi‑ai spus niciodată nimic, zic, privindu‑l cum scrie ceva repede pe un post‑it. — Îhm, spune Luke. Îmi strâng hârtiile mai bine în mână și respir adânc. E ceva ce vreau să‑l întreb de mult, și acum e un moment foarte potrivit. — Luke, ce făceai dacă eu nu voiam să vin cu tine la New York? Se lasă tăcerea. Singul lucru care se aude e ușorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că mai are puțin și‑i dau lacrimile. Of, Bex... o să‑mi fie foarte dor de tine. — Știu, zic, mușcându‑mi buza. Și mie. O clipă, tăcem amândouă și sincer cred că o să m‑apucă plânsul. Dar fac un efort, respir adânc și ridic ochii spre ea. — Păi, n‑ai ce face. Trebuie neapărat să‑ți lansezi o filială și la New York. — Da! zice Suze, luminându‑se la față. Aș putea, nu? — Normal că ai putea. În curând o să ai magazine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și poziția în scaun. Ce... ce este? Se uită neliniștit în ochii mei și eu simt un ghem de nervii în stomac. Dar acum am început, trebuie să continuu. Trebuie să‑i spun adevărul. Îmi dau părul pe spate și respir adânc. — Puloverul ăsta, zic. Nu merge deloc cu vesta asta. — A, zice Tarquin, părând complet șocat. Pe bune? Da! zic, enorm de ușurată brusc pentru că am reușit să‑mi iau piatra de pe suflet. Adevărul e că e... îngrozitor. — Să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
din hârtie pentru pahar de mai multe ori. Vreau să‑l întreb ceva, dar nu sunt sigură că vreau să aud răspunsul. — Scuze, spune Michael, punându‑și telefonul în buzunar. Se uită la suportul șifonat. Te simți mai bine? — Michael - respir adânc -, a fost vina mea că n‑ați încheiat afacerea? Adică, chestia din Daily World a influențat asta în vreun fel? Îmi aruncă o privire directă. — Vrei să fiu sincer, nu? Da, zic, cu ușoară teamă. Vreau să fii sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
asemenea alună, nu îmi amintesc de o asemenea durere atunci când au început să îmi crească sânii, a doua zi de dimineață mă arunc asupra ei în clipa în care deschide ochii, o ating panicată, da, poate că el are dreptate, respir ușurată, am impresia că și în partea cealaltă se ascunde o micuță alună, așa că o anunț fericită, nu este nimic, Noghi, nu ai de ce să îți faci griji, în concluzie, încep să îți crească țâțilici, dar, spre surprinderea mea, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
terasă, printre rufele proaspăt spălate, când și când mă mângâie câte o mânecă goală, pentru că el îndeasă în mașina de spălat până și hainele de iarnă, pantaloni matlasați și bluze cu mânecă lungă, chiar și câteva pulovere. Printre aburii moi, respir ușurată, cât de plăcută este liniștea aceasta goală a nopții, nimic nu te mai poate dezamăgi, iată că văd o cămașă și o pereche de pantaloni apropiindu-se de mine, ca și când ar fi crescut înăuntrul lor mâini și picioare, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ea, trebuie să mă iubească, dar eu o întrerup, trebuie să te ridici, Noghi, este deja târziu, nu te mai gândi la asta tot timpul, gândește-te la altceva, iar în timp ce se îndepărtează de mine, cu gura într-o parte, respir ușurată, îi place atât de mult să îmi spună cât este de nefericită, dar eu trebuie să o ignor pentru a o putea iubi, fiindcă atunci când iau asupra mea și povara durerii ei puterile îmi slăbesc și nu îmi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
treaba ei, dar eu spun, da, nu este nici o problemă, încerc să îmi ascund implicarea nepermisă, profundă. Trebuie să anunțăm pe cineva, întreabă ea, iar eu cotrobăi prin geantă și scot bucățica aceea albă de hârtie, anunță-l pe el, respir cu dificultate, mă precipit atât de tare, parcă eu aș fi aceea care pune bazele unei noi familii, în paralel cu familia mea, care mă dezamăgise atât de mult. Ea stă întinsă pe bancheta din spate, exact ca Noga cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
va fi bine, te voi ajuta, ea scâncește, îmi este frig, sunt udă toată. În ciuda fierbințelii razelor soarelui, pornesc încălzirea, am impresia că ies flăcări din mașină, însă ea încă tremură, ochii ei sunt lipsiți de orice expresie, abia mai respir, broboane de transpirație fierbinte mi se rostogolesc pe frunte, alunecându-mi în gura uscată, le înghit disperată, setea preia controlul trupului meu, deschid gura și mi se pare că din cer îmi picură înăuntrul ei picături de apă, picături călduțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
toate ligamentele au fost răsucite așa de strâns încât ar plesni dacă fac cea mai mică mișcare. Rezist emoțional, mi-e frică să mă așez confortabil în brațele lui primitoare. Dacă aș face asta, n-ar mai rămâne nimic. Așa că respir adânc, îmi șterg cu batista fața schimonosită de lacrimi, mângâi mâna lui Davey așezată pe umărul meu până când, în sfârșit, reușesc să-mi revin. Nu credeam că e tot așa grav! afirmă Davey. —O, chiar nu este, spun, în timp ce îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
înseamnă că așa e și nu trebuie să vă grăbiți să o judecați. Nu cred că are pretenția că suferă la fel de mult ca și tine. Câți indivizi, atâtea moduri de a percepe aceeași realitate! Îmi e de foarte mare ajutor. Respir adânc și simt că toate supărările mele legate de Daisy dispar ca prin minune. Ți-am fost de vreun folos? mă întreabă, puțin neliniștit. Nici nu se putea altfel. Mulțumesc foarte mult! Este prima dată când îi mulțumesc și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o tigaie, îmi cere o bătrână ce abia mai respira din cauza înghesuielii la care a fost supusă. Mi se face milă și-i dau una din cele două tigăi pe care le aveam în plus. Plătesc oalele și tigăile și respir ușurat când ies afară din supermarket. Când îi ofer obiectele doamnei Țuți, mă sărută pe obraji de fericire. Mai dăunezi, o bătălie am dat-o pentru un televizor. Doamna Fufi, colocatară cu mine, îmi spune că i s-a stricat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
am respirat abdominal (aceasta este respirația pe care o practicăm imediat după naștere, la noul născut se vede cum se ridică și cum se coboară ritmic abdomenul). De fiecare dată când mă simt obosită, sau când efectuez o muncă grea, respir abdominal și de fiecare dată simt cum capăt putere imediat și simt cum dispare starea de oboseală. Cam la șapte luni, după închiderea vederii ochiului stâng, am visat că aveam o umflătură în vârful capului, în partea dreaptă, ca un
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
slăbit și mai mult, dar poate nu, îmi dau singur curaj. Stropii de lacrimi și de salivă întind, din loc în loc, cerneala pe hârtia albă din față și, iritat, strâng scrisoarea abia începută în pumn și o azvârl în Papierkorb. Respir cu precauție, ca să nu mai trezesc tusea de care mă tem, și îmi trag șnurul ochelarilor după ureche, niciun gând spre simptomele ce mă înspăimântă, deși un séjour în Italia m-ar pune pe picioare. Dar cum o asemenea posibilitate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-și cu o grațioasă neîndemânare chipul jenat dincolo de evantai, felul cum rămâne cu privirea în gol, visătoare. (Misoginism vulgar ar fi, desigur, să-mi imaginez că atunci Sophie se gândește la un corset sau la lucruri încă și mai profane !) Respir precaut, ca să nu trezesc tusea ascunsă în trupul meu, și cu exaltare mă gândesc că Sophie nu are habar de cum o simt eu în propriile mele fibre - tot mai sensibile, pe măsură ce se uzează... Cum o trăiesc, din afară și dinăuntru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mijlocul unei mulțimi pentru care biserica și practicile religioase sunt total necunoscute, sau, oricum, rămân ca niște obiecte de muzeu prea puțin vizitate. Vineri, 3 august: Saint Maximin-Aix en Provence: 36 km La ora șase sunt deja în picioare și respir aerul proaspăt și răcoros al dimineții, admirând luna liniștită ce-și aruncă lumina palidă pe dealurile din jur. Iau micul dejun cu familia Batutt, după care însoțit de Louise îmbrăcată ca pelerin, având pe cap pălăria soțului la care a
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Medical Model In Marks, D (ed.). The Health Psychology Reader. London: Sage Publication Embriaco N, Azoulay E, Barrau K, Kentish N, Pochard F, Loundou A, Papazian L. (2007) High level of burnout in intensivists: prevalence and associated factors. Am J Respir Crit Care Med;175:686-692. Epstein, R. S. (1989) Posttraumatic stress disorder: A review of diagnostic and treatment issues, Psychiatric Annals, B(10): 556-563. Erdur, B., Ergin, A., Turkcuer, I., Parlak, I., Ergin, N., Boz, B. (2006) A study of
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
11). McVicar, A. (2003) Workplace stress in nursing: a literature review. Journal of Advanced Nursing, 44, 633-642. Mealer, M. L., Shelton, A., Berg, B., et al. (2007) Increased prevalence of post-traumatic stress disorder symptoms in critical care nurses. Am J Respir Crit Care Med 175:693-697. Meichenbaum, D.H. (1985) Stress inoculation training. New York: Paradigm. Meldrum, L., King, R. & Spooner, D. (2002) Secondary traumatic stress in case managers working in community mental health services. In C. F. Figley (ed.). Treating compassion fatigue
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
Nu mă pot lipsi de asta, după cum nu mă pot lipsi nici de acele clipe când unul dintre ei se prăbușește la pământ, beat, izbindu-se cu pumnii în piept. Atunci, preaiubite prietene, mă înalț, mă înalț tot mai sus, respir în voie, mă aflu pe munte, câmpia se întinde la picioarele mele. Ce beție te cuprinde atunci! Ești Dumnezeu-Tatăl și împarți pentru vecie certificate de rea purtare. Tronez printre îngerii mei răi, în slava cerului olandez, și privesc cum urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Bauche, 1758, „Blancheur“) Am Îngăimat o scuză, În grabă. Cred că am spus „prietena mea trebuie să nască mâine“, Salon mi-a făcut o mulțime de urări, având aerul că n-a Înțeles cine era tatăl. Am alergat acasă, ca să respir aer curat. Lia nu era. Pe masă, În bucătărie, o foaie de hârtie: „Iubitule, mi s-a rupt apa. Nu te-am găsit la birou. Fug la clinică cu taxiul. Vino după mine, mă simt singură“. Am avut un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sîntem fericiți cînd sîntem singuri. Mult mai fericiți. Dan a Început să plece de acasă Înainte să mă trezesc eu. SÎnt mereu trează la ora aia, dar stau Întinsă În pat și mă prefac că dorm. Mușchii Îmi sînt tensionați, respir iute și Întretăiat și număr minutele pînă se Închide ușa de la intrare și mă pot relaxa În sfîrșit. Îl trezesc pe Tom și luăm micul dejun Împreună, bună parte din mîncare ajungînd pe podea sau Întinsă pe fețișoara lui. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
această... Întîlnire, e un clișeu. Eram atît de sigură că vremea În care-mi dădeam Întîlniri era demult apusă, atît de fericită că nu mai aveam să fiu vreodată obligată să trec prin asta. Și acum... uitați-vă la mine. Respir adînc și duc cele două pahare de vin În camera de zi, unde Îl găsesc pe Charlie stînd În picioare În fața bibliotecii, examinînd cărțile. Se Întoarce spre mine și Îmi zîmbește, iar eu Încep să mă relaxez. Nu e decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]