10,353 matches
-
ale valorii artistice, nici teritoriile fără de număr ale speciilor abordate. Exotismul din Florile Bosforului, picturalul Macedonelor devin indescifrabile în atmosfera macabră "după o tradiție" din Mihnea și baba. Legendele istorice și Basmele - parte mai durabilă în memoria culturală a românilor - respiră, nefiresc, aerul legendelor medievale care sug seva timpului istoric evocat. Reveriile, marcate de indimenticabila poezie de debut O fată tînără pe patul morții, își topesc definitiv frăgezimile în sterilitatea unor Satire fără har și haz. Romanele Manoil și Elena apar
August by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14902_a_16227]
-
tramvaiul care duce la gară/ niciodată poetul nu se simte mai umilit/ decît față în față cu mașina de tocat carne/ niciodată gura sa nu este mai încleștată/ decît în fața cireșului înflorit/ poetul gîndește ca și cum/ ar striga după ajutor poetul respiră/ ca și cum aerul însuși ar fi un plămîn poetul/ trece pe stradă ca și cum ar păși/ pe valurile unui ocean dispărut/ e tîrziu, poetul adoarme în tramvaiul/ care pînă dimineața, ocolește întruna orașul" (Viața poetului). Poezia lui Matei Vișniec se adună în jurul
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
puțin pe puștiul de 16 ani, Pi. Dar zilele trec, tigrul e tot mai înfometat și călătoria tot mai fără sfârșit. Oare cine va supraviețui? Pi, tigrul bengalez sau nici unul dintre ei? Aflați voi. Vă garantez că veți uita să respirați în timpul lecturii. Minciunile femeilor de Ludmila Ulițkaia: “Femeile mint cum respiră”, spune autoarea, nu înainte de a oferi cititorului șase povești din care să poată afla adevărul despre talentul, frumusețea, fantezia, impertinența și - de ce nu? - arta din spatele minciunii unei femei. Când
Vacanța perfectă cu cărți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21189_a_22514]
-
e tot mai înfometat și călătoria tot mai fără sfârșit. Oare cine va supraviețui? Pi, tigrul bengalez sau nici unul dintre ei? Aflați voi. Vă garantez că veți uita să respirați în timpul lecturii. Minciunile femeilor de Ludmila Ulițkaia: “Femeile mint cum respiră”, spune autoarea, nu înainte de a oferi cititorului șase povești din care să poată afla adevărul despre talentul, frumusețea, fantezia, impertinența și - de ce nu? - arta din spatele minciunii unei femei. Când mint, femeile se integrează în minciuna lor, o trăiesc cu pasiune
Vacanța perfectă cu cărți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21189_a_22514]
-
ora la care ies oamenii de la serviciu), costumați în diverse personaje și se trag în poze cu trecătorii. În schimbul pozei, li se oferă câțiva cenți. E plină La Rambla de îngeri, de draci, de bebeluși, de d-ăia negri care respiră greu, de copaci, de vampiri, de indivizi “fără cap” și de tot felul de alte personaje. Majoritatea stau împietriți, ca niște statui. Se mișcă doar preț de câteva secunde și doar când au de făcut câte-o poză. Cum o
Job de vampir, condiții grele, salariu mic by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21216_a_22541]
-
Deschide ochii. Cărămidă cu cărămidă, dă zidul jos. Mai ții minte despre ce era vorba în Meșterul Manole? Despre zidul ăla vorbesc. Încetează să-ți mai dai cu tencuială pe față. Ia un șervețel demachiant și lasă-ți porii să respire. Apucă-te de yoga, mergi la teatru, du-te să vezi „Mă tot duc” cu Oana Pellea și Mihai Gruia, învață tango, citește puțină poezie. Lasă oamenii să ți se întâmple. Lasă-i să nu se întâmple dacă așa au
Baloane de săpun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82359_a_83684]
-
ne croisem drum printre bârlogurile acestora. Când am ajuns, în cele din urmă, pe creasta și Făgărașul și-a răsfirat crestele amețitoare în fața noastră într-o scenografie căreia niciun aparat foto nu-i poate face cu adevarat dreptate, abia mai respirăm, dar pe fețele noastre plutea un zâmbet vecin cu demență. Primul lucru pe care l-am spus, după ce mi-am recăpătat suflul, a fost ca, probabil, nici pe Moldoveanu nu m-aș fi simțit la fel de bine. N-am mai desfăcut
Cum mi-am petrecut ziua de naștere by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82437_a_83762]
-
teama că cineva va veni să îi spună că bebelușul ei nu mai e! A trait momentul acesta alături de alte mămici, internate în același salon. A trait groază această clipă de clipă. Sebi făcea crize dese de apnee (uită să respire), apoi a fost diagnosticat cu diplazie pulmonară. Într-una din zile, aparatură a început să piuie foarte tare, medicul, intrat val-vârtej, a dat-o afară pe mămică. Jumătate de oră a tremurat incontrolabil simțind că se întâmplă ceva grav. Abia
O picătură de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82432_a_83757]
-
pe www.maimultverde.ro/doilasuta ca să descarci formularele și să redirecționezi 2% din impozit în favoarea MaiMultVerde acțiunea este buna însă familia mea este băgata la inimacopiilor.ro Mi se pare o intiativa bună, poate așa vom reuși și noi să respirăm aer curat vreodată Marian încă respiri aer destul de curat dar în curând nu vei mai respiră
Ce faci când vrei mai mulţi copaci? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82500_a_83825]
-
descarci formularele și să redirecționezi 2% din impozit în favoarea MaiMultVerde acțiunea este buna însă familia mea este băgata la inimacopiilor.ro Mi se pare o intiativa bună, poate așa vom reuși și noi să respirăm aer curat vreodată Marian încă respiri aer destul de curat dar în curând nu vei mai respiră
Ce faci când vrei mai mulţi copaci? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82500_a_83825]
-
acțiunea este buna însă familia mea este băgata la inimacopiilor.ro Mi se pare o intiativa bună, poate așa vom reuși și noi să respirăm aer curat vreodată Marian încă respiri aer destul de curat dar în curând nu vei mai respiră
Ce faci când vrei mai mulţi copaci? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82500_a_83825]
-
folosit atât pe post de parfum, cât și pe post de cravată, întrucât nu seamănă nici cu una, nici cu cealaltă. În plus, e un cadou care nu se adresează numai celui care-l primește, ci nouă, tuturor celor care respirăm aerul României. Unde mai pui că e pentru toate buzunarele, de la vlădica și până la opinca. E vorba să dăruiești arbori care vor fi plantați de voluntarii MaiMultVerde. Detalii aici. Dacă sunteți mai mult fashion-conscious decât eco-conscious, vă recomand cu încredere
3 idei de cadouri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82545_a_83870]
-
cui să mai trăiești, Tu, soare sfânt? În vreme ce sufletul meu se jelea neconsolat, am apucat Mac-ul cu o mână și am lăsat lichidul criminal să se scurgă. Din fericire, nu apucasem să-l deschid. Închisă în el, abia mai respiră Speranța, fata lui Nyx. “O cârpă! O cârpă! Un Regat pentru o cârpă!”, am cerșit cu glas stins. Ramona, cea mai frumoasă lucrătoare de la Starbucks, era deja în drum spre mine, gata să-mi sară în ajutor. Brunetă amazoana a
Ispitirea cafegiului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82528_a_83853]
-
povestire a pățaniilor autorului în Japonia. Când am ajuns la destinație, interiorul mașinii mele fusese martorul unei emisii sonore demne de Fermă Animalelor: am hăhăit, am behăit, am guițat, ne-am înecat și am hohotit și mai tare. La sfârșit, respirăm sacadat, ca după un sprint, ne dureau fălcile, iar ridurile de expresie din jurul gurii și al ochilor își pierduseră elasticitatea și păreau că nu-și vor mai reveni niciodată la normal. Topârceanu e unul dintre poeții mei preferați, în adolescență
Pleşu cel hâtru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82627_a_83952]
-
de-acolo, într-un spectacol (mai bine zis monolog) cu intrare liberă. Curioasă, m-am împachetat și eu să mă duc. După 5 minute într-o sală arhiplina în care curgeau sudorile pe tine și n-aveai nici o șansă să respiri normal, cu ochii la un om mititel care stătea comod pe ditai fotoliul perorând de sus (mai mult la figurat decât la propriu) niște idei care mie mi se păreau ușor aberante spre ridicole chiar, am ieșit din sală la
Puricul din vis by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82610_a_83935]
-
care mi-l fac și o enormă provocare. Ce voi află la sfârșitul ei, asta numai Zeul o știe. Mai multe aici. ..e prea mult spațiu între tine și partenera din poză. la concurs să ai curaj să te apropii. respira adânc și succes!! Dragoș ,, The Lord Of The Dance ,, Nu te vedeam în această ipostază, dar ai demonstrat în ani de zile că poți să spargi barierele prejudecăților, prin urmare nu mă mai miră anumite acțiuni ale tale. Tu esti
Dansez pentru tine by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82644_a_83969]
-
unui trecut netrăit, înstrăinat, dar de care parcă nu vroiam să ne despărțim. Ne rugam parcă, unor stăpâni neștiuți, să ne lege de acel timp care simțeam că se duce fără noi cu astfel de odgoane ale amăgirilor de a respira aerul "Capșei" de odinioară, de a sorbi aroma unor ceaiuri selecte, rafinate, servite cu tot dichisul unor ceremonii inițiatice. Ceream parcă minciuni spre a nu uita ceea ce nu era al nostru refuzând, instinctiv, poate, de a lua chiar tot ceea ce
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
privire asupra patului, încă nedesfăcut, pe care trona șalul de lînă de culoarea smeurei, neterminat, alături de ghemul uriaș. Temător, înaintă către scaunul cu rotile din dreptul ferestrei, în care Walburga, cu părul cînepiu lăsat de-alungul umerilor, părea că abia mai respiră. Hansi se propti în fața ei, și îi văzu ochii închiși și bărbia lăsată în piept. Mîinile osoase îi erau încrucișate peste bustul enorm, care dintotdeauna îl fermecase pe Hansi. - S-a întîmplat ceva, inimioara mea? șopti el tandru. Se aplecă
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
vină prin aer treceau cai - cai mânați de lumină Toamna la mare carapacea de miere în care adorm copilărește lumina lunii mă dezvelește un pictor stă pe dig și schițează portrete numele lui în tăcerea care se strânge prin obraz respiră o puzderie de fructe marea se-adună într-o batistă șifonată și plânge Mă duce gândul la un salcâm praful în care îmi înmuiam rochia și ochii câteodată gâștele sălbatice ale creierului furau copiii din pântecele fructifer al apei trupurile
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
scârțâit: să fie pantoful de metal al lunii? sau ușa prin care dispari, rece ca un perete de pe care tocmai s-a desprins varul? să fie vocea ta înșurubată în balamaua ușii? piciorul tocmai scăpat din mușcătura grăbită? Această femeie respiră aerul meu îmbracă rochiile mele îmi încalță pantofii îmi folosește cerceii calcă peste luciul podelelor mele bea din același pahar în zilele cele mai calde își caută umbra în umbra mea în zilele friguroase intră pe sub pielea mea jupuită doarme
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
cu scoarța argintie, da, văzuse toate acestea pe scena unui mic teatru bucureștean unde se juca o piesă de Cehov. Trei surori, probabil. Regizorul, dar mai cu seamă scenograful, crease o nemaipomenită atmosferă încât până și aerul pe care-l respira în mica sală părea adus din acel nord îndepărtat, într-atât era de rarefiat și de neliniștitor. Dar, ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, printr-un miracol de butaforie, frunzele galbene se desprindeau ușor de pe ramuri și cădeau
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
Gabriel Dimisianu Bunul-simț ca paradox Nu este ușor să trăiești în lumea noastră literară, respirând, alături de componenții ei, fumurile vanităților creatoare și noxele veleitarilor. Nu e deloc simplu să găsești o formulă de conviețuire socială cu atâtea genii neînțelese câte numără literatura autohtonă, cu atâtea grupuri și grupuscule convinse de dreptatea lor definitivă și cu
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
zid care crește din mine pe limbă varul se desface hrănitor în toate culorile curcubeului în timp ce sub pleoapă un fel de coropișniță roșie se zbate lovindu-se cu trupul de peretele cavității ne-ncăpătoare în semn de respect pot să respir! dar mâine, voi mai putea să respir? viața mea scurtă și plicticoasă între cutele pielii acestui zid mai rezistent decât carnea mea strâmtă și plicticoasă se învechește o moarte întâmplătoare sună adunarea pe câmpia toropită din stânga zidului și eu îmi
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
varul se desface hrănitor în toate culorile curcubeului în timp ce sub pleoapă un fel de coropișniță roșie se zbate lovindu-se cu trupul de peretele cavității ne-ncăpătoare în semn de respect pot să respir! dar mâine, voi mai putea să respir? viața mea scurtă și plicticoasă între cutele pielii acestui zid mai rezistent decât carnea mea strâmtă și plicticoasă se învechește o moarte întâmplătoare sună adunarea pe câmpia toropită din stânga zidului și eu îmi adun armatele sleite și lașe risipite prin
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
regularitate hebdomadară din cerurile tulburi aveam câte un exemplar la mine când așteptam la dentist sau la inspector la garajist sau la benzinărie frontispiciul româniei literare pâlpâia undeva în penumbră chiar pe timpul celor mai grave crize de energie paginile ei respirau în camera alăturată când iubitele mi se perindau prin așternut o luam cu mine prin oazele de umanitate dar și în deșertul contextelor subprivilegiate cu complicitatea domnilor dimisianu silvestru roger câmpeanu îmi impregnam din când în când mesajele poetico-jazzistice în
Poezie by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Imaginative/11764_a_13089]