164,276 matches
-
Nicolae Popa, indubitabil (nu știu dacă după însăși voința autorului), în categoria emulilor lui Dumitru }epeneag și Leonid Dimov, în genul unui onirism estetic foarte inventiv, niciodată epuizat sau perimat. Romanul Cubul de zahăr este, în bună măsură, altceva. Utilizează resursele oniricului, dar se bazează pe un solid suport realist al narațiunii. Autorul mizează pe un joc estetic între construcție și deconstrucție, mistificare (prin inserturile de fantastic) și demistificare (prin analiza rațională, distructivă, a ficțiunilor misterioase). Rezultatul este un produs narativ
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
de Debut ale României literare) scrie într-adevăr o poezie nervoasă bine tensionată, o poezie a ostentativului, cum o numește prefațatorul, și a gesturilor care nu menajează sensibilitatea noastră de burghezi comozi și blazați. Poeta nu mai găsește rost și resurse pentru natural, discret, familiar și intim și atunci e clar că avem în față o dramatizare a biograficului, a exhibării în fața unui receptor despre ale cărui așteptări nici nu e nevoie să se știe prea multe. Primul poem din carte
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
actuale, de perspective critice în vogă (analiza poeziei argheziene a trecut cu bine, în anii ´70, testul structuralist). Sunt de explorat toate aceste căi posibile, arghezianismul este foarte generos în deschideri neașteptate. Polimorfismul baroc al întregii creații argheziene e o resursă de atracție atât pentru specialiști (adică pentru critici și istorici literari), cât și pentru cititorii obișnuiți, posibil a fi câștigați prin aspecte insolite și curiozități semnificative (biografice, politice, morale, estetice). Să reformulez primul sens de investigație: dacă arghezianismul mai este
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
mucegai; și nu e vorba doar de lexic în strategia extrem de subtilă a ironiei argheziene. Deși, pentru a fi pe placul postmodernilor, Arghezi nu e un livresc (adică speculativul unui text de referință), această structură ironică profundă poate fi o resursă de actualizare sau revitalizare a arghezianismului atât pentru poezie, cât și pentru critică. Percepția poetului despre sine ca o "caricatură a lui Isus" deschide și porțile unei autoironii cu reverberații metafizice. Un posibil moto al doritei regenerări a interesului actual
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
încearcă să se remodeleze prin apropierea de lumea bunurilor simbolice. Și, în sfîrșit, deși lista derapajelor în ficțiune nu a fost epuizată, iată și punctul patru (4), adică acela care privește declarația ca pe o sugestie implicită de camuflare a resurselor nejustificabile: dacă, la începutul mandatului, un demnitar își declară o colecție, fără expertiză și fără nici o evaluare calificată, în valoare de, să zicem, tot 50.000 euro, la sfîrșitul mandatului chiar o va avea. În concluzie, prin declarația colecțiilor de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
firescului (zborul unei albine uriașe provenite din grădina lui Anghel întunecă în mai multe rânduri scena romanului, precum vulturul din proza onirică a lui D. }epeneag) nu o substituie totuși pe cea realistă, în care George Bălăiță își arată excepționale resurse prozastice. Frazele ample, savant construite, se deschid către toate zările lumii românești din anii comunismului, coborând totodată pe scara timpului și recuperând fragmente vechi, alterate și mutilate de noua societate. Lucruri mărunte care tulbură și încântă ochiul naivului și amintesc
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
la suprainterpretări fanteziste: în Rugăciunea unui dac "reprezentarea unei lumi Ťconsistenteť, Ťomogeneť este marca unei intenționalități publice, orientată către Ťreconfortarea emoționalăť a comunității"; Glossa "presupune o pedagogie morală adresată unei Ťelite birocraticeť" etc. Caius Dobrescu omite aici faptul că, deși resursele imaginarului au fost adesea utilizate în scopuri politice, una din "politicile" imaginației rezidă tocmai în capacitatea sa de a transgresa ideologicul. Mai mult, chiar și fără a recurge la asemenea esențialisme estetice, o asemenea cale de lectură mi se pare
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
mai mult iconostasul de la Cluj, chiar asta încearcă să facă, încearcă să surprindă momentul în care materia se deschide, înflorește, își pierde opacitatea și devine un mediu transparent care nu absoarbe lumina, ci o generează, o eliberează din propriile sale resurse, din cele inițiale, și lumina asta nu este lumina din afară, cea dirijată, lumina care se stinge și care aruncă umbre, ci o lumină fără sursă și fără istorie. Eu îl ascult, vocea lui sfătoasă și pătrunsă vizibil de o
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
pericliteze jilțurile, să le râvnească, să le jinduiască. Nebun trebuie să fie acela care îi oferă celuilalt mijloacele cu care acesta să se întoarcă împotrivă-i, să îl concureze în, nu-i așa, atât de (ig)nobila bătălie pentru sărmanele resurse ale planetului. Nu e oare mai simplu, mai firesc(?) să îi manipulezi superb, rafinat, din ce în ce mai diamantin, pe cei nealeși să participe la ospăț și să le oferi doar iluzia acestuia? Iar tu, superiorul, istețul, cel solid "mobilat interior" să capeți
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
la închisoare sau în anonimat. Pentru basarabeni, George Meniuc cred că reprezintă cazul unui scriitor care s-a reabilitat prin el însuși, ajutat puțin și de destinderea din anii ´65-´70. Modestul său trecut cultural dinainte de bolșevizare a fost principala resursă de regenerare, întocmai ca pentru Geo Bogza sau Eugen Jebeleanu. Cu o generație (adică cu zece ani) mai bătrân decât Ion Druță, George Meniuc a știut să evite capcanele oportunismului alunecos și iremediabil, cum n-au știut să le evite
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
cu o tendință melancolică, străduindu-se să țină partea vieții, a energiei și a tradiției, în poeme ca Vlagă, Copilăria-mi verde, Muzeu, Hălăduire, Fântânile trecutului, Oseminte, Unire etc. Răzvrătit împotriva depresiei și a "non-eului bizar", înstrăinat, poetul apelează la resursele copilăriei și ale originilor (casa, plaiul natal și "singurătatea Ierbii"), pentru a înlătura lașitatea unei sinucideri: "Mâna nu m-ascultă, răzvrătită/ Să-mi reteze gâtul cu tăișul coasei;/ Nu voiesc sub lună să mă spânzur/ Ca păianjenii de grinda casei
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
mă spânzur/ Ca păianjenii de grinda casei...// Haide, soare cald, râzi dimineții!/ Haide, suflete, ia cârja vieții!" ( Vlagă). Acest conflict interior dintre tentația simbolistă ca semn nefast al unei devitalizări și căutarea energică a unui echilibru tonic prin apelul la resursele tradiției e mai cu seamă interesant în poezia lui George Meniuc. Un conflict niciodată rezolvat definitiv. Conjunctural, după 1940, va exploata un filon folcloric, salvator. Șoltuzul Graur, din 1945, e un poem epic patriotic cu o versificație patetică, în metru
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
curînd, o anumită convergență a operei lor, ca să ne referim doar la reperele imediate, îl salvează din excesiva singurătate la care părea condamnat prin însuși metabolismul subtil al gîndirii sale și îl plasează într-o tipologie artistică din ale cărei resurse s-au hrănit, mai mult sau mai puțin vizibil, nenumărate energii ale artei europene și din care au derivat tot atîtea aspirații și ideologii. Este vorba de acel segment artistic care a părăsit comentariul direct pe marginea formelor naturale și
Ultimul Mattis - Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12896_a_14221]
-
sârmă și stropiți cu benzină, au fost arși. - Auzi Neagoe, se adresă lui Flondor, Rioșanu care încă nu-și lepădase cămașa verde - iar dacă mai așteptam nițel continuarea, aveam să vedem și altele!... Neagoe tăcea. Ce putea face?... Acum singura resursă era soția lui. Frumoasa Leny. Era iubita lui Rioșanu. Astfel, Neagoe avea cameră la Athenee Palace (din cele rezervate Ministerului de Interne) și cont deschis la Capșa. Cât timp, îl întrebasem pe Neagoe. „Până ce «camarazii» mei vor ochi mai bine
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12929_a_14254]
-
cu orice preț, nucleul epic este nelipsit, iar textul, uneori la fel de fals, deși bine camuflat sub aparențele unei istorisiri clasice, sfârșește într-un tâlc subînțeles. Constantele povestirilor sunt, până la urmă, (auto)ironia și umorul - Tudor Octavian dovedind, în acest sens, resurse nebănuite -, deși uneori autorul se lasă furat de subiect și ne trezim cu câteva povestiri, cum sunt Ana la Boston sau Albastru în oraș, învăluite în poezia melancoliei. Rezultat adesea din acumulări și perspective, simplu, natural și deseori subtil, umorul
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
o atribuise el singur, de tribun al românilor. Și cum se lăuda și se laudă cu succesul lui la electorat. Cerșetoria politică la care se pretează el trădează dispreț total față de alegătorul din România. Dar și o atitudine extremistă față de resursele democrației autohtone. Cum poate fi altfel categorisită cererea lui CVT adresată israelienilor de a-i da puterea în România? Cum altfel poate fi interpretată afirmația lui, din același interviu, că „este evident că nimeni nu poate să facă ceva într-
Interviu de două ori scandalos by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12967_a_14292]
-
iar, lumina tiparului. S. Fl. Marian, A. Gorovei, T. Pamfile, Elena Sevastos, Elena Niculiță-Voronca, Gh. Ciaușanu au fost reeditați și, alături de ei, mulți alți culegători mărunți. Doar problema Proverbelor... lui Zanne părea insurmontabilă. O carte de dimensiunile deja pomenite implica resurse pe măsură, care trebuiau identificate și angrenate în acțiune. În strania noastră economie de piață, proiectul național al lui Zanne, un proiect, cum menționează autorul, susținut, în momentul realizării sale, de guvernul de atunci al României prin girul lui Take
Un proiect național by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13006_a_14331]
-
masă, zmîngălite cu un scris cu creionul, neciteț și aproape șters. O încerca o bucurie aproape sălbatică la gîndul de a străluci uneori în ochii stăpînei, atunci cînd venea seara ca să-și primească ordinele și își etala în mod slugarnic resursele machiavelice care-i îngăduiau să împodobească cu grațioase filigrane de stupiditate, dînd dovadă de o mediocritate fără seamăn, dorințele prea nude și prea impulsive pe care Mrs. Barbara Stevens le lăsa exact așa atunci cînd avea chef. Luînd asupră-mi
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
își desfășura toate facultățile mimetice pentru a se molipsi cu bună știință de calitățile și atitudinile idolilor zilei care izbutiseră în modul cel mai imperios s-o fascineze; în cursa ei dezlănțuită către depersonalizare, Barbara Stevens își cheltuia astfel toate resursele de energie pentru a semăna cu toate femeile frumoase ale epocii sale, nemaipăstrînd de la ea însăși decît strictul necesar pentru a rămîne în viață. Tot ce era firesc în ea era limitat: avea picioare mai curînd scurte, fruntea îngustă, era
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
nu ți-am spus. Tăișul înfipt / în ceea ce nu-ți voi spune / a atins rădăcinile frumuseții mele / și ea a început să se usuce" (Ceea ce nu ți-am spus). Dar Haina de sărbătoare a tristeții arată că poeta dispune de resurse capabile de mai mult, rămase însă în mare parte nevalorificate: "Confund începutul cu sfîrșitul / liniștea cu tăcerea / linia cu punctii. / Nu am putut afla / de ce orizontul se luminează / încercuindu-ne. // Pe marginile drumului meu/ au murit atîtea speranțe" etc. Limbajul
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
acumulate. Nu cred personal, că bagajul de experiențe, hai să-l numim - după caz - neoclasic, neoromantic, serial, al muzicii repetitive, al muzicii aleatorice, până la un punct, sau al muzicii spectrale este depășit. Provocarea este cum să pui aceste surse și resurse într-o stare de conjuncție, de sinergie, cum să le faci să devină compatibile și vitale sub raportul mesajului. Cum le relaționezi, cum le potențezi. Cum combini estetic și aplicativ principiul variației, cu cel al repetitivității sau al ciclicității, continuitatea
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
locului. Este trist Însă că spre deosebire de Ploiești, casa lui Sorescu este bine păzită de un lacăt mare și nimeni nu poate să o viziteze. Nici urmă de Casă Memoriala sau ceva asemănător. Este adevărat că o comună are mai puține resurse materiale decât un oraș și probabil că mai puțini vizitatori, iubitori de poezie, ar deschide ușa unei case memoriale. Și totuși, « e pour și move ».... Se poate spera că nu va fi departe ziua când se va face ceva « În
Doi poeți si o casă memorială. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Science/76_a_348]
-
Mentenanța reprezintă ansamblul activităților legate de menținerea sau restabilirea unui produs într-o stare specificată, sau în măsură să asigure continuitatea unui serviciu determinat. Fluxurile de informații din cadrul serviciului de mentenanță sunt numeroase, iar gestiunea lor necesită alocarea unor importante resurse de timp și bani. GMAC este un sistem informatic de management și gestiune a mentenanței, dezvoltat ca un sistem orientat pe gestiunea bazelor de date, care permite organizarea și programarea mentenanței, urmărind aspecte tehnice, bugetare și de organizare. Un sistem
GMAC ? GESTIUNEA MENTENAN?EI ASISTAT? DE CALCULATOR by GABRIELA VOICU () [Corola-journal/Science/84112_a_85437]
-
nevăzut este de neapărată trebuință și răbdarea. În limba franceză, „cuvântul răbdare (patience) provine din latinescul patientia cu sensul de suferință, greutate de îndurat. Ea este o mică fiică a perseverenței, stăruinței. Răbdarea vine tocmai atunci când s-au sfârșit toate resursele. Deseori este mai eficace decât forța”<footnote Jean Guitton & Jean-Jacques Antier, Le livre de la sagesse et des vertus retrouvées, Librairie Academique Perrin, Paris, 2000, p. 176. footnote>. N-a fost sfânt al lui Dumnezeu care să nu fi trecut prin
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
emite și apoi de a susține o opinie clară asupra unui fragment de ficțiune, ci Își are originea În Întrebarea ce apare tot mai des: este literatura modernă, postmodernă cum i se spune adesea, pe punctul de a-și epuiza resursele? A mai rămas ceva materie conceptuală ce poate Încă să fie redată prin această formulă estetică și să Însemne ceva pentru din afara universului textual sau vom aduna teancuri din ce În ce mai mari pe birou de cărți ce ne lasă indiferenți, cu un
ALECART, nr. 11 by Mădălina Tvardochlib () [Corola-journal/Science/91729_a_92880]