1,532 matches
-
era beteag, iaca, se dusese drept la spital, dar avea drep tate: nu era lăsat să intre În biserică omul care nu-i purta de grijă unuia din familie asupra căruia se abătuse vreo neputință. Auzi acolo, eu neputincios?!... Am retezat discuția și cu ei, cu toate că se sileau să mă consoleze. Și cine să mă fi ținut pe mine În Pișcari, moșu’ Ioan cu felul lui necruțător de a fi?... Sau poate alte rude mai tinere care să nu priceapă nimic
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
intervenții am Învățat multe lucruri noi... ― Ce ți-a reținut atenția? ― Printre altele, remarca că acel corn al taurului a trecut printre intestine fără să le perforeze. Asta s-a datorat tocmai faptului că acelui corn nu i-a fost retezat vârful - cum se obișnuiește. Astfel, vârful fiind rotunjit, a lunecat printre intestine ca pe gheață - dacă pot spune așa. ― Mă bucur că ai prins această remarcă a mea din timpul intervenției. Și acum, cred că e cazul să plecăm acasă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Oare ce apă o fi asta, Costache? ― Ce bine ar fi să aflăm. Dar cum ? Când au apărut zorii, lucrul care ne-a atras atenția erau urmele războiului... Tranșee, gropi pentru tunuri, câteva mașini și camioane sfârtecate de explozii, copaci retezați de proiectile, chiar și cazemate... asta ne-a Întărit speranța că suntem pe drumul cel bun. Numai că... În ziua aceea, călătoria noastră pe tren a luat sfârșit... Din gara unde s-a oprit marfarul nostru și până am trecut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
în fața dumneavoastră, tovarășe Dej, declară el solemn, că așa nu se mai poate!... Că, dacă nu găsesc înțelegere nici la dumneavoastră, care reprezentați tot ce are mai bun și mai înaintat partidul nostru, atunci... Faci cult, Niculae, faci cult!... îi reteză Gheorghiu-Dej vorbele măgulitoare, zâmbind pe sub mustață și uitându-se spre Maurer, care tăcea. Acesta-i adevărul! întări apăsat Ceaușescu. Eu n-am avut condiții de a învăța carte pe vremea regimului banditesc burghezo-moșieresc, știți și dumneavoastră foarte bine... Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spus, silindu-se să chibzuiască ce era mai bine să facă. Dacă socrului său i-ar fi venit ideea asta cu cinci-șase ani în urmă, poate că ar mai fi mers, dar acum... Răspunse scurt și cuprinzător, de parcă ar fi retezat vorbele cu o custure: O să te bage la pușcărie! Și-așa ești trecut la chiaburi... Nu e bine. Fără să se descurajeze, socrul Grigore îl asigură că nu era dracul chiar așa de negru cum i se părea și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
copil pe o vreme ca asta?... Cine-o să-ți vină la botez?... O să vedem..., îi răspunse Virgil, cu glas împăciuitor, scoțându-și paltonul plin de zăpadă. Ninge al dracului... Potop, nu alta! Asta numai din cauza încăpățânării tale, i-o reteză nevastă-sa, supărată de-a binelea. Că, dacă te-ai fi grăbit puțin, acum copilul era botezat și-am fi stat și noi liniștiți. Ei, lasă, frate, că nu e chiar așa..., încercă el s-o tempereze, scuturându-și zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
frate-meu!... Da să nu mai spui și la alții, că se lasă cu cântec... Știi cum e omul nostru... Te pârăște, fiindcă-i place să-ți facă rău. Nu cumva și tu te ocupi cu sportul ăsta? i-o reteză Viniciuc, trăgând cu sete din țigară și fulgerându-l cu privirea prin lentilele ochelarilor săi albăstrii. Celălalt râse din nou, dar parcă cu mai puțină poftă, și se apucă să scrie grăbit în fișele lui de inventar. Pentru Virgil iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bătrâni mori de foame! pufni Sever cu dispreț. Și ce crezi c-o să faci, dacă o să-ți ieși din pepeni? vru să știe Norica. Sever trânti cu palma în masă: Ce-o să fac?... Uite ce-o să fac, vesti el precipitat, retezându-și parcă vorbele cu securea. Am să mă duc la minister și-o să le cer să-l mute pe Lulea la cimitir, în interes de serviciu!... Așa!... Că pentru asta e tocmai bun un neica nimeni ca el!... Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
asta ar fi fost a lui nea Cutare, aș mai fi zis!... Da e marfa statului, domnu Stelică, și dacă mai pui și tu acolo, ca omu, mâna pe câte ceva... Eu nu pun mâna pe ce nu-mi aparține, îi reteză vorba Stelian, fără să-și ridice fruntea dintre hârtii. Nu asta, domnu Stelică... Eu ziceam că dacă mai pui mâna... nu se cunoaște... Că statu are!... Mai închideți și dumneavoastră puțin ochii, vă rog eu din suflet, că n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
își puse pălăria pe cap și se pregăti să plece. 7 La câteva zile după discuția cu popa Niculescu, în sat avu loc o întâmplare care făcu multă vâlvă în sat. Un militar în termen, venit acasă în permisie, îi retezase capul cu coasa unui oarecare Guiț, cunoscut de toți drept un mare bețiv și un înfocat purtător al carnetului de membru de partid. Cu acel carnet, pe care efectiv individul îl ținea zi și noapte asupra lui, în buzunarul hainei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în trecere pe-aici, domnule profesor! se apără el revenindu-și din surpriză, fără să lase impresia că s-ar scuza pentru prezența lui în acel loc. Dar profesorul Barbilian nu arătă prea satisfăcut de acest răspuns și i-o reteză scurt și sec: Tinere, ia aminte bine la ce am să-ți spun: orice o să mai auzi, matematica este regina!... Nu te lăsa amăgit de cântecele de sirenă, că o să ajungi să-ți plângi de milă. Ți-o spune un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și de profesorul Barbilian care, de câte ori îl întâlnea pe coridoare, ținea să-i reamintească, cu o figură sobră, să nu cumva să trădeze matematica "pentru o amantă de duzină". El protesta: Nu, domnule profesor, se poate?! Se poate! i-o reteza profesorul. Ascultă-mă pe mine, că-s om pățit: se prea poate! Dumneavoastră ați căutat matematica în poezie, domnule profesor, îi declară atunci Victor, după ce, timp de câteva nopți, îi citise și-i recitise "Jocul secund", volum pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
măi nevolnicilor, dar aveți noroc mare că vă iubesc, că și voi sunteți copii din turma mea cea mare de pământeni muritori! Odată, demult, a venit la mine, cu viclenie, una de-a voastră, cu părul lăsat pe frunte și retezat deasupra sprâncenelor, dar nu ca celelalte din neamul vostru, ci cu o înfățișare de speriat pruncii și cu o ură nemaivăzută la alte noroade... Și-mi spune mie că niște forțe ale răului s-au sfătuit să vândă țara lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se mai repete: Raz biew Woiceh u Kosteli, se usrau, bulse ne puide! Da' Roza răpăusatului Linzmaier ce mai face? Mai lucră? s-a interesat cineva care ar fi dorit să asculte și alte povești, dar imediat i s-a retezat macaroana: Lasă, măi bade, că ai lucrat dumneata în tinerețe pe săturate la ea. Află că o duce bine de când i-au venit feciorii gata școliți din Austria. Unu-i mecanic la Întreținere parc auto și al doilea-i maistru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mazil scăpătat: cu sârg și cu spor, nu ca voi, cu ticăială și leneveală și să-i mai aud măcar o singură dată că îmi spun cucoane cu coatele goale ori doi baroni la perechea de pantaloni... că le-o retez eu de la obraz că după ei pute a berbec și a țap în călduri pentru că nu se pricep cum să-și tăbăcească pieile pentru cojoace și pieptare. Degeaba te dai bogat dacă ești sărac cu duhul și nepriceput! N-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Pe o potecă ascunsă, făcută din inimi, au început să vină trandafirii agățători. Viorele, toporași și ghiocei se ițesc prin iarbă, iar păpădiile ce încep să se îngălbenească îi însoțesc. " Fluturaș, nu mai ai aripioare / Domnul conte ți le-a retezat" Peste ei, în tot, toate există pace și armonie, așa cum numai în natură poate și ar trebui să existe. Vântul adie. Încet fructele cresc. Cine vrea cu noi să vină, poate să o facă. Veniți, vă așteptăm! Unde duce cărăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dădu brusc pe spate, o apucă de picioare și o dădu tumba pe banchetă. Trase scaunul la loc, se urcă pe el și porni mașina. Oh, Amanda, Amanda... Ai lăsat dintotdeauna cheile în contact. Nu ți-e frică să-ți retez gâtul? Nu. Sabia-i în portbagaj. Sâc! Ce vrei? Să fixăm ora? Sau vrei să mă ataci când mă apăr mai puțin? Eu sunt ăla previzibil! Mergem la munte, să terminăm ce-am început. Serios? Da. Dă-mi mâna. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
numai cu o singură seară înainte, femeia i le povestise cu atâta înflăcărare și convingere, izvorâte atât din profunzimea misterioasă a sufletului ei, cât și din neînduplecata ostilitate, pe care o nutrea față de actorii trecutului ei. Societatea bolnavă - care își retezase singură acest nobil mădular, în persoana Mariei, în care se concentrase într-atâta adevăr și înțelepciune - se vede că este fără niciun leac sau speranță de salvare. Aceasta, lăsând impresia că o înțelege pe femeie și dorește necondiționat s-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Mărioaro, luați, maică, și mâncați, că v-o fi foame. Na și apă!", rostește preamilostiva. Ascetul se ridică în picioare, pornește, cu pași moi, spre trotuarul de la bulevard și, în scurt timp, pătrunde într-o Nirvană în care privirea mea, retezată de unghiul sever al ferestrei, nu-l mai poate petrece. Umanitatea nedegenerată În general, există suficiente dovezi ca să presupunem că, în multe privințe, zeii ar avea de învățat de la noi. Noi, oamenii, suntem mai umani. Friedrich Nietzsche Rândurile care încheie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
întrebam: cât oare poate rezista așa? Ea nu s-a gândit la asta? ci și sufletul, incapabil să șteargă tăietura sângerândă a acestei dualități. Nu trebuia să mă ridic, să strig, ca singură posesoare a adevărului numai eu capabilă să retez capul hâd al minciunii și să curm această înjosire a demnității umane, fie ea liber consimțită și consfințită prin zâmbet? Această imolare de sine, pe ce altar grotesc și nenumit? Sau poate că nu. Nu înțelegeam eu, nu înțelegeam nimic
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ajută cineva prin magie. -Dardailă, te-am întrebat ceva, vrei să nu te mai doară capul? -Da, a zis Dardailă scurt. Căiță s-a opintit și din toată puterea a învârtit iataganul de două ori pe deasupra capului și tăișul a retezat capul lui Dardailă. Cu ajutorul capului care îi mai rămăsese, Dardailă urla de răsuna întregul ținut, scoțând la suprafața pământului viețuitoarele care orbecăiau pe sub pământ. Câteva păsări care conlocuiau în Hârtopul șerpilor sporovăiau întrebându-se ce nenorocire a avut loc de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și n-ai para În pungă, zise. Peste nici două zile vei primi orice propunere dubioasă, cum ar fi aceea de a escorta vreun fante spilcuit, pentru ca fratele iubitei să nu-l Înjunghie la colț de stradă, sau de a reteza urechile cuiva din Însărcinarea unui creditor. Ori vei Începe să bați bordelurile și tripourile, ca să-i ușurezi la cărți pe necunoscuți și pe popii care toacă banii din cutia milei sau din pantahuza Sfântului Eufrasio... În doi timpi și trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mai puțin neliniștitoare. Se uita la mascați cu un zâmbet care era În același timp prietenos și sinistru, mijindu-i de sub mustața tușinată. Nu era greu să ți-l imaginezi schițând același gest, pe când măgăoaia aia a lui de spadă reteza, hârști-hârști, veșmântul unui client cu toată carnea de dedesubt. Surâsul acela era atât de monstruos de simpatic Încât te treceau fiorii. — Nu-i neapărat necesar, răspunse cel cu capul ca o bilă, după ce Îl consultă În tăcere pe celălalt mascat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cutare. Toți, bărbați În putere, capabili să se apere, iar câțiva, pungași de cea mai joasă speță. Nici pomeneală de remușcări, decât În două cazuri: unul, amorezul unei anumite doamne pe al cărei soț nu-l țineau curelele să-și reteze singur coarnele, băuse prea mult În noaptea când Diego Alatriste Îi ieșise În Întâmpinare pe o stradă prost luminată; iar căpitanul n-a uitat niciodată privirea lui tulbure, lipsită de orice Înțelegere față de ce i se Întâmpla, când, după ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ai mascaților și ai părintelui Bocanegra puteau veni să-l caute În bârlogul lui de pe Strada Archebuzei, unde la ora aceea eu dormeam adânc și neștiutor. Dar mie nimeni n-avea de ce să-mi facă rău; pe când lui Îi putea reteza cineva beregata Înainte de-a apuca să ducă mâna la spadă. Exista o posibilitate de a găsi un adăpost În noaptea aceea și sprijin pentru ce avea să urmeze; totodată, de a-i ajuta pe englezi, aflând cu aceeași ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]