472 matches
-
în apoptoză se contractă de o manieră impresionantă, studiile de microscopie electronică evidențiind o citoplasmă extrem de condensată, dar cu organite celulare aparent normale. Nu au fost evidențiate leziuni specifice ale organitelor plasmatice, poate cu excepția creșterii de volum și a „bombării” reticulului endoplasmatic. Sinteza de proteine și de ARN scade dramatic, iar celula le degradează, dar corelația în timp dintre aceste evenimente și modificările morfologice nu este bine codificată. Locul unde se desfășoară evenimentele cele mai importante ale acestui program este nucleul
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
unesc pentru a forma un tub cardiac unic, primitiv. În stadiul 10 Carnegie (ziua 22) cordul este format din tubi epiteliali interni și externi, endocard și miocard separați de o matrice extracelulară bazală secretată de celulele miocardice numită gelatina cardiacă (reticul mioepicardic) care induce ocluzia lumenului tubular în timpul contracției și are rol de depozit pentru factorii inductori proveniți din celulele miocardice care vor modifica diferențierea celulelor endocardice specifice. Gelatina cardiacă este înconjurată de un strat de celule mezenchimale ce formează teaca
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
mezenchimală, nonmusculară, numită gelatină cardiacă. Semnalele inductorii provenite din celulele miocardice determină transformarea unui subset de celule endocardice în mezenchim. Formarea celulelor cardiace mezenchimale în canalul atrioventricular și partea proximală a tractului de curgere este urmată de migrarea lor în reticulul mioepicardic. Acumularea mezenchimului și matricei în aceste regiuni produce dilatații numite pernuțe subendocardice care proiemină în tubul cardiac primitiv unic având funcție valvulară. Fuziunea pernuțelor subendocardice opuse formează o margine mezenchimală care orientează dezvoltarea ulterioară a septurilor interventriculare, corespunzător localizării
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
P450 C, urmată de numărul atomului de carbon la nivelul căruia operează. Acestea utilizează sistemul adrenodoxin-adrenodoxin-reductază pentru a reduce oxigenul cu electroni donați de NADPH. Mai participă la steroidogeneză dehidrogenaze și desmolaze (liaze). Enzimele implicate în steroidogeneză sunt localizate în reticulul endoplasmic neted sau mitocondrii, substratul de sinteză mișcându-se în timpul steroidogenezei de la un organit la altul, până la produsul final. Fiecare enzimă are un cod genetic cu localizare cunoscută, cod care poate suferi modificări calitative sau cantitative. Unele enzime au funcții
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
a volumului ficatului poate apărea și prin infiltrare cu celule limfohistiocitare ca urmare a unor infecții bacteriene sau virale. 2. Lărgirea structurilor celulare. Creșterea volumului celulelor sinusoidale și a hepatocitelor se poate datora fie prin mărirea structurilor celulare (celule Kupffer, reticul endoplasmatic), fie prin stocarea unor substanțe (grăsimi, glicogen, colesterol, fier, cupru, mucopolizaharide, proteine etc.). 3. Lărgirea spațiului extracelular. Staza sanghină în sinusoide și în spațiul Disse întâlnită în insuficiența ventriculară dreaptă, insuficiența tricuspidiană (hepatomegalie pulsatilă), sindromul Budd Chiari, boala veno-ocluzivă
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
urină și este transportată în plasmă legată de albumină. Ficatul are trei roluri fundamentale în metabolismul bilirubinei: preluarea, conjugarea și excreția. Bilirubina neconjugată este prezentată la polul vascular al hepatocitului, unde este disociată de albumină, apoi este conjugată la nivelul reticulului citoplasmatic și transformată în glucuronat de bilirubină sub acțiunea unei enzime - glucuroniltransferaza. Bilirubina conjugată, care este solubilă în apă, este transportată printr-un proces activ, consumator de energie, la polul biliar al hepatocitului, unde este excretată în canaliculele biliare și
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
ireversibile (tremor intențional, modificări EEG, deficit intelectual etc.). Ca și în tipul I, nu există stigmate sugestive, culoarea scaunului și urinei fiind normale, probele hepatice fiind normale, cu excepția Bl, nu există hepato-splenomegalie, iar PBH evidențiază doar trombi biliari și hipertrofia reticulului endoplasmatic și a aparatului Golgi. Diferențierea între tipul I și II se face cel mai ușor prin analiza cromatografică a bilei care evidențiază în tipul II prezența Bl conjugate. Prognosticul este mai bun decât în cazul precedentului tip, dar pacientul
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
ca testul BSP să fie util pentru diagnostic. Scintigrafia cu Tc99HIDA indică ficat, veziculă biliară și arbore biliar normale. La laparoscopie ficatul arată negru-verzui cu suprafață netedă, lucioasă, iar la PBH se observă depozite brune în hepatocit, mai ales în reticulul; endoplasmatic pigmentul la început s-a crezut că este melanină dar se pare că este legat de deficitul de excreție a anionilor, fiind determinat de triptofan, tirozină, fenilalanină. TRATAMENT Afecțiunea are o evoluție benignă, nefiind necesar un tratament, deoarece nu
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
și peptid-C. Granulele secretorii individuale ale acestor endopeptidaze prezintă diferențe marcate ale ratei lor de biosinteză în insule la stimularea cu glucoză în concentrație de 300 mg/dl. Astfel, sinteza PC1 și a carboxipeptidazei H sunt puternic stimulate și părăsesc reticulul endoplasmic mai rapid urmând a fi relativ rapid (în 20 minute) incorporate în granulele nou formate pe când PC2 ajung în granule mult mai târziu (60 minute) iar sinteza lor e mai puțin stimulată de nivelul crescut al glicemiei. În consecință
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
mult despre concentrația glucozei în diferitele compartimente ale celulei. Se cunoaște că acestea cuprind diferite structuri și organite, organizate spațial și dotate enzimatic, în raport cu funcțiile pe care le îndeplinesc în economia celulei. Aceste compartimente sunt: membrana celulară externă, aparatul Golgi, reticulul endoplasmatic (neted și rugos), membrana mitocondrială externă, spațiul intermembranar, membrana mitocondrială internă, matricea, lizozomii, particulele de amidon și glicogen, matricea nucleară, proteinele structurale și citozolul. Diferitele căi metabolice operează în unul sau două din compartimentele menționate. În aceste compartimente enzimele
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
producția și consumul de energie la nivel miocardic, rezultă un deficit energetic cronic, ducând la apoptoza/moartea celulară. Un factor important legat de funcția diastolică anormală în miocardul hipertrofiat este relaxarea întârziată, rezultată dintr-o recaptare întârziată a calciului de către reticulul sarcoplasmic. Acest fenomen prelungește durata potențialelor de acțiune. întârzierea postdepolarizării contribuie la geneza aritmiilor, care sunt de asemenea favorizate de anomalii de conducere a impulsului electric în legătură cu fibroza și hipertrofia ventriculare. Diagnosticul și clasificarea hipertrofiei ventriculare stângi Hipertrofia ventriculară stângă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
din celulă și spre celulă, în schimbul permanent dintre celulă și mediul în care trăiește, cu recepția și percepția particulară a semnalelor chimice și fizice care determină reacția celulară diferențiată. - iar citoplasmei, care conține organite specializate (mitocondrii, lizozomi, ribozomi, aparat Golgi, reticul endoplasmatic etc.) cu funcții distincte în metabolismul celulei, asigurând în același timp și rezervele nutritive ale celulei. Parte din aceste structuri nu erau cunoscute în timpul lui Paulescu, perioadă în care microscopia optică și metodele de colorație erau principalele instrumente de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
față de antigenele (Ag), specifice. Aflate în repaus, celulele T și B nu pot fi deosebite morfologic (A). Diferențierea apare însă atunci când aceste celule devin active. Astfel, celula B activă (celulă plasmatică) (B) are o citoplasmă cu o bogăție extraordinară de reticul endoplasmic, plin cu molecule de anticorpi (imunoglobuline). Nucleul limfocitului B activ prezintă zone cu cromatină condensată (heterocromatină) dispusă periferic, după un patern specific, cu rol în reglarea tranzitului molecular prin porii anvelopei nucleare. Totodată, zonele eucromatice active transcripțional sunt evidente
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
aspect al cromatinei interfazice oarecum similar celulei B active, spre deosebire de celula T inactivă, în care heterocromatina este dispusă în sfera nucleului într- o configurație de rețea fibroasă grosieră, așa cum se prezintă în imaginea din A. Celula T activă are un reticul endoplasmic rugos relativ redus, dar este plină cu ribozomi neasociați. Cele trei tipuri de celule sunt prezentate la aceeași mărire (după Dorothy Bucker,Flanklin ( A), Carlo Gross (B) și Stefanello de Petris (C), din Albertis și colab., 1994). În figura
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
aparține segmentului genic V λ și codifică pentru primii 15-20 aminoacizi ai catenei imunoglobulinice Lλ, reprezentând secvența lider N-terminală a acestei catene imunoglo-bulinice. Această secvență lider are rol de semnal funcțional care asigură transportul catenei imunoglobulinice Lλ prin membrana reticulului endoplasmic. Ea va fi clivată, în acest proces de tranzit, ca un fel de „taxă de trecere a unei granițe ”, ieșind în afară o catenă Lλ matură, pregătită să participe în procesul posttranslațional de asamblare a tetramerului imunoglobulinic. În organizarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
participante la fuziune, acest sector din duplexul ADN poate fi uneori conservat. Fiecare segment genic VK are un promotor și doi exoni desemnați LeK1 și VK1. Exonul LeK1 codifică pentru secvența polipeptidică semnal ( lider ) care orientează catena polipeptidică imunoglobulinică spre reticulul endoplasmic, pe când VK1 codifică pentru o secvență de aproximativ 80 de aminoacizi din regiunea variabilă a catenei LK. Restul de aproximativ 30 de aminoacizi din această regiune este codificat de segmentul genic JK. Gena funcțională VK-JK-CK conține un promotor, trei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sinteza catenei LK a imunoglobulinei. Acest ARNm este tradus într-un polipeptid complet, codificat de cele patru componente sudate ale genei funcționale pentru sinteza catenei LK. Dintr-un asemenea polipeptid va fi excizat sectorul lider, în cursul transferului prin membrana reticulului endoplasmic, rezultând catena L K deplin funcțională, gata să participe la edificarea heterotetramerului imunoglobulinic, eficient în cuplarea sa cu antigenul. Potențialul de variabilitate al locusului genic complex pentru imunoglobuline este enorm (fig. 3.7). Numărul posibil de regiuni variabile ale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
weight proteins”, pe când acronimul TAP derivă de la „Transporters Associated with Antigen Processing”. Se pare că genele LMP codifică și pentru două subunități ale unui complex multicatalitic de proteaze numit proteasom, pe când genele TAP codifică pentru proteine implicate în transportul în reticulul endoplasmic al peptidelor antigenice supuse prelucrării în celulele prezentatoare de antigen (APC). Regiunea CMH clasa II mai conține și gene pentru componentele complementului desemnate C2, C4, Bf (factorul B), apoi gena pentru subunitatea CYP-21 a 21-hidroxilazei, gene pentru membri ai
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
abordat studiul genetic al TCR, pornind de la patru premize:- TCR sunt exprimați în limfocitele T, nu însă și în limfocitele B;- ARNm pentru proteinele TCR trebuie că se asociază cu polisomi legați la membrane, polipeptidele receptoare nascente fiind atașate la reticulul endoplasmic printr-un peptid lider (secvența semnal);- asemănător genelor pentru imunoglobuline, genele pentru TCR prezintă secvențe codificatoare pentru regiunea constantă și secvențe codificatoare pentru regiunea variabilă, precum și secvențe codificatoare pentru regiunea de reunire a primelor două regiuni. Regiunea constantă a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
c) Particularități la nivelul metabolizării Metabolizarea medicamentelor se referă la modificări ale structurii în vederea creșterii ușurinței eliminării din organism. Oxidarea este modalitatea cea mai frecventă de biotransformar e și se realizează în principal de către sistemele enzimatice ale citocromului P450, asociate reticulului endoplasmic hepatic al celulei. Există mai mult de 30 de izoforme ale citocromului P450, dintre care doar 6 au rol major în metabolizare: CYP1A2, CYP2C9, CYP2C19, CYP2D6, CYP2E1, CYP3A4. Cea mai abundentă și mai importantă izoenzimă este CYP3A. Multe dintre
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Cătălina Elena Lupușoru, Cristina Mihaela Ghiciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91961_a_92456]
-
este foarte rară, chiar dacă leziunile hepatocelulare sunt severe. TESTE CARE EVALUEAZĂ FUNCȚIA DE DETOXIFICARE A FICATULUI Ficatul reprezintă sediul major al metabolizării medicamentelor, alcoolului și hormonilor. Procesele metabolice de inactivare (acetilare, metilare, hidroxilare, oxidare) au loc în microzomii celulelor hepatice (reticulul endoplasmatic neted) sub acțiunea unui sistem enzimatic complex: monooxigenază, citocrom-C-reductază, citocromP 450. Sistemul P 450 poate fi stimulat de către anumite substanțe (inductori enzimatici) cum sunt: barbituricele, alcoolul, fenilbutazona, meprobamatul, anestezicele, omeprazolul, rifampicina, anticonvulsivantele. În insuficiența hepatocelulară și mai ales în
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Paula Szanto () [Corola-publishinghouse/Science/92129_a_92624]
-
intrapulmonar și alterarea oxigenării; - TNF-α și IL-1β deprimă funcția contractilă a miocardului printr-un mecanism mediat de sfingozină. Aceasta este eliberată după expunerea miocitelor la factorul de necroză tumorală-α și exercită un efect inotrop negativ, împiedicând eliberarea de calciu din reticulul sarcoplasmatic [5]; - TNF-α induce formarea unor depuneri de fibrină la nivel glomerular renal cu infiltrare celulară și vasoconstricție, ducând la scăderea filtrării glomerulare și disfuncție renală[5]; - la nivelul celulelor endoteliale cresc aderarea leucocitară prin creșterea sintezei moleculelor de adeziune
Tratat de chirurgie vol. VII by JUDIT KOVACS () [Corola-publishinghouse/Science/92069_a_92564]
-
granule de fier, resturi celulare sau substanțe albuminoase. Mastocitele, nucleu sferoidal situat central. Protoplasma acoperită de granulații mici egale între ele colorate în violet, conțin heparină. Osteoblastele sunt celule alungite cu nucleu ovoid ce conține doi nucleoli. Protoplasma conține un reticul neregulat și inegal și vacuole mici. Osteoblastele se găsesc pe frotiurile de măduvă osoasă provenită de la copii, pe frotiurile de la adult fiind foarte rare. Osteoclastele sunt celule poliploide cu mulți nuclei egali, ovoizi care se suprapun uneori, cu câte un
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
adenopatie, splenomegalie și hepatomegalie, aceste ultime simptome nefiind obligatorii. 1.3.1 Diagnosticul clinic al reticulozelor (plasmocitozelor) Diagnosticul acestor cazuri nu se poate preciza decât pe baza examenului biopsic al măduvei osoase (câteodată elementele proliferate sunt atât de fixate de reticul, încât nu se întind pe frotiuri). Secțiunile microscopice, arată o proliferare de celule mari mononucleare, cu nuclei voluminoși, cromatină pulverulentă și nucleoli. Citoplasma abundentă prezintă aspecte de macrofagie, în special eritrofagie; aceleași elemente găsindu-se proliferate în ganglioni, ficat, splină
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
uneori granulații azurofile, incluziuni acidofile (corpi Russell), sau, mai rar, vacuole (celule Mott). În unele celule au fost descrise incluziuni ultranucleare care conțin glicoproteine. La microscopul electronic s-a pus în evidență, în citoplasma acestor celule o rețea bogată de reticul endoplasmic și ribozomi, aspect caracteristic pentru celulele care sintetizează cantități mari de proteine. Nucleul este rotund sau oval situat excentric, cu cromatina dispusă în grămezi, fără să apară „în spiță de roată” ca la plasmocitele normale. În jurul nucleului, aproape întotdeauna
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]