2,129 matches
-
să apere pilonii de fulgere și tunete... Încrederea nu e pentru oameni... E pentru cortexul lăsat să domine mintea de o frumusețe puternică și armonioasă. Cât de umblat nu ar fi gândul, totuna se va opri să privească ploaia prin retina inimii. De aici lucrurile sunt adevărate. Lilia Manole Referință Bibliografică: ÎNCREDEREA / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1977, Anul VI, 30 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ÎNCREDEREA de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1464615972.html [Corola-blog/BlogPost/378954_a_380283]
-
împodobiți de sărbătoare, ca beteala poleită cu aurul iertării. Inimi, zvâcnind de bunătate pentru frații, prietenii, cunoscuții ori pentru toți oamenii lumii, bătând acum..la unison, într-o magică simfonie a binecuvântării. Cuvinte, poleite cu argint, clopoței, clopoței, gravând pe retina amintirilor noastre, aroma inconfundabilă a Copilăriei. Pruncul Preasfânt, în brațele Maicii sale Preacurate, zâmbește Lumii - Altar de Jertfă sublimă. Toate acestea, într-un buchet de curate simțăminte, ți le dăruiesc ȚIE, dragul meu prieten, în această sfânta zi de sărbătoare
CITITORUL de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Un_gand_bun_pentru_minunatele_sarbatori_de_iarna_prietenului_meu_cititorul.html [Corola-blog/BlogPost/359475_a_360804]
-
am înțeles de ce-am îmbătrânit ! Dragostea ta o simt ca o sculptură Ce-o modelezi acuma cum îți place. Iubirea noastră ia o-ntorsătură Ce uneori nu vrea să îmi de-a pace. Văd chipul tău cum mi-a străpuns retina Și nu mai este loc de vreo scăpare. Chiar dacă azi era o zi supebră ! Nu vreau să-mi pui iubirea la-ncercare. Eu aș putea să zbor până la Soare Mi-e frică însă că mă pot topi ! De-aceea mă
SCULPTURĂ ÎN DRAGOSTE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 by http://confluente.ro/florin_cezar_calin_1474705295.html [Corola-blog/BlogPost/373894_a_375223]
-
Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1598 din 17 mai 2015 Toate Articolele Autorului Există oameni curajoși, oameni responsabili față de toți pe lângă care trec și întocmai că ei au trecut pe lângă tine, simplu, doar odată poate, au rămas pe retină prima dată, apoi în memorie și chiar în amintirea ce oferă exemple... Oare câți dintre noi ne-am întrebat atunci când trecem pe stradă pe lângă cineva, ce victorie poate fi zâmbetul pe care ni-l acordă în mod gratuit fără a
MAMĂ DIN ÎNTÂMPLARE...! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1431895595.html [Corola-blog/BlogPost/343389_a_344718]
-
albi luminoși, foșneau atât de limpede de parcă spărgeau cerul cu vârfurile lor colorate precum luceferii. Soarele blând cu razele sale argintate împărțea lumina în mod egal și totul respira în tihnă. De priveam de pe malul pe care mă aflam, pe retine mi se imprima munții stâncoși ai Măcinului care părea îmbujorați de razele aplecate pe fruntea lor de foc. Cârduri de păsări brăzdau cerul cu zămislirile lor în zbor. Câte o pată blândă sau mănunchiuri în ședere pe coastele muntelui, se
ÎNTR-O TOAMNĂ, LA GROPENI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 by http://confluente.ro/Intr_o_toamna_la_gropeni_constanta_abalasei_donosa_1393324369.html [Corola-blog/BlogPost/353732_a_355061]
-
de roiuri de albine, Așa mi-e gândul, plin numai de tine Și zi și noapte și din seară-n zori. Iar anotimpul nu se mai reține, Ne dăruiește-ntruna sărbători, Chiar dacă soarele se pierde-n nori, Developăm imagini pe retine. Te regăsesc pe tine-n orice poze, Deși sunt, uneori, puțin voalate, Ca să scăpăm de stres și de nevroze, Am vrea și noi, când primăvara poate, Să împărțim mereu mai multe roze Și zâmbete și gânduri delicate. SĂGEȚI Prin noapte
PRIMĂVARA LA ECHINOX de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 by http://confluente.ro/leonte_petre_1458571600.html [Corola-blog/BlogPost/384672_a_386001]
-
cheamă și mă strânge, iar pustiul ce l-am străbătut a înflorit, a dat fructe de aur, secolul din trupul meu a rupt, dar sunt veșnic cum este și valul. Nume port, morminte - cenușar, n-am pus însă doliu pe retină, inima îmi bate mult mai rar, când m-apropii tot mai mult de Tine. Ca iarba-n primăvară este iubirea mea, o paște timpul, iarna o face fulg de nea și mai rămâne-n urmă o lacrimă, apoi trec norii
INIMA RECE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 by http://confluente.ro/Inima_rece_boris_mehr_1393565822.html [Corola-blog/BlogPost/362825_a_364154]
-
scrum din pâine, din lacrimi, din paharul cu apă, din ale dimineții sinistre cafele; dorul e chipul morții, e al morții sibilinic discurs, ce se insinuează în rugăciune, ce susură, necontenit, în ecou, în auz, ce stăruie pe ale amintirii retine; dorul e strigătul meu peste abis, hohotit și confuz... Doru-i distanța de neconceput, de nestrăbătut dintre mine și tine. 2015, ianuarie Referință Bibliografică: Eugen Dorcescu, Dorul / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1486, Anul V, 25 ianuarie 2015
EUGEN DORCESCU, DORUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1422167818.html [Corola-blog/BlogPost/377057_a_378386]
-
eseuri-compoziționale unice, pictoriale sinestezice, exprimând dorurile înfocate ale muritorului, ca piese ale unui puzzle existențial destinat îndumnezeirii... Pictorul Mihai Cătrună răspunde prezent oricărei provocări, tratând cu maturitate, înțelegere și altruism fiecare demers artistic. Un cavaler al penelului, ce zugrăvește pe retina iubitorului de arte plastice, crâmpeie de culoare, suprapunând fericirea și împlinirea, peste valențele visului transpus în realitate. Acestui Artist și Om extraordinar, familia ARMONII CULTURALE îi mulțumește, urându-i ca petalele de timp, adunate în zâmbete și gânduri de recunoștință
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Toamna_culturala_adjudeana_editi_mihai_marin_1351855407.html [Corola-blog/BlogPost/344997_a_346326]
-
care vreau să-i salvez în mâinile obosite. Cum este unde nu este EL, Ce drum mă duce în noaptea continuă, asemeni orbilor fără amprente digitale, care nu pot distinge decât pipăind lacrimile. Un tablou cu soarele în spate, repară retina minții,să pot vedea calea, unde lumina mă soarbe fără întoarcere, mă văd iubind o femeie luminoasă, care mă naște,chiar dacă este furtună, și nu poți distinge și atinge tabloul acesta mișcător. Mă pot ascunde de voi, de boală, de
NICOLAE NISTOR by http://confluente.ro/articole/nicolae_nistor/canal [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
care vreau să-i salvez în mâinile obosite.Cum este unde nu este EL,Ce drum mă duce în noaptea continuă,asemeni orbilor fără amprente digitale,care nu pot distinge decât pipăind lacrimile.Un tablou cu soarele în spate,repară retina minții,să pot vedea calea,unde lumina mă soarbe fără întoarcere,mă văd iubind o femeie luminoasă,care mă naște,chiar dacă este furtună,și nu poți distinge și atinge tabloul acesta mișcător.Mă pot ascunde de voi, de boală,de
NICOLAE NISTOR by http://confluente.ro/articole/nicolae_nistor/canal [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
învăț limbajul luminii și asist/ la cursurile la care mi se predau fotonii/ am mai chiulit în zilele înnourate dar și atunci/ colindam bulevardele tăcut la brațul minții/ eu n-am făcut discriminări de culoare/ mi-am născut poeziile în retina vorbirii/ și apoi pe fiecare le-am recitit cu teamă/ să nu le aprindă lumina care le-a scris/ așa cum și zăpada se poate aprinde/ de la albul fulgilor ce o așterne („poeziile se nasc în retina vorbirii” - p. 103). Înmuindu
ELISABETA IOSIF COROLELE IUBIRII CRONICĂ LA VOLUMUL ”A.D.N.-UL FERICIRII” DE DAN TIPURIȚĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1463597775.html [Corola-blog/BlogPost/380026_a_381355]
-
am născut poeziile în retina vorbirii/ și apoi pe fiecare le-am recitit cu teamă/ să nu le aprindă lumina care le-a scris/ așa cum și zăpada se poate aprinde/ de la albul fulgilor ce o așterne („poeziile se nasc în retina vorbirii” - p. 103). Înmuindu-și pana în ”genetica luminii” autorul adaugă în acest volum, ”a.d.n.-ul fericirii”*) o mărturisire: ”aș veni așa pe o geană de foton/ să îmi înscriu vederea-n genetica luminii”, neuitând să ridice aici ”statuia
ELISABETA IOSIF COROLELE IUBIRII CRONICĂ LA VOLUMUL ”A.D.N.-UL FERICIRII” DE DAN TIPURIȚĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1463597775.html [Corola-blog/BlogPost/380026_a_381355]
-
În noaptea albastră Un ochi mă veghează. Și visu-i mai tandru, În suflet sihastru, Născând vii arpegii În inima trează. Cu aripi de mătase, Un cântec se zbate, Răsună-n unghere, Lumini răspândind. În liniștea nopții, Vibrând de neliniști Mi-apare-n retină, Un chip vălurit. Și geana-l închide În clipa furată Și-o lacrimă curge Pentru vis, prinos. Când somnul mă fură, Pe-un cal nebunatec, Mă-nchid într-un zâmbet Pentru Făt-Frumos! Referință Bibliografică: SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 by http://confluente.ro/Ioana_voicila_dobre_1395655729.html [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ȚIPĂTUL DRAGOSTEI Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2274 din 23 martie 2017 Toate Articolele Autorului Iar țipă mieii dragostei din noi. Ne crește iarbă verde în retine. Dar vin cu primăvara albe ploi, Și îmi inundă pașii către tine. Adverb și adjectiv și pleonasm mi-ai devenit în falsele oglinzi. Un basm neterminat, un simplu basm, Cu fluturii ce-au devenit omizi. Privești ambiguu, sobru, către mare
ŢIPĂTUL DRAGOSTEI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 by http://confluente.ro/marioara_nedea_1490267616.html [Corola-blog/BlogPost/378695_a_380024]
-
Soarele era inegală, deși furioșii călușari se avântau cu bețele spre el, iar picioarele lor săltau, de nu atingeau podeaua. Salturile lor păreau niște valuri de spumă sclipitoare, ce se loveau de stâncile redutei Soarelui și, neputincioase, se revărsau peste retinele privitorilor năuciți. Și râul de culoare, mișcare și sunete curgea în șuvoi continuu, inundând scena. Nici nu apuca să spună crainicul din ce comună sunt, că alt șuvoi se revărsa pe scenă. Și de acolo, de sus, curgea peste retinele
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1433387105.html [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
retinele privitorilor năuciți. Și râul de culoare, mișcare și sunete curgea în șuvoi continuu, inundând scena. Nici nu apuca să spună crainicul din ce comună sunt, că alt șuvoi se revărsa pe scenă. Și de acolo, de sus, curgea peste retinele privitorilor amețiți, cre îndurau cu stoicism atât respectiva inundație, cât și loviturile furioase ale sulițelor solare. Acest clocot de strălucire provoca pe câmpie tunete de aplauze și rafale de urale ce reverberau cu valurile de pe scenă, năucindu-l și pe
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1433387105.html [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
de frumusețe? Toți jucaseră frumos! Atunci, nu am priceput de ce au luat premiul călușarii din Conțești. Abia acum încerc să descifrez criteriile juriului. Echipa aceea a intrat pe scenă ultima. După curgerea continuă de lavă multicoloră, care provocase leziuni pe retinele obosite ale privitorilor. Sigur că...ce e mult, nu e bun! Toate echipele din naintea lor făcuseră mișcări și salturi „cât mai repede!”, „cât mai sus!”. Și toți strigaseră „cât mai tare, cât mai mult!”. Toate au avut străluciri în
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1433387105.html [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
Sigur că...ce e mult, nu e bun! Toate echipele din naintea lor făcuseră mișcări și salturi „cât mai repede!”, „cât mai sus!”. Și toți strigaseră „cât mai tare, cât mai mult!”. Toate au avut străluciri în costume, care obosiseră retinele. Doamne!..Toți uitaseră că acel dans trebuia să fie un ritual misterios de iubire. De suavă trezire, dăruire și magică unire a cerului cu pământul. Și toate astea trebuiau făcute cu sfioasă credință. Atunci, cum să pătrunzi în tainicele altare
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1433387105.html [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
Publicat în: Ediția nr. 1452 din 22 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Contemplu energia copacului din mine Și mă retrag în ochiul, ce l-am părăsit. Cândva, demult, am tot fugit de sine, Și sinele, fiind orbit, s-a rătăcit... Retină-mi sunt și doctor de destin, Să vad, sau întunericul să mă admire?.. Dau tot, cu energia, ce m-a refăcut, din spin, O roză albă, cu petale vii, din cel copac de prețuire. Și albul rozei e sinele-nflorit- În
SÂNGELE CE S-A NĂSCUT DIN SINE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 by http://confluente.ro/lilia_manole_1419255549.html [Corola-blog/BlogPost/342457_a_343786]
-
doamna doctor! Primi cu mulțumire în suflet îmbrățișarea ei, după care își fixă privirea pe celelalte persoane. Deși începuse să vadă, adevărat, destul de difuz, nu o recunoscuse pe Iuliana ori ea era prea ascunsă de celelalte persoane. Luminița de dincolo de retină a funcționat și de data aceasta. A țintit atent în direcția pe care aceasta i-a indicat-o și a distins silueta Iuliei. - Vino, surioară! Te văd, sora mea dragă... S-au îmbrățișat lung. Iuliana plângea înăbușit. Nu se putea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1432661878.html [Corola-blog/BlogPost/343306_a_344635]
-
poezia „Chip și asemănare” cu care începe volumul. Poeta traversează, rând pe rând, trepte ale cunoașterii, zbateri, căutări „în lumina dinaintea luminii”, regăsindu-se de fiecare dată în tainele Cuvântului: „Nevăzutul crește-n mine / și mă face văzător, / desanându-mi în retine / rânduiala lumilor. Nerostirea zace-n mine... Când tăcerea o ascult, / de pe drumul Tainei vine / zvon de gânduri și tumult” („Calea”), gânduri pe care le așterne cu măiestrie în pagini. Nu demult, am publicat un eseu, care face parte dintr-un
“VĂMUIREA PULBERII” – O CARTE CE MI-A MERS LA SUFLET! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 by http://confluente.ro/_vamuirea_pulberii_georgeta_resteman_1365539059.html [Corola-blog/BlogPost/345733_a_347062]
-
de medici și asistente - acum știa cine sunt - se precipită spre ușă și, în scurt timp, se simți luată și purtată pe brațe până în sala de alături, de unde se auzeau întruna zgomotele metalice. Durerea ascuțită, lumina reflectorului care-i ardea retina, un plescăit vâscos într-una din tăvițele renale, apoi întoarcerea în saloul în care o asistentă se străduia să-i pună o perfuzie, în venele ce se spărgeau, învinețindu-i pe suprafețe întinse brațele. Apoi, din nou, tăcerea aceea nefirească
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Paginile_arse_tania_nicolescu_1359652198_r1dqz.html [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
care aceasta nu reușise să-l ascundă. Era un soi de uimire amestecată cu durere, cu amărăciune. Era un tumult de sentimente renăscute și răscolite pe neașteptate, părând că-i izvorăsc de undeva, din adâncul sufletului, fiind blocate la nivelul retinei. „Ce o fi în sufletul acestei femei, oare? Nana Emanuela mi-a vorbit foarte frumos despre ea... O fi din cauza accidentului?” Nu realiză când a ajuns acasă la nașii săi de botez. Începuse ploaia. O ploaie mult așteptată, liniștită ca
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1438203045.html [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
căruța pe stradă, el în picioare, ținea hățurile cu o mână, învârtea biciul cu cealaltă, chiuia și caii atingeau țărâna cu burțile, așa alergau, aveau nările cât pumnul (jarul se mișca în zigzaguri scurte, sacadate, lăsa dare de lumină pe retina mea, puteam să desenez povestirea tatei!) și pufăiau ca locomotiva! Se fereau femeile, copiii intrau în curți, bărbații ridicau mâinile a mustrare de parcă ar fi zis “hoo, nebunule, o să omori pe careva!” dar n-avea cine să audă, căruța lui
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gdyuxsnumf_1412321922.html [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]