431 matches
-
colaborare cu Iosif Costinaș), Timișoara, 1980; Cuvinte magice - Magic Words, ed. bilingvă, tr. Irina Grigorescu, introd. Cornel Ungureanu, Cluj-Napoca, 1981; Tematica umbrei, București, 1982; Iarna imperială, pref. Marcel Corniș-Pop, București, 1986; Fonetica astrelor, Timișoara, 1986; Călătorie neterminată, București, 1988; Curtea retorilor, București, 1989; Capcane și visuri, Timișoara, 1992; Predica focului, Cluj-Napoca, 1993; Dragoste și iarnă, Timișoara, 1995; Diamantul de întuneric, Cerașu-Prahova, 1997; Războiul estetic, postfață Crișu Dascălu, București, 1998; O ireală bucurie de a aștepta, Timișoara, 1999; Viața de fiecare zi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
În aceeași cetate au creat, de data aceasta în limba ebraică, Aaron Cohen, Shemen Tov și Z’kan Aharon. De însemnătate pentru diaspora iudaismului rămâne activitatea rabinului Aaron Cohen (sfârșitul secolului al XVI-lea și prima jumătate a secolului următor). Retor înnăscut, strălucit exeget și scriitor, Cohen s-a ocupat și de restaurarea vechii sinagogi din ghetou, precum și a vechiului cimitir. Este el însuși un exemplu al existenței meandrate a evreului în diaspora. A învățat în Italia, la Școala levantină din
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
exercițiu de problematizare a dreptății. În Republica lui Platon aflăm cățiva bărbați importanți ai vremii strănși în casa lui Cephalos pentru a dezbate ce este dreptatea. Platon așează la discuția cu Socrate doi oameni de afaceri, tată și fiu, un retor sofist dar și un adept al sofiștilor și doi discipoli ai lui Socrate. Andrei Cornea insistă în analiza sa tocmai asupra ideii că viziunea pe care o au indivizii asupra moralității se transferă și asupra vieții. Atena, pretinde exegetul amintit
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
a păstra banii, în timp ce pentru bancherul necinstit, dreptatea bancară e arta de a fura banii. E evident că și acest răspuns trebuie abandonat iar susținătorul său silit a recunoaște că se înșeală. Vine în scurt timp și răspunsul lui Trasymachos, retor și sofist din Chalcedon: dreptatea este folosul celui mai tare. E un răspuns cinic fără îndoială, dar e unul transparent și practicat într-o societate unde dreptatea este văzută ca folos personal. Acest răspuns implică noțiunea de lege, este drept
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
umanității”)8. Se referea, bineînțeles, la vechii aezi, precum Homer, sau la primii sophoi, precum Thales. În ciuda legendei despre izgonirea poeților din Polisul ideal închipuit de el în Politeia, Platon nu putea ignora o cutumă milenară. Peste veacuri, un Heraclit (Retorul) observa: Începând de la vârsta cea mai fragedă, se dă ca hrană sufletului naiv al copilului pe Homer ș...ț Creștem - și el este mereu lângă noi. Nu putem să-l părăsim pe Homer fără ca imediat să ne revină setea de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
secolul al IV-lea î.Hr. cu „enciclopedia”, termen folosit pentru prima dată în Europa secolului al XVI-lea de către englezul Elyot (1531) și francezul Rabelais (1532). Aceștia din urmă preluau cuvântul egkukliopaideia folosit de Quintilian cu sensul de „erudiție a retorului latin”. Sensul actual de „cunoaștere universală”, lăsat de enciclopediștii francezi, nu acoperă deloc înțelesul elenistic al lui enkyklios paideia. Oricât ar părea de uimitor, aceasta desemna mult mai mult și mai profund. E drept, în greaca elenistică însemna, pur și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
degajeze valoarea morală a fiecărui text literar sau autor analizat. La fel procedau profesorii de retorică sau de sofistică (dialectică). Ceea ce nu era deloc ușor. De exemplu, gramaticii aveau dificultăți în a explica moralitatea zeilor și eroilor homerici. La fel retorii care trebuiau să concilieze Dreptatea (Dike) cu Binele (Agáthon) în cazuri suspecte. La fel pățeau și sophiștii care aveau de împăcat Adevărul (Alétheia) cu moralitatea și dreptatea în pofida evidențelor prea adesea opuse. Aceasta se datora, fără îndoială, faptului că în
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
intenționat un „fapt” pe care „divinul Homer” nu-l menționase: au inventat o scenă în care „impudicul Paris” uită de luptă în toiul acesteia, pentru o „partidă” de dezmăț cu Elena. Atare stigmatizări violente inventau nu numai gramaticii, ci și retorii și sofiștii ori de câte ori trebuiau să condamne impietatea și să recompenseze virtutea. Metoda alegoriei inventate se baza pe subtilitățile raționării analogice, ai cărei maeștri au fost dintotdeauna filosofii postsocratici. Și ea a fost asimilată, integral, de către teologii creștini (și de maeștrii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fără mamă», dar și «cel care nu poate fi mamă»); căci el singur nu generează și nu poate fi generat prin firea lui. Or, ceea ce nu generează și nu este supus generării rămâne imobil. Tocmai așa este zeitatea, după cum afirmă retorul din Tarent. El rostește după cum urmează: «este numărul șapte hegemon și conducător al tuturor lucrurilor, unul, cel ce ființează în veci, Dumnezeu, statornic, nemișcat, mereu identic și egal cu sine» ș...ț. Din cauza aceasta filosofii compară hebdomada cu «Nike fără de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
prepoziție, adverb, conjuncție), ortografia (neinfluențată de intonațiile limbii vorbite), metrica și prozodia versificației clasice și marile texte juridice și istorice 5. „Școala gramaticului” reușea să confere o vastă cultură generală, punând bazele formării paideutice 6. Tânărul absolvent urma, apoi, Școala retorului - o școală de nivel înalt, cu discipline neseparate prin granițe severe, dar focalizate pe înșiruirea tehnicii discursului -, care era înțeleasă larg și profund ca o artă a formării integrale a personalității 7. S-au păstrat uimitoarele manuale ale acelor Rhetores
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
9. Era vorba, așadar, de excelente instrumente de formare intelectuală a gândirii și comunicării prin disciplinarea limbajului extern. (Ceea ce seamănă izbitor cu modelul holist al curriculumului bazat pe demersuri transdisciplinare conceput în secolul XX de către Louis d’Hainaut!) Dar școala retorului nu se oprea aici. Discipolii aprofundau studiul operelor istoricilor și oratorilor prin aplicații pe text, memorând fragmente întregi care le permiteau să se antreneze în legătură cu diverse teme: cum să faci elogiul unui personaj ilustru; cum să discuți o problemă de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să realizezi declamationes desăvârșite ș.a. Practic, discipolul trebuia să devină competent în toate domeniile culturii, adică să devină, așa cum va visa peste un mileniu Pico della Mirandola, un l’uomo unico, l’uomo universale 10. În orice caz, absolventul „școlii retorului” devenea un avocat redutabil, cum probabil nici o altă școală de drept nu a mai reușit în epocile anterioare să realizeze. 6.2. Îmblânzirea barbarilor prin educațietc "6.2. Îmblânzirea barbarilor prin educație" După cum se vede, acest învățământ împlinea năzuințele pedagogice
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și științifice. Doar acestea păstrau tradițiile acelui fabulos curriculum enkyklios paideia (e)nkuklìo" paideia = „educația integrală, completă”). Dar învățământul „preuniversitar” latin era, în chip evident, o propaideutikon pentru aceste școli înalte. Eruditio, obținută în școala lui grammatistes și în școala retorului, i-ar fi permis oricărui discipul excepțional să continue enkyklios paideia, adică să studieze uriașa cultură filosofică a elinilor - de la primii sophoi până la Stagirit - și/sau să aprofundeze cele patru discipline matematice ale elinilor (aritmetica, geometria, muzica și astronomia). În
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Vechiul magister ludi, atât de important în Antichitate, pare să-și fi pierdut importanța publică, devenind simplu proeceptor particular angajat de familie 19. Tânărul aristocrat își continua însă studiile, după 7 ani, cum am văzut în școala gramaticului și școala retorului - care erau publice, aparținând statului. Ele existau peste tot, iar câteva erau celebre. În Italia de Nord a existat Școala din Milano 20, pe care a întemeiat-o, se pare, Ennodius 21 și la care a predat multă vreme gramaticul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în clanul său. La Roma, centrul vieții școlare a rămas Forul lui Traian, pe care îl celebra în secolul al V-lea poetul Fortunatus 27. Dar Biblioteca Ulpia 28, din apropiere, devenise centru de documentare și cercetare pentru literatori și retori 29. Dar existau și altele. De exemplu, retorul Felix și discipolii săi aveau școala la poalele lui Mons Carpend, aproape de Porta Capena 30. În secolul al VI-lea însă, școlile Romei au dispărut rând pe rând31. Și tot astfel au
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a rămas Forul lui Traian, pe care îl celebra în secolul al V-lea poetul Fortunatus 27. Dar Biblioteca Ulpia 28, din apropiere, devenise centru de documentare și cercetare pentru literatori și retori 29. Dar existau și altele. De exemplu, retorul Felix și discipolii săi aveau școala la poalele lui Mons Carpend, aproape de Porta Capena 30. În secolul al VI-lea însă, școlile Romei au dispărut rând pe rând31. Și tot astfel au stat lucrurile în Galia Meridională. După două decenii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
școli și instruire publică. El însuși fusese educat de gramaticul Sepaudes, prietenul lui Sidonius. Acesta a avut discipoli și urmași la catedră la Școala din Vienna, precum Pantagothus. Existau școli și la Lyon. Una dintre ele, la care a predat retorul Viventiolos, a rezistat până în secolul al VI-lea. Este interesant că acest erudit se afla în dispută cu episcopul din Vienna pe probleme curriculare (dascălul îi reproșa lui Avitus că „trăsese cam lungă silaba mediană din politur și nu urmase
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cauți”). Tonul lui Avitus, episcopul cu studii profane, este încă blând. Curând însă, dascăli precum Viventiolos vor auzi amenințările letale ale Bisericii. Aquitania a fost mai puțin norocoasă: ultimii ei mari dascăli au murit înainte de încheierea secolului al V-lea. Retorul Lambridius de la Școala din Bordeaux a murit în 479, iar școala s-a închis. După dispariția lui Sidonius nu a mai apărut nici un dascăl ilustru la Școala din Narbonne, care a intrat în desuetudine. Singurul nume important care mai era
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și doi rhetores. 6.4. Curricula „barbare”tc "6.4. Curricula „barbare”" Cum arăta curriculumul școlii antice în aceste vremuri tulburi? S-a modificat el sub presiunile barbare? Am anticipat deja răspunsuri la aceste întrebări prezentând școala gramaticului și școala retorului. Gramatica a continuat să fie disciplina fundamentală. Casiodor și Ennodius o considerau „baza literaturii, glorioasa mamă a elocinței”, „doica celorlalte arte”. Manualul de bază folosit în școli era acela al lui Donatus - în fond, un tratat complet, dar greoi. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
rhetores latini, vezi Marrou, Istoria educației..., ed. cit., vol. II, p. 89: „Opera acestor rhetores latini din secolul I î.Hr., apoi cea a lui Cicero constase pur și simplu în a elabora un vocabular tehnic, transmițându-l pe cel al retorilor greci cuvânt cu cuvânt, adesea cu exagerată fidelitate (astfel, lui entecno" fac să-i corespundă artificialis)... Nu există retorică latină; această artă fusese inventată de greci”. Această concluzie tranșantă este cvasiîmpărtășită de un expert al domeniului, J. Cousin, în Études
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Morin, Maredsous, 1937, p. 300) există această apreciere revelatoare: Ut saecularis scientiae disciplinis monasterialis in eo simplicitas poliretur („Ca să-și șlefuiască la el simplitatea monastică prin studiul disciplinelor seculare”). 38. În ibidem se menționează „un anume Pomerius, pe numele său, retor ca pregătire și de neam african, pe care învățarea artei gramaticii îl făcea unic și vestit” (Quidam Pomerius nomine, scientia rhetor, Afer genere, quem singularem et clarum grammaticae artis doctrina reddebat). 39. Despre școlile din Arles s-au păstrat puține
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cu acest lucru 16. Dar nu este deloc bizar că sălașul adăpostea persoane foarte diverse: bărbați căsătoriți, adolescenți, rude ale monahilor și intelectuali. Este semnificativă prezența celor din urmă. Au stat la Lérins destulă vreme gramaticianul și dialecticianul Eucher și retorii Salvian și Hilarius 17. Veneau ei oare pe insulă doar pentru studii biblice? Nu există date clare. Acuza de semipelagianism sugerează că lérinienii erau bănuiți de studii profane. Totuși existau reguli. Se prea poate ca regula fundamentală, Statuta ecclesiae, despre
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ce își dau cu părerea despre dificultățile reale sau imaginare ale curriculumului, fără să se fi confruntat cu vreuna și fără să rezolve vreodată ceva. Folosind o sintagmă a lui Maiorescu, am putea spune că Schwab se referă la „oratori, retori și limbuți”. Dar Schwab precizează că acești limbuți ai curriculumului modern sunt mulți și consumă multă hârtie, producând o literatură curriculară bogată, dar total nefolositoare. A cincea formă de „elevație teoretică” este una insidioasă - ea ilustrează zicala franțuzească La même
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
un obiect - casă, monument, corabie, pat, veșmânt sau talentul de a comanda armata, de a măsura teritoriul, de a vorbi și de a convinge auditoriul. Astfel, vorbim despre arta arhitectului, a sculptorului, a ceramistului, a croitorului, a strategului sau a retorului 7. Immanuel Kant este cel care va aduce clarificările cele mai importante în privința definirii naturii frumosului. Acesta este raportat la gust, considerat ca fiind facultatea de apreciere a unui obiect sau a unei reprezentări printr‑o plă‑ cere sau neplăcere
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
toate virtualitățile. 11 Cf. Willamowitz, Glaube d. Hellenen, II, 34; Mărie Delcourt, L'oracle de Delphes, pp. 215 sq. 12 Cea mai veche referință se găsește într-un poem al lui Alceu (în jur de 60 î. Hr.), rezumat de un retor târziu, Himerius (secolul IV). 13 Cf. Martin Nilsson, Greek Folk Rdigion, p. 79; W. K. K. Guthrie, The Greeks and their Gods, p. 86, n. l. 90. Oracole și purificare Abia născut, Apollon strigă: "Să mi se dea lira și arcul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]