431 matches
-
în intervalul 1512-1521, transpusă tot în prima jumătate a secolului al XVI-lea în grecește (se pare că de Manuil din Corint, tălmăcitorul grec fiind interesat doar de partea a doua a textului, din aceeași parte un Gheorghe din Enos, retor și el, preluând, tot în greacă, un capitol) și în fine, în românește de un cărturar din cercul lui Udriște Năsturel. Învățăturile... vor declanșa cea mai lungă și mai întortocheată dezbatere din exegetica noastră literară. Ca și în alte cazuri
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
cadru didactic la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Debutează cu poezie în 1969, la revista studențească „Gaudeamus” de la Oradea, autorul considerând însă adevăratul său debut publicarea unui grupaj de poezii la „Echinox”, în 1971. Prima carte, Casa cu retori, îi apare în 1980. Colaborează cu poezii, cronici literare, eseuri la „Echinox”, „Vatra”, „Tribuna”, „Amfiteatru”, „Steaua”, „Apostrof”, „Poesis” ș.a. Casa cu retori aparține optzecismului prin discursivitatea pusă sub semnul jocului insolit, prin combinația de oralitate ironică și intelectualism livresc. Este
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
considerând însă adevăratul său debut publicarea unui grupaj de poezii la „Echinox”, în 1971. Prima carte, Casa cu retori, îi apare în 1980. Colaborează cu poezii, cronici literare, eseuri la „Echinox”, „Vatra”, „Tribuna”, „Amfiteatru”, „Steaua”, „Apostrof”, „Poesis” ș.a. Casa cu retori aparține optzecismului prin discursivitatea pusă sub semnul jocului insolit, prin combinația de oralitate ironică și intelectualism livresc. Este esențialmente o poezie de limbaj, amuzată de confuzia dintre poezie și proză, dintre imagini și metaforele-concept, dintre lumea imaginară a poemului și
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
și percepția lui, între conștiința unui artefact poetic geometric și presiunea senzației viscerale. Dacă într-o primă secvență, cu versuri discursive și conversații aulice desfășurate în ritmuri largi, domină o perspectivă fundamental estetă și autoreferențială, în ultimele cicluri, Capricii cu retori și alții și Negru pe negru, corporalul („umezeala cărnii”), limfaticul, amenințătoarele „pulsuri acvatice” cuceresc spațiul poemului. „Năzuind să atingă limfa originară a ființei”, „reporter și scafandru în același timp”, abandonându-se senzațiilor dezarticulante, dar încercând să le ordoneze într-o
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
într-un „expresionist al peisajelor subliminale” (Al. Cistelecan). Lirica lui, asimilând și experiențele nouăzeciste, tinde să convertească retorica intelectualistă (de tip optzecist) într-o autenticitate „textualizantă” (Marin Mincu), în care eul și limbajul său fac corp comun. SCRIERI: Casa cu retori, București, 1980; Persoana de după-amiază, Cluj-Napoca, 1983; La persoana a treia, București, 1992; Negru pe negru, Târgu Mureș, 1993; O victorie covârșitoare, pref. Ion Pop, Pitești, 1999; Aceste Veneții, aceste lagune, postfață Al. Cistelecan, Botoșani, 1999; Poeți ai transcendenței pline
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
negru, Târgu Mureș, 1993; O victorie covârșitoare, pref. Ion Pop, Pitești, 1999; Aceste Veneții, aceste lagune, postfață Al. Cistelecan, Botoșani, 1999; Poeți ai transcendenței pline, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Pregătirea poeziei, RL, 1981, 6; Ion Pop, „Casa cu retori”, ST, 1981, 4; Ion Bogdan Lefter, „Casa cu retori”, CNT, 1981, 22; Nicolae Manolescu, Poeți tineri la „Albatros”, RL, 1981, 43; Bucur Demetrian, Un poet al materiei, R, 1992, 9-10; Ioan Moldovan, „La persoana a treia”, F, 1992, 12; Virgil
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
Pop, Pitești, 1999; Aceste Veneții, aceste lagune, postfață Al. Cistelecan, Botoșani, 1999; Poeți ai transcendenței pline, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Pregătirea poeziei, RL, 1981, 6; Ion Pop, „Casa cu retori”, ST, 1981, 4; Ion Bogdan Lefter, „Casa cu retori”, CNT, 1981, 22; Nicolae Manolescu, Poeți tineri la „Albatros”, RL, 1981, 43; Bucur Demetrian, Un poet al materiei, R, 1992, 9-10; Ioan Moldovan, „La persoana a treia”, F, 1992, 12; Virgil Mihaiu, Claustrații născuți în ’52, ST, 1993, 1; Țeposu
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
1999, 3-4; Dimisianu, Lumea, 213-217; Dicț. esențial, 595-597; Gheorghe Grigurcu, Metafizica politeții, VR, 2001, 3-4; Manolescu, Lista, III, 94-106; Nostalgia Europei, îngr. Cristian Bădiliță și Tudorel Urian, Iași, 2003; Liviu Grăsoiu, În onoarea spiritului liber, CL, 2003, 6; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003, 132-133. V.Cr.
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
472-497; Ungureanu, Proza rom., 626-644; Cosma, Romanul, I, 205-208; Teodor Mazilu, DRI, III, 236-309; Dicț. esențial, 503-506; Ghițulescu, Istoria, 257-267; Dicț. analitic, III, 425-427; Manolescu, Lista, II, 334-337; Popa, Ist. lit., II, 971-975; Rotaru, O ist., VI, 450-455; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003, 48-55. C.M.B.
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
N. Mecu, București, 1996; Doru George Burlacu, Revenirea la Maiorescu, Cluj-Napoca, 1997; Zaciu, Departe, 9-13; Dicț. esențial, 477-482; Dan Mănucă, Principiile criticii literare junimiste, Iași, 2000, passim; Simion, Ficțiunea, III, 103-151, 209-211; Cornel Moraru, Titu Maiorescu, Brașov, 2003; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003, 69-130. D.M.
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
Florescu, Întoarcerea proscrișilor, București, 1998, 197-201; Spiridon, Interpretarea, 73-129; Faifer, Faldurile, 118-120; Dicț. esențial, 495-498; Manolescu, Lista, III, 140-147; Constantin M. Popa, Adrian Marino, Brașov, 2001; Popa, Ist. lit., II, 1164-1165; Adrian Dinu Rachieru, Alternativa Marino, Iași, 2002; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003, 147-151. M.S.
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
istoria creației, predania nu slujește amestecului sau promiscuității. Tradiția nu le apare teologilor interbelici - aici Gh. Racoveanu, Nae Ionescu, prof. I.D. Petrecu, pr. Gh. Cristescu, monahul Stratonic- ca un simplu obiect lingvistic care, printr-un uz recurent, îi asigură oricărui retor ortodox o anumită credibilitate eclezială. Astfel utilizată, tradiția decade în tradiționalism și își falsifică misiunea. Fără să se limiteze la transmiterea unui „tezaur de credință” - rezumat în formula Crezului, în deciziile sinodale, tipicul liturgic sau tratatele exegetice și dogmatice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
calculatorii. Acestea ne fac mândri că suntem „savanți” sau „oameni de știință”. Au murit însă înțelepții. Evident, persuasiunea nu este decât un efect superficial al practicii narative. O „metanarațiune” teologică nu poate convinge un necunoscut doar prin geniul declamatoriu al retorului sau predicatorului care o propagă. „Orice cuvânt contrazice alt cuvânt, dar care cuvânt va contrazice viața?” spunea Sf. Grigorie Palama (1296-359). Creștinii fideli tradiției știau deci că, numai strălucind în lumina sfântă a propriei lor vieți, povestea Evangheliei va apărea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
antiamericanizare”). O încercare afină cu cea a lui Sorin Adam Matei este culegerea de eseuri a altui fost membru în „Grupul de la Brașov” (pentru a rămâne, cu toată ironia cuvenită, în această perspectivă simplistă de dinamică a grupurilor), Ciprian șiulea: Retori, simulacre, imposturi. Cultură și ideologii în România, Compania, București, 2003. Mai recent, Ciprian șiulea a revenit la atac, prin articolul „Cultura neointerbelică și problema filiației” (Timpul, decembrie 2005, pp. 18-19), în care apare acest termen rebarbativ, neointerbelic (interbelic ar trebui
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
În aceeași cetate au creat, de data aceasta în limba ebraică, Aaron Cohen, Shemen Tov și Z’kan Aharon. De însemnătate pentru diaspora iudaismului rămâne activitatea rabinului Aaron Cohen (sfârșitul secolului al XVI-lea și prima jumătate a secolului următor). Retor înnăscut, strălucit exeget și scriitor, Cohen s-a ocupat și de restaurarea vechii sinagogi din ghetou, precum și a vechiului cimitir. Este el însuși un exemplu al existenței meandrate a evreului în diaspora. A învățat în Italia, la Școala levantină din
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Hummos (elev al lui Grigorie din Cipru) și un devotat - într-un spirit ce îi prevestește pe marii umaniști - al lui Aristotel, dar și Mazaris, plecat imitator al lui Lucian ori Toma Magistrul, cărturar ce descinde din stirpea Metochit- Grigoras. Retorii s-au simțit totdeauna în largul lor între cărturarii bizantini. Oratoria poate fi inclusă între „genurile” agreate (în variatele ei ipostaze), iar retorica a fost un depozit la care scriitorii au apelat fără rezerve. Între autorii de discursuri, de panegirice
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
începea lucrarea urmașul lui Akropolites, Pachymeres, martor al evenimentelor pe care le înregistrează. Enorm de multă știință, dar mai puțină obiectivitate, acestea ar fi trăsăturile impunătoarei Istorii a romeilor (Historia Romaiké, în 37 de cărți), rămasă de la veritabilul „uomo universale”, retor, gramatician, filosof, matematician, teolog și istoric care a fost Nicephoros Grigoras. Om al Renașterii și mare polihistor (poate cel mai însemnat al ultimelor două veacuri ale Bizanțului - zice Karl Krumbacher), Grigoras a coborât în for, s-a înscris în dispute
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
în picioare, în fața principelui. Își trage umerii și-și bombează pieptul. Nu are însă puterea să susțină privirea scormonitoare a bătrânilor ochi de viezure. Înclină ușor fruntea. — Soarta a făcut ca la Herculanaeum să se găsească atunci și Annaeus Seneca... — Retorul din Cordoba? — Da, încuviințează celălalt, venise să-și trateze reumatismul la izvoarele termale de acolo. Principele hâcâie ușurel. — Ți-am spus că și mie mi-au ajutat. Se încruntă brusc. — Nu văd ce legătură are Seneca cu fiu-tău și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui Plautius Silvanus. — Nepotul tău, preabunule, l-a găzduit pe Narcissus în casa lui de vacanță de la Herculanaeum. — Nepotul meu? se încruntă Augustus. Care? Claudius? — Da, și în același timp i-a pus-o la dispoziție și lui Seneca. Iar retorul s-a pus să organizeze acolo ședine de recitări... — Aha, poezie și proză cu acompaniament de dans și mimă, se înmoaie romantic principele. Fața i se crispează instantaneu. Așa s-au împrietenit Scribonia și Pollio. Pentru că Asinius e cel care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trimis spre publicare în grecește bunicului ei Pomponius Atticus. — Nu spun nimic de Tiberius Cezar... Bum! Bum! Se întreabă speriată dacă și alții îi aud inima bu buind. Își amintește că Tiberius a plecat la Rhodos însoțit de un alt retor, Theodorus din Gadara. Din câte a auzit, și acum îl sprijină să-și publice tratatele, dar atelierul ei de copiști a fost ocolit. Mii de fluturi i se zbat în stomac. Vor să evadeze. Înseamnă că se apropie momentul. Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Această limbă a lui Salazar este ea însăși un act de "reintegrare" în tradiția clasică a Portugaliei; pentru că, fără să cadă în prețiozitate, este o limbă pe care contemporanii nu o mai auziseră de mult, de când interveniseră în viața publică retorii și jurnaliștii. Salazar se reîntoarce la proza vârtoasă de la începutul secolului XIX, pe care o scriau și o vorbeau oamenii deprinși cu aspectul cuvântului, oameni care se trudesc întotdeauna să exprime ceea ce gândesc. Fără îndoială, proza lui Salazar a provocat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
articole de ziar, presă europeană, dar le inventa foarte bine, scriind despre India sau despre Războiul Civil din America, chestiuni despre care de fapt nu avea habar. Dar era fascinant de viclean, un ghicitor de geniu, un polemist și un retor de excepție. Hașișul lui ideologic era foarte puternic. Oricum, Înțelegeți ce vreau să spun - oamenii devin autorități și plebeii de geniu se ridică atingând mai Întâi noblețea și apoi gloria universală, și toate astea pentru că au avut parte de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a fost într-o săptămână la Amasia. Marele vizir cunoștea puterea oștilor lui Mustafa, precum și dragostea lor pentru șahzadè. Pe de altă parte, în lungul drumurilor Anatoliei, credinciosul împărăției cugetase la întâmplare și-și înșiruise întrebările și răspunsurile după metoda retorilor greci. Ciudată acea scrisoare care a apărut dintrodată în serai, după jocul otrăvurilor. Ciudată împotrivirea stăruitoare a doamnei-sultane. Întreg seraiul o cunoaște, întreg seraiul se uimește de mila doamnei-sultane. Însă împărăteasa n-a plâns atâtea lacrimi la moartea fiului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
muchie care traversează, între fascism și fanatismul statului-națiune, secolul nostru. Printre arabescurile luxuriante ale visurilor cu ochii închiși, prin simbolurile ororii - stigmatul lui Cain de la sprânceana delatorilor, câinele cu privirea asasinului - Manea trasează sigur și trainic portretul narativ istoric al retorului cinic al purgatoriului, un «realist al conștiinței» prin grația Puterii. Evident, clocotul de la marginea estică a Europei nu s-a încheiat în 1945, ci a continuat, în condiții schimbate... Care scriitor a analizat, cu atâta necruțare de sine, tragicul impas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să nu cedeze premierul dacă nu vrea să cadă în ambuscada care i se pregătește de fosta coaliție. Pe de altă parte este înduioșător cum unii oameni politici continuă să ia publicul spectator din nou de prost. Spre exemplu, iscusitul retor Crin Antonescu a găsit o motivație a refuzului de alianță întrucât pedeliștii ar fi imorali și oportuniști față de puritatea morală, civică și de atitudine a liberalismului. Oportunismul democrat-liberal mânjește, iar oportunismul liberal înnobilează. În ce mă privește, ca om apropiat
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]