4,965 matches
-
stau cuminte la căldura inegalabilă a propriului cămin. Am intrat la idei. Poate că m-a lovit amnezia și nu am fost acolo!? Poate am visat că am participat undeva, unde nu am ajuns în realitate!? M-au copleșit întrebările retorice, ca o pedeapsă a învățăturilor de minte, inimă și literatură. începuse să mă bântuie gândul de a mă adresa unui medic specialist. Anii au trecut și incidentul a fost dat uitării, agățat în cuiul incert al dilemei, dacă omisiunea a
Tableta expirată. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_209]
-
m-a lovit amnezia și nu am fost acolo!? Poate am visat că am participat undeva, unde nu am ajuns în realitate!? Era clar. Urma să mă programez neapărat, pentru a mă consulta un medic specialist. M-au copleșit întrebările retorice, ca o pedeapsă a învățăturilor de minte, inimă și literatură. Am repetat câteva fraze, deoarece asemănarea grotescului este de necontestat. încerc, din nou, să procedez la fel ca la primul incident, să-l dau uitării, să-l agăț în cuiul
Tableta expirată. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_209]
-
viață, a urmat matematica. Virgil, apreciat de Motru ca student, va muri de tuberculoză. Sabin, care a terminat dreptul la Cluj, va muri de tânăr, tot de tuberculoză. Cine a fost domnul Petru? „Cine a fost Tata Oancea? ”, se întreba, retoric, Ștefan Pătruț, un cunoscut poet în grai bănățean, trecut, din păcate, și el în lumea celor drepți. Răspunsul și-l va da singur: „Cântărind ce s-a spus despre această personalitate, pe undeva contradictorie, de către cei îndrituiți a o face
Agenda2003-43-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281636_a_282965]
-
supranumit „părintele școlilor blăjene”, care, în „înștiințarea” de deschidere a lor le numea inspirat și vizionar„fântâni ale darurilor” - căci într-o existență de un pătrar de mileniu și-au dovedit imensa lor fertilitate educativă, culturală, socială și națională. Interogația retorică a lui Timotei Cipariu, mereu citată - „care școală între toate școalele românești poate să arate atâția bărbați mari ieșiți din sânul lor?” - vine să confirme această rodnicie : de numele Blajului, și al Școlilor sale este legată Școala Ardeleană, - mișcare culturală
Școlile Blajului în literatură by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/2818_a_4143]
-
lirică, aureolată de un ton de odă, o evocare aproape imnică, inaugurată de Al. Lupeanu-Melin cu ale sale Evocări din viața Blajului și cu micul roman autobiografic: Licean... odinioară de Ion Agârbiceanu, în care evocarea este întreruptă de asemenea exclamații retorice. Sau: „Școala și știința de carte aduc lumină și pentru neamul românesc cel oropsit, ținut atâta vreme în întuneric de neștiință” (Ion Agârbiceanu). Și această sete de învățătură se constituie într-o frumoasă metaforă Caravanele Ardealului de Septimiu Popa, sugerând
Școlile Blajului în literatură by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/2818_a_4143]
-
vest. l 28 februarie, LUNA la apogeu. agenda aniversărilor Sâmbătă, 28 februarie GHEORGHE ȘINCAI În urmă cu 25 de ani, s-a născut Gheorghe Șincai, reprezentant de frunte al Școlii Aredelene, filolog și istoric. La 19 ani era profesor de retorică și poetică la Blaj. S-a călugărit și a studiat la Roma, luându-și doctoratul în filosofie și teologie, și la Viena. În 1783 a publicat două abecedare, un catehism și o gramatică elementară în limba latină, iar în 1785
Agenda2004-9-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282134_a_283463]
-
și în prezent să-i fie restituit propriul Tezaur. Pentru a aprecia întreg cinismul situației trebuie să amintim în mod neapărat despre cele trei restituiri oficiale, făcute în 1935, în 1956 și 2008. Aceste restituiri au fost însoțite de o retorică triumfalistă de genul celei din următorul comunicat publicat la 12 iunie 1956 în presa sovietică: “În toți acești ani poporul sovietic a păstrat cu meticuloasă grijă operele de artă de o mare valoare istorică și artistică. Guvernul URSS și poporul
UN JURNALIST RUS SCRIE CORECT ŞI ÎN PREMIERĂ DESPRE TEZAURUL ROMÂNIEI LA MOSCOVA! SERGHEI GOLUBIŢKI. In: Editura Destine Literare by Serghei Golubițki () [Corola-journal/Journalistic/95_a_380]
-
carte deschisă de/la Centrul Cultural German din Timișoara, prin intermediul Institutului Goethe București, ca răspuns la la întrebări de genul „ce e interesant, ce merită citit în literatura germană de astăzi? “, „cum să aleg? “, „ce mi se potrivește? “, formulate, deloc retoric, de directoarea Senta Höfer. „În Germania anului 2000 au apărut 82 936 de titluri, dintre care 63 000 la prima ediție, iar dintre acestea 12% beletristică“, a mai precizat, ca argument, dna Senta Höfer. Cei o sută de autori aleși
Agenda2005-07-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283379_a_284708]
-
e doar un pretext de a capitula în fața unor nuanțe care te strîng ca un corset. Dar, dacă te obișnuiești cu apăsarea carcasei lexicale, vei constata prezența celor trei calități pomenite anterior. Prima calitate e că I. Kant nu are retorică, nici urmă de facondă netulburîndu-i curgerea verbală. Kant nu intră niciodată în pielea unui histrion vînturînd vorbe, stilul fiind inexistent, asemenea unei curgeri netede de expresii aride. Nimic mai străin de Kant decît emfaza perorațiilor făcute de dragul lor însele. Chiar
Morala cerbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2830_a_4155]
-
Adriana Babeți Când lansăm în 1998, la Timișoara, cartea Corinei Ciocârlie, încercam în cuvântul de întâmpinare un soi de truc retoric. Ceva de genul: ăDacă m-aș pune să întreb, ca - în basm - mama vitregă și rea, dar gândindu-mă nu doar la figură celei care scrie, ci și la cartea pe care o semnează: "Oglindă, oglinjoara, cine-s cele mai
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
Rodica Zafiu Discursul publicistic actual se dezvoltă adesea în jurul unor teme la modă, pe care le repeta insistent, epuizîndu-le prin exces de artificii retorice și lingvistice. La schimbarea temei, din tot ceea ce s-a scris sau spus rămîne un mic depozit de clișee, de cuvinte-cheie, de subiecte de parodie. În ultimele zile, tema eclipsei a focalizat energiile retorice ale jurnaliștilor și - într-o măsură
"Cu ochii în soare..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17698_a_19023]
-
insistent, epuizîndu-le prin exces de artificii retorice și lingvistice. La schimbarea temei, din tot ceea ce s-a scris sau spus rămîne un mic depozit de clișee, de cuvinte-cheie, de subiecte de parodie. În ultimele zile, tema eclipsei a focalizat energiile retorice ale jurnaliștilor și - într-o măsură mai redusă - ale autorilor de mesaje publicitare. Cel puțin în faza premergătoare evenimentului, tonul a fost totuși relativ sobru, tendințele ludice și ironice ale jurnalismului autohton manifestîndu-se cu moderație. Discursul de tip științific (descrierea
"Cu ochii în soare..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17698_a_19023]
-
ale unei crize lăuntrice, pe de altă parte. Din punct de vedere astronomic, eclipsă este, în raport cu arta, un fenomen exterior, un simplu pretext pentru o percepție simultană, în timp ce din punct de vedere moral ea este metaforă unui impas lăuntric, echivalentul retoric al unei crize prelungi care are toate șansele de a deveni agonie. Cu alte cuvinte, conceptul tradițional de artă și obiectul (fetișul) artistic sînt ele însele în eclipsă, după cum și reperele noastre în spațiul artistic sînt din ce in ce mai fragile. Și tot
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]
-
mai sînt arhaice, ci doar populare. Și acestea apar în știrile actuale: "La patru luni după ce a batjocorit o fetiță de cinci ani/ Violatorul din cimitirul "Pomenirea" a fost înhățat" ("Evenimentul zilei" = EZ 1966, 1998, 4). O variantă sintactica și retorica a formulelor citate are ca obiect nu persoană, ci "trupul": "necinstind trupul unei copile", care "a fost batjocorit cu bestialitate" (EZ 2149, 1999, 5). De altfel, a-și bate joc apare, ca expresie populară, într-o anumită măsură eufemistica, de
Necinstiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17749_a_19074]
-
prescriu norme de comportament interior și exterior, în Ascuțimea și arta ingeniozității Gracian nu își dădăcește direct cititorul cum să vorbească ales, ci îi oferă exemple celebre, pilde ale unor mari scriitori și oratori din trecut. Reflectînd la aceste vîrtuți retorice, spaniolul încearcă totodată să descopere anumite tipare teoretice, mecanisme de construire a discursului persuasiv ce ar putea fi preluate de cineva dornic să devină, la rîndu-i, un maestru al ascuțimii și ingeniozității. Gîndire și vorbire sau școlile de modă veche
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
un semn de distincție pentru Gracian, căci numai un ins simplu, rudimentar, isi comunica fără ocoliș gîndurile. Vorbirea presupune, în concepția lui, un adevărat ceremonial, și implicit o inițiere. Există chiar o pudoare a cuvintelor, care se învăluie în strategii retorice așa cum curtenii se învesmîntau în straie somptuoase. Evident, Baltasar Gracian scria în plin baroc, cînd a fi ingenios și ascuțit la minte echivalează cu a fi capabil să iți dezorientezi interlocutorul, să îl învîrtești în piruetele cuvintelor pînă cînd își
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
avea nici o legătură cu idealul comunist. Cred că e discutabila concluzia lui Besançon și sînt convinsă că autorul însuși ar fi de acord cu această. Dar mi se pare ca ajungem abia în felul acesta la un paradox, poate doar retoric, interesant al raționamentului din carte. Și anume: construind un sistem bine articulat și cu multe detalii subtile ale comparatibilitătii dintre nazism și comunism, Besançon, prin distincțiile și precizările pe care le face de fiecare dată amendînd analogia la diverse paliere
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
zona în care analogia în sine, desi valabilă, nu mai contează. În plină comparație explodează de fapt temeiul comun al celor două planuri, tocmai pentru că întotdeauna există un detaliu individualizator mai însemnat decît cele comune. Poate că speculez prea mult retoric acest aspect al cărții, dar mie mi se pare foarte important și oarecum legat de un fel de subconștient al raționamentului. Să îmi continui însă speculația: pentru retoricieni analogia reprezintă o tehnică de argumentare instabilă și ca atare riscantă (cf.
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
este determinată din exterior, prin contaminări directe sau prin decizii de ordin programatic, ci este o problemă de construcție lăuntrică, evident consolidată prin cultură generală și prin educație specifică. Fără a fi un spirit teoretic și fără a-și ambala retoric programul de creație, Dumitriu lucrează exclusiv în spațiul lucidității, al deliberării și al deplinei conștiințe a gestului său. Toate aceste elemente sunt enunțate ferm încă din perioada începuturilor sale artistice, iar acest lucru se poate vedea fără echivoc în schițele
Tînărul Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17199_a_18524]
-
omnisciență inevitabil opresivă pentru un imaginar colectiv atît de rebel și sceptic? Întrebarea mi se pare foarte importantă și cred că ea ar fi putut constitui temelia elaborării acestor două volume. Publicarea unei cărți este, la urma urmelor, un act retoric. Prin urmare, ea trebuie să pună în funcțiune un subtil aparat de persuadare, să anticipeze obiecții și să răspundă totodată unei situații existente, chiar dacă uneori situația trebuie inventată pentru ca ea să existe. De pildă, în cazul editării nuvelisticii thomasmanniene, trebuie
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
afla, fără îndoială, cititori care nu au experiența "Muntelui vrăjt" sau a "Casei Buddenbrok", dar care îl cunosc pe John Updike, oricît de paradoxal sau chiar revoltător ar părea. Posfațatorul, Thomas Kleininger, e în mod explicit conștient de această situație retorică, în vreme ce Ion Ianoși, autorul prefeței, nu. Textele celor doi flanchează în chip ciudat și oarecum nepotrivit volumele, în măsura în care ele ar fi trebuit să fie mai curînd inversate. Ca exercițiu de erudiție și critică mai degrabă tradiționalistă, observațiile lui Ion Ianoși
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
cert aer de frondă șturlubatică. Cumpătat și teribilist, acesta este profilul intelectual pe care încearcă să îl elaboreze, cred eu, Sokal și Bricmont. Un profil paradoxal, evident, și tocmai de aceea greu de susținut convingător. Celor doi le lipsește finețea retorică necesară pentru a se păstra la limita periculoasă dintre sobrietate analitică și o stilistică a ironiei. Singura alinare pe care antipostmoderniști ca mine o pot afla citind cartea stă în generalitățile pe care le expune. Chestiuni de genul diagnosticului sumar
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
lumineze cu facla ei drumul speranței și al tuturor năpăstuiților de pe tot pămîntul, să fie așezată la intrarea în portul cel mai mare al statului tînăr din lumea cea nouă... Rușii, la 1917, de pe treapta feudală a țarismului înapoiat, aruncaseră retoric, doar, lozinca Proletari din toate țările, uniți-vă! Zadarnic. Fusese o vorbă goală. Un artificiu oratoric. Pe cînd unirea cealaltă, reală, a mizerabililor și năpăstuiților de pe tot globul, avea să se înfăptuiască practic numai pe acel teritoriu ferit de orice
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
își diversifică asprațiile, pentru a obține într-o viață de om maximum de trăire. Scrisul ca reacție la evenimente Petre Pandrea este scriitor în toate privințele - un scriitor supertalentat, căruia îi reușesc deopotrivă și marile construcții, și miniaturile, și desfășurările retorice, à la Victor Hugo, și narațiunile pitorești, în stilul unui Ion Creangă al secolului douăzeci, și demonstrațiile de o logică impecabilă, și jocurile de idei specifice literaturii absurdului. Este scriitor în toate privințele, dar are un temperament de ziarist. Pentru
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
prin capricii și furii supușii și alaiul de servitori, justificată printr-o lipsă acută de intimitate. Legătura dintre mizantropie și absența unui spațiu privat nu e prea subtilă, poate, dar plasată în contextul potrivit ea are cel puțin un efect retoric. Cred că lui Behr îi lipsește, pentru a fi un biograf de forță, o știință a dozării detaliilor, echivalentă cu o flexibilitate de perspectivă, dacă o pot numi astfel. Un biograf trebuie să știe cînd devine romancier, așadar cînd se
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]