1,912 matches
-
toropeală și inconștiență - oboseală plăcută, aure subțiri ieșeau din carnea mea. Am simțit, după aceea, viața mea derulându-se invers. Încercam succesiv diferite stări sufletești, revedeam amintiri șterse, purificate, datând din copilărie. Mai mult decât le revedeam, le retrăiam, le retrăiam în totalitate. În fiecare minut, deveneam mai tânăr, mai copil. Dintr-odată, totul se estompă și se întunecă. Mi se păru că întreaga mea ființă atârnă de un mic cârlig, în fundul unei fântâni adânci și tenebroase. Apoi, m-am desprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în sfârșit se înfiripase un așa - zis, puternic dialog. Seara, acasă, înainte de a revizui sceneta și de a o pune la patru ace, Gerard încercă să pună pe hârtie, cu un ochi imparțial, convorbirea în surdină fără secrete, încercând să retrăiască emoțiile care-i udaseră de transpirație, palmele. Părea că-i auzea din nou, a mia oară, vocea puțin răgușită: Am senzația, domnule Gerard, că Romeo și Julieta, întro altă viață, au fost androgini și că eu într-o viață anterioară
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vedea primăvara zburdând pe dealuri și prin pădurile de-abia trezite din somn. Fulgii spulberați de vânt, îmi plesnesc, ca și atunci, în noiembrie acela, vitreg, năprasnic, obrajii. La trei ani de la trecerea lui I. în lumea veșniciei. Încerc să retrăiesc acele momente punctate în jurnal cam așa: “Dimineață. Brașov. Coborâm din tren ca să luăm un autobuz. Stropii de lapoviță pe geamurile aburite ale autobuzului. Serpentine. Spre Sfântu Gheorghe. Încep să văd totul numai cu ochii Iozefinei. De câte ori n-o fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
încerc să le caut prin arhivele inconștientului să le recunosc și să încerc să mă bucur că au existat totuși în viața mea, făcând o revizie conștientă a trecutului meu acceptat. Acum, că am trecut de primăvara vieții, vreau să retrăiesc imaginar acele momente pline de entuziasm, spontaneitate, gălăgie și bucuria inocentă a copilăriei. Doar revizuind trecutul prin aducerea în conștient a lucrurilor pozitive, reușim să salvăm și să acceptăm mai ușor acea etapă de viață, care de multe ori ne
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
școală învățătorii își exprimau doliul prin îmbrăcăminte neagră, discursuri patetice și apostrofări ale elevilor nu prea triști. Mama se dusese la grădiniță îmbrăcată în haine albe, cu gura strident rujată, provocându-le un șoc directoarei și reprezentantului Ministerului Educației. Iulian retrăia scena groaznică a coborârii coșciugului greu în mormânt, gândindu-se că războiul nimicitor poate începe din clipă în clipă" (din capitolul al zecelea, Spidola). Dacă în primele opt secvențe ale sale Înainte să moară Brejnev își conținea poveștile imbricate, cu
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
certitudine, cred că era Corbul și vulpea, nu sunt sigur sută la sută, eram în apartamentul frumos al părinților mei din Plaine Monceau și am trăit un moment de beție citind pentru prima oara fără să mă ajute nimeni și retrăiesc uimirea cu care mi-am spus "Nu este adevărat, am citit singur, este uimitor! Sunt tare!". Or, nu era adevărat pentru că în acel an (funest, nu o știam încă) 1933, toți copiii din mediile cultivate știau să citească. Astăzi este
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
tot seara, târziu, mama citindu-i dintr-o carte de povești... Amintire legată de o Îndepărtată zi de Paști, care-l Îndurerează prin limpezimea ei, prin faptul că prezența celor doi părinți este atât de vie.. De câte ori vine Paștele, Antoniu retrăiește această amintire, o revede, ca pe un film documentar, despre familia lui poate cândva fericită. Nu e convins de realitatea ei sută la sută, cu siguranță, timpul a mai schimbat câte ceva, memoria trădează și ea ca și oamenii, dar lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
îi telefonase fata că vine s-o ia, însoțită de prieten. Ați și sosit? a întrebat, auzind zgomot de pași în salon. Dumneavoastră?! s-a mirat, văzîndu-l pe bărbatul străin care îi intrase în casă. Cine ești și ce vrei? Retrăiește totul parcă a fost ieri... Ușa era deschisă... Am tot ciocănit... se scuză bărbatul, un flăcău înalt, îmbrăcat în haine din șiac negru, cizme negre, cu un guler mare la palton, dintr-o piele brumărie, scînteind ca argintul topit, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
femeie. Oricum, surîde profesorului stînd aici și crăpînd încet, vom avea timp să medităm la cele trecute, chiar și la nevoia de mit în anumite perioade ale vieții, la fel cum, în această sală, mulți dintre noi simt nevoia să retrăiască momentele mari, de emoție profundă, ale existenței, spre a uita de prezent. Într-un fel, metafora celor cinci foi de viță rămîne valabilă; aplicîndu-le corect, ne putem izola de mediu, într-un univers al nostru, mai bun decît "Republica" lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mare, vechi, interurban, cu două linii. Săteanu, tremurînd de nervi și de furie că acasă la soacră-sa nu răspunde nimeni, își prinde capul între palme și, închizînd ochii, ascultînd vîntul din fereastră, cu bărbia sprijinită de receptorul telefonului interurban, retrăiește în amintire clipele serii cînd a mers la vila familiei Bujoreanu; profesorul era chemat la București, fata plecase cu Teofănescu... Atunci s-a plămădit Doinița plămădit, Doamne, de ce nu-s mai cult, să găsesc cuvinte mai frumoase?! -, atunci, din cauza mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vînt. Bubuiturile pereților ce se prăbușeau au devenit brizanți ce băteau peste stîncile negre. Iar sirenele și claxoanele mașinilor s-au tranformat În strigăte triste de pescăruși. Era timpul să plec. Jerry zicea mereu că, dacă nu vrei să-ți retrăiești viața de la capăt, exact așa cum a fost, Înseamnă că ți-ai irosit-o degeaba. Nu știu ce să zic. Deși mă consider norocos că am avut șansa să trăiesc viața pe care am trăit-o, parcă nu mi-ar plăcea să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
noi, de care înainte nu-mi dădusem seama? Sau lectura e o construcție ce capătă formă punând împreună un mare număr de variabile și nu se poate repeta de două ori în același fel? De fiecare dată, când încerc să retrăiesc emoția unei lecturi anterioare, dobândesc impresii diferite și neașteptate și nu regăsesc impresiile dinainte. În anumite momente, mi se pare că între o lectură și alta există un progres: de exemplu, în sensul că pătrund mai mult în spiritul textului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu el. Nu mai avea nici un fel de aduceri-aminte. Totul se consuma în prezent. Înțelegeți, în cele două luni de zile, două luni și ceva, în fiecare noapte își rememora viața, și-o judeca, și-o cumpănea, dar mai ales retrăia scene, imagini, frînturi. La început a fost destul de ușor, trecutul venea singur, năvălea, se înghesuia, curgea ca un rîu umflat de pîraie. După cea de-a zecea zi a început să se chinuie. Nu-și mai aducea aminte. Un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la părerile tinereții, la gustul și iresponsabilitatea acelei vremi, să te întorci, să dai cu mîna la o parte tot ce-ai clădit, ce-ai adunat fir cu fir, și să încredințezi cuiva această taină și această datorie de a retrăi cu viața lui propria ta viață trecută. Leonard Bîlbîie se cutremură înlăuntrul său atunci cînd înțelese deplin ce însemna acel cuvînt operațional. Nu doar că era împotriva legilor și regulamentelor Serviciului, dar, așa cum se arăta, era împotriva firii omenești comune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bezna jilavă a grotei nu se putea dezmetici numaidecât, căci trupul i se vlăguise de atâta tihneală, iar sufletul Îi era bântuit de vedenii. Chemă În sinea sa numele Domnului și chemă În sinea sa și dulcele nume al Priskăi, retrăind poate cele petrecute, retrăindu‑le cu Înfiorarea muribundului și cu desfătarea Îndrăgostitului. Toate câte se petrecuseră În sufletul său și În trupul său, nici el nu mai știa când, acum Îi apăreau ca‑n vis, poate chiar fusese doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu se putea dezmetici numaidecât, căci trupul i se vlăguise de atâta tihneală, iar sufletul Îi era bântuit de vedenii. Chemă În sinea sa numele Domnului și chemă În sinea sa și dulcele nume al Priskăi, retrăind poate cele petrecute, retrăindu‑le cu Înfiorarea muribundului și cu desfătarea Îndrăgostitului. Toate câte se petrecuseră În sufletul său și În trupul său, nici el nu mai știa când, acum Îi apăreau ca‑n vis, poate chiar fusese doar un vis, coșmarul vieții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
atingea cu degetele, ca sa se Încredințeze dacă era vis sau nălucire liniștea străpunsă de picătura din bolta nevăzută a grotei, negura mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii, să audă cântările pe care le retrăia aievea, pe care și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor sale, ca și liniștea stridentă a grotei; sunetul liniștii, tihna timpului, lumina negurii. Apa somnului. Apa. 14. Carul intră hurducăind În cetate, iar sus, deasupra capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
bătrâna să vadă vreodată. Unchii și mătușile trăiau "a doua tinerețe" în sfânta pace a ogrăzii. Doamna Leon se întorcea acasă de la slujbă liniștită, fără să se mai furișeze pe sub geamurile surorilor cu inima strânsă de groaza observațiilor zilnice. Se retrăiau vremurile înfloritoare, "obrăznicătura bătea coclaurii, Dumnezeu știe pe unde" și cu toții se bucurau de o împăcare nemărginită. Dar cum nimic nu e veșnic, tihna familiei luă sfârșit într-o zi în care, plictisită de bicicletă, Luana reveni la vechile obiceiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
părăsite de stăpân. Odată sosit aici, a trebuit să Învețe cum să trăiască printre străini. Acum se vede silit s-o ia de la cap. Când se uită la acest interior, care iar i se pare ciudat și străin, Încearcă să retrăiască primele zile petrecute acolo, felul În care trecutul se desprindea de prezent și Încetase grabnic să mai Însemne ceva. Zece-unsprezece ani, n-a fost prea multă vreme... Dacă și-ar aduce aminte ce se Întâmplase atunci, poate că ar fi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ea își amintise că este femeie și îl privise îndobitocită. O, dacă el n-ar fi observat starea ei de cădere, o, dacă Alexe n-ar fi văzut licărul de chemare, slăbiciunea de-o clipă! Ce jenată se simțea când retrăia momentul! Dacă profesorul Alexe observase vicleșugul ei inutil, vai, ce avalanșă de ironii mușcătoare aveau să urmeze, cum numele va rămâne scris cu venin în analele familiei. Cine, ei, cine, s-ar fi spus despre ea, micuța care a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
erau ezitările fetei, ce anume o făcea să șovăie, să întârzie, să ascundă? Și apoi, își mai spuse, indiferent care-or fi pricinile, dacă și băiatul acesta al meu s-ar pricepe, Dumnezeului, s-o scoată oleacă din fire... Și retrăi marele bluf al adolescenței sale, apariția lui Trofin, blond, înalt, musculos, cu aer de scandinav, taciturn, ascunzând în interiorul său o ploaie de mistere, lăsându-se ca din joacă sedus, da, da, existase o asemenea perioadă când luase dezgustul ce i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a fost pus la cale interviul, în pofida sfaturilor ei, si cum a aranjat ea să lipsească de acasa în ziua aceea. — Numai că s-a-ntâmplat să mă întorc acasă mai devreme decât trebuia, spuse ea și făcu o pauză, retrăind clipă de atunci. — Să nu-mi spui că i-ai surprins în pat! exclama Șam. N-am avut parte chiar de clișeul asta, îl liniști Eleanor. Dar tocmai făcuseră o saună-n doi. — Sauna? Vrei să zici în pielea goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
elemente care au menirea de a asigura dezbaterii o ținută oficială. Elevilor li se atribuie funcții de avocați sau martori, președinți ai completului de judecată sau procurori, inculpați etc. Ei se văd nevoiți să dea frâu liber fanteziei și totodată retrăiesc întâmplările din diverse perspective, înțelegând și mai bine textul literar decât la simpla lectură. În efectuarea unor astfel de aplicații pe un text literar, profesorul va avea grijă să aleagă bine textul care urmează a fi tratat sub forma procesului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se exprime corect oral; să realizeze o compoziție după model. 3. Desfășurarea lecției. a) Punctul de plecare îl va constitui planul simplu al narațiunii: Reîntors pe meleagurile natale, scriitorul cutreieră în lung și-n lat locurile de mult cunoscute și retrăiește cu imensă bucurie întâmplările luminoase ale copilăriei. Cel mai mult îl impresionează locul, căci numai locul a rămas, unde odinioară era școala. Cu această ocazie, el evocă chipul luminos al învățătorului său, domnu’ Trandafir (trăsături fizice și morale). Odată, pe când
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fost copil a descoperit aici ca pe un miracol lumea, viața, iar în sufletul acestuia peste care au trecut valurile vieții au rămas la fel de vii amintirile acelei vârste de aur apuse. Deși distanța în timp este mare, am încercat să retrăiesc bucuria clipelor de odinioară, pe cărările neșterse ale amintirii. Am văzut astfel, la Siret, locurile unde mă scăldam împreună cu prietenii în bufneli asurzitoare și în curcubee de stropi. Am mai văzut zăvoaiele de sălcii-locuri dulci ale copilăriei în care intram
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]