357 matches
-
un poet nostalgic și cu cât înaintăm în volume este tot mai nostalgic și mai obosit 1: Toată noaptea scoicile vin să moară pe țărm/ Marea atunci se întoarce pe partea cealaltă.". "În volumul "Grădinile ascunse" reînvie melancolia dezrădăcinatului și retrăirea nostalgică a obsesivului gest culegerea de struguri: "Vița de vie și-a scuturat frunza pe cer, deasă și n-a găsit pe nimeni acasă". Din când în când versurile ne trimit la solemnitatea tristă a invocaților simbolistului Iacobescu: "A mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se vorbește atât de des în teatruva oscila între o funcție conotativă și una emotivă, una poetică și una fatică. Însă redutele limbajului sunt condiționate de timpii care conlucrează la construcția scenică, prezentul inaugurând, cu fiecare reprezentație, noi forme de retrăire a trecutului și/sau a viitorului, printr-o durată scenică a cărei comprimare atinge limitele imploziei. Ca gest reglator în actul creației, aceasta va impuneo mișcare în afară, dinamitarea "centrului fix" al spectacolului și partajarea unor spații de conduită și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
însuși apelul inițial la comprehensiunea evocată chiar de A. Marga. Aceasta pune încă de la început sub semnul întrebării acuzația de psihologism și, o dată cu ea, teza obiectivării treptate. Comprehensiunea este dătătoare de sens și, chiar dacă bazele ei sunt psihologice (transpunerea, reconstituirea, retrăirea), aici nu poate fi vorba despre un psihologism îngust, ci despre o psihologie structurală, "comprehensivă" (verstehende Psychologie), prin care Dilthey încearcă să refundamenteze epistemologia, așezând-o pe temeiuri hermeneutice. (La această idee vom reveni în cap. III, 4). Deși consideră
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
concepte pornim de la trăire (Erlebnis). Tot ele ne facilitează apoi "interpretarea expresiilor" (Auslegung der Ausdrücke), adică obiectivările acestor științe ale cunoașterii de sine, ale istoriei și societății, pentru ca după aceea cercul să se închidă treptat, odată cu transpunerea (Sichhineinversetzen), reconstituirea (Nachbilden), retrăirea (Nacherleben) și, în cele din urmă, comprehensiunea (Verstehen)34 de către hermeneut a respectivelor "exteriorizări" ale spiritului în creațiile culturale, care nu sunt, în fond, altceva decât tot Lebensäußerungen 35. Aici mai trebuie spus că Dilthey acționează în tradiția kantiană, despărțind
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dublă relativizare: pe de o parte, o relativizare, să-i zicem, metodologică, provenită din "dedogmatizarea istoriografiei tradiționale" înțelese ca "simplă copie a realității istorice"91 (fapt ce implică abandonarea obiectivității istorice și tratarea istoriei dintr-un punct de vedere subiectiv retrăirea istoriei -, obiectivat la nivelul expresiei prin prisma unității structurale a sinelui nostru), iar pe de altă parte, o relativizare care i se impune autorului drept concluzie în urma repetatelor constatări cu privire la ceea ce Mircea Flonta numea "imposibilitatea metafizicii ca știință universal-valabilă"92
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
tăcerea, cuvântul, cântecul și o temă principală, orfismul, care încearcă să releve biografia poetului-cântăreț. Meșterul Manole L. Blaga scrie un teatru poetic, un teatru de idei, orientându-se spre mit, literatura populară, estetica expresionistă (tensiunea vizionară, sentimentul absolutului, interiorizarea ideilor, retrăirea fondului mitic primitiv, lupta conștiinței umane cu forțele iraționale). Meșterul Manole amplifică semnificațiile mitului creației (balada Mănăstirea Argeșului), dezvoltă tema sacrificiului ("jertfa creației") și evidențiază năzuința artistului spre absolut, căutarea adevărului ce depășește condiția umană, transformarea personajelor în simboluri. Manole
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o iu bește, dar cu care nu poate face dragoste așa cum și ar dori. Care este cea mai potrivită atitudine în acest caz? Dacă această fată ar începe o terapie cu un psiholog, el ar încerca să fa ciliteze o retrăire simbolică a evenimentului traumatizant, astfel încât acesta să fie integrat ca experiență de viață în per sonalitatea ei. La rândul lui, prietenul ei ar trebui să adopte o poziție total diferită față de cea a bărbatului care i-a produs acel traumatism
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
În narațiunea acestor amintiri Eliade renunța la povestirea în imagini și acțiuni descriind sentimente, gânduri, trăiri și impresii, toate amestecate într-o diacronie accelerată. Nu mai avem timp să observăm decorul sau amănunte gestuale sau mimica. Ceea ce contează este impresia, retrăirea lor subiectivă de către personaje, nostalgia. Imaginea lasă loc scriiturii. Eliade revine la povestirea filmica în momentul trecerii lui Antim în timpul fantastic. El se lasă "dus că un copil" până în dreptul oglinzii, care are o strălucire misterioasă. În fața ei, ca orice
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Pierderea în voia apelor a reperului dovedește că fiecare certitudine atinsă constituie, de fapt, o victorie aparentă; că stabilizarea este iluzorie și că anunță apropierea unei viitoare rătăciri. Dinamică respectă fidelitatea quasimodiană față de ciclicitatea ritmurilor ancestrale, ce face posibile reîntoarcerile, retrăirile, repetiția. Remarcam în această un punct de originalitate al tehnicii quasimodiene, cu siguranta nepreluat de la Leopardi, a cărui gândire, odată ce a ajuns la un adevăr stabil, nu mai cunoaște cale de întoarcere. Eul poetic quasimodian caută totuși cu ardoare momentele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
uitate. De fapt, alternativa nu există ca atare decât în ochii analistului. Aceste două procese lectoriale sunt simultane și ele îmbogățesc textul cu bifurcații ce deschid puțin câte puțin spațiul semantic (Poétique: 1976, 266)9. Fenomenul are loc și în retrăirea unui mit, caz în care simultaneitatea illud tempus-prezentul celui care oficiază nu este efect, ci scop al ceremonialului. Studiul de față se bazează pe anularea duratei profane și instaurarea timpului sacru, fenomen care se produce în repetarea de tip intertextual
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
liniștită, curată, fericită ca pe vremea copilăriei petrecută În acel loc-icoană numit cu emoție “acasă”. Bucuria acestor zile pe care o trăiam acum se Împletea cu amintirea altei vacanțe asemănătoare petrecută În Andaluzia Spaniei acum 5 ani, dar și cu retrăirile Îndepărtatelor vremuri ale copilăriei de care nu ne putem desprinde niciodată. Aici era cu totul o altă lume, e adevărat, frumoasă și interesantă, dar care nu făcea parte din ființa noastră. Încântătoare a fost și vremea, fiindcă aici a Îmbrăcat
Iarna îm Florida. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Elena Buică () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1526]
-
durata parcurgerii drumului; p. 22, r. 16 18 : „atunci mi aș lua eu una tinerică, și măcar trei zile să trăiesc în ticnă cu dânsa, cum știu eu, și apoi să mor!”nostalgie, plină de ironie, după vremurile tinereții trecute; retrăirea unui moment de iubire pătimașă, ca în tinerețe, ar fi suficientă vieții omului plin de umor; r. 38 : „așa mi-e drag să fie omul: fătat, nu ouat” admirarea calităților femeii voinice, pline de forță și bărbăție, bine făcute; această
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
miere dulce”), cu învăluiri apoi, „prin hronic de Neculce” sau „cu dulci și vechi... și antice rostiri”, dar și cu inflexiuni ale baladescului sau al parodicului, firește, demonstrând că poartă-n sine toată încărcătura esteticului (și nonesteticului), ca pe o retrăire a marilor valori, temelie creatoare, „fântână” a „nenașterii”. Pentru vizionarul poet, nașterea este percepută ca o moarte: „se-arată semnele morții pe trupul meu / Ca niște pete pe-o baltă de minereu...”, dar și ca o renaștere, devenind: „înviatul Dumnezeului
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Învățare. II.6. Memoria Este funcția psihică fundamentală care face posibilă fixarea, conservarea, recunoașterea și reproducerea fenomenelor psihice. Există o memorie de tip imaginativ, abstractă, asigurînd păstrarea și reproducerea reprezentărilor, una verbal-logică referitoare la idei, o memorie afectivă (creînd posibilitatea retrăirii unor emoții) și o memorie motorie (facând posibilă formarea de priceperi și deprinderi). După durata memorării, memoria poate fi de foarte scurtă durata (0.25 0.50 dintr-o secundă), de scurtă durată (memoria de lucru) sau de lungă durată
Învăţarea centrată pe competenţe by Băsu Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1279_a_1900]
-
un jurnal, ca parte de extremă însemnătate pentru universul sau intim. Jurnalul în fața căruia adolescentul își dezvăluie toată gamă trăirilor constituie refugiul plăcut dat de sentimentul că își poate deschide sufletul, fără inhibiții sau interdicții; îi prilejuiește momentele împărtășirii și retrăirii bucuriilor, emoțiilor, dar și al deznădejdilor. Gândul că poate aduna într-un singur loc, doar de el știut, întregul tumult afectiv-emoțional pe care il parcurge, că poate "evadă" din lumea care îl nemulțumește, care nu-l înțelege fără a supără
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
științifică, discursul este direct, fără eufemisme înfrumusețitoare. Și totuși, superior trăită, sexualitatea își are partea ei de contribuție la farmecul existenței umane. Lucrări precum cea de față tind să reașeze sexualitatea în matca ei firească, sănătoasă, pregătind însă calea pentru retrăirea erosului la o altitudine demnă de creatura divină care este ființa umană. Dr. Gheorghiță Geană, cercetător științific gradul I Institutul de Antropologie "Fr. I. Rainer" al Academiei Române, profesor de antropologie la Universitatea din București Problemele legate de sexualitate și de
Viata Sexuală Și Familia În Mediul Urban Românesc by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
fost capabilă să le controleze sau să le modifice efectiv. O "cenzură psihanalitică" îl împiedică parcă pe omul modern să își asume dreptul deplinei stăpîniri a adevărului și neadevărului. Pentru că asemeni mitului, care nu poate fi deplin înțeles decît prin "retrăirea lui mitică", cum spunea Mircea Eliade minciuna nu poate fi înțeleasă cu adevărat decît prin "retrăirea păcatului originar". Or, pentru omul modern al timpurilor "profane", această "sacră" recuperare a experienței protoarhaice este în fapt imposibil de realizat. Devine, în consecință
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pe omul modern să își asume dreptul deplinei stăpîniri a adevărului și neadevărului. Pentru că asemeni mitului, care nu poate fi deplin înțeles decît prin "retrăirea lui mitică", cum spunea Mircea Eliade minciuna nu poate fi înțeleasă cu adevărat decît prin "retrăirea păcatului originar". Or, pentru omul modern al timpurilor "profane", această "sacră" recuperare a experienței protoarhaice este în fapt imposibil de realizat. Devine, în consecință, inoperant principiul terapeutic pe care psihanaliza îl activează în vindecarea bolilor rebele ale sufletului 1: descoperirea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1.3. Jarry: Despre inutilitatea teatrului în teatru / 247 1.5. Craig și supramarioneta / 251 1.5. Baletul obiectelor de Oskar Schlemmer / 256 2. Un teatru sacru / 258 2.1. Artaud și "teatrul cruzimii" / 258 2.2. Stanislavski sau arta "retrăirii" / 265 2.3. Grotowski și "teatrul sărac" / 270 3. Un teatru politic / 274 3.1. Meyerhold și "teatrul convenției conștiente" / 274 3.2. Distanțarea brechtiană / 278 Concluzie / 288 Glosar / 291 Cronologie. Teoreticienii esteticii teatrale / 295 Bibliografie / 301 Tabla ilustrațiilor / 302
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ai "omului panică": "eul, alegoria și simbolul, misterul, sexul, dragostea, umorul, crearea de himere, realitatea care merge până la coșmar, murdăria, sordidul ca și memoria, întâmplarea, încurcătura". Începând din 1962, publicațiile, expozițiile, scurtmetrajele grupului se succed. 2.2. Stanislavski sau arta "retrăirii" Pentru Constantin Stanislavski (1863-1938), care cumulează tripla experiență de actor, regizor și profesor de artă dramatică, problema majoră a teatrului este să împace creația cu repetiția. Pentru a o rezolva, el elaborează "sistemul", adică o nouă metodă de formare a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rău; dimpotrivă, ea nu poate decât îmbunătăți calitatea interpretării." Actorul își pune continuu în practică imaginația, ceea ce îi permite să stabilească o relație de similitudine între situația jucată și o situație trăită mai demult. El își construiește personajul ajungând până la "retrăire", concept stanislavskian care ar putea fi definit drept descoperirea, în joc, a unei analogii foarte puternice între situația dramatică conținută de text și trecutul emoțional personal. Pentru a-l ajuta într-un asemenea demers, Stanislavski recurge uneori la ceea ce el
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a rolului nu poate duce decât la o practică de joc convențională, pe care Stanislavski o numește "teatralitate"( "théâtraité"), termen pejorativ sub pana lui. El îi opune școlii "reprezentării", unde rolul înțepenește repede sub forma unei măști, pe cea a "retrăirii", în care arta actorului se reînnoiește în permanență, pentru că el simte în forul său interior emoțiile, păstrând asupra lor totodată un control permanent. Această putere de stăpânire nu poate fi atinsă decât datorită unui antrenament riguros a două din instrumentele
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
da a manipula un obiect etc. sunt mijloace, pentru actor, de a da viață personajului său. Această activitate fizică nu trebuie să constituie un scop în sine. Spiritualizată de evoluția interioară, ea nu este decât mijlocul tehnic de exteriorizare a "retrăirii" cât mai corect posibil. În capitolele despre Munca de actor privitor la mișcare (gimnastică, dans, scrimă, acrobație etc.), Stanislavski insistă asupra senzațiilor pe care le încearcă un comediant sub forma unei "energii", care îi va permite să manipuleze emoția. Munca
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la mișcare (gimnastică, dans, scrimă, acrobație etc.), Stanislavski insistă asupra senzațiilor pe care le încearcă un comediant sub forma unei "energii", care îi va permite să manipuleze emoția. Munca actorului pleacă deci totdeauna din interior, unde se declanșează procesul de "retrăire", spre exterior, unde corpul său desenează imaginea personajului. Personajul este pentru el masca în spatele căreia se ascunde. Ce anume îl face deci atât de îndrăzneț? Întreabă Stanislavski. Masca și costumul după care se adăpostește. Fiind el însuși, nu ar îndrăzni
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
impulsurilor reprimate în copilărie, în această viziune negativistă civilizația nefiind altceva decât un surogat pentru dezamăgirile infantile.101 Această viziune reducționistă și sexualizantă a fost prompt contestată, însă ideea lui Freud a "beatitudinii începuturilor" și a posibilității regresiei temporale în vederea retrăirii momentului de ruptură, a "cataclismului personal" (scopul tehnicilor psihanalitice), ceea ce în societățile arhaice echivalează cu revenirea la origini, la matrice sau la haosul increatului, l-a inspirat, printre alții, pe Mircea Eliade în conturarea noțiunilor de "eternă reîntoarcere" și de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]