691 matches
-
fost ziua următoare toată, și noaptea cealaltă care nu mai ajungea la miezul ei, care mă chinuia în friguri cu fiecare clipă. Știți, dacă sunteți oameni, ce este dragostea aceasta care-ți răscolește simțurile și-ți tulbură mintea! Luni, înainte de revărsatul zorilor, călăream în galop întins pe Corbul meu, prin întunericul câmpiei nemărginite, subt un cer limpede, fără lună, plin de luminiți de aur. Mergeam repede tare; vântul zborului îmi vâjâia pe la urechi. Cum sticli în depărtare Iezerul, îmi potoli fuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de codri. Apoi calea poticni într-un loc râpos. Culi coborî cu mișcări rupte și luă pe Murg de căpăstru. Îl duse până la altă așezătură. După acea așezătură se grămădeau grunzuri de ape înghețate. Nu mult apoi ajunseră la izvoare revărsate și la mărghile moi. Culi îndemna calul cu asprime și-l îmboldea necontenit. Nana Floarea nu mai putu răbda și trebui să-și desclește vorba: Tu nu te sui în sanie, băiete? Nu mă sui. —Culi, dragul meu, așa mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din paie, primejdios de apropiate unele de altele. Trebuia să mă îndepărtez cât mai iute cu putință de acea gigantică vâlvătaie. Auzisem, în ajun, că o caravană de neguțători de toate neamurile era adunată în afara orașului, gata să plece la revărsatul zorilor. M-am alăturat și eu. Ne-am strâns astfel vreo patruzeci de călători care ne-am petrecut întreaga noapte sus pe un delușor, fascinați de spectacolul focului și de înspăimântătorul strigăt care creștea o dată cu flăcările, strigăt în care deslușiserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
arunce în Vitellius cu bălegar și gunoaie, uitând de munera și de donațiile cu care împăratul încercase să câștige bunăvoința poporului. Cineva îi sfâșie veșmintele. Vitellius rămase gol în fața mulțimii. Mulți râseră de fața sa roșie din pricina băuturii, de pântecele revărsat, de piciorul bolnav, din cauza căruia șchiopăta, de trupul enorm și flasc luminat de flacăra tremurătoare a torțelor. Ca la un semn, mulțimea amuți și se dădu în lături. Își făcu apariția Valerius. — Orpheus... Numele acela trecu din gură în gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în comparație cu granulele de naftalină îmbibate în vitamina B din vasul curbat. M-am întors. Am văzut o oglindă. Las-o baltă. Tot n-or să-ți dea voie să joci. Dar mi-au dat. Doamna mi-a privit șocată burdihanul revărsat și curul de vădană pe care plesneau bermudele, dar îmi dădu o rachetă și îmi deschise ușa. Eu am coborât treptele și am intrat pe teren. Fielding galopase deja nerăbdător spre capătul terenului, ținând într-o mână racheta din oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și, dând dovadă de o putere uimitoare, l-a azvârlit afară din cameră. — Trebuie testat, a spus el și tot restul nopții și l-a petrecut închis cu Trandafirul, făcând tot felul de aranjări, permutări și teste. De-abia după revărsatul zorilor s-a declarat satisfăcut că nu se produsese nici o stricăciune. Nici o stricăciune! — Nu trebuie să mai permitem așa ceva, a zis el, cu o asprime în voce pe care nu i-o mai auzisem decât o singură dată, în scurta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Urc cu inimă fremătândă cele trei trepte ale berăriei. În ușă mă opresc să-mi savurez victoria. Stomacul, KO, pare învins. Damfurile localului, atât de îmbietoare: acreala berii răsuflate, jegul pardoselii nespălate, râncezeala micilor, fumăraia de Carpați și Mărășești, amestecate, revărsate, ca dintr-un șip atunci desfăcut, cu sudoarea trupurilor ostenite de-atâta băut. Neabătuta beție din multilaterala noastră dezvoltată, tot ce ne-a mai rămas, băutul întruna, zi de zi, ceas de ceas, halbă după halbă. „Ăsta-i damful ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
roua, cu tot ce se afla în deschiderea privirii mele. Simțeam cum sevele Lumii cu sevele mele se contopeau, revărsându-se într-o matcă uriașă, cosmică, în care însuși Pământul era un bob de rouă, rostogolindu-se pe cine știe ce șuvoi revărsat, ducându-se în neștire. Mă simțeam atunci contopit, parcă mistuit în bătăile unei inimi enorme, ale unui puls universal. Mă simțeam înlăuntrul unui Dumnezeu care era însuși Universul a cărui necuprindere nu am putut niciodată să o imaginez. Atunci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
uitam spre unele dintre acele înalte ferestre, întrebându-mă: „Care-o fi a lui Ceaușescu? Oare stă și el la fereastră și privește cum dincolo de biserica Kretzulescu, dincolo de Cișmigiu, Soarele asfințește? Oare vede și el cerul ăsta cu atâta miere revărsată?“. Mă plimbam pe Boteanu, așteptând-o pe Lia. La un moment dat, chiar la picioarele mele, s-a aprins lumina la o ferestruică deschisă. Instinctiv m-am uitat într-acolo. O femeie dezbrăcată intrase în camera de baie. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai complexă a românului la muncă. Șantieristul român, când zidește, sapă gropi sau face cofraje, descarcă betoniera sau tencuiește, întinde fierul-beton sau sudează armături, mătură frunzele sau încarcă molozul în camioane, se simte în plină natură. Mioriticul din el gâlgâie revărsat și libertatea zburdă deplină. Poate cânta. Poate urla. Poate înjura. Îi poate povesti biografia colegului de lopată din celălalt capăt al șantierului. Poate fluiera după femei. Poate alerga câinii. Poate să aducă un casetofon și să-l asculte pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în schimb, îmi răspundea și îmi urmărea concentrată fața când îi citeam bilețelul. Ce ne scriam? Ce-și scriu cei doi de acum? Vor fi altele cuvintele jocului? La o altă masă, o altă cititoare. Trup pietros, brunetă cu plete revărsate. O lascivitate provocatoare până și în felul cum ține cartea. Sprijinită de marginea mesei, adusă spre pântece. Fata stă lipită de scaun, dreaptă, impozantă. Din profil îi văd bustul perfect conturat, jumătate de chiup, cu un tricou mulat ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
crăpăturii din mal... A ascultat, ca să audă zgomotul căderii. După ce l-a auzit, și-a făcut o cruce adâncă și a murmurat: „Doamne! Să nu mă oropsești pentru nelegiuirea asta. N-am vrut-o eu. N-am vrut-o!”... Înainte de revărsatul zorilor, cu umerii lăsați ca ai unui bătrân de nouăzeci de ani și cu privirea în pământ, intra pe poarta hanului... ― Ce s-a întâmplat mai departe? - a întrebat un glas din mijlocul vagonului. ― Se desprimăvărase de-a binelea. Într-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de jucărie. Un rahat de câine se odihnea în ieslea micuțului I.H. Buzz se îndreptă spre verandă și apăsă pe sonerie. Pe un capăt de masă o văzu pe Fecioara Maria. Pe partea din față a rochiei ei albe și revărsate era o inscripție: „Fute-mă”. Buzz făcu o deducție rapidă - domnul și doamna Benavides nu vedeau foarte bine. O femeie bătrână deschise ușa. — Quién? Buzz spuse: — Poliția, doamnă. Și nu vorbesc spaniola. Bătrâna duse mâna la șiragul de mărgele din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și când va voi el, dar nu mai târziu de o săptămână. Până atunci, Cuceritorii rămași să reintre În cazarmă. Cei care au ceva să-mi spună sunt liberi să vină oricând. Să mă aștepte, În formație completă, mâine, la revărsatul zorilor. Și Îți mulțumesc pentru gânduri. - Pentru... gânduri, stăpâne?! - Da. Știu că pot avea un ajutor În tine. Dar asta se va Întâmpla În altă zi și În alt loc. Midhat se retrase, tulburat. I se păru că Marele Maestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și când va voi el, dar nu mai târziu de o săptămână. Până atunci, Cuceritorii rămași să reintre În cazarmă. Cei care au ceva să-mi spună sunt liberi să vină oricând. Să mă aștepte, În formație completă, mâine, la revărsatul zorilor. Și Îți mulțumesc pentru gânduri. - Pentru... gânduri, stăpâne?! - Da. Știu că pot avea un ajutor În tine. Dar asta se va Întâmpla În altă zi și În alt loc. Și iată că, acum, decizia era a lui. Marele Maestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spinarea iepei. În urma căruței tropotea din copitele mici un cârlan alb, cu ochii mari și negri. Mai Încolo, un camion spintecă burta mânzului cu un colț al barei din față. Vietatea se prăvălise, picioarele subțiri i se Încurcaseră În mațele revărsate. Urla Îngrozitor și țipetele tăiau câmpurile pustii. Băiatul, cu privirea Împietrită, trecu mai departe, ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat, Împingând bicicleta de coarne. Auzi În urma lui glasul Rândașului: „Dă, bre, o custure, ceva, să nu-l mai chinuim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tă autorul ei „întrecuse nu numai pe Gh. Sion (autorul versurilor „Limba românească” n.n.) dar și pe Coșbuc, care trataseră același subiec t.” LIMBA NOASTRĂ Limba noastră‐i o comoară În adâncuri înfundată, Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată. Limba noastră‐i foc, ce arde Într‐ un neam, ce fără veste S‐ a trezit din somn de moarte, Ca viteazul din poveste . Limba noastră‐i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roiu de fulgere, ce spintec Nouri negri, zări albastre
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Pe la vatra lor țăranii. Nu veți plânge‐atunci amarnic Că vi‐ i limba prea săracă. și‐ ți vedea cât e de darnic Graiul țării noastre dragă. Răsări‐ va o comoară În adâncuri înfundată Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată. Înviați‐vă dar graiul Ruginit de multă vreme, ștergeți slinul, mucegaiul Al uitării‐ n care geme. Strângeți piatra lucitoare Ce din soare se aprinde și‐ ți avea în revărsare Un potop nou de cuvinte. Vasile Militaru (1885 ‐1959) Vasile Militaru
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
începură să strige între ei, cu entuziasm: — Cine zice că nu putem termina digul ăsta în cinci zile? Ia, toată lumea - mai țineți minte inundația cea mare? — Așa, așa. Nimic nu se compară cu încercarea de a ține pe loc apele revărsate. Hai s-o facem! Să punem tot ce-avem! — Eu n-am să mă dau bătut! În doar jumătate de zi, se munci mai mult decât în ultimele cinci. Biciurile supraveghetorilor și toiagul lui Kanbei nu mai erau necesare. Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și dacă ai dat în ipohondrie și nimica mișcă”. Așa au ajuns bieții americani, să simtă fiori reci pe șira spinării, când ca din senin, nimica mișcă și sare direct la gâtul lor. Cică mai săptămâna trecută, cu puțin înainte de revărsatul zorilor, s-a auzit deodată o bubuitură groaznică, urmată de un pârâit prelung, ca și cum ar fi fost despicat un buștean enorm. Cele 73 de servicii specializate și 42 de agenții de securitate plus cele 11 servicii care țin direct de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
lui palid, o cuprinse spaima... Oare îi furase deja clipa? Nu era doar o închipuire? Amândoi se înfricoșau de chipul hâd al spaimei... Niciunul nu voia să se piardă.. Și-atunci la ce bun strădania, minciuna, fluviul acela de lacrimi revărsate, când trenurile oricum vor porni în direcții opuse? La capăt le așteptau crucile lor gemene. Și el gândea că poate au fost schimbate... Poate va purta crucea ei și ea nu va putea duce crucea lui... Asta îl îngrijora cel
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mai marilor lui, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel. 18. Împăratul s-a întors apoi în palatul său, a petrecut noaptea fără să mănînce, nu i s-a adus nici o țiitoare, și n-a putut să doarmă. 19. În revărsatul zorilor, însă, împăratul s-a sculat și s-a dus în grabă la groapa cu lei. 20. Și apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plîngător. Împăratul a luat cuvîntul, și a zis lui Daniel: "Daniele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
se schimbase. Semăna în continuare cu Aurora, dar o altă Aurora stătea așezată acum față în față cu el, iar Tom nu se putea hotărî dacă prefera varianta nouă sau pe cea veche. Pe vremuri, avea părul bogat și lung, revărsat; era fardată, purta bijuterii masive, câte un inel pe fiecare deget, și se îmbrăca flamboaiant, inventiv și neortodox: cizme de piele verde și papuci chinezești, jachete de motociclist și fuste de mătase, mănuși de dantelă și eșarfe țipătoare, un stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
hrana și efectele și să se pregătească să lupte pentru a-și salva viața. Yu a fost devastat. S-a gândit la mama lui și a luat hotărârea de a-și îndeplini dorința de a fi un fiu bun. Înainte de revărsatul zorilor, Yu a găsit un loc liniștit în sat și a săpat o gaură sub un copac. Și-a îngropat mâncarea și lucrurile și a lăsat un bilețel: Dragi frați din armata lui Chiang Kai-shek, s-ar putea ca eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
încă un semn că doar datorită copiilor ăstora Dumnezeu mai ține lumea în ființă. Atâta că ea îi bate și-i ucide... Și-o închipuia goală și i se făcea tot mai frig, văzându-se cum dârdâie pe lângă ugerul ei revărsat și pe lângă colacii de cărnuri din jurul mijlocului, ca și cum acel miros al înstrăinării l-ar fi îndemnat să-i întoarcă spatele. Se curățise, deh, nevinovat ca un copil, ba tocmai că îmbătrânise, nu se mai înfierbânta ca altă dată. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]