3,881 matches
-
mai puțin disponibilă pentru întâlnirile din hotelul micuț, scăpat întreg după teribilele bombardamente lansate asupra orașului de către armata sovietică în primăvara anului 1944. Teodora nu-și face timp prea mult ca să viseze. Responsabilitatea de mamă o absoarbe aproape cu totul. Revederile lor devin „evenimente”, întâmplări înscrise într-un calendar secret, cu o frecvență imprevizibilă. Săptămâni, uneori chiar luni (!) trec fără a trăi acele ore de visare în doi sau, cum mai glumește Domnul R., „ore de navigare sub tropic”, duși de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
profesionale. Tot efortul de analiză la rece, cu raționamentul ce îl obligă la un comportament decent și onest, este „subminat” de secunda în care „se aruncă în val”. Acum devin eu oarecum curios: cum va „rezolva” H.P.L. momentul „delicat” al revederii celor doi, de data aceasta singuri, fără a mai fi urmăriți de privirile cercetătoare ale copiilor. Este o încercare deloc simplă pentru un scriitor cu „sensibilitățile” lui P.H.L. Cel puțin așa cred în acest moment. Dar P.H.L. nu se grăbește
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu este atât de bătrân încât să nu-și mai dorească o zi. Și nici un sexagenar nu-și poate reprima vibrațiile inimii (chiar dacă are ... fibrilații) în fața unei femei frumoase. Așadar, cei doi se despart cu promisiunea reciprocă a unei apropiate revederi („tot aici!”). El va lua acum trenul spre casă, urmând să o anunțe cât de curând despre viitoarea oprire în gara orașului ei, pentru a rămâne la hotel o zi două, „sau chiar mai multe”. Teodora a încuviințat în tăcere
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
iată, i le-a „reordonat” Teodora, i le-a pus „la locul lor”, într-un calendar cu sărbători ocupate de numele și ființa ei de carne și sânge, de doruri și vise ce i se aprind în ochi la fiecare revedere. Întâlnirile lor sunt ca niște sărbători, zile de petrecere abstrase din timpul concret al obligațiilor de serviciu, când amândoi se lasă duși în spațiul comun populat cu fantasmele simțurilor și cu gândurile ce ființează numai și numai pentru celălalt. P.H.L.
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
miră Bărzăunul. Judecă și tu... cum să merg la pădure în cazul ăsta? În fața unui asemenea argument atît de serios, Bărzăunul nu mai insistă și plecă cu capul în jos de lîngă Ilinca fără să-i mai spună măcar "la revedere". Mi-aduci, Bărzăune, ori nu?! strigă din urmă Ilinca de parcă ar fi mușcat-o un cîine. Bărzăunul întoarse puțin capul peste umăr și răspunse ca și cum i-ar fi cerut cineva să-i taie un deget: Ți-oi aduce... dac-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în reflux. Adam: Pentru astăzi cred că-i suficient. Ne-am luat cu poveștile S.F. și am uitat de asteroizi, comete, meteoriți, planete. La viitoarea întălnire - care va fi totuși și ultima din acest an. Animație generală, se aplaudă. La revedere! In laborator, Evelin, Adam, Eva, Aurora și profesorul. Profesorul: Cum a fost întălnirea? Evelin: Foarte interesantă. și desigur n-au lipsit și poveștile cu extratereștri. Eva: Dar cam lungă; dacă nu eram împreună nu reușeam să captăm atenția asistenței aproape
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
-l așteptăm la o nouă întălnire chiar dacă este peste un milion de ani! Participanții aplaudă frenetic, în picioare, voci: Vă așteptăm, vom fi aici peste un milion de ani! Evelin, cu vocea sugrumată de emoție și mai mult șoptit: La revedere! Laboratorul Centrului Darwin: Extraterestrule nemuritor, ce se mai întămplă prin Cosmos și, mai ales, ce-au mai aflat oamenii de știință? Evelin: Domnule Darwin, cunoașteți oamenii cu inteligența și dorința lor de a cunoaște tainele Universului. Cu permisiunea dumneavoastră am
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
folos. Cu siguranță și grimasa mea era acolo. Cu siguranță. În stinghereala generală, oribil alimentată de ochii apoși ai mamei și de cei smoliți ai lui David, am simțit din nou cum intru în starea aceea plăcută de dezagregare, de la revedere, nu mă căutați, nu sunt cu voi, mi-a părut bine, stați liniștiți, stați liniștiți, stați liniștiți... Cum ajunge Alexandre la bordul lui Thule, cum își cumpără bilet sau, poate, cum se strecoară, cum își părăsește camera de student, plină
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Atmosfera se mohora. Tăcuți, indienii se strecurau sub plăpumi. Numai că nu adormeau întotdeauna. Nu, nu prea adormeau... L-a lăsat să plece. Cu ochii deja uscați de nesomn, cu barba nerasă, cu aerul acela aparent neinteresat, cu un la revedere identic celui adresat atâtor tineri drăguți fascinați de el, fascinați de Thule. Ce era să fi făcut? Îl pierduse, ori cum, de prea mult timp ca să-l mai poată revendica. Îl urmărea coborând de pe punte, înalt și zâmbitor, și-l
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în care cupa a fost reumplută de mai multe ori, ajung până la el. — Gata, Alexandre. Să mergem acasă. Docil, se ridică sub priviri îngrijorate care se balansează con tinuu, ca într-o mișcare ciudată de tango, își ia un la revedere bolborosit și se împleticește pe scări, susținut de brațul ei ferm în mantoul negru, pe care-l știe rece, la fel de rece ca silabele care par să vină de undeva, de departe, și pe care ea pare că numai le a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
că nu ne văzusem de mult timp, cel puțin așa arătau fețele noastre destinse și numai zâmbet. Trec peste faptul că ne-am recunoscut după o mică ezitare, nu mai notez obișnuitele complimente, cuvintele învălmășite ce traduc orice bucurie a revederii. Convorbirea noastră promitea să devină pasionată și nesfârșită. Se înțelege că am stat la un vin până noaptea târziu, când ne-am amintit că suntem așteptați de două neveste neliniștite, cărora nici măcar un telefon nu am avut timp să le
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
neliniștite, cărora nici măcar un telefon nu am avut timp să le dăm... Așa că, deoarece viața este o veșnică despărțire (cum îmi spunea mereu nemuritorul meu coleg de bancă dintr-a unșpea, Țarcă Corneliu), ne-am luat și noi curând la revedere, cu promisiunea fermă de a ne revedea ca să mai stăm la un pahar de vorbă. Nu știu de ce, dar în același moment umplut cu formule și propoziții de complezență, în stația de taxi, am avut deodată impresia și chiar teama
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
i se mai zicea și Plictiseală, nu-și mai amintea de valul de indignare al locatarilor și nici de jalba lor în proțap la Primărie, pe care el însuși o semnase printre primii. E drept, la îndemnul lor și la revederea lumii înconjurătoare în culori apocaliptice, după ce își revenise din pumnul ce-i fusese aplicat fix în vârful nasului, ca ultim argument. Dar faptul că nu-și mai amintea îi dădea oarecum dreptul să spună că nu știe nimic despre o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
iar actorul, prea mare. — Adu-mi atunci un creion, insistă actorul schimbând rolul. O să-ți fac eu ție portretul! Caută răvășind totul pe măsuță și se întoarce cu un registru. Pompierul zâmbește, actorul își desăvârșește desenul, sticla își ia la revedere pas cu pas de la propriul conținut, cu părerea de rău că până la urmă capul pleșuv sabia nu-l taie. Din vălătucii de aer cald din stradă se naște o nouă statură care se lipește de pereți înaintând printre uși. E
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
privește atent, ca și când așteaptă de la el o opinie critică, după care trage linie: — Căcat! N-am auzit în viața mea o poezie mai proastă! Și dă de dușcă paharul de la care redactorul șef se vede obligat să-și ia la revedere. Actorul pare departe, privit prin fundul gros de sticlă al paharului. — Hai, domne..., încearcă redactorul-șef să-și mânuiască orgoliul ca pe un elefant scăpat printre porțelanuri. Actorul se înduplecă: Dacă vrei să bei..., în genunchi! Și face semn cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
taina celui a cărui voce îi mângâiase auzul trezind în ea fiorul iubirii. Soneria stridentă a unui telefon îi întrerupse șirul gândurilor, în timp ce autobuzul încetinea pentru a opri în stație. - Alo? Da, eu sunt. Sigur, ajung în 10 minute. La revedere! Vocea pe care o căuta era doar la doi metri de ea. Karina simți că-i îngheață sângele în vene, iar palmele transpirară abundent. Întoarse capul să-l vadă, dar în acel moment ușa se deschise și silueta unui bărbat
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mea. - Da, e mai bine să plec acum, să vă las să ațipiți și dumneavoastră puțin pentru a vă revanșa pentru momentele în care somnul a vrut să vă capteze atenția pe traseu. - Bună idee! Mulțumesc! spuse acesta râzând. - La revedere și o zi ușoară vă doresc! îi spuse Karina în timp ce cobora, îndreptându-se spre mașina care o aștepta cu motorul pornit. Urcă în autobuz salutându-l pe noul șofer responsabil de călătoria ei pe drumul de întoarcere. Constată cu surprindere
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
linescu numea elementele ce alc?tuiesc peisajul eminescian „idei-divinit??i", simboluri ale „materiei În ve?nic? alc?tuire", ale unei „entit??i metafizice", pentru care timpul este infinit: „ Ce mi-i vremea, când de veacuri Stele-mi scânteie pe lacuri" („Revedere ") Fiin?a uman? nu poate exista a?adar În afara complexului raport microcosm (lumea interioar? a poetului) macrocosm (universul exterior), indiferent de sentimentul pe care acesta Îl genereaz?, pentru c?, În opera să (În versuri sau În proz?), „Eminescu pune, de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de la început, de cînd eu eram un simplu actor distribuit în rolul prințului. EMMA: Ai jucat formidabil toate rolurile alea. Cred că nu te supără complimentele? MEFISTO: Deloc. EMMA: Ei bine, am fost impresionată. MEFISTO: Mulțumesc (Îi sărută mîna.) La revedere, doamnă Bovary! Ai fost și tu fantastica! Intuneric. Lumini de stroboscop. Cînd se aprinde lumina Mefisto a dispărut; în schimb, în locul lui, se află în scenă Charles, a cărui fotografie nu mai este pe masă. EMMA: Vrei ceai? CHARLES: Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
rog, a mai zis Ionela - și a luat-o cu grijă În brațe, aproape matern, de parcă ar fi avut nevoie de un scut. Doar sunt o doamnă, nu-i așa, Vasile?... Domnu’ Tronaru, noi o luăm pe strada Bălcescu. La revedere, noapte bună, a decis ea cu inocența femeii răsfățate În copilărie, care știe că nu i se poate refuza nimic, poate doar plăcerea de a fi dezamăgită. Și dezamăgită a fost, pentru că Vasile a condus-o până acasă În cea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
lipit altele În loc, de la o carte de Hegel. Căreală citește Marx crezând că citește Hegel! Ha! Ha! Mamă, ce o să mă mai distrez la ședințe! Ha! Ha! Du-te, acum, Vasile. Pe curând! Georg Wilhelm Friedrich Marx! Fugi, Vasile! La revedere! Vasile a luat-o nedumerit Înainte, lăsându-l pe Carara să se hlizească de unul singur În câmpul de cartofi. A ieșit În șosea, și-a curățat teneșii de noroi, bătând fără să Își dea seama pas de defilare, apoi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Înfiorător, apoi a Început să râdă În hohote, grotesc, eliberând din el tot delirul - și În timp ce râdea s-a urcat În carlingă, apoi a Început să imite zgomotul motorului. Zbura. Zbura spre țara de unde vin călătorii prin viața asta. — La revedere, tovarăși fraieri! a strigat el către adunătura de iloți care Îl sufocau pe Matei. S-a trezit mirat și iarăși a oftat. În bucătărie, ai lui se auzeau râzând, iar afară, În curtea blocului, cineva bătea covorul cu furie. Duminica
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
nebuna vrea ca el să știe că ea există și că e acolo. La îndemâna lui. La dispoziția lui. Mereu. La orice oră. Actorul găsește câte patruzeci de mesaje în telefon. Mesaje lungi. De dragoste. Mesaje scurte. De renunțare și la revedere. Unele sunt scrise în joacă. Ca și cum expeditorul și recipientul ar fi doi vechi complici. Altele conțin urme de reproș. Doi vechi amanți care se ceartă încontinuu. Iar el acceptă joaca asta cu cea mai leneșă indiferență. Orgoliul lui e hrănit
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
din țară.Dieta m-a ținut departe de meniuri. Petrecerea a fost frumoasă.Muzică,dans.S-au făcut și fotografii la masă festivă.Nu le-am vazut niciodată.Developarea a fost ratată. Important a fost faptul că am trăit clipa revederii. „Pricep,iubită domnișoară Ce te îngână,când înveți: Azotul are mustăcioară, Iar oxigenul epoleți”. (V.Bogrea) „Un filosof veritabil nu înceteaza să se mire”. (Sun Tzu) Enigmele biocampului Profesorul C.G.Jung a fost preocupat de explicarea “coincidențelor” în viața oamenilor
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
costumele de miri,pe urmă în costum de baie,cuminți,ne-am așezat pe scaunele înșiruite în camera ovală. Așteptam cu emoție vizitatoarele. La vernisaj au sosit numeroase doamne. Priveam fețele lor uimite și familiare. Zâmbeam profesional.Speram într-o revedere. „Ți-am smuls,atunci o sărutare La despărțire,dar eu știu: Un strop de apă pe dogoare, E prea puțin într un pustiu”. (M.I.Lermontov) Când s-a apropiat de mine o ilustră necunoscută,am citit în ochii ei albaștri
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]